Citesc, astăzi, siderată interviul pe care Mircea Geoană l-a acordat Mediafax. Începe brusc. Florin Ciolac întreabă.
Reporter: Vă propun să începem cu o temă care v-a creat probleme în campania electorală: în ce relaţii mai sunteţi cu Sorin Ovidiu Vîntu? Mircea Geoană: Neutre. Reporter: V-a sunat în duminica alegerilor, după anunţarea estimărilor? Mircea Geoană: Nu. Reporter: Nici domnul Dinu Patriciu? Mircea Geoană: Nici.
Stop. Stop. Vorba lui Caragiu săracu'..."Stop! Aici am vrut să ajung. Am o poză cu omu'"... Nu, eu n-am poză, dar ştiu ce ştiu foarte bine toţi ziariştii destul de bine informaţi din ţara asta. Şi anume că, pe 6 decembrie 2009, în noaptea alegerilor prezidenţiale- turul doi, distinsul Mircea Geoană a fost la Sorin Ovidiu Vântu acasă, pe la 18.00-19.00, cam aşa....Se spune că s-a dus personal ca să se asigure că SOV îl susţine, că nu s-a supărat pe el deloc şi că Insomarul arată bine, bine. Apoi, distinsul a venit la PSD...
Ce bănuiesc eu? Presupun că Geoană nu a dat buzna peste SOV în casă. Că n-a intrat pe geam sau pe horn. Cred că au vorbit totuşi înainte, la un telefon, ceva. Înainte de momentul de relaxare...Că de aia se duce Geoană la SOV acasă, aşa cum bine ştim....
Buuun. Hai să mai vedem ce mai spune distinul în interviul dat Mediafax... Păi, zice aşa: "Sunt convins că la alegerile viitoare PSD va putea să obţină peste 40%". Uau! Asta da, profeţie. Deci în 2012( presupunând că Geoană ştie când vor fi alegerile), PSD o să scoată 40% ! Cred că, de când a pierdut alegerile şi până când a dat interviul, a ros, cot la cot cu Hrebenciuc, câteva şifoniere de cravate violet, uitându-se la un glob magic, din cristal, pe care scria: "Mircea, stăpânul planetei...cândva. O spune soacra ta".
E fascinant interviul, serios. Mai ales când constaţi că Geoană are o proiecţie şi pentru 2014, pentru viitorul lui, al pesediştilor, al românilor, al nostru, al tuturor...în general. Şi zice aşa...Ţineţi-vă bine! Decolăm.. "Pentru alegerile din 2014, este evident că va fi un candidat al stângii în competiţie cu un candidat al dreptei. Cine vor fi cei doi, vom vedea. Voi fi eu unul din ei? Este foarte posibil. Nici Ronald Reagan nu a câştigat Preşedinţia din prima încercare, nici Mitterrand, nici Chirac".
Deci...nu se poate. Ştiu că pe omul ăsta l-a lovit vântu', dar sunt convinsă deja că a fost ceva mult, mult mai serios. Un tunet, un trăsnet, un o descărcare electrică..Parcă l-a înghiţit o capsulă a timpului, în momentul 6 decembrie 2009, ora 21.00. De atunci ţopăie, ţopăie, ţopăie şi tot ţopăie că el a câştigat alegerile, că el e preşedintele României şi că...are de câştigat alegerile pe care le-a câştigat.
În final, am o mare rugăminte pentru distinsul fost pesedist, plecat, reîntors în PSD, plecat iar, independent acum, fan PDL. Adică pentru domnul Onţanu. Aş dori, dacă se poate şi dacă nu e prea mare deranjul, să-l ia pe acest Ronald Regan, Francois Mitterrand şi Jacques Chirac al României, al PSDului, al cui o fi el....să-l ia din faţa geamului meu. De vreo lună şi mai bine, mă trezesc, îl văd pe Geoană. Mă uit să văd dacă mai ninge, iar îl văd. Vreau să văd cum e traficul, iar dau de Geoană. Iau ţigări de la benzinărie, pâine, suc de la magazin, mă duc să mă culc, mă uit pe geam...Tot Geoană. Ştiiiu, e Preşedintele României. Şi eu ce vină am să-l văd de dimineaţă până seara non-stop? Nu e de ajuns că-l citesc şi că-l ascult? Asta, ca să ne înţelegem...O fac pentru că asta mi-e meseria, nu e o plăcere bolnăvicioasă. Şi deja, e ceva de genul : "Hai să vedem ce prostii mai spune azi... soacra-mea" Iar dacă e să ne gândim bine, sunt destul de răbdătoare...Pentru că, după câte s-au văzut şi discutat azi, în Parlament, nici parlamentarii PSD nu-l mai ascultă şi nu-l mai urmează. Pe acest distins Ronald Regan al României de până în februarie, maximum martie, anul viitor...
O capodoperă cimatografică a mileniului trei. Un film pentru care nu s-au inventat cuvintele astfel încât să fie descris...perfect. O magie despre ce e bine, ce e rău, ce e natural, ce e firesc, ce e corect, ce e simţire şi ce e adevăr... în natură şi în oameni. O spectaculoasă creaţie care, în subliminal, vorbeşte despre multe fapte oribile ce se petrec pe planeta asta. O proiecţie IMAX 3D pe care am ţinut s-o văd, pentru care mi-am pus toată ambiţia de care am fost în stare ca să reuşesc, la care am ajuns în sală plină de nervi din cauza sistemelor aberante şi tâmpite de rezervări din această ţară, o lucrare desăvârşită a cinematografiei acestui secol de la care însă am ieşit, după trei ore, cu un singur gând: "Da, dacă aş fi să renunţ acum la tot, aş face-o fără să mă uit în urmă, fără niciun regret, fără nicio părere de rău, fără nicio lacrimă. Aş face-o doar ca să trăiesc pe Pandora".
Cum am ajuns după o jumătate de zi de chin, la Avatar... În curând, pe micile bloguri...
Aici sunt Award Winners. Aici sunt fotografiile anului 2009. Aici sunt cele ale lunii noiembrie. Aici sunt cele ale săptămânii. Aici sunt instantaneele unui deceniu. Sunt oamenii de la Reuters. În faţa tuturor, mă înclin...
Premier- Emil Boc Vicepremier- Marko Bela 1.Min. Administraţiei şi Internelor- Vasile Blaga 2.Min. Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri- Adriean Videanu 3.Min. Transporturilor şi Infrastructurii- Radu Berceanu 4.Min.Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale- Mihai Şeitan 5.Min. Dezvoltării Regionale şi Turismului-Elena Udrea 6.Min. Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale- Mihai Dumitru 7.Min. Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale- Gabriel Sandu 8.Min. Educaţiei, Cercetării, Inovării,Tineretului şi Sportului- Daniel Funeriu 9.Min. Finanţelor- Sebastian Vlădescu 10.Min. Justiţiei- Cătălin Predoiu 11.Min. Afacerilor Externe-Theodor Baconschi 12.Min. Apărării- Gabriel Oprea 13.Min. Sănătăţii-Cseke Attila 14.Min. Culturii- Kelemen Hunor 15.Min. Mediului-Laszlo Borbely
Primii trei, Blaga, Videanu şi Berceanu, sunt la pachet. Fără ei nu se poate, să zicem. Pentru că ei sunt PDL-ul, fie că ne place, fie că nu... Al patrulea - Şeitan- e un specialist. Dar madam Udrea, căreia i s-a dat şi Dezvoltarea Regională, cu siguranţă, este o mare, o imensă sfidare adusă tuturor.
Mihail Dumitru, un alt specialist- în agricultură de astă dată, probabil că nici el nu ştie cum a ajuns în Guvern. A avut noroc cu retragerea lui Onofrei...
Dar ce caută din nou invizibilul fost mare ministru Gabriel Sandru la Comunicaţii? Probabil că da, tot Elena Udrea ştie..
Ce face aerianul Funeriu la Educaţie? Cum negociază el cu sindicatele? Poate că o să plângă atunci când se urlă la el...
Şi personajele- catastrofă nu se opresc aici. Marele personaj monden, expert în informatică, Sebastian Vlădescu va gestiona Finanţele ţării.
Sinistrul independent de mult prea multe stele, în retragere, Gabriel Oprea, a ajuns să conducă Armata Română... De fapt, un mare specialist în tranzacţii imobiliare, un om care în cei patru ani de Parlament a vorbit doar cinci minute, care tot ce a propus în Legislativ a fost repins, un om din camarila lui Adrian Năstase şi mai apoi, a Elenei Udrea, un trist personaj care nu cunoaşte nici măcar limba română, d'apoi cum a ajuns căpitan, maior, locotenent- colonel şi colonel..Şi la ce armă...Un ruşinos mister, un ruşinos personaj...
Un sistem sanitar românesc condus de Cseke Attila- un notar, fost secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului...
A, şi un pretins urmaş al lui Marko Bela în UDMR, Kelemen Hunor, fost candidat la Preşedinţia României gestionând Cultura şi Patrimoniul Cultural Românesc....
Ce treabă au oamenii ăştia cu portofoliile pe care au ajuns? Cât de mari specialişti sunt ei în ceea ce ar trebui să facă? Chiar nu se găseau unii mai buni? Chiar nu se poate nimic în ţara asta fără Udrea, propunerile Elenei Udrea, preferaţii lui Dorin Cocoş şi sinistrul Oprea? Că acele criterii pe care au ajuns ei acolo le ştim sau... măcar bănuim.
Eu cred că un Guvern mai slab ca acesta nici că se găsea...Şi mai cred ceva: că ăia 10.481.568 de oameni care au ieşit la urne şi au votat pe 6 decembrie 2009, ăla 56,99% din electorat, toţi oamenii aceia, cu singuranţă, meritau ceva mai bun. Au votat, au sperat şi s-au înşelat...Nimic nou, nu?
Boc doar pe tine te-a ales/ Dar îţi spun cu durere-n suflet/ Tu ai fost doar pe interes...Mda. Trist. Dar cam aşa ar putea suna decizia ca Sebastian Vlădescu să fie ministrul de Finanţe al României pentru următorii nu ştiu câţi ani.
Stau şi mă întreb...Oare ce-o fi în capul oamenilor ăştia? Vlădescu a mai fost ministru de Finanţe al României, din august 2005 şi până în aprilie 2007. Şi ştim cu toţii...N-a excelat. Chiar deloc.
Ba chiar biografia romanţată a domnului proaspăt ministru poate spune chiar foarte multe despre el. Omul, adică noul ministru de Finanţe al nostru, al tuturor, a fost naşul de cununie al pedelistului Cristian Boureanu, în primul mariaj al acestuia, cu Irina Boureanu. Numai că domnul Vlădescu a avut o idilă cu fina sa, care a divorţat până la urmă de Boureanu. Aşa că şi Vlădescu s-a despărţit de soţie, s-a căsătorit la un moment dat cu Irina Boureanu, însă mariajul e eşuat. După o scurtă perioadă de timp.
Bun, să zicem că e viaţa dânsului. Cum tot treburile dânsului sunt firmele sale, datoriile firmelor şi relaţiile de prietenie ale dânsului cu Tăriceanu, Dorin Cocoş şi mulţi alţi distinşi domni...
Dar problema mea, ca cetăţean al României, rămâne aceeaşi. Şi se traduce cam aşa: oare distinsul Boc (sau cine l-o fi pus acolo) n-a găsit în toată ţara asta un finanţist pe care să-l pună în fruntea ministerului, pe timp de criză, care să ştie să dea măcar drumul la un amărât de PC? La finele lui 2009, suntem chiar condamnaţi să avem la şefia Finanţelor un personaj care nu ştie ce e aia "turn on" sau "shut down" la un calculator?
Mă întreb, la modul cel mai serios, pe ce-o lucra omul ăsta. Cum o lucra? Cum o comunica? Cum ţine legătura cu omologii săi? Cum ne reprezintă la Bruxelles? Cum vorbeşte şi ce-i trimite lui Jeffrey Franks de la FMI? Cred că vă daţi seama că acest Vlădescu habar n-are să scrie şi să trimită un email. Distinsul domn ministru Sebastian Vlădescu turn off...
Vai de el...Vai de noi!
P.S. Bine că a avut grijă să-şi tragă imediat un Maserati, exact după ce a plecat de la minister. Mai bine făcea nişte cursuri de informatică şi calculatoare pentru începători. Unele chiar se predau gratuit!
Da, Hrebenciuc crede în ezoterism. Pentru cine-l cunoaşte, nu e o noutate. Hrebenciuc chiar crede în clarvăzători, în iniţiaţi, în tot felul de ciudaţi care, prin percepţia unor fenomene spirituale, îi pot da informaţii despre unul, despre altul, oameni importanţi. Ba chiar, în PSD, se spune că şi Mircea Geoană a început să credă, de ceva timp, în asemenea chestii. Că doar... în ce crede Hrebenciuc, crede şi el, nu?
Oricum, nu asta e important. Cine crede, cu adevărat, crede...Cine nu, nu. Eu, de exemplu, nu cred.
Ce mi se pare însă distractiv dar şi imporant este că Hrebenciuc încearcă să pună prostia lui Geoană pe seama zilei de joi. Joia când este, spune acelaşi Hrebenciuc, Ziua Flăcării Violete. Atunci, Traian Băsescu e în formă maximă, mărturiseşte tot el.
Deci ce să înţeleg eu din asta? Hrebenciuc, şeful de campanie prezidenţială, l-a boicotat pe prezidenţiabilul Geoană punându-i dezbaterea chiar joi? Sau clarvăzătoarea lui Hrebenciuc a uitat să îi spună că Flacăra Violetă este fatală prostiei? Din două, una...Ca să înţeleg şi eu, monşer...
Pentru cine vrea să descopere cam ce e în capul lui Hrebe şi să aprofundeze problema de stat a Flăcării Violete, să citească aici.
Azi, la 14.35, Marian Oprişan, adică Miron Mitrea, l-a felicitat pe Traian Băsescu pentru că a câştigat alegerile.
Bineînţeles că lui Geoană că i-a mai luat cinci ore ca să recunoască şi el că a pierdut, după ce plecase de la Senat şi spunea că judecătorii Curţii nu au dat nicio decizie. Şi după ce o săptămână tâmpise pe toată lumea, pentru că el, "Mihaela, dragostea mea", mama soacră, Viorel, Dragnea, Nica şi alţi câţiva aveau de câştigat alegerile pe care le câştigaseră... Şi după câte şi mai câte... În fine, până la urmă, l-a sunat pe Traian Băsescu...Cu bunăvoinţa lui Vanghelie care, probabil, şi-a făcut milă de el şi i-a dat o cartelă.
Vanghelie zice şi el că Geoană rămâne preşedinte şi după Congres. Care Congres extraordinar pluteşte aşa, undeva... prin februarie. Dacă aşa grăieşte Vanghelie, înseamnă că aşa gândesc şi Hrebenciuc dar şi Mitică Iliescu. Buun.
So, Mitrea se mişcă, Năstase se mişcă şi el puţin, puţin. În seara asta, la rampă o să iasă, din dealurile tăcute ale Clujului, şi Ioan Rus. Se mişcă, se mişcă, se reface cabala...Fără Hrebenciuc, deocamdată...Eu cred că pe Geoană nu îl apucă deloc luna februarie.
Later edit. Ora 21.2o. Ioan Rus: Cu siguranţă, Viorel Hrebenciuc trebuie să plece. În locul lui Mircea Geoană mi-aş depune mandatul!
Mircea Geoană zice că, în turul doi, lumea n-a venit la vot, deşi participarea a fost de 56,99%, mai mare decât cea din turul doi al prezidenţialelor 2004. Mircea Geoană mai spune că el câştigă "zdrobitor" turul trei al prezidenţialelor. Care tur trei? Numai el ştie... Mircea Geoană mai zice că se duce la CEDO, la Comisia de la Veneţia, pe Lună cred...Poate a vorbit cu NASA iar...Ba crede că Băsescu are un mandat "blestemat" la Cotroceni.
Mă gândesc...Poate omul crede asta pentru că "Mihaela, dragostea mea" a adormit duminică, s-a trezit luni, a dat drumul la televizor şi a avut un şoc: nu mai era deloc prima doamnă.. Hmm...Sincer, eu mă întreb ce-o fi zis adevărata primă soacră a ţării ăsteia atunci când a văzut că nu mai e deloc prima. Vorba lui Geoană...Lui nu-i e frică decât de Dumnezeu şi de soacră-sa. Deci..am şi eu o problemă: ştie cineva dacă l-a dat madam Margareta Costea, finally, afară din casă?
În orice caz, în PSD, disperarea, nebunia pretextului fraudării alegerilor a adus oameni pe care-i credeam, totuşi, sănătoşi la cap să declare lucruri inimaginabile. Nu vorbesc aici de Vanghelie, Dragnea sau Dan Nica- care au motivele lor să fie disperaţi şi cu mustăţile pleoştite, vorbesc despre Bogdan Niculescu Duvăz, un om care spune senin: "După închiderea urnelor, prin reştampilare, s-au anulat voturi pentru Geoană!!!". What the fuck? Luaţi, vă rog, nişte pastile. Rudotel, extraveral, xanax...Orice, daţi-i vreo 20 şi lui Mircea Geoană. Restul împărţiţi-le cum vreţi, dar păstraţi ceva şi pentru cei trei de sus şi două pentru Hrebenciuc şi Mitică Iliescu.
În fine, despre PSD, singura concluzie, după o săptămână de la pierderea alegerilor, este asta: Geoană tâmpeşte pe toţi cu fraudarea, dar ştie el ce ştie. Nu se va da deloc schimbat de acolo cu una, cu două. Demisia nu şi-o va da. Cine speră la asta, se înşeală amarnic. Cunoaşte cât de cât partidul, ştie cum funcţionează plăcile tectonice social-democrate, îl are încă pe marele strateg lângă el Hrebenciuc şi va încerca câştige timp, să baleteze o vreme...
Ceea ce şi face...Tocmai d'aia m-a amuzat în seara asta Geoană (bine, mă amuză de multă vreme), atunci când l-am auzit vorbind despre figurile noi care trebuie să apară în primul plan al partidului. A vorbit de Cristi Diaconescu, Titus Corlăţean şi Victor Ponta- ultimii doi fiind generaţia PSD- Adrian Năstase.
Păi, hai să gândim puţin. Cristi Diaconescu? Un fost bun prieten al lui Geoană, dar un om slab. A dovedit-o cât se poate de clar candidatura la Primăria Capitalei. I-a călcat într-un fel pe urme lui Mirciulică. Titus Corlăţean? Un tip ok, bine că şi-a adus acum aminte de el. Şi acum câteva zile, cu aberaţia fraudării alegerilor prin MAE. În rest, cu tot respectul, pe Titus nu l-am mai văzut de aproape un an vobind. L-a lăsat în fundul gol când a făcut guvernul cu PDL, secretariatul general i l-a rezervat lui Dragea...Deci despre ce vorbim aici? Clar, despre un semnal dat de Geoană lui Adrian Năstase. Ponta săracul...Declaraţia aia cu "ei au avut un sistem de furt mai bun decât noi. Sistemul lor a funcţionat mai bine"...Da, acesta e Ponta. Unul dintre puţinii tineri care au devenit, cu adevărat, voci ale partidului, dar să nu uităm...Un om care, la fel: nu s-a dezis niciodată, dar niciodată de maestrul său, Adrian Năstase.
Aşadar, Mircea Geoană cam bănuieşte ce i se pregăteşte. Oricum, pentru asta trebuie convocat un Congres Extraordinar al partidului. Iar el poate fi făcut la cererea organizaţiilor sau prin Consiliul Naţional şi Cex. Preşedinte al Consiliului Naţional este, bineînţeles, Adrian Năstase.
Ca atent spectator al chinurilor social-democrate, cred că, în aceste momente, PSD are două şanse. Prima se numeşte Adrian Năstase iar a doua- Sorin Oprescu. Punct. Doar ei pot coaliza în aceste momente partidul.
Cu Hrebenciuc, Vanghelie şi Mitică Iliescu va fi mai greu. Pentru că, în timp, în ani de zile, aceşti oameni au devenit adevărate instituţii ale PSDului. Îndepărtarea lor va fi cea mai dificilă sau, cel mai probabil, nu va fi operată deloc. Iar Miron Mitrea, cel care mereu a avut vocaţia trădării, a dovedit tuturor că este un lider pe care nu poţi să pui nicio bază.
Ce-o fi, vom vedea. Să te uiţi la PSD, de o săptămănă, e distractiv şi interesant, cu siguranţă. O face, dealtfel, siderată probabil, o ţară întreagă. Cred însă că dacă cineva, prin absurd vorbesc, ar vrea să-şi bată cu adevărat şi intenţionat acum de Mircea Geoană, ar anula turul doi şi ar declanşa turul 3. Băsescu ar câştiga cu cel puţin 60-65%. Iar fără Antonescu, Geoană e clar sub cota partidului. Un PSD care zilele acestea se duce pe tobogan şi nu mai are deloc ce-a avut. Adică 35%.
Cam atât, deocamdată...A, şi nu uitaţi, vă rog! Nu uitaţi, vă rog frumos, că Mircea Geoană a câştigat "zdrobitor" alegerile pe care le-a câştigat sau turul trei al prezidenţialelor. Ce-o fi, orice ar fi, el a câştigat, să înţelegeţi bine. El, clamându-şi victoria, cu rudotelul în mână, cu cravată şi în cămaşa de forţă şi noi, puţin cam obosiţi de atâtea alegeri, uitându-ne, cu mult umor, la o clasă politică ce parcă n-o să se schimbe niciodată şi la nişte oameni politici care se vor bărbaţi de stat dar care, de fapt, sunt de tot râsu' plânsu'....
Această fotografie a fost realizată pe 21 Decembrie 2004, la ceremonia de preluare a mandatului de către Traian Băsescu şi predare a mandatului de către Ion Iliescu. În spatele celor doi, fix în uşa Palatului Cotroceni, în geacă neagră, din fâş, stă însuşi Mitică Iliescu. Un om căruia i-a plăcut mereu puterea, a avut-o şi a sperat s-o aibă şi în următorii ani. Mitică, la fel ca mulţi oameni puternici din ţara asta, a mizat pe Geoană. Şi a greşit. Viaţa a dovedit că a pariat pe ogarul perdant. O să găsească pe altcineva în perioada următoare, n-am nicio îndioală. La influenţa, banii, informaţiile şi metodele pe care le are Mitică, cu siguranţă, nu se va da bătut. Probabil, va intra puţin în adormire. Apoi, va reveni. De ce? E simplu. Cine-l cunoaşte bine pe Mitică, ştie măcar un lucru sigur: Mitică e omul care nu pierde niciodată. Mitică a condus mulţi oameni extrem de importanţi din ţara asta, în ultimii 20 de ani.
Şi acum, să ne mai distrăm puţin cu Mircea Geoană....
Întâlnirea cu Vântu, înainte de confruntare, l-a pulverizat pe Mircea Geoană. Atunci, lansatorul torpilei a fost Traian Băsescu. Au trecut 10 zile de atunci. Acum, relaţia cu Mitică Iliescu, într-un interviu acordat ziarului Gândul, îl face din nou să se bâlbâie, să se fâstăcească... Pe scurt, îl pulverizează din nou pe acelaşi Mircea Geoană. De data asta, lansatorul torpilei a fost un ziarist, Florin Negruţiu.
- Să trecem la o chestiune la ordinea zilei: dl. Cătălin Voicu spune că v-a sunat vineri dimineaţa, după ce a fost reţinut de DNA.
- E adevărat.
- Ce v-a spus?
- Mi-a spus ce a spus şi presei. Şi mi se pare un gest de abuz şi un gest de intimidare deliberat din partea lui Băsescu. Deci este absolut de negândit că la două zile după alegeri...
- Băsescu spune că n-are nicio treabă cu DNA-ul...
- Ei, da...ei, da, nicio treabă nu are cu DNA-ul. A fost un gest de intimidare şi de abuz. Dacă exista ceva care, într-adevăr, să fie un flagrant sau o chestiune pe care să-l fi săltat de pe stradă, pentru că legea permite...un senator din opoziţie, la două zile după alegeri, despre o speţă, despre Dan Ioan Popescu şi nu ştiu cine din trecut ... cel puţin asta a spus DNA-ul, asta mi se pare puţin suspect. A fost un gest deliberat de putere de natură să intimideze şi să pună presiune pe tot ceea ce ar fi putut să însemne elemente de sprijin sau elemente de natură politică. Sunt absolut convins că este un gest politic.
- Şi contrareacţia politică a PSD care va fi? Căci Marian Vanghelie, un apropiat al dlui Voicu, spune că aţi putea face mişcări de stradă cu 100.000 de oameni.
- Ei, să fim serioşi! Eu am încredere în continuare în statul de drept, dacă există ceva imputabil dlui Voicu, sunt convins că va exista claritate în justiţia românească. Dar, repet, momentul şi modalitatea au fost făcute ca-ntr-un stat latino-american. Deci asta nu a fost democraţie de tip european. Nu te-apuci să-l iei de pe stradă ... puteai să-i trimiţi o citaţie la DNA, să-i spui "dacă nu vii până la ora 12, te aducem pe sus". Dar să vii şi să faci o ambuscadă în faţa casei, să-l iei pe sus cu ameninţare de cătuşe, în afara legii, este o chestiune efectiv de intimidare şi de abuz politic. Deci poate să spună oricine orice, evident că în spate este Băsescu şi echipa lui, care vor să transmită un mesaj "Atenţie, că cine se pune cu noi, vă săltăm de pe stradă, din faţa casei, din faţa familiei, fără ezitare. Cam ăsta e mesajul pe care l-au transmis.
- Dvs. credeţi că Băsescu are o problemă cu partidul sau cu o grupare din partid?
- Eu cred că are o problemă cu democraţia. Este evident că a fost un gest de intimidare. Nu este niciun fel de justificare pentru o astfel de acţiune. Putea să-l cheme bine mersi. De ce nu l-a chemat înainte de alegeri?
- Intimidare la adresa cui?
- Intimidare la adresa...
- Cine-i Voicu în partid?
- Este un om care este vicepreşedinte la Comisia de apărare...
- Ştiu ce e oficial.
- A fost candidat de ministru de Interne din partea noastră. Nu a avut votul partidului...
- Ce-i dă lui greutate, astfel încât să justifice un atac precis al lui Traian Băsescu în această direcţie?
- Este un fost general, trecut în rezervă, şi un parlamentar important, un senator al unui partid de opoziţie. Deci în clipa în care dai un astfel de semnal, este clar un semnal de intimidare la adresa oricui mai mişcă în front. Cine vorbeşte în faţa lui Traian Băsescu, stăpânul absolut al României şi a trupei lui, va putea să fie săltat de pe stradă, din faţa casei, fără niciun fel de problemă.
- Şi Voicu a mişcat în front?
- Nu-i problema de Voicu. Problema e că dai un semnal către cineva. A, că era asociat numele lui cu Vanghelie şi că asta a fost o continuare a retoricii de campanie este altceva.
- A fost un semnal deci către Vanghelie?
- Eu nu am niciun fel de îndoială că gestul a fost un gest politic, deliberat, de natură să intimideze şi să timoreze pe cei care eventual ar putea să mai reziste în faţa lui Băsescu. Nu există nicio justificare legală sau de altă natură să-l salţi pe omul ăsta din faţa casei. Puteai să-l chemi bine mersi la DNA. De ce acum, de ce nu înainte, dacă sunt chestiuni de şase luni sau de cu un înainte, i-a apucat brusc zelul la două zile după alegeri. Hai să fim serioşi...
- Cătălin Voicu a jucat vreun rol în campania electorală?
- Nu.
- Generalul Dumitru Iliescu a jucat vreun rol în campania electorală?
- Din punct de vedere al campaniei, nu. Evident că nu!
- Credeţi că Traian Băsescu a încercat să-i dea vreun mesaj lui Dumitru Iliescu?
- Nu ştiu cui a vrut să dea, dar, în mod evident, a vrut să dea un semnal "Eu sunt stăpânul României şi fac ce vreau pe moşia mea". Iar dacă lumea se va lăsa intimidată de astfel de gesturi, înseamnă că predăm democraţia românească unui regim unipersonal. Asta este ţara în care vrem să trăim? Cu atât mai mult, demersul nostru de a afla adevărul despre alegeri este cu atât mai important. A fost un mesaj brutal de intimidare al lui Traian Băsescu, fără îndoială!
- De-asta vă întreb ce rol a jucat Mitică Iliescu în campania electorală a PSD, pentru că iată ce declaraţie dă vineri, pe 11 decembrie, la Hotnews: "Am informat staff-ul de campanie al lui Mircea Geoană să ia măsurile necesare, pentru că se încearcă fraudarea alegerilor". Mă rog, vorbiţi de fraudare, toată lumea vorbeşte, dar de ce Mitică Iliescu dă telefon la staff-ul de campanie "să ia măsurile necesare"?
- Şi de ce să nu dea?
- Vă întreb ce rol joacă omul ăsta în campania electorală, asta v-am întrebat.
- Este un om cu care suntem apropiaţi de multă vreme. Dacă vrea să dea o mână de ajutor, e bine venit, dar nu a avut un rol în campania noastră în sens propriu. Dacă a semnala şi a afla lucruri despre nereguli, la fel cum au făcut alţi colegi din partid sau alţi colegi care ne sunt apropiaţi ... au semnalat la staff-ul de campanie nereguli... nu e nimica deplasat în ceea ce a spus domnia sa.
- Care este natura acestei relaţii între partid şi Dumitru Iliescu?
- E o relaţie de prietenie veche.
- Adică vă mai dă sfaturi...
- ...Dl. Iliescu (n.m. Mitică Iliescu) este printre cei care au fondat PDSR-ul, de exemplu. Deci a avut o anumită filiaţiune politică la noi, i-a fost consilier d-lui Iliescu la Cotroceni, fost şef al SPP, dacă mi-aduc bine aminte, nu eram în ţară în perioada respectivă. Este un om cu care suntem apropiaţi, nu negăm relaţia cu dânsul. Dar a da dimensiunea asta exagerată contribuţiei domniei sale, nu este... Este un om apropiat. Nu este niciun fel de problemă să recunosc acest lucru. Repet, gestul brutal, violent şi dincolo de regula jocului democratic pe care l-a făcut dl. Traian Băsescu cu dl. Cătălin Voicu este un mesaj de intimidare. Şi vreau să fac şi un apel către toţi cei care sunt oameni de bună credinţă în acestă ţară: să ştie că nu ne lăsăm, nu lăsăm ca acestă ţară să devină ţara bunului plac al lui Traian Băsescu, să arestăm în plină zi pe cine vrem noi, pentru că nu ne place tabăra în care joacă. Nu e în regulă, nu e sănătos.
Nu l-am ascultat pe mafiot că aveam treabă, dar am revăzut, pe internet, toată intervenţia sinistrului Voicu în emisiunea lui Stelian Tănase. Şi cred că unele lucruri chiar trebuie spuse. Aşa, ca sinistrul mafiot să nu ne creadă pe toţi naivi. Ca să nu zic... proşti.
Se vorbea în emisiune despre interceptări, telefoane ascultate. Ia citiţi ce spune sinistrul cu demna sa „maşină senatorială”- un autoturism şi o sintagmă apăsat spuse, ce parcă-i conferă lui Voicu un blindaj moral, spiritual, legal de neînchipuit în faţa lor...A profanilor ce se cocoşează, întind mâna sau ridică pălăria, atunci când îl văd în faţa ochilor lor pe nimeni altul decât stimabilul domn senator.
Şi spune el aşa, cu un profund tupeu, în calitate de fost membru al unei comisii parlamentare:
”Ştiam, domnule Tănase, ştiam..(n.m. că sunt ascultat) Şi la capitolul ăsta, fiţi sigur că nu comit erori. Ştiam, ştiam, ştiam (...)Vă repet, dacă vă aduceţi aminte, acum doi ani şi ceva în urmă, SRI a fost implicat într-un scandal, în sensul că, pe biroul prim-adjunctului de la SRI au fost găsite nişte bileţele care au ajuns în spaţiul public, olografe de această dată, cu puncte vulnerabile, despre judecătorii Curţii Constituţionale.Chestiuni care nu mai aveau ce căuta la SRI acele dosare. Acele dosare trebuiau să fie la CNSAS. S-a făcut o comisie parlamentară, s-au dat nişte instrucţiuni, s-a făcut nişte sugestii SRI-ului..Bineînţeles că acel prim-adjunct e bine merci în continuare...”
Dragă domnule sinistru membru al Parlamentului României, îmi pare rău, dar sunteţi extrem de prost şi comiteţi cam multe erori. Vă credeam puţin mai inteligent, recunosc. De ce? Vă spun imediat.
- În primul rând, dumneavoastră, în acea legislatură, 2004-2008, eraţi deputat şi membru al comisiei parlamentare de apărare din Camera Deputaţilor, în caz că aţi uitat. Florian Coldea, prim- adjunctul SRI care vă stă de câţiva ani în gât pentru că e prea tânăr şi nu-l aveţi cu nimic la mână, a fost în acea zi, de 18 aprilie 2007, audiat în comisia parlamentară comună de control asupra activităţii SRI. Unde dumneavoastră nu eraţi, că nu eraţi membru, nu aveaţi ce să căutaţi! Şi George Maior tot de comisia SRI a fost audiat în acea zi. Repet, dumneavostră nu aveaţi de unde să ştiţi exact ce au spus atunci aceşti doi oameni. Doar dacă, i-aţi pus să ia notiţe pe membrii PSD ai comsiei. Ceea ce nu e exclus, pentru că pe multă lume şantajaţi...
-În al doilea rând, nu s-a făcut nicio comisie parlamentară, aşa cum susţineţi cu suava voce...
Oricum, e un lucru notoriu că dumneavoastră aţi sustras notele. Dacă au fost de la SRI, dacă au fost de pe biroul lui Coldea, dacă era scrisul lui, dacă era scrisul lui Mitică Iliescu sau dacă aţi mai şantajat pe cineva din conducerea SRI...nici acum nu se ştie. Contează ce faceţi dumneavoastră mult stimbile domn senator, fost deputat!
Şi încă ceva: faptul că dumneavoastră aţi încercat şi poate veţi mai încerca compromiterea unui prim-adjunct al SRI este, de asemenea, un lucru binecunoscut. La 38 de ani pe care-i are, este puţin probabil să-l şantajaţi cu dosare din trecut, nu? Nu pot decât să-mi imaginez că războiul acesta declanşat cu Florian Coldea este numai pentru că prim-adjunctul SRI ştie foarte bine cine sunteţi şi ce faceţi, stimabile domn senator. Şi pentru că, iniţial, Florian Coldea trebuia şi chiar a fost propus ca director plin al SRI. Probabil că atunci v-au trecut fiori reci, domnule senator...Vă înţeleg sincer, chiar nu aţi avut de ce să vă bucuraţi!
Episodul doi şi trei al prostiei tot în în emisiunea lui Stelian Tănase s-a petrecut.
„De asemenea, am participat la investigarea situaţiei răpirea din Irak. În care sunt o multitudine de probleme, extrem de grave acolo, extrem de grave. În sensul că ofiţeri din cadrul SRI care n-aveau voie să părăsească spaţiul şi teritoriul naţional, conform atribuţiunilor de serviciu, s-a deplasat la Bagdad. Au apărut foarte multe semne de întrebare că s-a încălcat regula de aur: n-ai voie să negociezi cu teroriştii, tu, ca stat. Şi există ca ipoteză teoretică de judecată şi această posibilitate: s-a negociat şi s-a plătit.Un precedent extrem de periculos pe mapamond. Ori chestiunea asta ne aruncă în afara Europei, dacă s-a produs acest lucru.(...) să desecretizăm acest dosar. Nu l-a desecretizat nimeni”, mai spune sinstrul senator al României.
Şi mai zice asta: „În comisia privind interceptările, a fost audiat de Parlamentul României atunci, adjunctul pe probleme tehnice, generalul Zamfir.(...) La un moment dat, generalul Zamfir a spus... Dom'ne, prin adresă ni s-a cerut să duc firul din SRI direct în DNA. Asta e o procedură tehnică. Ce se poate întâmpla ca ipoteză teoretică de judecată cu această chestiune? Puteţi fi ascultat, oricand pe telefon, fără să apăreţi undeva că sunteţi ascultat şi fără vreun document din care să rezulte motivul pentru care aţi fost ascultat.” Şi aici cred că trebuie spuse unele lucruri.
Ofiţerul despre care dvs. spuneţi că nu avea voie „ să părăsească spaţiul şi teritoriul naţional, conform atribuţiunilor de serviciu” şi care s-a deplasat la Bagdad a fost chiar Florian Coldea. Un om care a făcut, la ANI, Facultatea de Psihosociologie, un om care a activat în cadrul Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din SRI, un om care după misiunea complexă „Irak” cu profil antitero a fost numit prim-adjunct al SRI.
Un om pe care nu-l cunosc, dar ştiu că e un profesionist în ceea ce face. Un om care, cu toată stima, este oposul profilului dumnneavoastră. Un om care, numai dacă mă gândesc la vârsta pe care o are, nu mi-e deloc ruşine, ca cetăţean, că este în fruntea Serviciului Român de Informaţii. Asta spre deosebire de dumneavoastră, care aveţi o carieră plină de fapte abominabile, stimabile domn senator!
Şi dacă nu ştiţi, pe 14 martie 2007 a fost, într-adevăr, audiat generalul Dumitru Zamfir.Numai că generalul a fost audiat de comisia privind suspendarea preşedintelui. Din care, cu toată stima, dumneavoastră n-aţi făcut parte. „Comisia privind interceptările” de care dvs. aţi vorbit n-a existat.Au existat doar stenograme apărute în presă, pe care dvs. cu multe plăcere le-aţi lecturat.
N-aş vrea să continui cu faptele groaznice pe care domnul Voicu le făcea în calitate de „biet” consilier la Palatul Cotroceni. N-aş vrea să spun cum, în calitate de consilier de stat, pentru că asta a fost, folosea abuziv cartea de vizită pe care i-o conferea funcţia din Departamentul Securităţii Naţionale, cum băga spaima-n oameni sub bagheta lui Mitică Iliescu şi la rugăminţile micuţului Vanghelie, cum şi-a dorit şefia SIPA şi cum a pierdut-o...Aş vrea doar puţin bun-simţ dacă se poate. Puţină deferenţă pentru oamenii ăia cărora Vanghelie le-a dat telefoane, cuptoare şi dvduri, care habar n-au că sunteţi senator cu „maşină senatorială” al sectorului 5, dar care v-au votat uninominal, din păcate, să-i reprezentaţi dumneavoastră în Senat.
Măcar în numele acestor oameni, nu mai minţiţi şi aţi putea să lăsaţi puţin capul în pământ. Dar ştiu, vă cer prea mult...Mafioţi ca dumneavostră cred în alte valori, alte metode, au alte constante şi ţinte ce le călăuzesc viaţa. Ştiu, mafioţii nu gândesc aşa cum gândesc eu...
Dacă doriţi să recitiţi....Cătălin Voicu, citate celebre din aceeaşi emisiune:
- în legătură cu interdicţia pe care procurorii DNA i-au pus-o de a lua legătura cu mai mulţi oameni de afaceri şi politicieni: "Le-aş crea acestor oameni o problemă uriaşă dacă le-aş spune numele".
- în legătură cu ridicarea sa: "Totul a avut loc atât de repede, că nici n-am avut timp să mă reculeg. Bine că n-am avut un gest necugetat, că nu sunt un om uşor de pus jos. Nici la propriu, nici la figurat."
E adevărat, doar celebrul dumneavoastră pas cadenţat de ofiţer mi-a atras atenţia, acum trei ani, pe holurile Camerei Deputaţilor. Doar aşa am avut plăcerea să aflu cine sunteţi, ce faceţi şi cum se face că aţi ajuns tocmai acolo...Aşa am avut plăcerea să vă descopăr, în toată splendoarea dumneavostră, stimabile domn senator!
LATER EDIT. Special pentru toţi domnii care nu mă cunosc deloc. Spre dezamăgirea lor, informaţiile cât şi postările de pe acest blog nu au fost livrate, la pachet, de niciun fel de om politc. Sunt informaţii puse cap la cap, strânse în timp şi relatate ca mici investigaţii, ca urmare a muncii mele de 13 ani, de când sunt ziarist. Acest blog nu a suferit nicun fel de intervenţii politice, nu a susţinut candidaţi, oameni politici şi chiar a refuzat orice fel de publicitate electorală, spre deosebire de altele. Cine nu crede sau măcar are mici dubii am o singură rugăminte. Să nu mai citească, să-l scoată din blogroll, să nu-l mai citeze deloc. Şi încă ceva. Spre disperarea măreţului ziarist în viaţă, Victor Ciutacu, eu cu Gabriel Oprea n-am mai vorbit la telefon cred că de pe vremea guvernării Adrian Năstase. Asta şi pentru că modul cum înţeleg eu că se face meseria asta diferă total de cum înţelege să o facă acest stimabil domn ziarist, analist sau ce-o fi el. Eu respect publicul, dau informaţia corectă, eu îmi respect conştiinţa, îmi iubesc meseria şi trăiesc din salariu. Cam atât...
Scriu de sinistrul Cătălin Voicu de doi ani şi jumătate. Şi în ciuda celor scrise, nimeni, dar nimeni din presă n-a fost interesat să continue acest subiect. Pe cât de ciudat, pe atât de interesant, nu?
Oricum, nici nu mai contează. Important este că azi, sinistrul personaj a fost ridicat de DNA de acasă, "în faţa vecinilor". Cel puţin el aşa a declarat... Mi se pare culmea şi poate lumea a uitat, dar eu sigur nu. Sinistrul Voicu stă fix lângă Palatul Cotroceni. Deci la ora aia, vecinii nu erau acasă...Erau la Bruxelles.
În fine, părerea mea e că toată această măreaţă operaţiune trebuia să se întâmple mult mai demult. Acest om nici nu trebuia să fie în Parlamentul României. Nici în Senat, nici în Camera Deputaţilor. Şi nici în Palatul Cotroceni pe vremea lui Ion Iliescu. Trăieşte din şantaj, trafic de influenţă, manevrare de dosare şi informaţii importante, clasificate şi secrete despre oameni foarte importanţi, legături cu lumea intelopă, cu crima organizată şi cu servicii speciale extrem de ciudate, interesante, dar şi periculoase . Asta a făcut, asta face şi asta va face toată viaţa. Din punctul meu de vedere, Voicu este un capitol închis.
Dar poate vă întrebaţi ce importanţă are săltarea lui Voicu de către DNA în toată această perioadă? Păi, are...Bineînţeles că are. Pentru că Voicu este „legătura”. Legătura dintre unele personajele politice şi tot ce e mai groaznic. Acel groaznic ce stă în spatele lor.
Păi s-o luăm băbeşte. Despre cine vorbim? Spune chiar sinistroşenia de Voicu. Şi telefoanele pe care el singur, singurel le-a dat atunci când a fost săltat de acasă, de lângă Palat.
Mircea Geoană. Liderul PSD Mircea Geoană a fost sunat, vineri dimineaţă, de senatorul PSD Cătălin Voicu, când fost ridicat pentru a fi dus la DNA, dar nu a fost înştiinţat oficial, ca preşedinte al Senatului, în vederea unei aprobări pentru eventuala reţinere a acestuia, au declarat surse din partid. Potrivit surselor citate, Cătălin Voicu l-a sunat Geoană după ce a fost reţinut de DNA. (Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 13.16)
Viorel Hrebenciuc. Liderul deputaţilor PSD, Viorel Hrebenciuc, a declarat, vineri, la sediul central al partidului, că a fost sunat în cursul dimineţii de senatorul PSD Cătălin Voicu, acesta spunându-i că a fost "săltat" de pe stradă "ca un infractor". "Mi-a spus că a fost săltat de pe stradă ca un infractor. Or, el este senator al României şi nu putea fi reţinut decât dacă era un flagrant sau o chestiune de acest gen. Altceva nu ştiu", a spus Hrebenciuc. Întrebat dacă Voicu i-a oferit detalii despre situaţia sa, deputatul PSD a răspuns: "Nu mi-a spus altceva decât atât, nu ştia nici el motivul. Mi-a spus că i-a fost oprită maşina, că a fost scos afară din maşină cu forţa". (Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 13.45)
Marian Vanghelie. Preşedintele PSD Bucureşti, Marian Vanghelie, a declarat, vineri, că l-a sunat pe senatorul PSD Cătălin Voicu, după ieşirea de la DNA, în cadrul convorbirii acesta transmiţându-i că "lucrurile sunt complicate" şi că ar trebui să vorbească mai puţin, pentru a nu cădea suspiciuni şi asupra lui. Întrebat, iniţial, dacă aducerea lui Voicu la DNA a avut legătură cu dosare de la MAI, Vanghelie a precizat că nu ştie despre ce este vorba şi că nu a vorbit cu Voicu. "Nu ştiu despre ce este vorba, că nu am apucat să vorbesc cu dânsul", a spus Vanghelie. Întrebat punctual dacă a vorbit vineri cu Voicu, Vanghelie a revenit şi a precizat că a avut o convorbire telefonică cu acesta.(Mediafax, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 17.17)
Dumitru Venicius Iliescu (Mitică Iliescu). “Si generalul Dumitru Iliescu, fost sef al SPP, afirma ca aducerea lui Catalin Voicu la DNA reprezinta "un semnal dat membrilor Curtii Constitutionale".El sustine ca a fost informat ca la PDL s-a discutat "sa se faca absolut tot ce e posbil ca Basescu sa iasa in fata lui Geoana cu cel putin 50 - 60.000 de voturi"."Am informat stafful de campanie al lui Mircea Geoana sa ia masurile necesare pentru ca se incearca fraudarea alegerilor", a spus Mitica Iliescu, care a adaugat ca si el a fost monitorizat un an si jumatate pentru atentat la siguranta nationala”.(Hotnews, vineri, 11 Decembrie 2009, ora 16.32) Nu, zău? Dar ce treabă avea Mitică Iliescu cu stafful de campanie al lui Mircea Geoană? Nu putea să stea liniştit, pe domeniul său de la Mogoşoaia, cu slugile şi căprioarele lui? Sau poate monitorizarea l-a neliniştit şi mai mult... Mda..
Vă întrebaţi ce-i leagă pe toţi aceşti oameni? Banii, puterea, informaţiile, serviciile, dosarele, şantajul, cămătarii, lumea interlopă şi, în general, tot ce e mai subteran în lumea subterană social-democrată. Repet, în caz că cineva a uitat.
Care-i ierarhia?
Mitică Iliescu – capul.
Cătălin Voicu- unul din executanţii lui şi cea mai strânsă legătură a lui Mitică cu PSD.
Marian Vanghelie- unul din executanţii lui Cătălin Voicu şi, indirect, ai lui Mitică Iliescu.
Viorel Hrebenciuc- al doilea executant al lui Mitică Iliescu.
Mircea Geoană- un om care a vrut să câştige puterea în România şi care a avut nevoie de toate aceste personaje, bazându-se foarte mult pe ele. Este încă preşedinte al PSD.
Despre tot ce înseamnă Mitică Iliescu, Cătălin Voicu, Marian Vanghelie şi restul echipei lor- citiţi aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici şi aici.
Dragnea.Liviu Dragnea. E 20.49 seara. Dau drumul la tv. Nu mai pot. E iar Dragnea. Daaaa...Are nişte hârtii. Aceleaşi, altele..pe cine mai interesează? Nu mai pot să-l ascult. Nu mai pot, jur! Are mustaţa pleoştită rău, e palid chiar. Da, ştiu...Ştiu că s-a ofticat rău, rău, rău. Asta e! N-a fost să fie, n-a ajuns preşedinte al PSD. Dar eu, pe bune, ca telespectator, eu ce vină am?
De ce de trei zile, pe toate posturile posibile şi imposibile, îl văd, îl aud şi trebuie să ştiu tot ce scrie în toate hârtiile din toate camioanele domnului Dragnea?
Nu mai pot. Propun aşa. Un sincer şi adevărat moment de relaxare. Adică domnul Dragnea să fie urcat într-un "camion de dovezi", camionul s-o ia direct spre Constanţa, să-l încarce şi pe domnul Mazăre, zis şi "Alifie", şi să se oprească direct în Brazilia. Şi să rămână amândoi, cu tot cu camioanele lor, până-i chemăm noi.
Acolo, în minunata Brasil, exact...au fost doar două secţii de votare: nr.23 şi nr. 24. La prima au votat doar 14 români ( 10 cu Geoană şi 4 cu Băsescu), la a doua -16 români (11 Geoană şi 5 cu Băsescu)...Deci domnul Alifie a avut dreptate azi, când şi-a anunţat ieşirea din viaţa politică pentru puţin. Da, acolo, în República Federativa do Brasil, Geoană a câştigat alegerile cu 70%, respectiv 71,42%. Deci...domnul Dragnea, şef peste camioanele de dovezi, se poate considera un veritabil preşedinte PSD do Brasil...Iar domnul Alifie, partenerul său, ştim oricum că se simte bine. Nu de alta, dar altfel nu şi-ar fi adus toate braziliencele mereu şi mereu după el.
În orice caz, eu le-aş dori, din tot sufletul meu, călătorie şi şedere plăcută. Măcar aşa, pentru câţiva anişori...Ştiu că au mai fost, n-ar fi pentru prima oară. Şi ştiu că le-a plăcut. Acum cred că o să le placă şi mai mult. Pentru sănătatea noastră psihică, pentru cea a domnului Dragnea, dar şi pentru cea a domnului Mazăre, sincer, ne-am bucura tare mult dacă ar pleca..imediat.
Apropo, acolo, în ţara "Ordem e Progresso", presupun că s-ar înţelege perfect şi cu domnul preşedinte, Luiz Inacio Lula da Silva. Dânsul e şeful republicii federative prezidenţiale. Adică şeful statului, dar şi şeful Guvernului. Are însă un mandat doar de patru ani, dar poate fi reales consecutiv. Ce interesante lucruri, nu-i aşa? Pun pariu că niciunul din ei nu ştia.
Geoană. Mircea Geoană. Da, e tot 20.49 seara şi stau pe twitter. Şi pe aici, acum vreo trei ore, a apărut Geoană. Acel Geoană. Ce scrie cine-i scrie? Ia ghiciţi: "Avem de câştigat alegerile pe care le-am câştigat". Da, e amarnic...crunt chiar.
Mi-l imaginez la bătrâneţe pe acest Mircea Geoană, cu nepoţii pe genunchi la gura sobei sau scriind un roman fluviu, undeva la marginea unui lac adânc şi liniştit, într-o casă pe o plajă de pe alt continent sau într-o chilie, pe un vârf de munte. Poveştile mele preferate ar fi: "Am cărat servieta lui Mele şi-am ajuns ambasador", "Am vrut să fiu primar al Capitalei şi, de idiot, am rămas singur în cort", "Am ajuns preşedinte al PSD dar nici acum nu prea înţeleg cum", "Cea mai frumoasă faptă a mea: n-am dat-o pe soacră-mea afară din casă", "Mihaela, dragostea mea", "Am vrut să fiu preşedinte al României şi, sincer, încă mai cred că sunt", "Eu nu mă tem decât de Dumnezeu şi de soacră-mea, Margareta". Cam aşa îl văd eu pe acest om...în viitor.
Opriţi-i! Vă rog eu frumos. Pentru sănătatea mea mintală şi a noastră, a tuturor celor care au votat cu Geoană, care n-au votat cu Geoană, care n-au votat deloc sau care şi-au anulat, intenţionat sau nu, votul, opriţi-i! Sunt oameni în partidul acela care ştiu că pot s-o facă. Nu pregetaţi!
E adevărat. Nici pe Pora n-o mai suport...demult.
Update. E 23.02. Dan Nica scrie, la tv, pe o tablă. Gara de Nord-705, Fac. de Drept-950...Nu mai înţeleg...scrie prea mic. Calculează viteza votului pe oră. Să fiţi atenţi la ceva, dacă vreţi să vă distraţi cu adevărat. Urmăriţi-l pe Nica atunci când râde. ( Nu acum, că are şi el mustaţa pleoştită. Şi el se visa important) E ca un sconcs! Niciodată nu l-aş fi văzut pe Nica în rol de personaj haios. Dar am râs cu lacrimi de el într-o seară...O să vă distraţi şi voi. Observ că are nişte colegi de emisiune unul şi unul. Aleşi pe sprânceană. Prigoană senior, Rizea- un personaj de tristă amintire şi William Cheese. E seara clovnilor! Enjoy!
Traian Băsescu. Un rezumat al declaraţiei de la Palatul Cotroceni: "Afară plouă!"
Mircea Geoană. Încă preşedinte PSD. Pe undeva, nici nu mai contează unde."Haideţi să lăsăm glumele la o parte. Deocamdată avem de câştigat alegerile pe care le-am câştigat".
Viorel Hrebenciuc. Tot la sediul PSD. "Deocamdată, nu am opinii în legătură cu guvernarea".
Mihaela Geoană. La sediul PSD din Kiseleff, înainte de întâlnirea cu presa străină acreditată la Bucureşti: "Nu fac declaraţii publice. Sper doar să se facă dreptate. Atât. Eu cred că porbe sunt, după părerea mea, dar... Sigur că sper în victorie".
Crin Antonescu. Şi el încă preşedinte al PNL. "Am cerut un vot de încredere din partea colegilor mei. L-am primit. (...) Exclud însă orice participare la guvernul marionetă condus de Traian Băsescu, dar noi ne gândim la interesul naţional.(...) Biroul Politic Central m-a mandatat să port discuţii cu toate forţele politice pentru identificarea celor mai bune soluţii."
Călin Popescu Tăriceanu. Tot un fel de preşedinte PNL."Da, aş accepta o guvernare alături de PDL, în condiţiile unui set foarte clar de valori, principii puse de PNL".
Trecând peste "camioanele de dovezi" care trec încontinuu prin circumvoluţiile mult prea plate pe care generos le posedă domnul Dragnea, trecând peste operaţia chirurgicală imperativă pentru uitare care i se aplică în aceste zile domnului Mircea Geoană, rămân la părerea mea: lui Mircea Geoană trebuia, clar, fără nicio tăgadă, să i se extirpe creierul. Sau măcar, domnul Hrebenciuc, dacă mai avea, în al 13-lea ceas, un minimum de simţ politic, trebuia să-l închidă încă de duminică seara, în toaleta partidului, sau undeva, într-un dulap, acolo, prin podul din Kiseleff unde nu-i mai ieşea numărătoarea... şi să nu-i mai dea deloc drumul. Să nu-l mai audă lumea, să nu-l mai vadă...Pentru că uite ce spune:
Mircea Geoană, preşedinte PSD, marţi, a doua zi după topăială, 8 decembrie 2009:
"Democraţia din România se află într-un moment de cumpănă. (...) În numai câteva ore o maşină infernală de cumpărare şi de fraudare a votului a schimbat voinţa suverană a poporului român. Alegerile acestea au fost câştigate de mine şi de cei care au crezut şi cred în mine". Deci el este câştigătorul votului suveran, majoritar, matematic, democratic al poporului.
Nu vă supăraţi, dar e too much. E penibil, jenant, neplăcut, apăsător, greu de suportat, îmi provoacă o imensă jenă supărătoare. Îmi e mie ruşine de penibilul în care s-a scufundat irecuperabil. Îmi pare rău, dar îmi e efectiv ruşine că trăiesc în aceeaşi ţară cu Mircea Geoană.
Chiar nu puteţi deloc să-l ţineţi închis măcar până uităm puţin? Sau până când vă desăvărşiţi întreaga intervenţie chirurgicală? Extirparea, asta-i soluţia, asta-i salvarea. Ce trebuie extirpat? Ceva foarte, foarte, foarte mic...Minuscul...Se găseşte în cutia craniană. Este, de fapt, partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii și al conștiinței la om și e compus din trunchiul cerebral, creierul mic și emisferele cerebrale. Vă rog, daţi-i drumul numai după ce i-l scoateţi! Apoi, dacă mai are sens, înlocuiţi-l...Dar, sincer. Nu cred că mai are...De duminică nu mai interesează pe nimeni. Doar enervează.
Şi acum lucrurile serioase. Citiţi postul de mai jos, "Când în PSD repetă istoria...", şi citiţi câteva declaraţii de astăzi.
Adrian Năstase, deputat, preşedinte Consiliul Naţional al PSD, fost preşedinte PSD, fost premier, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, fost candidat la Preşedinţia României ce l-a simţit acum patru ani pe Viorel Hrebenciuc pe propria-i piele:
"Da, sunt dezamăgit. Da, sunt revoltat. Da, aş fi vrut un cu totul alt rezultat. PSD contestă aceste alegeri şi susţin acest demers. Dar, dincolo de el, trebuie să începem să strângem datele pentru o analiză serioasă a modului în care s-a ajuns aici. Inclusiv în PSD".
Miron Mitrea, fost secretar genereal al PSD, fost ministru al Transporturilor, fost şef de campanie al PSD, fost bun prieten al lui Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie etc. :
"Campania a avut două puncte de inflexiune. În mod normal, există un punct de inflexiune. Aceasta a avut două. Din acest punct de vedere, a fost atipică. Unul a fost când s-a introdus strategia Iohannis. Şi aceea a fost o strategie foarte bună a liberalilor şi sigur că Mircea Geoană si echipa lui, neavând o strategie proprie, faptul că s-au lipit la aceasta a fost o mişcare înţeleaptă pentru ei. În acel moment, s-a intrat pe o curbă ascendentă pentru el, mă refer la candidatul Geoană, şi a fost adus pe palier şi chiar uşor descendent candidatul Traian Băsescu. Din păcate, a urmat turul doi. În turul doi s-a intrat foarte bine, iar din începutul ultimei săptămâni, curba s-a schimbat, s-a întors. Acesta a fost al doilea moment de inflexiune şi Traian Băsescu a început să crească şi a crescut până la momentul final", a declarat Miron Mitrea, la Realitatea FM.
Întrebat care crede că au fost motivele care au dus la pierderea alegerilor, Miron Mitrea a spus: "Prea multă siguranţă după primul tur, prea puţină experienţă de campanie, foarte mulţi oameni care n-au mai condus campanii. Nici Viorel Hrebenciuc n-a mai condus campanii. El a condus campania din 1992 a lui Ion Iliescu. În 1992, Iliescu câştiga cu oricine la conducerea campaniei. Deci, nu avea nici el experienţă, chiar dacă pe sus se lăuda că are".
Mitrea a spus, însă, că nu se poate afirma că Hrebenciuc este responsabil pentru rezultatul alegerilor, precizând că există mai multe aspecte care trebuie luate în calcul.
"Doar am remarcat unele mişcări pe care le-am considerat greşite, începând cu asumarea lui Mircea Geoană de către diferite persoane. Era un concurs pe cine este patronul lui Geoană, chestie care a creat o anumită dificultate pentru el. Mircea este un candidat mai puţin spontan în acţiunile politice, lucru care a fost foarte bine speculat de adversarul său, care a câştigat", a comentat Mitrea.
Întrebat dacă Mircea Geoană a pierdut alegerile sau există posibilitatea întoarcerii rezultatului, Mitrea a refuzat să dea un răspuns categoric.
"BEC a încheiat procesul-verbal şi s-a trimis la Curtea Constituţională. Nu-mi dau seama care pot fi dovezile pe care le are la ora actuală staff-ul lui Hrebenciuc în mână. Pot fi foarte evidente. Habar n-am. Nu cunosc aceste dovezi. Dacă sunt dovezi evidente de fraudă masivă, atunci Curtea Constituţională le va lua în calcul. Experienţa mea arată însă că în România se vorbeşte foarte mult de fraudă, mult mai mult decât se face. Şi atunci, în general ai mult mai puţine dovezi decât vorbe", a spus Mitrea.
Miron Mitrea a mai spus că nu îi dă sfaturi lui Mircea Geoană în legătură cu ceea ce ar trebui să facă după pierderea alegerilor.
"Nu vreau să-i dau sfaturi. Va face ceea ce el, ca bărbat politic, va simţi că trebuie să facă", a comentat el, adăugând că după fiecare scrutin sunt oameni care trebuie să-şi asume răspunderea pentru rezultate.
Întrebat dacă ar accepta să revină în conducerea PSD, Mitrea a spus: "Depinde cum arată partidul de care vorbim. O conducere confiscată de gaşca lui Hrebenciuc nu mă interesează".
El a adăugat că există oameni valoroşi în PSD, iar partidul are o bună organizare în teritoriu.
Vasile Puşcaş (PSD), fostul şef al Departamentului pentru Afaceri Europene, un om cu un bun-simţ rar întâlnit, un politician absolut stimabil :
"Faptul că s-a ajuns la contestarea ultimului scrutin este cel puţin jenant pentru România. Se dovedeşte atât partenerilor europeni, cât şi altor actori interesaţi că procesul democratic, legat de procesul electoral, ar avea grave slăbiciuni mai ales din punctul de vedere al aplicării în teren, nu doar a enunţurilor. Acest lucru este foarte sensibil şi pentru UE, deoarece România a dovedit odată că îndeplineşte criteriile democratice şi politice de aderare", a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, Vasile Puşcaş.
Potrivit lui Puşcaş, faptul că s-a ajuns la contestarea alegerilor prezidenţiale şi eventuala existenţă a unor "elemente dubitative", nu "clare", în răspunsul Curţii Constituţionale, ar pune sub semnul întrebării şi "modalitatea funcţionării statului de drept în România, care este şi aşa o materie sensibilă în UE".
Vasile Puşcaş a subliniat că în procesul de coordonare şi cooperare din UE şi în plan internaţional sunt căutaţi parteneri pe termen lung cu caracteristici care să îi facă valabili de a participa la procese decizionale, iar "o asemenea temă şi consecinţele ei vor afecta nu numai pe termen scurt, ci şi pe termen mediu, credibilitatea partenerială a României în procesele decizionale din UE, dar şi la nivel internaţional".
Puşcaş a susţinut că după depunerea contestaţiei privind alegerile se ridică "multe semne de întrebare referitoare la modul în care România, stat membru al UE, aplică setul de criterii politice şi democratice".
Acesta a menţionat că şi instituţiile europene vor monitoriza atent modul de gestionare a contestării alegerilor prezidenţiale.
Cu siguranţă, va începe showul. Aşa a fost întotdeaua. Astea sunt semnele. Validarea alegerilor îi va aduce, probabil, la 20%... cu multă îngăduinţă.
Eu cred că cine vrea să fie viitorul preşedinte al PSD ar trebui să fie, încă de pe acum, în mare pregătire mare...Mai multe toalete, mai multe dulăpioare, mai multe cămăşi de forţă, mai multe, mult mai multe...cred că devin necesare. Tot pentru uitare.
Sau, mai bine zis, când Viorel Hrebenciuc nu ştie, nu poate şi nici nu vrea să piardă.
PSD este un partid puternic, fără îndoială. O dată cu aceste alegeri prezidenţiale, ar fi putut la fel să fie şi PNL, dar cred că datorită domnului Antonescu, soţiei sale şi graţie stimabilului domn Patriciu a ratat, deocamdată, această măreaţă şansă.
Dar să revin la PSD. Mai bine de 10 ani m-am ocupat de acest partid, cu mult dinainte să fie în el Mircea Geoană. Şi m-am gândit de foarte multe ori, în diverse momente, ce şi mai ales cine a dat mereu forţa acestui partid, cine l-a făcut să devină atât de puternic, aşa cum e, dealtfel, normal într-o societate democratică...Şi răspunsul e destul de complicat, dar trebuie spus: prăbuşirea unui sistem, românii, guvernarea 2000-2004, un uriaş mecanism de partid şi două, trei persoane, şi numai ele: Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Octav Cozmâncă. Ultimul pentru că a fost cel care a inventat şi a pus la punct maşinăria pesedistă .
Şi am să explic. Dar pentru asta trebuie o scurtă lecţie de istorie recentă.
Pe 12 decembrie 2004, Adrian Năstase pierde turul doi al alegerilor prezidenţiale, în faţa lui Traian Băsescu din cauza a 245.374 de voturi. În primul tur, Adrian Năstase se clasase pe primul loc, la o diferenţă considerabilă: 733.628 voturi.
Oficial, s-a spus la vremea aceea că eşecul lui Năstase a fost cauzat de înţelegerea făcută de acesta cu UDMR, între cele două tururi. Şi aşa, cele 1.313.714 ale lui Vadim Tudor din primul tur au fost redirecţionate atunci, automat, în al doilea tur, către Traian Băsescu.
Neoficial însă, ceea ce se ştie că s-a întâmplat atunci, este ceea ce delicat, diplomat chiar, însuşi Adrian Năstase a recunoscut în mai multe rânduri. Nu era un lucru nou la vremea aceea, mai ales că problema era moştenită din timpul guvernării 2000-2004.
Trădare s-a numit problema. Iar ea a fost pusă atunci la cale de acelaşi Viorel Hrebenciuc, acelaşi Miron Mitrea (prieteni de nedespărţit pe vremea aceea), Marian Vanghelie şi alţi câţiva care au avut grijă să nu mai mobilizeze pentru turul doi, pentru victoria lui Adrian Năstase, infernala maşinărie de vot pesedistă...De fapt, tot acest grup în frunte cu Hrebenciuc l-a ajutat pe Adrian Năstase să piardă alegerile.
Nu, nu vă gândiţi că au vrut s-o facă pentru sufleţelul lui Traian Băsescu...Nu, nicidecum. De fapt, ce a vrut Hrebenciuc atunci? Să-i dea o lecţie usturătoare lui Năstase...Pentru cei patru ani în care nu l-a lăsat să conducă deloc partidul....Să-i aducă aminte de angajamentul de loialitate pe care trebuie să i-l pună la picioare, dacă voia să fie preşedinte...Să-i spună, cu alte cuvinte, „partidul suntem noi, unul are Moldova, altul Vrancea, Constanţa, Mehedinţi şi alte baronate, celalalt Bucureştiul- tu, Adrian Năstase, trebuie să ne fii doar supusul, marioneta, omul de paie sau preşedintele dacă vrei şi dacă, într-adevăr, asta ţi-e pofta”.
Nu l-am suferit niciodată pe Năstase, din cu totul alte motive...Dar Năstase, la cât de deştept e, şi chiar e, nu a acceptat şi nu va accepta nicicând asta. Şi bine a făcut, dar l-a costat Preşedinţia României! Şi el ştie foarte bine. Aşa ceva chiar nu se uită...
Apoi, pentru cine îşi aduce aminte, lucrurile au venit de la sine aproape, cu o viteză ameţitoare. Năstase a pierdut Cotroceniul, a primit dovada trădării din partidul său pusă şi ea la cale, într-o cu totul altă formă de Vanghelie, a pierdut Congresul din 21 aprilie 2005, Ion Iliescu a pierdut şefia de doi ani a partidului, a pierdut-o şi Năstase pe cea din următorii doi, a pierdut şefia Camerei Deputaţilor, a pierdut aproape totul. Şi s-a ales cu câteva dosare penale care i-au distrus toată cariera, graţie, e adevărat, nu numai lui Hrebenciuc...Dar şi lui Miron Mitrea.
Şi aşa s-a scris atunci, în 2005, în PSD, istoria.
Ce s-a întâmplat după? Ştim cu toţii.
Cabala, aşa cum o numea puţin după acel moment Ion Iliescu, a preluat, în sfârşit, puterea. Cabala Hrebenciuc, Mitrea, Rus, Vanghelie. Cabala şi-a ales singură preşedintele, în persoana tănărului secretar executiv adus chiar de Adrian Năstase, de mănuţă, în partid. Personaj celebru încă de pe atunci pentru naivitatea sa, pentru lipsa de experienţă politică, pentru graţia cu care a recunoscut că a candidat pentru că a fost „idiot” la Primăria Capitalei, pentru seninătatea cu care a rămas singur în cort după ce Băsescu l-a bătut din primul tur în cursa electorală şi nu l-a mai băgat nimeni în seamă....Bineînţeles, nimeni altul decât... Mircea Geoană.
Ce a urmat în PSD din 2005 încoace? Eeeh, lucruri complicate.
În 2005, după sfârtecarea şi crucificarea lui Adrian Năstase, cel care nici nu mai ştie cum a ajuns preşedinte, Mircea Geoană, a fost susţinut cu toată forţa. De Cabala. Cabala care l-a promovat, şi l-a pus ca etichetă, l-a redesenat, s-a străduit să-i facă o perfectă operaţie chirurgicală politică şi estetică...”Ai să vezi, ai să vezi, Sorina. În doi ani am să-l fac bun. Va fi mai bun decât a fost vreodată Adrian Năstase”, încerca să mă convingă, pe atunci, Viorel Hrebenciuc despre acelaşi Mircea Geoană.
În 2006, povestea a continuat. Însă au început să apară micile tensiuni în rândul Cabalei. Mitrea a pierdut butoanele partidului, la acelaşi congres la care a început îndepărtarea din partid a tinerei speranţe de care nu avea nevoie nimeni la vremea aceea- Sorin Oprescu- pentru că, nu-i aşa? Trebuia continuată fortificarea lui Geoană şi reconfirmată accensiunea la preşedinţia partidului. Care nici până atunci probabil nu ştia cum o ocupase. Oricum, după câte ţin eu minte, Sorin Oprescu a luat atunci 30% din voturi la Congres. Iar, tot de atunci, Vanghelie a devenit al doilea personaj cu mare putere în Cabala. După Hrebenciuc, desigur...
2007 a fost anul suspendării. O iniţiativă a lui Hrebenciuc la care a percutat imediat loialul său preşedinte, Mircea Geoană. O decizie cu care n-a fost de acord atunci nici Ion Iliescu, nici Ioan Rus, nici Vasile Dâncu. O suspendare care, prin rezultatul referendumului, a adus PSD automat la 17% în sondaje. În fapt, prima decizie cu adevărat grea luată de Mircea Geoană, la comanda lui Hrebenciuc şi Vanghelie...O decizie care i-a îndepărat definitiv pe Rus şi Dâncu din partid. Grupul de la Cluj oricum îi stătea în gât lui Hrebenciuc, dar şi lui Vanghelie. Suspendarea... mare greşeală politică şi strategică recunoscută inutil după...
2008 a fost anul alegerilor. E adevărat, uninominale...Dar uninominal mixt, după placul aceluiaşi Hrebenciuc şi patenerului său politic din Parlament, Tăriceanu. Chiar şi aşa, PSD obţine cu trei mandate mai puţin în Legislativul României. Devine al doilea partid, nu primul. Primul îl lăsase Adrian Năstase, cu 560.000 de voturi în plus, cu 5,45% mai mult decât Alianţa Dreptate şi Adevăr, când a pierdut. Tot atunci, în 2004. Alt eşec politic desăvârşit în timpul mandatului Geoană- Hrebenciuc- Vanghelie.
Iarna lui 2008, cu un partid însetat de frâiele puterii, l-a prins pe Mircea Geoană în faţa altei grele decizii. Să intre sau să nu intre la guvernare? „Sedus” de Traian Băsescu, aşa cum singur a declarat, şi sunt sigură că seducţia n-a fost nici dificilă, Geoană a băgat partidul la guvernare. Spre dezamăgirea şefului său, Viorel Hrebenciuc, un om care ştia că nu va avea viaţă fericită cu Traian Băsescu. Spre plăcerea lui Mitrea - care s-a văzut mult mai liniştit sufleteşte şi cu speranţe serioase să ocupe, în sfârşit, preşedinţia partidului...Dar spre insatisfacţia lui Marian Vanghelie, care, oricum, şi-a revenit imediat, după ce a văzut fotoliile de la Interne şi de la Doi ş'un Sfert, spre nemultumirea lui Ion Iliescu- un om care i-a spus de pe atunci că face o mare greşeală politică. Spre amuzamentul lui Năstase, care, de pe margine, privea distrat mai degrabă ce gafe politice poate să facă ucenicul său naiv în fruntea PSD, candidatul său preferat la Primăria Capitalei, Mircea Geoană.
N-a durat decât nouă luni. Depăşea orice logică politică faptul că primii doi candidaţi la alegerile prezidenţiale sunt împreună la guvernare. Aşa că Geoană a plecat, Băsescu l-a dat afară...Nici nu mai contează. Cabala Viorel Hrebenciuc- Vanghelie rămasă fără niciun alt susţinător puternic în partid îşi recuperează preşedintele...Viorel Hrebenciuc îi devine lui Mircea Geoană şef de campanie electorală prezidenţială.
Ce a urmat, ştim. O campanie coordonată de Hrebenciuc şi Vanghelie...O campanie pe viaţă şi pe moarte. A fost meciul vieţii lor..Aş îndrăzni să spun că a fost poate mai mult al lor, decât al lui Mircea Geoană.
Ce s-a întâmplat, au văzut opt milioane de oameni duminică seară. De fapt, o Românie întreagă. Hrebenciuc ştia că a pierdut alegerile, Mircea Geoană nu...Hrebenciuc a forţat nota, votul românilor până la urmă, regulile democraţiei, şi l-a făcut de râs pe Mircea Geoană în faţa tuturor...L-a lăsat să se proclame şef de stat al unei Românii care, majoritar, matematic, democratic, nu îl votase.
Cum a continuat povestea, am văzut şi asta cu toţii astăzi. PSD contestă alegerile ştiind foarte bine că n-are probe atât de puternice încât să forţeze reluarea scrutinului...O decizie care, din nou, depăseşte orice logică a bunului simţ. Pentru că, duminică seară, Mircea Geoană, graţie lui Hrebenciuc, ţopăia de fericire că a devenit noul preşedinte al României, nu ţopăia, nu bea şampanie în cămaşă, la balconul social-democrat, că s-au fraudat masiv şi incontestabil alegerile.
Dacă Curtea Constituţională va decide însă că alegerile prezidenţiale din 6 decembrie 2009 nu au fost fraudate, tare îmi e că decizia de azi este ultima luată de Geoană şi Hrebenciuc în fruntea partidului. Hrebenciuc o să mai respire ceva timp, pe acolo, prin Kiseleff, sunt sigură că o să o facă.. Mircea Geoană însă nu...Pe margine, îşi ascute, de ceva timp, sabia Miron Mitrea...O să vedeţi, imediat, imediat, cum o să apară! Primul atac l-a dat azi. A spus că stafful lui Geoană a fost slab. Adică Hrebenciuc, să ne înţelegem. Din două, una. Ori îl dă pe Hrebenciuc la o parte definitiv- ceea ce mă îndoiesc teribil- ori se vor împăca. Aşa cum bine le stă unor doi foşti buni prieteni.
Decizia lui Geoană de contestare a alegerilor, când va fi respinsă, va aduce, din nou partidul la cota de puţin sub 20% . Atunci se va da consemul, atunci se va opera schimbarea, atunci vor atinge nivelul critic...După ce vor realiza, probabil, inutil deja, că aruncă şi România într-o situaţie dificilă internă, şi mai ales externă, pe care nimeni nu o va putea să o explice.
Şi o ultimă precizare. Deloc întâmplătoare. În noaptea alegerilor, Ion Iliescu n-a urcat pe scenă. A îndemnat la moderaţie. Adrian Năstase, filmat de jurnalişti, s-a chinuit şi el ceva timp ca să urce pe scenă. Nu prea avea loc de Gigiocul domnului Hrebenciuc, postat simbolic în ceafa lui Mircea Geoană...O imagine demnă mai degrabă pentru un fost, decât de un viitor preşedinte al României. Nu vă speriaţi, după chinuri televizate, Năstase a reuşit şi el puţin, puţin să urce pe totuşi pe scena fericirii de o noapte.
Ion Iliescu a spus însă azi că decizia de contestare a alegerilor se poate lua doar "dacă sunt probe care pot fi dovedite şi care demnostrează că au schimbat sensul alegerilor, altfel sunt inutile”.
Aceasta este marea diferenţă dintre Ion Iliescu & Adrian Năstase pe de o parte, şi Mircea Geoană: Primii doi ştiu, darViorel Hrebenciuc nu ştie deloc să piardă. De aseară, Mircea Geoană deja chiar nu mai contează...
P.S. Îmi pare tare rău că nu găsesc pe youtube speechul lui Adrian Năstase, din noaptea de 12 decembrie 2004, noaptea turului doi al alegerilor prezidenţiale. Asta ca să vedeţi marea diferenţă. Până atunci, distraţi-vă mai jos cu Viorel Hrebenciuc şi cu păpuşa sa preferată din ultimii patru ani, Mircea Geoană.
Update 1. L-a găsit Adrian Năstase. Priviţi diferenţa.
Adrian Năstase. 12 Decembrie 2004. Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Năstase e câştigătorul exit pollurilor, dar perdant în alegeri. Mircea Geoană a fost atunci pe scenă. A văzut toată lumea. S-a dovedit a fi fix degeaba. N-a înţeles...De ce nu mă mai miră absolut nimic când vine vorba de Mircea Geoană?
Mircea Geoană. După cinci ani. 6 Decembrie 2009. Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Geoană e câştigător al exit pollurilor, dar perdant în alegeri. Soţia-i plânge, Mircea ţopăie, mulţimea pesedistă urlă. La ei se uită 8 milioane de români. La fel... fix degeaba. Năstase cu greu îşi face, pentru puţin timp, loc pe scenă. Oricum, nu se vede. Oricum, e mult mai bine aşa. Oricum, nu contează...
Apoi a zis-o şi el. Duminică noapte, undeva în jurul orei 2.00. Pentru că i-a plăcut.
Băsescu, duminică noapte, la plecarea de la sediul PDL: "E un fleac, i-am ciuruit! "
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Traian Băsescu a declarat, duminică noapte, înainte de a pleca de la sediul PDL, unde s-a făcut numărătoarea paralelă a voturilor de la turul II al alegerilor prezidenţiale: "E un fleac, i-am ciuruit!". "E un fleac, i-am ciuruit!", a spus Băsescu, la plecarea de la sediul PDL din Modrogan 22. El a susţinut că rezultatele sunt confirmate de statistică. "Şi, pentru presă, să ştiţi că rezultatele sunt confirmate de statistică", a spus el. Traian Băsescu a părăsit sediul PDL la volanul autoturismului Logan aparţinând SPP. La sediul formaţiunii se mai aflau lideri ai partidului, printre care Emil Boc, Adriean Videanu, Vasile Blaga. Liderul PDL Adriean Videanu a anunţat, duminică noapte, că, potrivit numărătorii paralele a voturilor din turul II făcute de PDL, preşedintele Băsescu ar câştiga un nou mandat, cu 50,14 la sută din voturi, când mai rămăseseră de centralizat rezultatele din 96 de secţii de votare din diaspora. Secretarul general al PDL, Vasile Blaga, a declarat, duminică noapte, că îl felicită pe Mircea Geoană pentru că a mers la Timişoara. "Dacă mergea de două ori, era mai bine", a adăugat el, susţinând că, în Timiş, Băsescu a obţinut cu circa 100.000 de voturi mai mult decât Mircea Geoană.
Şi da, pe 3 decembrie seara, cu doar două zile înainte de momentul votului, Traian Băsescu l-a ciuruit pe Mircea Geoană cu arma lui, Sorin Ovidiu Vântu. Băsescu ştia că ăsta-i meciul, şansa vieţii lui. Geoană nu cred că a realizat asta nici miercuri seară, nici joi seară...În general, cred că nu a conştientizat şi nici nu conştientizează.
Geoană începuse bine, promiţător chiar, dar Vântu l-a pulverizat. S-a transformat brusc, într-un personaj fals, translucid, recitând lecţia, promitând şi promitând în neştire.
Băsescu l-a prins, l-a jucat, l-a pus în dificultate. Băsescu a fost cel din finala anului 2004.
Şi acum, doar câteva impresii şi...calcule matematice.
- 2,46 % a fost diferenţa Băsescu - Năstase, în 2004. Tradusă în voturi, înseamnă 245.374 de oameni. Prăbuşirea FNI, în 1999, a însemnat un prejudiciu total de aproape 4 miliarde de lei vechi pentru 260.000- 300.000 de oameni. Cam aşa se traduce totul... Şi nici n-am luat în calcul liberalii.
-Faptul că Mircea Geoană s-a dus miercuri, în creierii nopţii, la Vântu acasă, să se "relaxeze", căutând sinonime cuvântului malefic sau discutând despre starea vremii de la Jakarta, nu mă mai miră la un personaj ca Mircea Geoană. Fusese în ziua aceea la Bucureşti, Iaşi, Bucureşti iar, o emisiune televizată şi totuşi...şi-a făcut timp pentru...o spune chiar Vântu: "Am acceptat să se debaraseze public(...) Era o declaraţie strict electorală. Nu e nesinceră, am convenit să nu devoalăm pentru a nu da muniţie adversarilor politici ai domniei sale. Nu regret absolut nimic, eu nu îmi chem prietenii acasă, eu îi invit". Deci nebun să fii, nu prostănac, să te duci cu o noapte înaintea dezbaterii cruciale la Vântu acasă. Şi de ce? Pentru ce? Ca acesta să accepte să te debasarezi public de el într-o declaraţie electorală, cu trei zile înainte de alegeri ? Halucinant, incredibil...
- A doua greşeală aparţine staffului de campanie, fără îndoială. Viorel Hrebenciuc şi toţi americanii din tot Kiselefful nu l-au pregătit deloc pe Geoană pe acest subiect, de parcă informaţia nu era discutată şi hiperdiscutată încă de dimineaţă, de parcă mai era vreo noutate în faptul că Băsescu o să atace cu mogulii. Pe de altă parte, toate antrenamentele făcute de candidatul PSD s-au dovedit inutile când Mircea Geoană a fost pus faţă-n faţă cu propria-i prostie. Pentru că despre prostie cred că vorbim aici şi de nimic altceva. Aşa ceva nu e nici eroare, nici greşeală...
- Ce mi-a părut foarte rău (am şi eu un fix) e că duelul pe tema Vântu m-a prins în faţa sălii de dezbatere, urmărind transmisia internă a confruntării făcută de Parlament, şi n-am putut să-i văd ochii speranţei acestor alegeri...Adicătelea tare aş fi dorit să-i văd privirea semeaţă a stimabilului domn fost candidat şi mare dezamăgire, Crin Antonescu.
- Cea mai haioasă replică şi aici s-a demonstrat cel mai bine că spontaneitatea este cea care-i lipseşte lui Geoană şi o are din belşug Traian Băsescu: - Mircea Geoană: "Domnul Vântu a vrut Poşta, iar dumneavoastră aţi vrut să i-o daţi domnului Cocoş" - Traian Băsescu: "Ha,ha, ha ! Îl vedeţi dumneavoastră pe domnul Cocoş poştaş-şef?!".
- Cele mai enervante prezenţe: Mircea Dinescu - disperat şi care înjura tot timpul, în văzul întregii săli. Monica Macovei- care şi ea vocifera deranjant.
- Cea mai distinsă prezenţă: Maria Băsescu.
- Cea mai elegantă doamnă: Mihaela Geoană, stil Jackie Kennedy. Costum deux-pieces, Chanel.
-Cea mai ciudată chestie: Maia Morgenstern, susţinătoare Geoană, a părăsit galeria PSD la pauză. După duelul despre Vântu.
- Cea mai impresionantă galerie de susţinători (şi nu mă refer la politicieni ): galeria PSD.
- Cele mai triste momente ale dezbaterii: cu certitudine, jurămintele. Nu l-am crezut deloc pe Geoană când a jurat pe Biblie. La cât s-a încurcat, nu cred că l-a crezut nimeni. Dar cel mai crunt a fost când a jurat Băsescu. M-am gândit...Nu i se mişcă niciun muşchi pe faţă. Oare poate să îl creadă cineva? Oare cum s-o simţi copilul? În esenţă, milioane de români au privit cum doi candidaţi la Preşedinţia României au minţit, şi au minţit bine, cu mâna pe Biblie. Electoral, au fost nevoiţi să o facă. Dacă n-o făceau, pierdeau puncte. Ce idee, ce campanie idioată.
Vom vedea dacă şi în câte puncte se va traduce totul. We'll wait and see. Duminică e votul. Mobilizarea pe viaţă şi pe moarte. Restul... nici că mai contează.
O capodoperă cimatografică a mileniului trei. Un film pentru care nu s-au inventat cuvintele astfel încât să fie descris...perfect. O magie despre ce e bine, ce e rău, ce e natural, ce e firesc, ce e corect, ce e simţire şi ce e adevăr... în natură şi în oameni. O spectaculoasă creaţie care, în subliminal, vorbeşte despre multe fapte oribile ce se petrec pe planeta asta. O proiecţie IMAX 3D pe care am ţinut s-o văd, pentru care mi-am pus toată ambiţia de care am fost în stare ca să reuşesc, la care am ajuns în sală plină de nervi din cauza sistemelor aberante şi tâmpite de rezervări din această ţară, o lucrare desăvârşită a cinematografiei acestui secol de la care însă am ieşit, după trei ore, cu un singur gând: "Da, dacă aş fi să renunţ acum la tot, aş face-o fără să mă uit în urmă, fără niciun regret, fără nicio părere de rău, fără nicio lacrimă. Aş face-o doar ca să trăiesc pe Pandora".
Cum am ajuns după o jumătate de zi de chin, la Avatar... În curând, pe micile bloguri...
