Vă mai aduceți aminte? "Câte-o hârtie din trecutul fiecăruia (...) Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiția în mână, ai toată Curtea. Da, am Poliția. Vreau să-l arestez pe Onțanu, vreau să-i fac dosare lui Oprea. De jos dosarul, sus merge șnur".
În 2008, Cătălin Voicu n-a ajuns ministru de Interne. Urma să ajungă după decembrie 2009, dacă Mircea Geoană câștiga Președinția României.
Să ne aducem la fel de bine aminte: în perioada 2008-2009, în Guvernul PDL-PSD, marea bătălie tot pe ministerul de Interne și DGIPI a fost. Au picat trei miniștri - Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Dan Nica- iar, în final, s-a rupt și Guvernul.
În campania pentru Președinție, să nu uităm: Marian Vanghelie, apărătorul lui Mircea Geoană și subordonatul lui Cătălin Voicu/ Mitică Iliescu, se întâlnea cu Moș Crăciun pe bancă, în Parcul Cișmigiu care-i dădea documente, hârtiuțe. Sorin Roșca Stănescu, tot ca o întâmplare, îl acuza pe fratele Președintelui României, Mircea Băsescu și implicit pe președintele Băsescu, candidat în alegerile prezidențiale, de implicare în niște afaceri legate de traficul de armament, acuzații foarte grave, menite să aducă un prejudiciu important de imagine, să atragă atenția nu numai intern ci și extern, acuzații niciodată dovedite.
Apoi a urmat altă acuzație gravă, pe aceeași filieră Roșca Stănescu: Băsescu a fost la Riad cu un avion folosit de Viktor Bout, cunoscutul traficant de armament. Documentele puse la dispoziție de Palatul Cotroceni, cât și imaginile din Riad, au arătat că președintele Băsescu n-a fost în avionul respectiv.
Dacă aș enumera toate mizeriile lansate pe piață în 24 de ani și umflate doar în anumite zone ale presei, probabil că aș scrie volume întregi. Aș începe cu celebrul caz Iliescu-KGB, aș trece și prin șantajul la adresa fostului președinte ANI și aș termina cu ce se întâmplă zilele acestea.
Important este de văzut că, în esență, întâlnim aceeași rețeță și, în scenariu, găsim aceleași instituții, aceleași zone din presă și același tip de personaje tributare și practicante a acțiunilor fostei Securități. Destul de des, toate acestea îl includ și pe Roșca Stănescu, fost colaborator al Securității, sub numele conspirative "Deleanu" și "H15", așa cum el a recunoscut.
EPISODUL 1. Încheiat eșecul celei de-a doua suspendări, cineva pune pe piață "hârtiuța". Nu una reală, ci o baterie de documente falsificate în scopul fabricării unui dosar penal în care să existe o acuzație extrem de gravă: spălare de bani. Cinci presupuse tranzacții din conturile unei firme off-shore din Cipru, care-i aparținea lui Sorin Ovidiu Vîntu, care oricum era anchetat pentru spălare de bani prin aceeași firmă dar și pentru tranzacții suspecte în Indonezia în scopul favorizării infractorului Nicolae Popa, sunt depuse la Parchetul General în luna Martie anul acesta de către o fundație apropiată de Dan Voiculescu.
Plângerea nu se depune oricum, ci sub forma unui denunț care proclamă că "sunt întrunite elementele constitutive ale unor fapte de natură a atrage răspunderea penală" dar care, culmea, cere extrem de evaziv "tragerea la răspundere a persoanelor care se fac vinovate". Fapta o stabiliseră: era penală. Dar nu se scrie niciun cuvânt despre nicio persoană, nimeni nu este nominalizat sau indicat, deși ținta era foarte clară: Traian Băsescu.
Putem să ne întrebăm, în mod logic, de ce s-a redactat astfel și deloc întâmplător. Iar aici sunt două explicații posibile: pentru că se știa că documentele sunt false și, în cazul nominalizării precise a unor persoane, depunerea denunțului s-ar fi întors ca un bumerang în capul oamenilor lui Dan Voiculescu sub forma infracțiunii de denunț calomnios. În plus, orice altă nominalizare, în afara persoanei lui Traian Băsescu, ar fi distras atenția de la scopul inițial și poate că ar fi pus anchetatorii să-i ia la întrebări pe mandatarii financiari ai Alianței D.A, de la PNL sau PDL, iar asta nu ar fi convenit.
Așa, nu a fost indicat nimeni. Dacă n-ai denunțat pe nimeni, genericul "persoane care se fac vinovate" nu te pot trage la răspundere și, teoretic, ești protejat de Codul Penal. Denunțul calomnios este o infracțiune penală care se pedepsește cu închisoare până la 3 ani iar producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare până la 5 ani.
Din martie de când a fost depus denunțul, Parchetul General trimite speța la Parchetul Capitalei. Și de aici încep multe lucruri ce cu greu pot fi înțelese. Procurorii și polițiștii se apucă să lucreze la speță, deși în primul rând, pe documente ar fi trebuit să se pronunțe Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Dacă ele sunt reale sau nu. Oficiul nu spune nimic, insitituția fiind condusă de fostul consilier personal al ministrului de Interne, Radu Stroe, Neculae Plăiașu, fost șef al ANAF pe vremea lui Adrian Năstase, fost șef de diviziune în DGIPI.
Ca atare, procurorii de la Capitală și polițiștii caută acul în carul cu fân, din SUA până-n România și Cipru și invers, în așa-zisele documente fiind menționate și două instituții bancare americane intermediare. Totul sub atenta monitorizare a lui Dan Voiculescu. Trec opt luni și...nimic. Dosarul de spălare de bani nu era gata.
EPISODUL 2. Sorin Roșca Stănescu, aflat în dificultate în Justiție chiar din cauza sutelor de mii de euro și dolari primiți de la firma din Cipru a prietenului său, Sorin Ovidiu Vîntu, pe spețe de spălare de bani, intră în panică și iese la atac dar nu oricum. Alege să se protejeze, ca și oamenii lui Dan Voiculescu. Marți, pe 5 Noiembrie, se trezește dis de dimineață și se duce în Senat să facă declarații politice protejate de imunitatea conferită de Constituție care să nu atragă răspundere penală. Spune cu subiect și predicat că președintele Traian Băsescu își ascunde banii prin Seychelles. Chiar și cu imunitate, președintele Băsescu anunță că-l dă în judecată pentru că astfel de acuzații grave îi periclitează mandatul.
Sorin Roșca Stănescu, pus evident în încurcătură, nu se lasă. Preia documentele false de la ministerul lui Radu Stroe și, a doua zi, pe 6 Noiembrie, tot de dimineață și tot protejat de imunitatea constituțională care nu atrage răspunderea penală pentru declarații politice se duce în Senat și-l acuză pe președintele Traian Băsescu cu subiect și predicat de spălare de bani, prezentând aceleași documente falsificate pe care le depusese, în Martie, la fel, fără nicio răspundere penală, fundația apropiată de Dan Voiculescu la Parchet. În seara aceleiași zile, după 8 luni, intră în scenă și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, condus de fostul consilier al lui Radu Stroe, via DGIPI care, brusc, se autosesizează.
A doua zi, pe 7 Noiembrie, Oficiul confirmă oficial o autosesizare pe care ar fi trebuit s-o declanșeze de mai bine de o jumătate de an. Crin Antonescu anunță că ar putea să înființeze și o comisie parlamentară de anchetă, deși în acel moment nicio instituție nu confirmase veridicitatea documentelor. Cine urma să vină să vorbească în comisie? Păi cei care au anchetat cazul 8 luni, prin SUA și Cipru, adică oamenii lui Radu Stroe și poate chiar și ministrul personal.
Joi seara, tot pe 7 noiembrie, președintele Băsescu iese și arată că documentele sunt falsificate, îl numește pe Roșca Stănescu un "mincinos prost" și-l trimite unde a fost "înalt prea sinucisul Năstase".
Vineri, Parchetul General spune în mod oficial, în urma unui răspuns primit în aceeași zi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor că "operațiunile menționate în mesajele swift nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate" iar "concluziile verificărilor vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei care, în prezent, este în faza actelor premergătoare".
Așadar, după 8 luni, dosarul de spălare de bani care-l avea ca țintă pe președintele Băsescu și urma să fie confecționat în baza unor documente false va fi, cel mai probabil, închis. Și asta, fără să atragă răspunderea penală a nimănui.
SCOPUL. În mod evident și fără niciun dubiu, ținta acestui dosar era președintele Traian Băsescu. Un dosar penal pe o acuzație de finanțare a campaniei din 2004 prin operațiuni de spălare de bani ar fi fost devastator pentru ambele mandate ale președintelui. O finanțare a campaniei ce a dus la ocuparea funcției prezidențiale, prin operațiuni suspecte ar fi pus sub semnul întrebării însăși esența mandatelor- lupta anticorupție începută, în 2004, prin "Rafo- Jafo", și încă în desfășurare.
De la acest dosar confecționat pe spălare de bani, acuzație extrem de gravă care ar fi atras atenția nu numai intern ci, mai ales, extern, până la o punere sub acuzare a președintelui Traian Băsescu de către Parlament nu ar mai fi fost decât un pas. Nici în 2007 și nici în 2012 majoritățile parlamentare care l-au suspendat pe președinte nu s-au încurcat în detalii și nici nu au găsit încălcări grave de Constituție care să susțină acțiunile consecutive de suspendare.
Cel mai probabil însă, dacă planul ar fi fost dus până la capăt cu succes, acum, președintele Băsescu nu ar mai fi fost suspendat, pentru că asta ar fi implicat și Curtea Constituțională, ar fi presupus un referendum de demitere, o campanie, un cvorum- acțiuni ce nu ar mai fi garantat atingerea sigură a scopului: debarcarea lui Traian Băsescu în ultimul an de mandat.
Foarte posibil este ca, pe baza acestui dosar confecționat pe acuzația de spălare de bani, Parlamentul, cu votul a două treimi din aleși, ar fi votat punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
Ce înseamnă înaltă trădare, ce presupune ea, ce anume acțiuni o definește? Hotăra evident Parlamentul și, eventual, comisia de anchetă pe care deja o anunțase președintele Senatului, Crin Antonescu.
Punerea sub acuzare ar fi fost inițiată, așa cum spune și Constituția, de majoritatea simplă a Parlamentului, i s-ar fi adus la cunoștință șefului statului, iar de atunci președintele Băsescu ar fi fost suspendat de drept din funcție.
Competența de judecată pe speță ar fi aparținut Curții Supreme de Justiție iar până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ce ar fi atras demiterea de drept din funcție, președintele Băsescu ar fi fost scos din joc poate chiar în tot anul 2014.
Automat, de la punerea sub acuzare, președinte interimar al României ar fi ajuns, pentru a doua oară, Crin Antonescu. N-ar mai fi avut nevoie chiar atât de mult de sprijinul PSD pentru un ocuparea unui mandat plin la Cotroceni. O serie de pârghii ar fi fost în mâna lui. Dar cum este foarte puțin probabil ca efectiv toată lumea să fi uitat cum a acționat, tot de la Palatul Cotroceni, anul trecut, același Crin Antonescu, întreaga acțiune liberalo-voiculesciană s-a făcut praf.
ACTORII. Dan Voiculescu- obsedat de eșecurile succesive ale suspendărilor, ar fi reușit, în sfârșit, să-l dărâme pe președintele Traian Băsescu și să-și impună un președinte al României cu care este aliat oficial și care i-ar fi dat, cu siguranță, mult mai puține bătăi de cap: Crin Antonescu. În plus,Voiculescu are o sentință, pe fond, în primă instanță, de 5 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA și un alt dosar de șantaj în care, pentru complicitate, alături de fiică și tot trustul este trimis în judecată.
Crin Antonescu- ar fi ajuns președinte interimar al României a doua oară, avantaj net atât pentru el, cât și pentru un PNL consolidat, într-o cursă prezidențială pentru ocuparea legitimă a funcției de șef de stat, fără sprijin PSD.
Sorin Roșca Stănescu- ar fi scăpat de emoțiile legate de finanțările de tip spălare de bani de la prietenul său Sorin Ovidiu Vintu și foarte probabil ar fi devenit, alături de Voiculescu, artizanul scoaterii din scenă cu forța unor documente false și în baza unei acuzații devastatoare de spălare de bani și trădare, a președintelui Băsescu.
Sorin Ovidiu Vîntu- și el ar fi scăpat foarte probabil de toate emoțiile nenumăratelor dosare în care mai este anchetat și judecat (PSV, Nicolae Popa, FNI), ar fi reintrat și el lângă Dan Voiculescu în jocul cel mare, drept mogulul pușcăriaș care i-a dat Puterea pe mână lui Crin Antonescu, ar fi lăsat în ofsaid PSD și s-ar fi răzbunat și pe președintele Băsescu.
Radu Stroe, MAI, Neculae Plăiașu, ONPCSB, DGIPI- ar fi devenit cavalerii vrednici și destoinici ai unei lupte în care ar fi folosite și implicate direct instituții ale statului pentru confecționarea unui dosar penal de spălare de bani în baza unor falsuri care l-ar fi dărâmat pe președintele Băsescu și l-ar fi adus în pole position și, implicit, la Putere, pe ușa din dos și, în primă fază, fără alegeri, pe Crin Antonescu.
luni, noiembrie 11, 2013
sâmbătă, noiembrie 09, 2013
Cum a dezvăluit Președintele Băsescu planul "coaliției pușcăriabililor" pentru 2014
Aproape nimic întâmplător n-a fost invocat de către Președintele României, Traian Băsescu, în ultima ieșire de ieri, de la Palatul Cotroceni. Totul a fost plin de semnificații importante, rostit apăsat, ferm, cu detalii devastatoare din punct de vedere politic pentru liderii USL care s-au trezit luați prin surprindere, loviți cu leuca în moalele capului, buimaci, și puși în fața unor fapte și realități crude. Neavând argumente credibile să le explice, nu au știut cum să reacționeze. Bâlbâiala a fost evidentă.
În fapt, ce a dezvăluit președintele Băsescu? Un mare plan, un joc mai amplu, pus la cale pentru un unic scop: cucerirea Palatului Cotroceni în decembrie 2014 și, evident, acapararea totală a Puterii. Ca orice plan, el este etapizat, desfășurarea lui a început deja și cuprinde mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.
Ca atare, să le luăm pe rând:
PRESA. Nu trebuie decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea că scopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.
În 2009, în alegerile prezidențiale, a fost la fel. Toate imperiile mediatice ale mogulilor potenți, lacomi și nu foarte inteligenți au susținut cu toată tăria un candidat, pe Mircea Geoană, iar finalul a fost mai mult decât devastator: trusturile și întreaga mașinărie s-au făcut praf, candidatul Geoană a pierdut Președinția României, iar oamenii care, cu adevărat, voiau să controleze Președintele României au falimentat, au ajuns în pușcărie, s-au lovit implacabil de propriile dosare din Justiție și nelegiuiri de care fugeau sau, după caz, zac și acum în temnițele statului.
Spre deosebire de 2009 însă, în 2014, planul include și Televiziunea Publică și Radioul de stat. Și ele ar trebui să facă parte din această mare coaliție mediatică iar portdrapelul ar trebui să-l țină, bineînțeles, trustul controlat de Dan Voiculescu.
La TVR cel puțin este speculată din plin dificila situație financiară și este susținut un blocaj, responsabili de toate aceste acțiuni în desfășurare fiind tot politicienii puterii și politrucii din dotare. Așa se face că, oricând, în baza unei legi de organizare și funcționare a SRTV, modificată de majoritatea de 70% a USL din Parlament sau în baza unui Cod al Insolvenței ce are ca primă victimă presa fragilă financiar, oricine poate veni și cumpăra sau anexa la bucată Televiziunea Publică, deși TVR și SRR sunt obiective, instituții care țin de sistemul de siguranță națională a României.
Sub fanionul trustului subrezit de un dosar de șantaj, trimis în judecată ca persoană juridică cu patroni cu tot, tot ce poate fi controlat financiar în presă ar trebui să se încoloneze în susținerea mediatică a principalei candidaturi din 2014 pentru Palatul Cotroceni.
Cel mai probabil, se vor reedita momentele din 2009 și nu numai: blocaj mediatic total pentru ceilalți candidați, manipulări, dezinformări, atacuri furibunde, linșaje mediatice. Semnalele deja au apărut, doar cine nu vrea nu le vede. Rețeaua mediatică la care se adaugă câteva zone evidente din mediul online și destul de puțin din tradiționala presă scrisă/online, și ea în dificultate financiară, este ca și unsă, în block-start.
Un singur lucru este cert în capul acestor oameni: ai presa, controlezi mintea oamenilor, a electoratului, controlezi candidatul, îi ai la mână pe veci pe numărul 1 al țării, ai imunitate, poți fura în neștire, nu pățești absolut nimic.
Acesta este lanțul trofic al sistemelor politico-mediatice asemănătoare structurilor de tip Cosa Nostra: fiecare parte se hrănește din vulnerabilitățile celeilalte, într-o dependență totală. Nu contează cât de mult se urăsc sau se iubesc, important este scopul final și ca toată lumea să aibă ceva de câștigat ca să fie cât de cât mulțumită. Cu asta s-a luptat omul politic Traian Băsescu aproape un deceniu. Și spre disperarea multora, a câștigat.
Din decembrie 2014 însă, va fi altcineva la Palatul Cotroceni. Din păcate, toți candidații oficiali și neoficiali ai USL la Președinție sunt extrem de slabi și de dependenți de acest tip de sistem.
JUSTIȚIA. Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții? Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea. Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția.
Liviu Dragnea- președinte executiv PSD- trimis în judecată în dosarul referendumului, o multitudine de baroni celebri ai PSD cu procese în instanță, Relu Fenechiu- trei ani cu executare în primă instanță în dosarul Transformatorul, o altă serie de liberali trimiși în judecată sau urmăriți penal, Dan Voiculescu- cinci ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată în dosarul șantajului, dosare de corupție ce încep să zguduie Guvernul.
Peste toate acestea, în ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție.
Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legate de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins "de structuri".
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere - PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unor bani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.
Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: "CSAT a stabilit declasificarea arhivelor "Dunărea" urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice". Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, "Dunărea Operativ". Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva "Dunărea Operativ". Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.
Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei "Dunărea Operativ". De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.
De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj? Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, "Băsescu era la Securitate". Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică. Ciuvică a pierdut în România procesul cu președintele Băsescu, există hotărâre definitivă și irevocabilă a Justiției române, a pierdut și la CEDO procesul iar nici până acum nu i-a plătit despăgubirile de 500 de milioane de lei vechi pe care i le datorează șefului statului.
TRAIAN BĂSESCU. Cum în ultimii 9 ani, Dan Voiculescu, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să-l dărâme pe președintele Băsescu, fâcând din el mai degrabă o obsesie ce ar putea fi tratată într-o clinică de specialitate, ultima idee vânturată asiduu de un an a fost aceea de a se coace un dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Ca atare, în martie anul acesta, o fundație controlată tot de Dan Voiculescu, a depus la Parchetul General o plângere penală și mai multe așa-zis documente care ar fi arătat niște tranzacții suspecte în contul Alianței D.A, în 2004, în valoare totală de 7 milioane de dolari.
Firma ce făcea viramentele era a lui Sorin Ovidiu Vîntu, un alt mogul pușcăriaș, iar prin ea, în realitate, se spălase bani în Cipru și Indonezia, în acțiuni ce tot cu Vîntu aveau legătură.
Parchetul General a trimis speța spre Parchetul Capitalei iar după răspunsuri clare că speța/tranzacția nu există, după o jumătate de an, un alt liberal aflat în dificultate cu Justiția, ia hârtiile de la fundația controlată de Dan Voiculescu, le prezintă public și-l acuză pe Traian Băsescu de spălare de bani.
Nici răspunsul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- potrivit căruia- operațiunile nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate- nu prea i-a convins pe liderii USL care toți erau pregătiți să inființeze inclusiv o comisie de anchetă parlamentară care să inflameze subiectul, să-l prezinte public pe președintele României ca pe un potențial infractor care spală bani și este protejat de Justiție și să-l pună evident în dificultate în a apăra Justiția în ultimul său an de mandat.
Dacă ne aducem aminte și în campania prezidențială din 2009, chiar fratele președintelui era acuzat de aceiași oameni din aceleași grupări, că ar fi făcut comerț cu arme. Scopul a fost același, rețeta e veche: decredibilizarea cu orice preț a președintelui Băsescu, atât intern cât și extern, prin lansarea de acuzații extrem de grave care să alerteze și îngrijoreze pe toată lumea.
Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.
Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.
Proștii sunt coșmarul națiunii, spunea cineva într-o carte. Pentru că numai proștii agresivi cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile.
Eu cred însă în ceea ce spunea Brassens: ca să înțelegi totuși că ești prost trebuie să-ți meargă mintea.
În fapt, ce a dezvăluit președintele Băsescu? Un mare plan, un joc mai amplu, pus la cale pentru un unic scop: cucerirea Palatului Cotroceni în decembrie 2014 și, evident, acapararea totală a Puterii. Ca orice plan, el este etapizat, desfășurarea lui a început deja și cuprinde mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.
Ca atare, să le luăm pe rând:
PRESA. Nu trebuie decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea că scopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.
În 2009, în alegerile prezidențiale, a fost la fel. Toate imperiile mediatice ale mogulilor potenți, lacomi și nu foarte inteligenți au susținut cu toată tăria un candidat, pe Mircea Geoană, iar finalul a fost mai mult decât devastator: trusturile și întreaga mașinărie s-au făcut praf, candidatul Geoană a pierdut Președinția României, iar oamenii care, cu adevărat, voiau să controleze Președintele României au falimentat, au ajuns în pușcărie, s-au lovit implacabil de propriile dosare din Justiție și nelegiuiri de care fugeau sau, după caz, zac și acum în temnițele statului.
Spre deosebire de 2009 însă, în 2014, planul include și Televiziunea Publică și Radioul de stat. Și ele ar trebui să facă parte din această mare coaliție mediatică iar portdrapelul ar trebui să-l țină, bineînțeles, trustul controlat de Dan Voiculescu.
La TVR cel puțin este speculată din plin dificila situație financiară și este susținut un blocaj, responsabili de toate aceste acțiuni în desfășurare fiind tot politicienii puterii și politrucii din dotare. Așa se face că, oricând, în baza unei legi de organizare și funcționare a SRTV, modificată de majoritatea de 70% a USL din Parlament sau în baza unui Cod al Insolvenței ce are ca primă victimă presa fragilă financiar, oricine poate veni și cumpăra sau anexa la bucată Televiziunea Publică, deși TVR și SRR sunt obiective, instituții care țin de sistemul de siguranță națională a României.
Sub fanionul trustului subrezit de un dosar de șantaj, trimis în judecată ca persoană juridică cu patroni cu tot, tot ce poate fi controlat financiar în presă ar trebui să se încoloneze în susținerea mediatică a principalei candidaturi din 2014 pentru Palatul Cotroceni.
Cel mai probabil, se vor reedita momentele din 2009 și nu numai: blocaj mediatic total pentru ceilalți candidați, manipulări, dezinformări, atacuri furibunde, linșaje mediatice. Semnalele deja au apărut, doar cine nu vrea nu le vede. Rețeaua mediatică la care se adaugă câteva zone evidente din mediul online și destul de puțin din tradiționala presă scrisă/online, și ea în dificultate financiară, este ca și unsă, în block-start.
Un singur lucru este cert în capul acestor oameni: ai presa, controlezi mintea oamenilor, a electoratului, controlezi candidatul, îi ai la mână pe veci pe numărul 1 al țării, ai imunitate, poți fura în neștire, nu pățești absolut nimic.
Acesta este lanțul trofic al sistemelor politico-mediatice asemănătoare structurilor de tip Cosa Nostra: fiecare parte se hrănește din vulnerabilitățile celeilalte, într-o dependență totală. Nu contează cât de mult se urăsc sau se iubesc, important este scopul final și ca toată lumea să aibă ceva de câștigat ca să fie cât de cât mulțumită. Cu asta s-a luptat omul politic Traian Băsescu aproape un deceniu. Și spre disperarea multora, a câștigat.
Din decembrie 2014 însă, va fi altcineva la Palatul Cotroceni. Din păcate, toți candidații oficiali și neoficiali ai USL la Președinție sunt extrem de slabi și de dependenți de acest tip de sistem.
JUSTIȚIA. Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții? Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea. Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția.
Liviu Dragnea- președinte executiv PSD- trimis în judecată în dosarul referendumului, o multitudine de baroni celebri ai PSD cu procese în instanță, Relu Fenechiu- trei ani cu executare în primă instanță în dosarul Transformatorul, o altă serie de liberali trimiși în judecată sau urmăriți penal, Dan Voiculescu- cinci ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată în dosarul șantajului, dosare de corupție ce încep să zguduie Guvernul.
Peste toate acestea, în ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție.
Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legate de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins "de structuri".
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere - PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unor bani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.
Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: "CSAT a stabilit declasificarea arhivelor "Dunărea" urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice". Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, "Dunărea Operativ". Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva "Dunărea Operativ". Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.
Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei "Dunărea Operativ". De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.
De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj? Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, "Băsescu era la Securitate". Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică. Ciuvică a pierdut în România procesul cu președintele Băsescu, există hotărâre definitivă și irevocabilă a Justiției române, a pierdut și la CEDO procesul iar nici până acum nu i-a plătit despăgubirile de 500 de milioane de lei vechi pe care i le datorează șefului statului.
TRAIAN BĂSESCU. Cum în ultimii 9 ani, Dan Voiculescu, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să-l dărâme pe președintele Băsescu, fâcând din el mai degrabă o obsesie ce ar putea fi tratată într-o clinică de specialitate, ultima idee vânturată asiduu de un an a fost aceea de a se coace un dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Ca atare, în martie anul acesta, o fundație controlată tot de Dan Voiculescu, a depus la Parchetul General o plângere penală și mai multe așa-zis documente care ar fi arătat niște tranzacții suspecte în contul Alianței D.A, în 2004, în valoare totală de 7 milioane de dolari.
Firma ce făcea viramentele era a lui Sorin Ovidiu Vîntu, un alt mogul pușcăriaș, iar prin ea, în realitate, se spălase bani în Cipru și Indonezia, în acțiuni ce tot cu Vîntu aveau legătură.
Parchetul General a trimis speța spre Parchetul Capitalei iar după răspunsuri clare că speța/tranzacția nu există, după o jumătate de an, un alt liberal aflat în dificultate cu Justiția, ia hârtiile de la fundația controlată de Dan Voiculescu, le prezintă public și-l acuză pe Traian Băsescu de spălare de bani.
Nici răspunsul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- potrivit căruia- operațiunile nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate- nu prea i-a convins pe liderii USL care toți erau pregătiți să inființeze inclusiv o comisie de anchetă parlamentară care să inflameze subiectul, să-l prezinte public pe președintele României ca pe un potențial infractor care spală bani și este protejat de Justiție și să-l pună evident în dificultate în a apăra Justiția în ultimul său an de mandat.
Dacă ne aducem aminte și în campania prezidențială din 2009, chiar fratele președintelui era acuzat de aceiași oameni din aceleași grupări, că ar fi făcut comerț cu arme. Scopul a fost același, rețeta e veche: decredibilizarea cu orice preț a președintelui Băsescu, atât intern cât și extern, prin lansarea de acuzații extrem de grave care să alerteze și îngrijoreze pe toată lumea.
Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.
Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.
Proștii sunt coșmarul națiunii, spunea cineva într-o carte. Pentru că numai proștii agresivi cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile.
Eu cred însă în ceea ce spunea Brassens: ca să înțelegi totuși că ești prost trebuie să-ți meargă mintea.
sâmbătă, noiembrie 02, 2013
Cum se jefuiește în neștire o țară
Sistem piramidal de șpagă, complicități locale și centrale, protecție politică continuă, jaf generalizat, cheltuieli aiuritoare din bani publici, întrebări la care nici măcar nu vor să răspundă, mafii. Totul pe spinarea și sănătatea românilor. Un material semnat de Alex Dima, Pro TV.
joi, octombrie 24, 2013
Joe Biden, Vicepreședintele SUA l-a sunat pe Președintele Traian Băsescu
"Președintele României, domnul Traian Băsescu, şi vicepreședintele Statelor Unite ale Americii (SUA), domnul Joseph Biden, au avut în cursul serii de joi, 24 octombrie a.c., o convorbire telefonică. Aceasta s-a desfăşurat la cererea vicepreședintelui SUA, domnul Joseph Biden.
Domnul vicepreşedinte Joseph Biden și-a exprimat recunoștința față de președintele României, domnul Traian Băsescu, pentru modul în care țara noastră se implică în proiectele politice și militare care privesc securitatea internațională, precum și pentru participarea trupelor românești în misiunile militare din Afganistan. Totodată, domnia sa a salutat, de asemenea, în numele Statelor Unite ale Americii, începerea lucrărilor la situl pentru amplasarea sistemului antirachetă de la Baza din Deveselu, o componentă a securității și a structurii de apărare a NATO.
Președintele României, domnul Traian Băsescu, a reiterat interesul deosebit pentru Parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, subliniind că relațiile bilaterale dintre țările noastre reprezintă, în acest moment, una dintre cele mai puternice garanții pentru securitatea României, precum și pentru stabilitatea regională în Europa de Sud-Est.
Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Joseph Biden au făcut o evaluare a crizei din Siria și au analizat capabilitățile disponibile vizând implementarea cât mai rapidă a deciziilor politice privind eliminarea arsenalului chimic sirian.
Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Jopseph Biden au făcut o analiză a șanselor de succes în procesul de apropriere de Uniunea Europeană (UE) ale Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius (Republica Lituania) din perioada 28 - 29 noiembrie a.c., domnul președinte Traian Băsescu considerând că cele trei state au șanse reale în procesul de asociere la UE şi că România le va susține fără rezerve.
Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit şi despre importanța deosebită a investițiilor americane în țara noastră, cu un accent special pe domeniile care ar genera dezvoltarea economică, aşa cum sunt cercetarea în domeniul tehnologiilor de vârf, industria IT, industria auto, agricultura, industria alimentară și industria echipamentelor petroliere.
Vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, domnul Joseph Biden, a subliniat potențialul mare de creștere economică al României în următorii ani dacă aceasta va continua să dezvolte un mediu de afaceri predictibil și transparent."
Așadar, parteneriatul strategic este important.
Duane Butcher, însărcinat cu afaceri ambasada SUA la București:
"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente șide aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici.", Washington DC, 21 Octombrie 2013, înaintea întâlnirii între vicepreședintele SUA. Joe Biden și premierul Victor Ponta, întâlnire la care Duane Butcher a participat.
Domnul vicepreşedinte Joseph Biden și-a exprimat recunoștința față de președintele României, domnul Traian Băsescu, pentru modul în care țara noastră se implică în proiectele politice și militare care privesc securitatea internațională, precum și pentru participarea trupelor românești în misiunile militare din Afganistan. Totodată, domnia sa a salutat, de asemenea, în numele Statelor Unite ale Americii, începerea lucrărilor la situl pentru amplasarea sistemului antirachetă de la Baza din Deveselu, o componentă a securității și a structurii de apărare a NATO.
Președintele României, domnul Traian Băsescu, a reiterat interesul deosebit pentru Parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, subliniind că relațiile bilaterale dintre țările noastre reprezintă, în acest moment, una dintre cele mai puternice garanții pentru securitatea României, precum și pentru stabilitatea regională în Europa de Sud-Est.
Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Joseph Biden au făcut o evaluare a crizei din Siria și au analizat capabilitățile disponibile vizând implementarea cât mai rapidă a deciziilor politice privind eliminarea arsenalului chimic sirian.
Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Jopseph Biden au făcut o analiză a șanselor de succes în procesul de apropriere de Uniunea Europeană (UE) ale Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius (Republica Lituania) din perioada 28 - 29 noiembrie a.c., domnul președinte Traian Băsescu considerând că cele trei state au șanse reale în procesul de asociere la UE şi că România le va susține fără rezerve.
Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit şi despre importanța deosebită a investițiilor americane în țara noastră, cu un accent special pe domeniile care ar genera dezvoltarea economică, aşa cum sunt cercetarea în domeniul tehnologiilor de vârf, industria IT, industria auto, agricultura, industria alimentară și industria echipamentelor petroliere.
Vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, domnul Joseph Biden, a subliniat potențialul mare de creștere economică al României în următorii ani dacă aceasta va continua să dezvolte un mediu de afaceri predictibil și transparent."
Așadar, parteneriatul strategic este important.
Duane Butcher, însărcinat cu afaceri ambasada SUA la București:
"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente șide aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici.", Washington DC, 21 Octombrie 2013, înaintea întâlnirii între vicepreședintele SUA. Joe Biden și premierul Victor Ponta, întâlnire la care Duane Butcher a participat.
SUA cer României "instituții, sistem judiciar și procurori independenți și puternici pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze"
O declarație extrem de clară și concisă a însărcinatului cu afaceri al ambasadei SUA la București, făcută, la Washington, în prima zi a vizitei oficiale a premierului Victor Ponta în Statele Unite și înaintea întâlnirii cu vicepreședintele american Joe Biden, spulberă orice mister al discuțiilor purtate de către premierul Ponta în Casa Albă.
Duane Butcher, participant la întâlnirea dintre vicepreședintele Biden și premierul Ponta a dezvăluit, mai întâi, care sunt subiectele de discuție care vor fi atinse în vizita oficială: "Este o vizită care atinge subiecte diverse: relația politică, militară, dar și partea comercială- în special pe investiții, climatul de business, statul de drept, întărirea instituțiilor dar și sectorul energetic va fi un subiect important."
Așadar, relația politică dintre cele două state, statul de drept și întărirea instituțiilor din România au fost teme cât se poate de clare și serioase, pe agendă, pe care partea americană a dorit să le lămurească cu Victor Ponta.
Însă adevărata cheie în care s-au discutat aceste subiecte, sensibile pentru Guvernul/ Puterea de la București și, în același timp, foarte importante pentru administrația SUA, o descoperim tot în declarația diplomatului american, practic, omul numărul 1 în misiunea diplomatică a SUA de la București:
"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente și de aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici."
După această declarație, nu mai e niciun dubiu, nicio îndoială, nicio controversă. Administrația Obama a pus, pentru a doua oară ( prima oară fiind vara trecută), în relație directă și certă funcționarea Parteneriatului Strategic dintre două state cu independența instituțiilor de la București, a sistemului judiciar și a unor procurori puternici. Iar această atenționare extrem de dură, ce sună grav, aproape a condiționare, ar trebui să fie un real semnal de alarmă pentru întreaga putere de la București și pentru premierul Victor Ponta, ca șef al Guvernului, în special.
În general, când asemenea semnale sunt trase, spuse public, în subteran, nemulțumirile sunt mai adânci, dezamăgirile sunt mari.
Atunci când administrația SUA spune limpede lucrurilor pe nume punând serios în discuție cel mai greu document politic ce fixează liniile parteneriatului strategic bilateral între cele două state pentru următorii zeci de ani, un parteneriat atent respectat până acum, care a facilitat amplasarea scutului antirachetă al SUA în România, nu mai este deloc de glumă, este primejdios.
Un alt aspect pe care putem să-l înțelegem din acest semnal de alarmă tras destul de puternic este acela că până nici Statele Unite par să nu mai aibă foarte multă răbdare cu derapajele constante ale noii puteri instalate la București. Anul trecut, în plin cutremur al unui stat de drept și de subrezire serioasă a unor instituții fundamentale, administrația Obama l-a trimis, de urgență, de Philip Gordon, adjunctul șefului Departamentului de Stat la București. Și atunci s-a pus în discuție foarte ferm funcționarea parteneriatului strategic.
Luna aceasta, o a doua acțiune de blitzkrieg, focusată pe Justiție și pe principala insituție de luptă-anticorupție a avut loc, prin decapitarea unor procurori aplaudați pentru curaj și profesionalism de SUA, dar făcuți praf de USL.
Așadar, ce spun acum Statele Unite? Dacă mai faceți ceva, vreo mișcare oricât de mică, punem în discuție din nou funcționarea parteneriatului strategic dintre cele două state. Îl vreți rupt? Nu credem. Atunci orice fel de derapaj nu va mai fi tolerat.
Având în vedere că însărcinatul cu afaceri al SUA în România a participat și la întâlnirea dintre premierul Victor Ponta și vicepreședintele SUA, Joe Biden, este mai mult decât foarte posibil ca aceasta să fi fost adevărata cheie în care s-au purtat discuțiile despre relația politică dintre cele două state, statul de drept din România, întărirea instituțiilor, cu accent clar pe independența și puterea pe care trebuie să o aibă sistemul judiciar și procurorii.
În finalul declarației, Duane Butcher a mai spus următoarele: " Cred că dacă ne uităm la sondaje, vedem că popularitatea acestor instituții este tot mai mare și cred că arată că merg în direcția bună. Las aprecierile acestor decizii pe seama dumneavoastră (n.r. vizavi de ultimele numiri de procurori DNA), însă este important pentru noi să fie procurori foarte, foarte puternici și independenți în acele poziții, în cadrul acestor instituții."
Așadar, SUA au subliniat încă o dată: nu vă mai atingeți de Justiție. Să nu credeți că, în asemenea momente, vreun cuvânt este ales întâmplător.
De altfel, poziția mult mai clar și deschis exprimată de Duane Butcher a fost întărită, mai succint, e adevărat, în comunicatul oficial al Casei Albe de după întâlnirea Biden- Ponta: "Vicepreședintele Joe Biden a sublinat că succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne, în mod considerabil, printre interesele noastre comune."
Când "vital", "stat de drept puternic", "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- aceste accente puternice sunt introduse, în ciuda negocierilor, într-o asemenea poziționare oficială și declarată a celei mai puternice administrații din lume, atitudinea este destul de clară, asumată, reiterată pe acest subiect.
"Statul de drept puternic și vital"- ale lui Joe Biden, în asemenea circumstanță, este sinonim, ca simbolistică, cu "funcționarea" pe care o invoca Duane Butcher. Așa cum "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- folosit tot de Biden poate însemna ceea ce deschis invoca Butcher - Parteneriatul Strategic SUA- România.
Oamenii vorbesc pe aceeași voce. Spun aceleași lucruri, dau aceleași semnale. Trebuie doar să-i ascultăm foarte atent.
Ce a înțeles, cu adevărat, premierul Victor Ponta din toate acestea? Greu de spus, semnalele nu par a fi foarte încurajatoare.
În primul interviu pe care l-a dat premierul Ponta după plecarea din Casa Albă și discuția cu Joe Biden, a declarat: "Mi-a spus (n.m. Biden) că, pentru companiile americane, o justiție independentă și eficientă e foarte importantă. Sunt total de acord și l-am asigurat că Justiția va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne. L-am asigurat, ca fost procuror, și ca om care înțeleg cum funcționaează Justiția în America ca și în Europa, că Justiția nu va mai intra în bătăliile politice. Nu vom mai avea discuții că ăștia sunt procurorii mei și trebuie să vă bag pe toți în închisoare. Mesajul a fost clar: vin companii, vrem să investim tot mai mult, asigurați-ne că nu pățim ca pe nu știu unde în lume și trebuie să fugim cu elicopterul. Poate la Washington e mai ușor de explicat de ce am evitat anul trecut crizele politice, mult blamatul acord cu Băsescu. Ei vor să știe că nu mai avem bătălie politică care să arunce totul în aer".
Ca atare, toate temele dezvăluite de Duane Butcher și, partial, de Biden, au fost atinse: relații politice, stat de drept puternic,întărirea insituțiilor, independența procurorilor și sistemului judiciar. "Asigurați-ne că noi, SUA, nu pățim ca pe nu știu unde prin lume și trebuie să fugim cu elicopterul". Inclusiv pentru asta Victor Ponta a dat asigurări.
Numai că, după nici 24 de ore, același premier Victor Ponta, aflat pe același teritoriu SUA, declară, ușor iritat, în ultimul interviu acordat înainte de terminarea vizitei oficiale, cu totul altceva: " Nu am discutat cu Joe Biden nimic despre procurori și nu mi-a reproșat ceva în legătură cu statut de drept din România. Sunt pure invenții. Nici Biden și nici Gordon (n.m Philip Gordon) nu m-au întrebat nimic de suspendarea președintelui. Cred că asta e supărarea mare în tabăra cealaltă. Că se ascultă acum ambele păreri și nu mergem pe "mi-a zis mie Macovei sau Morar"(...) Nu au fost discuții legate de următoarele alegeri, ci toți m-au întrebat ce vreau să fac în următorii ani".
Trecând peste faptul că "discuțiile despre următoarele alegeri" au legătură directă și logică cu "ce vreau să fac în următorii ani", premierul Ponta spune răspicat de astă dată că nu s-a discutat nici despre stat de drept, procurori sau suspendarea președintelui Băsescu. Asta în condițiile în care discuția despre stat de drept este, culmea, subliniată în mod evident, chiar de Joe Biden în comunicatul oficial al Casei Albe.
În plus, premierul spune că toate "sunt pure invenții". Din două, una: ori șeful Guvernului se cataloghează singur mincinos în baza propriilor declarații pe care le făcuse în urmă cu nici 24 de ore, ori subiectul îl deranjează atât de tare și atenționarea SUA a fost atât de fermă, încât orice invocare a problemei îl irită atât de mult de îl face efectiv să nu mai știe ce a declarat.
Este cel puțin absurd să credem că de exemplu, vicepreședintele SUA, omul doi în administrația cea mai puternică a lumii, și însărcinatul de afaceri american în România mint toți, în neștire, pe acest subiect, în condițiile în care preocuparea SUA pe aceste probleme sensibile este cvasicunoscută. Iar de "băsism", "morarism" sau "macoveism" chiar nu-i putem suspecta.
În același context iritat, premierul Ponta a mai făcut o gafă înainte de decolarea de pe solul american. Ea îl vizează pe Philip Gordon. Întrebat dacă l-a chestionat pe Joe Biden despre declarațiile făcute de Gordon vara trecută ( referitoare la situația din România și suspiciunile de fraudare a referendumului), Victor Ponta a spus că nu, dar știe că Gordon a fost "dezinformat", și-a luat când a venit în România informațiile "dintr-o singură parte" (n.m. Philip Gordon a avut întâlniri cu toate părțile implicate în acțiunea de suspendare a președintelui) și, ironic, a spus că nici nu mai știe dacă Gordon mai lucrează în administrația SUA.
Numai că, tot ca o profundă ironie a sorții, realitățile administrației americane nu coincid deloc cu dorințele sufletești ale Puterii de la București. Așa se face că nu numai că Gordon nu a fost dat afară, dar din Martie acest an a fost promovat de președintele SUA, Barack Obama.
Mai precis, Philip Gordon a devenit membru al Consiliului National de Securitate al SUA, principala structură decidentă în probleme de securitate și de politică externă a SUA, a devenit asistent special al președintelui SUA, Barack Obama și același Philip Gordon a devenit și coordonator al Casei Albe în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și zona Golfului- cu accent pe state importante- Libia, Siria și Iran, fiind felicitat prin avansare de administrație ca membru cheie al echipei președintelui SUA care a avut în ultimii 4 ani relații importante cu aliații europeni. Inclusiv cu România.
Trecând însă peste gafe, mesajul transmis de SUA noii Puteri de la București este ferm și fără echivoc: vrem fapte, nu vorbe. Iar dacă nu se întâmplă asta, punem în discuție funcționarea relațiilor dintre cele două state, prin parteneriatul strategic.
În România nu prea este clar dacă semnalul a fost recepționat în toată profunzimea lui și cu adevărata lui semnificație, însă este extrem de trist ca o țară pe care o încredința, în mod direct, acum doi ani, chiar președintele Barack Obama cu atâta încredere încât să sprijine întărirea democrației și statul de drept în alte șase state din regiune, a ajuns să fie pusă sub semnul întrebării chiar pe acest fundamental ultim subiect.
Până la urmă, și involuția este o realitate. Trebuie doar s-o recunoști, s-o înțelegi și s-o repari. Mai ales când este vorba de țara ta și, implicit, de viitorul ei.
*Declarația Însărcinatului cu Afaceri al Misiunii Diplomatice a SUA la București, Duane Butcher ( min. 2.34), pentru TVR. Al treilea film.
Duane Butcher, participant la întâlnirea dintre vicepreședintele Biden și premierul Ponta a dezvăluit, mai întâi, care sunt subiectele de discuție care vor fi atinse în vizita oficială: "Este o vizită care atinge subiecte diverse: relația politică, militară, dar și partea comercială- în special pe investiții, climatul de business, statul de drept, întărirea instituțiilor dar și sectorul energetic va fi un subiect important."
Așadar, relația politică dintre cele două state, statul de drept și întărirea instituțiilor din România au fost teme cât se poate de clare și serioase, pe agendă, pe care partea americană a dorit să le lămurească cu Victor Ponta.
Însă adevărata cheie în care s-au discutat aceste subiecte, sensibile pentru Guvernul/ Puterea de la București și, în același timp, foarte importante pentru administrația SUA, o descoperim tot în declarația diplomatului american, practic, omul numărul 1 în misiunea diplomatică a SUA de la București:
"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente și de aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici."
După această declarație, nu mai e niciun dubiu, nicio îndoială, nicio controversă. Administrația Obama a pus, pentru a doua oară ( prima oară fiind vara trecută), în relație directă și certă funcționarea Parteneriatului Strategic dintre două state cu independența instituțiilor de la București, a sistemului judiciar și a unor procurori puternici. Iar această atenționare extrem de dură, ce sună grav, aproape a condiționare, ar trebui să fie un real semnal de alarmă pentru întreaga putere de la București și pentru premierul Victor Ponta, ca șef al Guvernului, în special.
În general, când asemenea semnale sunt trase, spuse public, în subteran, nemulțumirile sunt mai adânci, dezamăgirile sunt mari.
Atunci când administrația SUA spune limpede lucrurilor pe nume punând serios în discuție cel mai greu document politic ce fixează liniile parteneriatului strategic bilateral între cele două state pentru următorii zeci de ani, un parteneriat atent respectat până acum, care a facilitat amplasarea scutului antirachetă al SUA în România, nu mai este deloc de glumă, este primejdios.
Un alt aspect pe care putem să-l înțelegem din acest semnal de alarmă tras destul de puternic este acela că până nici Statele Unite par să nu mai aibă foarte multă răbdare cu derapajele constante ale noii puteri instalate la București. Anul trecut, în plin cutremur al unui stat de drept și de subrezire serioasă a unor instituții fundamentale, administrația Obama l-a trimis, de urgență, de Philip Gordon, adjunctul șefului Departamentului de Stat la București. Și atunci s-a pus în discuție foarte ferm funcționarea parteneriatului strategic.
Luna aceasta, o a doua acțiune de blitzkrieg, focusată pe Justiție și pe principala insituție de luptă-anticorupție a avut loc, prin decapitarea unor procurori aplaudați pentru curaj și profesionalism de SUA, dar făcuți praf de USL.
Așadar, ce spun acum Statele Unite? Dacă mai faceți ceva, vreo mișcare oricât de mică, punem în discuție din nou funcționarea parteneriatului strategic dintre cele două state. Îl vreți rupt? Nu credem. Atunci orice fel de derapaj nu va mai fi tolerat.
Având în vedere că însărcinatul cu afaceri al SUA în România a participat și la întâlnirea dintre premierul Victor Ponta și vicepreședintele SUA, Joe Biden, este mai mult decât foarte posibil ca aceasta să fi fost adevărata cheie în care s-au purtat discuțiile despre relația politică dintre cele două state, statul de drept din România, întărirea instituțiilor, cu accent clar pe independența și puterea pe care trebuie să o aibă sistemul judiciar și procurorii.
În finalul declarației, Duane Butcher a mai spus următoarele: " Cred că dacă ne uităm la sondaje, vedem că popularitatea acestor instituții este tot mai mare și cred că arată că merg în direcția bună. Las aprecierile acestor decizii pe seama dumneavoastră (n.r. vizavi de ultimele numiri de procurori DNA), însă este important pentru noi să fie procurori foarte, foarte puternici și independenți în acele poziții, în cadrul acestor instituții."
Așadar, SUA au subliniat încă o dată: nu vă mai atingeți de Justiție. Să nu credeți că, în asemenea momente, vreun cuvânt este ales întâmplător.
De altfel, poziția mult mai clar și deschis exprimată de Duane Butcher a fost întărită, mai succint, e adevărat, în comunicatul oficial al Casei Albe de după întâlnirea Biden- Ponta: "Vicepreședintele Joe Biden a sublinat că succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne, în mod considerabil, printre interesele noastre comune."
Când "vital", "stat de drept puternic", "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- aceste accente puternice sunt introduse, în ciuda negocierilor, într-o asemenea poziționare oficială și declarată a celei mai puternice administrații din lume, atitudinea este destul de clară, asumată, reiterată pe acest subiect.
"Statul de drept puternic și vital"- ale lui Joe Biden, în asemenea circumstanță, este sinonim, ca simbolistică, cu "funcționarea" pe care o invoca Duane Butcher. Așa cum "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- folosit tot de Biden poate însemna ceea ce deschis invoca Butcher - Parteneriatul Strategic SUA- România.
Oamenii vorbesc pe aceeași voce. Spun aceleași lucruri, dau aceleași semnale. Trebuie doar să-i ascultăm foarte atent.
Ce a înțeles, cu adevărat, premierul Victor Ponta din toate acestea? Greu de spus, semnalele nu par a fi foarte încurajatoare.
În primul interviu pe care l-a dat premierul Ponta după plecarea din Casa Albă și discuția cu Joe Biden, a declarat: "Mi-a spus (n.m. Biden) că, pentru companiile americane, o justiție independentă și eficientă e foarte importantă. Sunt total de acord și l-am asigurat că Justiția va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne. L-am asigurat, ca fost procuror, și ca om care înțeleg cum funcționaează Justiția în America ca și în Europa, că Justiția nu va mai intra în bătăliile politice. Nu vom mai avea discuții că ăștia sunt procurorii mei și trebuie să vă bag pe toți în închisoare. Mesajul a fost clar: vin companii, vrem să investim tot mai mult, asigurați-ne că nu pățim ca pe nu știu unde în lume și trebuie să fugim cu elicopterul. Poate la Washington e mai ușor de explicat de ce am evitat anul trecut crizele politice, mult blamatul acord cu Băsescu. Ei vor să știe că nu mai avem bătălie politică care să arunce totul în aer".
Ca atare, toate temele dezvăluite de Duane Butcher și, partial, de Biden, au fost atinse: relații politice, stat de drept puternic,întărirea insituțiilor, independența procurorilor și sistemului judiciar. "Asigurați-ne că noi, SUA, nu pățim ca pe nu știu unde prin lume și trebuie să fugim cu elicopterul". Inclusiv pentru asta Victor Ponta a dat asigurări.
Numai că, după nici 24 de ore, același premier Victor Ponta, aflat pe același teritoriu SUA, declară, ușor iritat, în ultimul interviu acordat înainte de terminarea vizitei oficiale, cu totul altceva: " Nu am discutat cu Joe Biden nimic despre procurori și nu mi-a reproșat ceva în legătură cu statut de drept din România. Sunt pure invenții. Nici Biden și nici Gordon (n.m Philip Gordon) nu m-au întrebat nimic de suspendarea președintelui. Cred că asta e supărarea mare în tabăra cealaltă. Că se ascultă acum ambele păreri și nu mergem pe "mi-a zis mie Macovei sau Morar"(...) Nu au fost discuții legate de următoarele alegeri, ci toți m-au întrebat ce vreau să fac în următorii ani".
Trecând peste faptul că "discuțiile despre următoarele alegeri" au legătură directă și logică cu "ce vreau să fac în următorii ani", premierul Ponta spune răspicat de astă dată că nu s-a discutat nici despre stat de drept, procurori sau suspendarea președintelui Băsescu. Asta în condițiile în care discuția despre stat de drept este, culmea, subliniată în mod evident, chiar de Joe Biden în comunicatul oficial al Casei Albe.
În plus, premierul spune că toate "sunt pure invenții". Din două, una: ori șeful Guvernului se cataloghează singur mincinos în baza propriilor declarații pe care le făcuse în urmă cu nici 24 de ore, ori subiectul îl deranjează atât de tare și atenționarea SUA a fost atât de fermă, încât orice invocare a problemei îl irită atât de mult de îl face efectiv să nu mai știe ce a declarat.
Este cel puțin absurd să credem că de exemplu, vicepreședintele SUA, omul doi în administrația cea mai puternică a lumii, și însărcinatul de afaceri american în România mint toți, în neștire, pe acest subiect, în condițiile în care preocuparea SUA pe aceste probleme sensibile este cvasicunoscută. Iar de "băsism", "morarism" sau "macoveism" chiar nu-i putem suspecta.
În același context iritat, premierul Ponta a mai făcut o gafă înainte de decolarea de pe solul american. Ea îl vizează pe Philip Gordon. Întrebat dacă l-a chestionat pe Joe Biden despre declarațiile făcute de Gordon vara trecută ( referitoare la situația din România și suspiciunile de fraudare a referendumului), Victor Ponta a spus că nu, dar știe că Gordon a fost "dezinformat", și-a luat când a venit în România informațiile "dintr-o singură parte" (n.m. Philip Gordon a avut întâlniri cu toate părțile implicate în acțiunea de suspendare a președintelui) și, ironic, a spus că nici nu mai știe dacă Gordon mai lucrează în administrația SUA.
Numai că, tot ca o profundă ironie a sorții, realitățile administrației americane nu coincid deloc cu dorințele sufletești ale Puterii de la București. Așa se face că nu numai că Gordon nu a fost dat afară, dar din Martie acest an a fost promovat de președintele SUA, Barack Obama.
Mai precis, Philip Gordon a devenit membru al Consiliului National de Securitate al SUA, principala structură decidentă în probleme de securitate și de politică externă a SUA, a devenit asistent special al președintelui SUA, Barack Obama și același Philip Gordon a devenit și coordonator al Casei Albe în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și zona Golfului- cu accent pe state importante- Libia, Siria și Iran, fiind felicitat prin avansare de administrație ca membru cheie al echipei președintelui SUA care a avut în ultimii 4 ani relații importante cu aliații europeni. Inclusiv cu România.
Trecând însă peste gafe, mesajul transmis de SUA noii Puteri de la București este ferm și fără echivoc: vrem fapte, nu vorbe. Iar dacă nu se întâmplă asta, punem în discuție funcționarea relațiilor dintre cele două state, prin parteneriatul strategic.
În România nu prea este clar dacă semnalul a fost recepționat în toată profunzimea lui și cu adevărata lui semnificație, însă este extrem de trist ca o țară pe care o încredința, în mod direct, acum doi ani, chiar președintele Barack Obama cu atâta încredere încât să sprijine întărirea democrației și statul de drept în alte șase state din regiune, a ajuns să fie pusă sub semnul întrebării chiar pe acest fundamental ultim subiect.
Până la urmă, și involuția este o realitate. Trebuie doar s-o recunoști, s-o înțelegi și s-o repari. Mai ales când este vorba de țara ta și, implicit, de viitorul ei.
*Declarația Însărcinatului cu Afaceri al Misiunii Diplomatice a SUA la București, Duane Butcher ( min. 2.34), pentru TVR. Al treilea film.
miercuri, octombrie 23, 2013
Vizitele în SUA. De ce premierul Ponta nu joacă în aceeași ligă cu președintele Băsescu.
Diferențe majore, în foarte multe planuri și cu semnificații extrem de importante, pot fi cu ușurință sesizate dacă privim comparativ vizita în SUA, din Septembrie 2011, a președintelui Traian Băsescu și cea de zilele acestea a premierului Victor Ponta.
În primul rând, trebuie evidențiat caracterul acestor vizite și durata lor pentru ca, mai apoi, să fie înțeleasă mai ușor consistența lor.
Pe 13 Septembrie 2011, acum doi ani, președintele Băsescu a făcut o vizită de lucru în Statele Unite, vizita de acum a premierului fiind una oficială. Important de spus este că protocolul vizitelor de lucru nu impune neapărat întâlniri la cel mai înalt nivel, dar nici nu le exclude, accentul picând însă pe caracterul lucrativ al vizitei și mai puțin pe aspectele ce țin de ceremonial. Protocolul vizitei oficiale cere în schimb acest tip de întâlniri de rang înalt, cere un cermonial mai extins și, în plus, cuprinde, o arie mai largă de întrevederi importante, vizita durând și mai mult. Cel mai înalt grad de protocol îl are, oricum, vizita de stat, care presupune, de exemplu, și dineu oficial în cinstea oaspetelui.
Pe 13 Septembrie 2011, vizita de lucru a președintelui Băsescu în SUA a însemnat doar 12 ore full-time la sol și zbor de vreo 25 de ore ( dus/întors) cu avionul. Acum, vizita oficială a premierului presupune 3 zile la sol și conexiunea cu Bruxellesul la întoarcere unde nu poate participa/intra în Consliul European pentru că nu are mandat de la președintele Băsescu.
Pentru ca să putem vedea deosebirile, important e de văzut ce a făcut, în mod practic, președintele Băsescu doar 12 ore cât a stat pe solul SUA.
De cum a aterizat, s-a dus glonț la Casa Albă, acolo unde erau stabilite și primele întâlniri. Aproape o oră a stat cu vicepreședintele Biden, în sala Roosevelt, unde, destul de aproape de început, s-a alăturat discuției și președintele Obama.
Apoi, o altă jumătate de oră, președintele Băsescu a stat cu președintele american în Biroul Oval, la invitația acestuia, alături tot de vicepreședintele Biden.
Presa a avut acces în Casa Albă pe toată durata întâlnirilor, n-a putut filma însă nici în Biroul Oval, nici în Roosevelt, ci doar a putut transmite momentul întâmpinării/ despărțirii de Joe Biden și câteva scurte impresii. Înăuntru a fost însă operatorul Palatului Cotroceni care a pus la dispoziție imagini.
Mai târziu, biroul de presă al Casei Albe a dat publicității un comunicat în care erau meționate atât reformele din România cât și alte probleme pe care cei trei lideri le conveniseră în cadrul întâlnirii. Mai precis, două documente foarte importante, unul dintre ele anexat pe siteul Casei Albe și Departamentului de Stat. Acordul pentru amplasarea pe teritoriul României a sistemului de apărare al SUA împotriva rachetelor balistice, primul document juridic dintre România și SUA care menționa parteneriatul strategic între cele două state. Și al doilea document- declarația comună semnată a celor doi președinți- SUA și România- document politic cu greutate care fixa liniile parteneriatului strategic biletaral pentru următorii zeci de ani- militar, de securitate, cooperare politică, economică, culturală, științifică, în educație și cercetare și, în plus, primul angajament sub semnătură al președintelui SUA de susținere a modificării legii pentru acordarea vizelor.
Cam asta a făcut, în principal, Traian Băsescu în Casa Albă o oră și jumătate.
În cele 9 ore ce au urmat, a avut întâlniri în rafală:
- cu noul șef al CIA de atunci, generalul David Patraeus
- întâlniri cu congresmeni, cu grupul de prietenie România- SUA din Camera Reprezentanților
- primire cu ceremonial militar, la Pentagon și întâlnire de o oră cu șeful instituției, Leon Panetta
- ceremonial de depunere de coroane la Memorialul 11 Septembrie
- ministrul de externe de atunci, Teodor Baconschi- primire și întâlnire cu șeful Departamentului de Stat, Hillary Clinton.
- ceremonie de semnare, la Departamentul de Stat, de către Baconschi și Clinton a acordului privind amplasarea sistemului antirachetă.
- întâlnire la ambasada României cu comunitatea românească, moment în care a venit să-l întâlnească pe președinte și celebrul Ghiță Mureșan.
Și gata. Decolarea. Punct ochit, punct lovit. În doar 12 ore, în turul de forță au fost incluse toate întâlnirile și discuțiile la cel mai înalt nivel cu șefii celor mai importante și de forță instituții americane, întâlniri terminate prin două documente strategice semnate.
Spre deosebire de președintele Băsescu, premierul Ponta, în trei zile, nu numai că n-a beneficiat de asemenea întâlniri, dar nici n-a semnat nimic cât de cât relevant, decât un mic acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, probabil și în urma declarațiilor antisemite făcute astă vară de Dan Șova. Programul premierului a fost mult mai lax iar, în orarul oficial, premierul și-a băgat nu numai partida de baschet cu Ghiță Mureșan dar și participarea, pe parcursul a două zile, în trei patru emisiuni televizate. Cu toate acestea, în cele trei zile, premierul n-a avut timp nici să depună o coroană de flori în memoria victimelor atentatelor de la 11 Septembrie, moment absolut obligatoriu pentru o vizită oficială în Statele Unite. E ca şi cum s-ar fi dus într-o vizită oficială în Israel şi ar fi refuzat să treacă pe la Yad Vashem.
Întâlnirea cu președintele Obama n-a existat. Asta deși analiștii apropiați de premier pare că-l considerau pe Joe Biden un fel de ușier al președintelui SUA și anunțau o întâlnire Obama - Ponta. De remarcat aici este însă și un alt aspect. Dacă în septembrie 2011, președintele Băsescu n-a confirmat sau anunțat nicio clipă întâlnirea cu președintele SUA deși o avea stabilită acum, în mod deschis, analiștii premierului au anunțat o întâlnire care, de fapt, n-a existat.
În plus, înainte de întâlnirea cu Joe Biden, aceiași analiști l-au calificat pe fostul ambasador al SUA, Mark Gittenstein, un fel de rău al României, semne clare că nu prea s-a înțeles nimic din vizita aceasta.
Seria de gafe nu s-a oprit aici. A cuprins și calificarea de către premier, aflat pe teritoriul SUA, a Obamacare, drept un proiect controversat. Iar în ajunul vizitei, același premier a mai spus că președintele SUA nu se întâlnește cu premierii, că acordurile confidențiale nu vor fi făcute publice și, în plus: "Dragnea a fost trimis în judecată pentru că a vorbit la telefon dintr-o secție de votare și i-a zis "scoateți oamenii la vot". Așa face oricine. Și Barack Obama".
Înainte sau în timpul unei asemenea vizite, asemenea declarații nu numai că, din punct de vedere diplomatic, reprezintă o ofensă gravă, dar nu se fac niciodată.
Ca atare, ca să contrabalanseze cât de cât deficitul de întâlniri importante, premierul a accentuat discuțiile și caracterul economic al vizitei, în urma cărora, la fel, nimic nu s-a semnat.
Așa se face că, în prima zi, premierul s-a întâlnit cu reprezentați ai Motorola, HP, AMRO, a avut o masă rotundă cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț, s-a întâlnit tot cu reprezentanți ai ExxonMobil, Chevron, a făcut declarații de presă, s-a văzut și cu secretarul SUA pentru Energie, a vizitat sediul IBM - nu toate întâlnirile fiind la nivel înalt- și apoi a jucat baschet.
În a doua zi, ieri dimineață, premierul Ponta s-a întâlnit cu președintele Băncii Mondiale. Apoi o oră, atât cât era programat pe siteul Casei Albe, cu vicepreședintele Joe Biden. Discuția nu a durat nici mai mult, nici mai puțin, iar spre deosebire de vizita președintelui Băsescu- presa nu a avut acces în Casa Albă, semn că administrația SUA nu a dorit acest lucru, fiind bineștiut că, până la cel mai mic detaliu, orice moment al unei întâlniri în Casa Albă este supus negocierii. Singurele imagini de la întâlnire- doar fotografii- au fost puse la dispoziție de biroul vicepreședintelui (contul său de twitter) și de către Guvernul României.
Un alt lucru care poate merită menționat este că, în timpul întâlnirii Biden-Ponta, și președintele american se afla în acel moment în Casa Albă și, în mod oficial, nu avea nimic în program. Iar după întâlnirea lui Biden -Ponta, vicepreședintele s-a dus în Biroul Oval unde, alături de președinte, au intrat imediat în presidential daily briefing. Orice alt comentariu este de prisos.
În plus, la finalul întâlnirii, a fost emis un comunicat de presă destul de succint în care fraza cheie se regăsește la sfârșit: "succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne în mod considerabil printre interesele noastre comune".
Când administrația americană vorbește, în mod oficial, de "un puternic stat de drept, în România, care este vital" și-l pune în legătură directă cu afacerile și, implicit, investițiile din România, semnalul transmis este cât se poate de dur. Atenționarea la adresa premierului a devenit astfel clară, declarată și asumată de întreaga administrație Obama. Ceea se înseamnă, foarte limpede, că în timpul întâlnirii s-a vorbit nu numai de evenimentele din România de astă vară, dar și despre evoluțiile ulterioare cu accent pe Justiție.
Tot ieri, în programul oficial al premierului Ponta au mai fost incluse și două interviuri televizate. Și cam atât.
Astăzi, a treia zi de vizită oficială, premierul Ponta se mai vede cu secretarul SUA pentru Comerț, cu conducerea Muzeului Memorial al Holocaustului cu care va semna un acord ( ministrul Dan Șova nu se află în delegația premierului), se va întâlni și cu grupul de prietenie România SUA din cadrul Congresului, la finalul întrevederii făcându-se declarații, va merge în emisiune la Antena 3 iar vizita se va încheia cu o întâlnire cu Centrul American pentru Progres.
Asta a fost tot. Pe scurt, cam prea puțin, cam rece, cam dur. O vizită oficială de trei zile care are, de departe, mult mai puține momente importante și o mai mică încărcătură decât o vizită de lucru de doar 12 ore generează multe întrebări .
Culmea este că premierul Ponta a mers în SUA cu aceeași aeronavă pe care i-a interzis președintelui Băsescu să o mai folosească pentru că ar consuma mulți bani. Numai că pentru 5 zile de drum, spre deosebire de o zi și jumătate, costurile au fost mai mari, iar rezultatele infinit mai mici.
Așadar, de fapt, nici banii și nici aeronava nu prea contează în realitate. Au fost doar un nedemn pretext să-l lase pe președintele Băsescu fără avion.
Ce se vede însă este că, până la urmă, atunci când te îndrepți spre SUA cu țintă Casa Albă, contează pe cine are de fapt aeronava la bord. Din acest punct de vedere, când punem în oglindă cele două vizite, diferențele, abordările și semnificațiile sunt adânci, clare și esențiale. Prima a avut totul din plin, a doua ceva mai mult decât nimic.
Adevărul pe care pe mulți poate că încă deranjează și pe care USL pare că în continuare refuză să-l creadă este că în SUA, în Orient, în Europa, în Caucaz și pe multe alte paliere, omul politic Traian Băsescu joacă, într-adevăr, într-o cu totul altă ligă mult mai grea, mare și mai importantă. Și mai vedem ceva: deocamdată, în ciuda eforturilor, nimeni nu-l poate urma.
Victor Ponta. Octombrie 2013. Vizită oficială în SUA. 3 zile. Cel mai important moment.
Traian Băsescu. 13 Septembrie 2011. Vizită de lucru în SUA. 12 ore. Unele dintre cele mai importante momente.
În primul rând, trebuie evidențiat caracterul acestor vizite și durata lor pentru ca, mai apoi, să fie înțeleasă mai ușor consistența lor.
Pe 13 Septembrie 2011, acum doi ani, președintele Băsescu a făcut o vizită de lucru în Statele Unite, vizita de acum a premierului fiind una oficială. Important de spus este că protocolul vizitelor de lucru nu impune neapărat întâlniri la cel mai înalt nivel, dar nici nu le exclude, accentul picând însă pe caracterul lucrativ al vizitei și mai puțin pe aspectele ce țin de ceremonial. Protocolul vizitei oficiale cere în schimb acest tip de întâlniri de rang înalt, cere un cermonial mai extins și, în plus, cuprinde, o arie mai largă de întrevederi importante, vizita durând și mai mult. Cel mai înalt grad de protocol îl are, oricum, vizita de stat, care presupune, de exemplu, și dineu oficial în cinstea oaspetelui.
Pe 13 Septembrie 2011, vizita de lucru a președintelui Băsescu în SUA a însemnat doar 12 ore full-time la sol și zbor de vreo 25 de ore ( dus/întors) cu avionul. Acum, vizita oficială a premierului presupune 3 zile la sol și conexiunea cu Bruxellesul la întoarcere unde nu poate participa/intra în Consliul European pentru că nu are mandat de la președintele Băsescu.
Pentru ca să putem vedea deosebirile, important e de văzut ce a făcut, în mod practic, președintele Băsescu doar 12 ore cât a stat pe solul SUA.
De cum a aterizat, s-a dus glonț la Casa Albă, acolo unde erau stabilite și primele întâlniri. Aproape o oră a stat cu vicepreședintele Biden, în sala Roosevelt, unde, destul de aproape de început, s-a alăturat discuției și președintele Obama.
Apoi, o altă jumătate de oră, președintele Băsescu a stat cu președintele american în Biroul Oval, la invitația acestuia, alături tot de vicepreședintele Biden.
Presa a avut acces în Casa Albă pe toată durata întâlnirilor, n-a putut filma însă nici în Biroul Oval, nici în Roosevelt, ci doar a putut transmite momentul întâmpinării/ despărțirii de Joe Biden și câteva scurte impresii. Înăuntru a fost însă operatorul Palatului Cotroceni care a pus la dispoziție imagini.
Mai târziu, biroul de presă al Casei Albe a dat publicității un comunicat în care erau meționate atât reformele din România cât și alte probleme pe care cei trei lideri le conveniseră în cadrul întâlnirii. Mai precis, două documente foarte importante, unul dintre ele anexat pe siteul Casei Albe și Departamentului de Stat. Acordul pentru amplasarea pe teritoriul României a sistemului de apărare al SUA împotriva rachetelor balistice, primul document juridic dintre România și SUA care menționa parteneriatul strategic între cele două state. Și al doilea document- declarația comună semnată a celor doi președinți- SUA și România- document politic cu greutate care fixa liniile parteneriatului strategic biletaral pentru următorii zeci de ani- militar, de securitate, cooperare politică, economică, culturală, științifică, în educație și cercetare și, în plus, primul angajament sub semnătură al președintelui SUA de susținere a modificării legii pentru acordarea vizelor.
Cam asta a făcut, în principal, Traian Băsescu în Casa Albă o oră și jumătate.
În cele 9 ore ce au urmat, a avut întâlniri în rafală:
- cu noul șef al CIA de atunci, generalul David Patraeus
- întâlniri cu congresmeni, cu grupul de prietenie România- SUA din Camera Reprezentanților
- primire cu ceremonial militar, la Pentagon și întâlnire de o oră cu șeful instituției, Leon Panetta
- ceremonial de depunere de coroane la Memorialul 11 Septembrie
- ministrul de externe de atunci, Teodor Baconschi- primire și întâlnire cu șeful Departamentului de Stat, Hillary Clinton.
- ceremonie de semnare, la Departamentul de Stat, de către Baconschi și Clinton a acordului privind amplasarea sistemului antirachetă.
- întâlnire la ambasada României cu comunitatea românească, moment în care a venit să-l întâlnească pe președinte și celebrul Ghiță Mureșan.
Și gata. Decolarea. Punct ochit, punct lovit. În doar 12 ore, în turul de forță au fost incluse toate întâlnirile și discuțiile la cel mai înalt nivel cu șefii celor mai importante și de forță instituții americane, întâlniri terminate prin două documente strategice semnate.
Spre deosebire de președintele Băsescu, premierul Ponta, în trei zile, nu numai că n-a beneficiat de asemenea întâlniri, dar nici n-a semnat nimic cât de cât relevant, decât un mic acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, probabil și în urma declarațiilor antisemite făcute astă vară de Dan Șova. Programul premierului a fost mult mai lax iar, în orarul oficial, premierul și-a băgat nu numai partida de baschet cu Ghiță Mureșan dar și participarea, pe parcursul a două zile, în
Întâlnirea cu președintele Obama n-a existat. Asta deși analiștii apropiați de premier pare că-l considerau pe Joe Biden un fel de ușier al președintelui SUA și anunțau o întâlnire Obama - Ponta. De remarcat aici este însă și un alt aspect. Dacă în septembrie 2011, președintele Băsescu n-a confirmat sau anunțat nicio clipă întâlnirea cu președintele SUA deși o avea stabilită acum, în mod deschis, analiștii premierului au anunțat o întâlnire care, de fapt, n-a existat.
În plus, înainte de întâlnirea cu Joe Biden, aceiași analiști l-au calificat pe fostul ambasador al SUA, Mark Gittenstein, un fel de rău al României, semne clare că nu prea s-a înțeles nimic din vizita aceasta.
Seria de gafe nu s-a oprit aici. A cuprins și calificarea de către premier, aflat pe teritoriul SUA, a Obamacare, drept un proiect controversat. Iar în ajunul vizitei, același premier a mai spus că președintele SUA nu se întâlnește cu premierii, că acordurile confidențiale nu vor fi făcute publice și, în plus: "Dragnea a fost trimis în judecată pentru că a vorbit la telefon dintr-o secție de votare și i-a zis "scoateți oamenii la vot". Așa face oricine. Și Barack Obama".
Înainte sau în timpul unei asemenea vizite, asemenea declarații nu numai că, din punct de vedere diplomatic, reprezintă o ofensă gravă, dar nu se fac niciodată.
Ca atare, ca să contrabalanseze cât de cât deficitul de întâlniri importante, premierul a accentuat discuțiile și caracterul economic al vizitei, în urma cărora, la fel, nimic nu s-a semnat.
Așa se face că, în prima zi, premierul s-a întâlnit cu reprezentați ai Motorola, HP, AMRO, a avut o masă rotundă cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț, s-a întâlnit tot cu reprezentanți ai ExxonMobil, Chevron, a făcut declarații de presă, s-a văzut și cu secretarul SUA pentru Energie, a vizitat sediul IBM - nu toate întâlnirile fiind la nivel înalt- și apoi a jucat baschet.
În a doua zi, ieri dimineață, premierul Ponta s-a întâlnit cu președintele Băncii Mondiale. Apoi o oră, atât cât era programat pe siteul Casei Albe, cu vicepreședintele Joe Biden. Discuția nu a durat nici mai mult, nici mai puțin, iar spre deosebire de vizita președintelui Băsescu- presa nu a avut acces în Casa Albă, semn că administrația SUA nu a dorit acest lucru, fiind bineștiut că, până la cel mai mic detaliu, orice moment al unei întâlniri în Casa Albă este supus negocierii. Singurele imagini de la întâlnire- doar fotografii- au fost puse la dispoziție de biroul vicepreședintelui (contul său de twitter) și de către Guvernul României.
Un alt lucru care poate merită menționat este că, în timpul întâlnirii Biden-Ponta, și președintele american se afla în acel moment în Casa Albă și, în mod oficial, nu avea nimic în program. Iar după întâlnirea lui Biden -Ponta, vicepreședintele s-a dus în Biroul Oval unde, alături de președinte, au intrat imediat în presidential daily briefing. Orice alt comentariu este de prisos.
În plus, la finalul întâlnirii, a fost emis un comunicat de presă destul de succint în care fraza cheie se regăsește la sfârșit: "succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne în mod considerabil printre interesele noastre comune".
Când administrația americană vorbește, în mod oficial, de "un puternic stat de drept, în România, care este vital" și-l pune în legătură directă cu afacerile și, implicit, investițiile din România, semnalul transmis este cât se poate de dur. Atenționarea la adresa premierului a devenit astfel clară, declarată și asumată de întreaga administrație Obama. Ceea se înseamnă, foarte limpede, că în timpul întâlnirii s-a vorbit nu numai de evenimentele din România de astă vară, dar și despre evoluțiile ulterioare cu accent pe Justiție.
Tot ieri, în programul oficial al premierului Ponta au mai fost incluse și două interviuri televizate. Și cam atât.
Astăzi, a treia zi de vizită oficială, premierul Ponta se mai vede cu secretarul SUA pentru Comerț, cu conducerea Muzeului Memorial al Holocaustului cu care va semna un acord ( ministrul Dan Șova nu se află în delegația premierului), se va întâlni și cu grupul de prietenie România SUA din cadrul Congresului, la finalul întrevederii făcându-se declarații, va merge în emisiune la Antena 3 iar vizita se va încheia cu o întâlnire cu Centrul American pentru Progres.
Asta a fost tot. Pe scurt, cam prea puțin, cam rece, cam dur. O vizită oficială de trei zile care are, de departe, mult mai puține momente importante și o mai mică încărcătură decât o vizită de lucru de doar 12 ore generează multe întrebări .
Culmea este că premierul Ponta a mers în SUA cu aceeași aeronavă pe care i-a interzis președintelui Băsescu să o mai folosească pentru că ar consuma mulți bani. Numai că pentru 5 zile de drum, spre deosebire de o zi și jumătate, costurile au fost mai mari, iar rezultatele infinit mai mici.
Așadar, de fapt, nici banii și nici aeronava nu prea contează în realitate. Au fost doar un nedemn pretext să-l lase pe președintele Băsescu fără avion.
Ce se vede însă este că, până la urmă, atunci când te îndrepți spre SUA cu țintă Casa Albă, contează pe cine are de fapt aeronava la bord. Din acest punct de vedere, când punem în oglindă cele două vizite, diferențele, abordările și semnificațiile sunt adânci, clare și esențiale. Prima a avut totul din plin, a doua ceva mai mult decât nimic.
Adevărul pe care pe mulți poate că încă deranjează și pe care USL pare că în continuare refuză să-l creadă este că în SUA, în Orient, în Europa, în Caucaz și pe multe alte paliere, omul politic Traian Băsescu joacă, într-adevăr, într-o cu totul altă ligă mult mai grea, mare și mai importantă. Și mai vedem ceva: deocamdată, în ciuda eforturilor, nimeni nu-l poate urma.
Victor Ponta. Octombrie 2013. Vizită oficială în SUA. 3 zile. Cel mai important moment.
Traian Băsescu. 13 Septembrie 2011. Vizită de lucru în SUA. 12 ore. Unele dintre cele mai importante momente.
vineri, octombrie 18, 2013
Protestele anti-Chevron. Falimentul iresponsabilei propagande USL.
Ceea ce era de așteptat, s-a întâmplat. În mod periculos, protestele pornite acum o lună și jumătate împotriva proiectului Roșia Montană și cărora nu li s-a dat niciun răspuns, au atins o temă sensibilă și foarte importantă pentru viitorul României: independența energetică. Explorarea și exploatarea gazelor de șist de către compania americană Chevron s-a lovit de același val de proteste, cu accente violente, iar scânteia a reprezentat-o o mână de oameni din Pungești.
Acolo, ca și în București și în toată țara, de cel puțin doi ani, s-a propagat aceeași idee. Gazele de șist reprezintă sfârșitul lumii, fracturarea hidraulică nenorocește oamenii, nu ne vindem țara, străinii vor să ne fure resursele, noi murim și o apărăm și, bineînțeles, Băsescu e de vină.
Dacă vă amintiți, nu mai departe de acum un an și un pic, toată propaganda USL, la cote ce atingeau paroxismul, lupta împotriva exploatării gazelor de șist. Toată conducerea USL se bătea cu pumnii în piept pentru asta în toate studiourile de televiziune care o susțineau, seară de seară erau difuzate în neștire documentare halucinante despre procedura fracturării hidraulice, materiale tehnice și destul de greu de înțeles pentru publicul larg, pe care, în lipsa acestei propagande, cred că nu le-ar fi difuzat nimeni niciodată. Dar nu acesta era scopul. Ținta adevărată era inocularea în rândul electoratului a ideii că exploatarea gazelor de șist este un lucru rău iar pentru asta există un unic vinovat- cel care o susține- adică președintele în funcție, un susținător al parteneriatului cu Statele Unite ale Americii.
Ba, mai mult, USL organiza asiduu proteste de partid în Bârlad și în Vama Veche împotriva exploatării, toate erau difuzate și puternic exploatate emoțional, Claudiu Crăciun era vedeta ridicată în slăvi de PSD - invitat de onoare în Parlamentul European și, împreună cu Briana Caragea, care se brusca cu jandarmii prin tot Bucureștiul, prezentându-se mereu ca victimă- amândoi, voci ale "societății civile" făceau tururile televiziunilor adepte ale propagandei USL.
Totul a culminat în aprilie anul trecut când, Victor Ponta și USL au ajuns la putere prin susținerea unei moțiuni de cenzură în care unul dintre capetele de acuzare la adresa Guvernului ce a fost dărâmat a fost tocmai acesta: politica pro-gaze de șist.
"De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de șist, în condițiile în care nu au existat nici studii și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare- exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? (...) Existau și alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autoritățile române", se spunea în textul moțiunii de cenzură din 27 aprilie 2012. Pe 5 ianuarie 2013, deja ajuns la putere, înscăunat în funcția de premier de luni bune, Victor Ponta, declara: "Problema gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv". Secvențialitatea schimbării de 180 de grade a USL, poate fi citită aici.
În deșănțata, disperata, iresponsabila propagandă anti-exploatare a gazelor de șist, USL nu s-a gândit nicio clipă că, în fapt, comite și susține o acțiune anti-națională extrem de periculoasă pe termen lung. Oricine susținea la acea vreme contrariul, era pus la zid și acuzat că, de fapt, susține politica președintelui Băsescu, nu o strategie sănătoasă pentru acest stat.
Numai că, acum, la mijloc de Octombrie 2013, USL a ajuns în paralizanta situație de a fi pus la zid chiar de propriile idei, de cei mai aprigi susținători, de propriile vedete cu care defila până mai ieri prin toate studiourile de televiziune, de propriul electorat.
La Bârlad ca și probabil în multe zone din țară, oamenii, supărați atunci din cauza tăierilor de salarii și veniturilor în scădere, au crezut atât de tare ce li s-a prezentat cu toată vehemența, încât au votat cu toată patima. Și acum, ca și atunci, oamenii sunt aceiași. Toți cred foarte probabil în aceleași lucruri, au aceleași convingeri inoculate. Nici acum, ca nici atunci, nimeni din USL nu le transmite sincerul - ne scuzați, am greșit fundamental.
Nu oamenii sunt de vină, ei până la urmă au adus USL la putere. Adevărații vinovați sunt cei care i-au forțat să gândească așa.
De altfel, să ne amintim că nu este pentru prima oară când USL pică în capcana propriilor dezinformări, uri, dușmănii nemărginite și propriilor populisme. De trei ani încoace, într-un alt plan, chiar președintele Băsescu a fost prezentat electoratului, de aceeași propagandă, drept singurul șeful de stat de pe planetă pe care nu-l bagă nimeni în seamă, cu care nimeni nu vorbește, izolat atât în plan european cât și trans-atlantic. Numai că, anul trecut, în plin proces de suspendare și, ulterior, încercare de demitere din funcție, liderii USL s-au trezit la fel paralizați, față-n față cu o avalanșă de vehemente reacții externe care doar pe ei i-au luat prin surprindere. Și atunci, ca și acum, s-au lovit de propriile minciuni în care, în mod paradoxal și inexplicabil, până și ei au crezut.
Zilele acestea, în toamna lui 2013, e de-a dreptul dureros să vezi cum, într-un stat NATO și UE, un protest pe care Guvernul se dovedește incapabil să-l gestioneze se îndreaptă împotriva celui mai important parteneriat strategic al României, țintind o problemă reală, importantă, de care chiar depinde viitorul țării. Niciodată, în ultimii 24 de ani, niște proteste n-au ajuns în fața reședinței ambasadorului american de la București.
Dosarul enegetic al României se arată aproape imposibil de gestionat de actuala putere ca și protestele de stradă. Dezbaterile cinstite pe teme sensibile dar esențiale și ele lipsesc. Politicienii USL fug de răspundere, lipsa de reacție, de explicații oneste, de comunicare, minciuna, corupția la toate nivelurile, aroganța, ascunderea problemei sub preș și acoperirea ei cu alte teme iluzorii- reprezintă în continuare singura strategie de apărare a guvernanților în fața tuturor acestor capcane pe care, până la urmă, singuri le-au întins. Iar strategia asta nu mai ține în fața publicului, așa cum vedem.
Teme precum capitalismul, corporatismul, marile investiții, partenerii strategici, încrederea în instituții fundamentale riscă să fie capturate și demonetizate de furia și neîncrederea crescândă a oamenilor când, de fapt, defecțiunea majoră se găsește în ograda și mintea politicienilor din USL. Naționalismul și populismul agresiv al USL își arată acum adevăratul chip și se sparge fix în capul incitatorilor. Nu par să conștientizeze hăul în care se afundă, dar nici să le pese foarte tare de toate aceste probleme. Pentru că atât timp cât nu există o Opoziție conturată și puternică în România, nimeni nu poate capitaliza nimic din toate acestea electoral.
În față cu niște alegeri importante în care ținta este doar Palatul Cotroceni, cu un USL în moarte clinică, cu ochii mereu pe sondaje, PSD și PNL nu-și asumă responsabilitățile guvernamentale. Nimeni nu știe cât va tolera o companie ca Chevron o asemenea situație, probabil nu foarte mult. Dar nici asta nu pare să mai conteze.
Când, față-n față cu o problemă uriașă din punct de vedere strategic, cu demersuri constante de influențare a Justiției bine știute în plan extern și în ajunul unei vizite importante în SUA, compari un președinte american ca Barack Obama cu un trimis în judecată acuzat de procurori de niște infracțiuni în timpul unor alegeri democratice, asta cum se mai numește? Propagandă mincinoasă și iresponsabilă. Faliment.
Acolo, ca și în București și în toată țara, de cel puțin doi ani, s-a propagat aceeași idee. Gazele de șist reprezintă sfârșitul lumii, fracturarea hidraulică nenorocește oamenii, nu ne vindem țara, străinii vor să ne fure resursele, noi murim și o apărăm și, bineînțeles, Băsescu e de vină.
Dacă vă amintiți, nu mai departe de acum un an și un pic, toată propaganda USL, la cote ce atingeau paroxismul, lupta împotriva exploatării gazelor de șist. Toată conducerea USL se bătea cu pumnii în piept pentru asta în toate studiourile de televiziune care o susțineau, seară de seară erau difuzate în neștire documentare halucinante despre procedura fracturării hidraulice, materiale tehnice și destul de greu de înțeles pentru publicul larg, pe care, în lipsa acestei propagande, cred că nu le-ar fi difuzat nimeni niciodată. Dar nu acesta era scopul. Ținta adevărată era inocularea în rândul electoratului a ideii că exploatarea gazelor de șist este un lucru rău iar pentru asta există un unic vinovat- cel care o susține- adică președintele în funcție, un susținător al parteneriatului cu Statele Unite ale Americii.
Ba, mai mult, USL organiza asiduu proteste de partid în Bârlad și în Vama Veche împotriva exploatării, toate erau difuzate și puternic exploatate emoțional, Claudiu Crăciun era vedeta ridicată în slăvi de PSD - invitat de onoare în Parlamentul European și, împreună cu Briana Caragea, care se brusca cu jandarmii prin tot Bucureștiul, prezentându-se mereu ca victimă- amândoi, voci ale "societății civile" făceau tururile televiziunilor adepte ale propagandei USL.
Totul a culminat în aprilie anul trecut când, Victor Ponta și USL au ajuns la putere prin susținerea unei moțiuni de cenzură în care unul dintre capetele de acuzare la adresa Guvernului ce a fost dărâmat a fost tocmai acesta: politica pro-gaze de șist.
"De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de șist, în condițiile în care nu au existat nici studii și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare- exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? (...) Existau și alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autoritățile române", se spunea în textul moțiunii de cenzură din 27 aprilie 2012. Pe 5 ianuarie 2013, deja ajuns la putere, înscăunat în funcția de premier de luni bune, Victor Ponta, declara: "Problema gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv". Secvențialitatea schimbării de 180 de grade a USL, poate fi citită aici.
În deșănțata, disperata, iresponsabila propagandă anti-exploatare a gazelor de șist, USL nu s-a gândit nicio clipă că, în fapt, comite și susține o acțiune anti-națională extrem de periculoasă pe termen lung. Oricine susținea la acea vreme contrariul, era pus la zid și acuzat că, de fapt, susține politica președintelui Băsescu, nu o strategie sănătoasă pentru acest stat.
Numai că, acum, la mijloc de Octombrie 2013, USL a ajuns în paralizanta situație de a fi pus la zid chiar de propriile idei, de cei mai aprigi susținători, de propriile vedete cu care defila până mai ieri prin toate studiourile de televiziune, de propriul electorat.
La Bârlad ca și probabil în multe zone din țară, oamenii, supărați atunci din cauza tăierilor de salarii și veniturilor în scădere, au crezut atât de tare ce li s-a prezentat cu toată vehemența, încât au votat cu toată patima. Și acum, ca și atunci, oamenii sunt aceiași. Toți cred foarte probabil în aceleași lucruri, au aceleași convingeri inoculate. Nici acum, ca nici atunci, nimeni din USL nu le transmite sincerul - ne scuzați, am greșit fundamental.
Nu oamenii sunt de vină, ei până la urmă au adus USL la putere. Adevărații vinovați sunt cei care i-au forțat să gândească așa.
De altfel, să ne amintim că nu este pentru prima oară când USL pică în capcana propriilor dezinformări, uri, dușmănii nemărginite și propriilor populisme. De trei ani încoace, într-un alt plan, chiar președintele Băsescu a fost prezentat electoratului, de aceeași propagandă, drept singurul șeful de stat de pe planetă pe care nu-l bagă nimeni în seamă, cu care nimeni nu vorbește, izolat atât în plan european cât și trans-atlantic. Numai că, anul trecut, în plin proces de suspendare și, ulterior, încercare de demitere din funcție, liderii USL s-au trezit la fel paralizați, față-n față cu o avalanșă de vehemente reacții externe care doar pe ei i-au luat prin surprindere. Și atunci, ca și acum, s-au lovit de propriile minciuni în care, în mod paradoxal și inexplicabil, până și ei au crezut.
Zilele acestea, în toamna lui 2013, e de-a dreptul dureros să vezi cum, într-un stat NATO și UE, un protest pe care Guvernul se dovedește incapabil să-l gestioneze se îndreaptă împotriva celui mai important parteneriat strategic al României, țintind o problemă reală, importantă, de care chiar depinde viitorul țării. Niciodată, în ultimii 24 de ani, niște proteste n-au ajuns în fața reședinței ambasadorului american de la București.
Dosarul enegetic al României se arată aproape imposibil de gestionat de actuala putere ca și protestele de stradă. Dezbaterile cinstite pe teme sensibile dar esențiale și ele lipsesc. Politicienii USL fug de răspundere, lipsa de reacție, de explicații oneste, de comunicare, minciuna, corupția la toate nivelurile, aroganța, ascunderea problemei sub preș și acoperirea ei cu alte teme iluzorii- reprezintă în continuare singura strategie de apărare a guvernanților în fața tuturor acestor capcane pe care, până la urmă, singuri le-au întins. Iar strategia asta nu mai ține în fața publicului, așa cum vedem.
Teme precum capitalismul, corporatismul, marile investiții, partenerii strategici, încrederea în instituții fundamentale riscă să fie capturate și demonetizate de furia și neîncrederea crescândă a oamenilor când, de fapt, defecțiunea majoră se găsește în ograda și mintea politicienilor din USL. Naționalismul și populismul agresiv al USL își arată acum adevăratul chip și se sparge fix în capul incitatorilor. Nu par să conștientizeze hăul în care se afundă, dar nici să le pese foarte tare de toate aceste probleme. Pentru că atât timp cât nu există o Opoziție conturată și puternică în România, nimeni nu poate capitaliza nimic din toate acestea electoral.
În față cu niște alegeri importante în care ținta este doar Palatul Cotroceni, cu un USL în moarte clinică, cu ochii mereu pe sondaje, PSD și PNL nu-și asumă responsabilitățile guvernamentale. Nimeni nu știe cât va tolera o companie ca Chevron o asemenea situație, probabil nu foarte mult. Dar nici asta nu pare să mai conteze.
Când, față-n față cu o problemă uriașă din punct de vedere strategic, cu demersuri constante de influențare a Justiției bine știute în plan extern și în ajunul unei vizite importante în SUA, compari un președinte american ca Barack Obama cu un trimis în judecată acuzat de procurori de niște infracțiuni în timpul unor alegeri democratice, asta cum se mai numește? Propagandă mincinoasă și iresponsabilă. Faliment.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)