Cazul Duicu. Cum a dispărut premierul Victor Ponta cu tot cu cabinet din dosarul DNA

27 Iunie 2014. Propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive în cazul baronului Adrian Duicu, confirmată de judecători și semnată de procurorul DNA.

Locație susținută de DNA: cabinetul prim-ministrului
Acțiune susținută de DNA: de la cabinetul primului-ministru l-a sunat pe Ștefan Ponea

Acțiune susținută de DNA: la solicitarea prim-ministrului, numitul Petre Tobă s-a prezentat la Guvern. 

Sursa: DNA, propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive

28 Iulie 2014, peste doar o lună. Rechizitoriul de trimitere în judecată a baronului Adrian Duicu, semnat de procurorul DNA.

Locație susținută de DNA: sediul Guvernului. (a dispărut localizarea exactă- cabinetul premierului)
Acțiune susținută de DNA: aflat în sediul Guvernului l-a sunat pe Ștefan Ponea  (a dispărut localizarea exactă- cabinetul premierului)

Acțiune susținută de DNA: a fost convocat Petre Tobă de către Vlad Stoica, șeful Cancelariei (a dispărut solicitarea prim-ministrului).

DNA: date nu mai există. Se folosesc circumstanțe generalizante-  "în sediul Guvernului" baronul Duicu a purtat o discuție, chiar o întrevedere, cu Petre Tobă.

Sursa: DNA, rechizitoriul de trimitere în judecată a baronului Adrian Duicu.

Procurorul DNA care a instrumentat tot dosarul și care a semnat ambele documente DNA se numește Ioan Amariei. Despre nereguli și neclarități în ancheta DNA puteți citi  doar AICI (dublu click) și AICI (dublu click).

Cazul Duicu. Adevărurile nespuse ale celui mai controversat dosar de corupție al DNA

O analiză atentă a tuturor documentelor DNA cu privire la cazul Duicu arată, fără putință de tăgadă, că ceva în neregulă s-a întâmplat în instrumentarea acestui dosar. Multe lucruri se bat cap în cap, nu pot fi logic explicate, în documente chiar și procurorul pe alocuri se contrazice și așa, cel mai important dosar de corupție al DNA al actualei guvernări, care practic devoala o întreagă rețea ce trafica influența la cel mai înalt nivel al statului român cu țintă clară Justiția, s-a răsuflat fără niciun fel de justificare. Nimeni nu înțelege de ce.

O privire retrospectivă arată că acum trei luni, când baronul PSD Adrian Duicu a fost arestat, ancheta DNA a început în forță. Acuzațiile DNA- în principal, trafic de influență- au fost confirmate în mod repetat de judecători, baronul a rămas în arest, iar audierile au început imediat, toate indiciile devoalate de DNA ducând de la bun început spre șeful Guvernului, Victor Ponta și, implicit, spre ministrul Justiției, ruda lui, Robert Cazanciuc.

Premierul s-a speriat. Poate că avea și motive. Simțindu-se cu musca pe căciulă, de frica faptului că a fost interceptat și prins într-un trafic de influență, s-a refugiat, în buncărul MApN.  Greu a fost convins să iasă de acolo. A cerut garanții ferme. Nu e clar până acum dacă acestea s-au dat. Ceva însă l-a convins să se întoarcă în Guvern.

Ministrul Justiției- și el cu aceeași mare muscă pe căciulă- a adoptat o altă tactică- minciuna. În vorbe, în ieșiri oficiale și, culmea, în înscrisuri- o altă faptă penală. Nici acum nu s-a oprit, deși toate probele din ancheta penală îl contrazic vehement.

La mijlocul anchetei însă, inexplicabilul s-a produs. Practic, procurorul DNA n-a mai vrut să afle, să ancheteze și să probeze nimic. În linii mari, delicata anchetă s-a oprit. Nici măcar contractele baronului de la Consiliul Județean nu au mai fost investigate. S-a mai oferit un denunț. De către baron. Și cam atât.

În esență, miezul fierbinte al dosarului Duicu îl reprezenta un trafic de influență foarte important. Schimb pe schimb. Omorârea unui dosar ANI în Justiție pentru baron, în schimbul numirii în funcții din Justiție a unor oameni cu probleme și nu numai. A dorit și era cât p'aci să reușească penetrarea structurilor anticorupție și de forță ale statului român.

Traficul de influență între baron și șeful IPJ, Ștefan Ponea a fost probat și a fost clar ca lumina zilei de la bun început, acesta fiind motivul principal al măsurilor arestărilor preventive succesive, confirmate de către Justiție.

Subteranele și părțile componente ale acestui lanț al traficului de influență au fost marea problemă, mărul fierbinte al DNA. Două inele sunt și acum lipsă din probatoriul DNA: Victor Ponta și Robert Cazanciuc. În mod voit, procurorul nu a mai vrut să se atingă de ei. I-a ocolit.

Strategia de instrumentare a DNA în acest foarte important dosar de corupție a fost de la bun început greșită. S-a bătut toba în ceea ce-l privește pe premierul Victor Ponta și ministrul Robert Cazanciuc, au început audierile, pentru ca după audierea șefului IGPR, Petre Tobă, care atenție- nu semnase niciun act parte a traficului de influență- și care oricum, brusc, sfătuit sau nu, a avut o pană de memorie, procurorul pare că a decis că nu mai vrea să afle absolut nimic în plus.

Traficul de influență- componenta Duicu- a fost desăvârșit, materializat însă printr-un act. O hârtie semnată de ministrul Justiției, Robert Cazanciuc și trimisă Oanei Hăineală, președinte pe atunci al CSM, care nu a dorit s-o înregistreze.

Cum se face că taman pentru numirea Elisabetei Ponea la DNA a semnat Robert Cazanciuc? Adică exact pentru ceea ce insista baronul Duicu la premierul Ponta, în traficul de influență. DNA n-a vrut aici să afle nimic în plus.

Știau ministrul Justiției și premierul că pentru asta baronul omora un dosar în Justiție al ANI? Nici asta procurorul DNA n-a vrut să știe. N-a audiat pe nimeni. O certitudine există: dosarul ANI a fost demolat.

Crede cumva procurorul DNA că o chemare intempestivă a unui șef al IGPR la Guvern este decisă, comandată de șeful de cabinet al premierului? Dacă da, procurorul DNA nu prea are ce căuta în magistratură.

A verificat procurorul DNA dacă premierul era în acea zi în Guvern? Nu. Au făcut-o jurnaliștii. Și premierul a fost în Guvern, ba chiar a avut întâlniri. Procurorul n-a fost interesat nici de acest aspect. 

Ba, mai mult, din act în act, același procuror DNA l-a mutat pur și simplu pe Duicu din biroul premierului Ponta pe undeva prin sediul Guvernului. Referatul arestării preventive arată negru pe alb că baronul era fix în cabinetul premierului Ponta, însă, după câteva luni, rechizitoriul semnat de același procuror îl teleportează cu forța pe corpolentul baron în spațiul nedefinit și imens al Palatului Victoria, îndepărtându-l voit de premier. 
Până acum, niciodată în acte oficiale ale DNA așa ceva nu s-a întâmplat.

În plus, deși din rechizitoriul DNA rezultă că procurorul nu a avut probe directe pe premierul Ponta, culmea, la un moment dat, același procuror se contrazice în propriul probatoriu așternut. A scris și a confirmat, de exemplu, că premierul a fost identificat la un moment dat, în altă zi, la masă, într-un restaurant cu baronul Duicu. Din interceptări, asta spunea și baronul Duicu, dar să zicem că spusele baroului nu sunt esențiale.

Însă rândurile așternute de procuror pot da un indiciu neașteptat în sensul că probe care să-l indentifice pe premier există. Premierul Ponta nu putea fi indentificat prin celula telefonului baronului, ci doar prin propria celulă telefonică. Sau prin înregistrări ambientale din locația respectivă. Adică din restaurant.
În plus, vorbele baronului Duicu, așa cum rezultă din tot firul anchetei, mereu au fost urmate de fapte și acțiuni ce s-au dovedit a fi adevărate, confirmate și probate (cazul chemării lui Petre Tobă la Guvern). Indicii au fost suficiente. Asta e cert. 

Mai mult, într-un mandat de siguranță națională ar fi fost de altfel și foarte puțin probabil ca toate persoanele cu care intra în contact baronul să nu poată fi identificate și interceptate. Ca atare, sunt două posibilități: ori procurorul DNA în mod intenționat nu s-a folosit în anchetă de toate probele pe care le avea la dispoziție, inclusiv de cele cu premierul Ponta, ori declasificarea mandatului de siguranță națională nu s-a făcut complet și în integralitate. Oricum ar fi, nu e bine deloc.

Pentru că foarte probabil n-a vrut să identifice lanțul materializării traficului de influență, procurorul nu i-a audiat nici măcar în calitate de martori în acest dosar pe premierul Victor Ponta și pe ministrul Justiției, Robert Cazanciuc.

Iar, cumva, de asta a fost sigur și premierul Victor Ponta, fapt ce ridică și mai multe suspiciuni cu privire la instrumentarea dosarului. “E un dosar pe rol, în care eu n-am nicio calitate procesuală, nici măcar ca martor n-am fost chemat. (…) N-am fost și nici nu știu dacă voi fi vreodată chemat pentru că n-am nicio calitate procesuală”, spunea premierul Victor Ponta pe 24 Iulie, într-un interviu pentru Adevărul Live (dublu click).

În timpul acesta, în DNA, încă se instrumenta dosarul care a fost trimis în judecată abia după 4 zile. De unde știa premierul Victor Ponta că n-are nicio calitate procesuală din moment ce ancheta, pe lege, e secretă și confidențială? Tot DNA trebuie să răspundă aici.

Una peste alta, în dosar au fost audiate, inițial, doar câteva persoane din Ministerul de Interne care- atenție- nu desăvârșiseră prin niciun document traficul de influență. Paradoxul cel mai mare este că nu au fost chemate nici măcar la audieri persoanele care materializaseră infracțiunea de corupție și erau parte a lanțului de trafic de influență pentru că asta indicau, de la o poștă, toate probele. 
Speța nu a fost disjunsă pentru ca ancheta să se poată desfășura în continuare. Ca atare, premierul și ministrul justiției au fost făcuți scăpați ca și cum nicio hârtie, nicio întâlnire, nicio acțiune, niciun fapt, nicio întâlnire, niciun indiciu n-ar fi existat.

La fel de curios este că în dosar nici Ionel Georgescu, om extrem de important din multe puncte de vedere, Radu Stroe- ministrul de interne nu au fost audiați și nici procurorul Elisabeta Ponea- subiectul unei componente a traficului de influență, nu a fost deranjat de procurorul DNA. Nici măcar o declarație de martor n-a fost chemtă să dea deși pentru ea și prin ea s-au derulat alte componente ale faptei de corupție. 
Prieteniile din Justiție ale Elisabetei Ponea și faptul că în mijlocul intrumentării dosarului Duicu aceeași procuroare a apărut într-o poziție cheie în sulfurosul scandal Bercea, nu sunt excluse să fi contat. Ba mai mult, pot exista suspiciuni că tocmai izbucnirea cazului Bercea în care procurorul Ponea are un rol important a determinat în mijlocul anchetei Duicu schimbarea întregii strategii de instrumentare a dosarului baronului de Mehedinți.

De subliniat este că procuroarea Ponea este la a doua tentativă de a ajunge în DNA. Prima oară a fost oprită, pe ultima sută de metri, chiar de fostul procuror șef al DNA, Daniel Morar ca să ajungă șefă a DNA Craiova. Anul trecut, prin Duicu, cu știința premierului Ponta și semnătura ministrului Justiției, a mai încercat odată. Deci penetrarea DNA de către extrem de dubioasa doamnă Ponea a fost insistentă. În ultimii ani vedem că a făcut tot ce i-a dat în putință să ajungă în cea mai importantă structură anticorupție a statului român. 
Acum, procuroarea este ca și dispărută de pe fața pâmântului, deși ar trebui anchetată de Justiție și CSM în ambele dosare în care, culmea, tot ea este și veriga comună. În mod inexplicabil, de trei luni, nici de ea nimeni nu s-a atins până acum.       

După ce a fost finalizat cu multe componente lipsă, nefiind clar ce anume s-a instrumentat până la urmă timp de trei luni, dosarul Duicu va fi judecat, pe fond, la Curtea de Apel, de magistratul Viorica Costiniu, soția judecătorului Florin Costiniu, arestat de DNA pentru corupție și condamnat cu suspendare în dosarul Cătălin Voicu. 
Din 2009 însă, judecătorul este arhicunoscut prin lupta pe care o dă în instanță cu DNA și prin multe decizii controversate. Ca atare, dosarul Duicu, cel mai probabil, una dintre cele mai răsunătoare spețe de corupție din actuala guvernare va muri în linie dreaptă. Dacă cineva a dorit asta, a și reușit.

Părți insignifiante s-au disjuns, componenta Cazanciuc- Ponta a fost ucisă prin nebăgare voită de seamă iar inexplicabilul continuă. DNA încă se mai gândește dacă va trebui să deschidă un nou dosar pe fals în înscrisuri oficiale în cazul Ponea/ Cazanciuc/ CSM - care se pedepsește cu închisoarea și unde deține toate probele. 
Va fi de acord un funcționar al ministerului Justiției sau CSM, pe un fals în înscrisuri în relaționare cu o faptă de corupție- trafic de influență, să o pățească din cauza unui ministru sau unui magistrat? Sau va denunța totul? Nu știm încă. Ancheta DNA nu a început și totul arată că nici măcar nu sunt perspective să mai demareze ceva.  

Trebuie spus că procurorul DNA căruia i-a fost dat să instrumenteze cazul Duicu este Ioan Amariei, un procuror care nu are în carieră dosare răsunătoare și nici rezultate importante, nu este în liga veteranilor DNA, fiind transferat la sfârșitul anului trecut din Parchetul General.

Cuminte, cu ochelari de cal, cu probe și indicii care se bat cap în cap față de cum a fost anchetată cauza, cu contraziceri pe care orice profan le poate sesiza, cu tactică greșită și cu schimbare de neînțeles în instrumentare, cel mai important dosar de corupție al DNA care implica la cel mai înalt nivel actuala guvernare atingând primul ministru și primul inel de putere pe acuzații foarte grave și afectând independența Justiției, a ieșit din ancheta Direcției Naționale Anticorupție mai șubred decât a pornit.

Tocmai pentru buna și corecta funcționare a Justiției, nimic nu trebuie ținut sub tăcere. Neregulile și neconcordanțele din acest dosar DNA extrem de important trebuie să fie cel mai puternic semnal de alarmă. Așa ceva, într-un mod atât de evident, niciodată nu s-a mai întâmplat.

În orice democrație și stat de drept funcționale, se știe: unde-i lege, nu-i tocmeală. Și nimeni nu e mai presus de asta. 

Ce s-a reușit în această așa- zisă anchetă a DNA s-a văzut acum în clar și se simte de la o poștă. 
Rezultatul este fără dubiu: dacă la început au clacat cu toții nervos, în final, premierul României, candidat la Președinție și ministrul Justiției- parte a primului inel de putere al statului român- au răsuflat cu adevărat ușurați în acest uriaș dosar de corupție!

Oare de ce?!

EXCLUSIV. MINISTERUL JUSTIȚIEI și CSM, FALS ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE în dosarul Duicu/Ponea!

 Noul Cod Penal. ART. 321 Falsul intelectual

    (1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

 (2) Tentativa se pedepseşte.

1. Răspunsul în înscris oficial al Ministerului Justiției, din 5 Aprilie 2013, în baza legii 544/2001, în care se susține negru pe alb că procurorul Elisabeta Ponea NU a fost propusă pentru vreo funcție.

2. Solicitarea transmisă Consiliului Superior al Magistraturii, în 4 Aprilie 2014, în baza legii 544/2001, în care am cerut în absolut toate variantele să se precizeze dacă procurorul Elisabeta Ponea a fost propusă de ministrul Justiției pentru vreo funcție.

3. Răspunsul în înscris oficial al Consiliului Superior al Magistraturii, din 8 Aprilie 2014, în baza legii 544/2001, în care se scrie negru pe alb că procurorul Elisabeta Ponea NU a fost propusă de ministrul Justiției pentru vreo funcție.

                                (...)

4.Dovezile publicate de Hotnews (dublu click) prin care ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, sub semnătură, l-a propus pe procurorul Elisabeta Ponea Consiliului Superior al Magistraturii pentru a ocupa o funcție în DNA, probe în dosarul Duicu, în care DNA nici măcar nu l-a audiat pe ministrul Justiției.

 Sursa: Hotnews.ro

5.Probele DNA aflate în dosar și menționate în motivarea arestării baronului PSD de Mehedinți, Adrian Duicu.

 Sursa: motivare DNA.

Chipul dezastrului

Brutal K.O."Ponta MTO", chipul dezastrului

CTP în Gândul: Dublu viol cu perversiuni la Cotroceni ( dublu click)

EXCLUSIV. Cum a ajuns Ghiță "cartoful fierbinte" al DNA și al Parchetului General

Direcția Națională Anticorupție a confirmat că dosarul penal deschis în urma denunțului fostului director AM Posdru, Carmen Roșu împotriva deputatului PSD, Sebastian Ghiță a fost trimis spre soluționare către Parchetul General. "Dosarul constituit în urma sesizării a fost declinat, la data de 2 Iulie 2014, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că faptele care fac obiectul sesizării nu atrag competența DNA", se arată în răspunsul DNA.

Numai că faptele care făceau obiectul sesizării inițiale erau șantaj și trafic de influență și atrăgeau competența DNA, având în vedere și calitatea de parlamentar a celui denunțat (dublu click).
Surse susțin că, deși considerat un dosar "important", timp de șapte luni, din luna Octombrie 2013, de la depunerea denunțului de către fostul director AM Posdru, până în luna Mai 2014, nu au fost făcute cercetări în acest dosar. În luna Mai 2014, după apariția în public a denunțului (15 Mai) a avut loc o singură audiere, procurorul a considerat că denunțătorul nu-și poate susține acuzațiile, că nu există probe iar în dosar oricum nu se mai puteau face prea multe cercetări având în vedere că, prin apariția în public a speței, toate părțile potențial implicate fuseseră deja puse în gardă. Ca atare, aceleași surse spun că acuzațiile privind șantajul și traficul de influență au fost imediat eliminate, au rămas doar cele ce reclamau potențiale amenințări și, doar așa, pe aceste considerente s-a putut trimite, acum câteva zile, pe 2 Iulie 2014, dosarul spre soluționare spre Parchetul General, prin declinare de competență.

În urmă cu doar câteva zile, surse din Parchetul General dădeau ca sigur închiderea unui alt dosar care-l viza pe deputatul PSD, după plângerea penală depusă de primarul sectorului 3, Robert Negoiță, pe aceeași acuzație- amenințare, primarul Negoiță neretrăgându-și plângerea. Astăzi, alte surse au confirmat că dosarul a fost clasat/ închis de către Parchetul General tot din lipsă de probe.

Pe 30 Iunie 2014, cu doar două zile înainte de declinarea dosarului C.Roșu/S. Ghiță de la DNA către Parchetul General, într-un interviu publicat în cotidianul Adevărul (dublu click), deputatul PSD, Sebastian Ghiță se întrecea pe sine în laude la adresa DNA, Pachetul General, Ministerului Justiției, DIICOT, ÎCCJ și ANI, invocând "numirile de specialiști", "oameni fără pată" și "relații instituționale excepționale". O atitudine total diferită având în vedere că, același deputat, în urmă cu doar două luni, pe 7 Aprilie 2014,  într-un alt interviu publicat în cotidianul Evenimentul Zilei (dublu click), adresa un avertisment dur, vorbind despre "dublul standard" al Justiției și despre același instituții- PÎCCJ, DNA, DIICOT, SRI, SIE, STS și "alte entități cu 3-4 litere" pe care "nu le-a văzut pe afișe".

Speța C.Roșu/ S. Ghiță este a doua controversă din interiorul sistemului judiciar, în linii mari, vizând aceeași tematică. Pe 1 Aprilie 2014, un alt procuror DNA a decis clasarea unui dosar la fel de important ce se referea la o puternică rețea de corupție din Justiția prahoveană, după instrumentarea cazului Cosma-Păvăleanu- Alexe. Deși surse susțin că în dosar sunt fapte, probe, inclusiv interceptări, totul a fost închis fără prea multe explicații, în Justiția prahoveană și nu numai pretrecându-se după acest moment multe schimbări și mutări de pe funcții la presiunile puternice ale PSD. Unele dintre acestea au fost, în mod paradoxal, anunțate chiar în rețeaua media din Prahova controlată de familia Cosma.
Surse susțin că, deși au fost strânse probe timp de un an și o lună pe mandat de siguranță națională, nu toate acestea au fost fructificate. DNA susține că, în acest caz, nu are în instrumentare un alt dosar pe această temă.

Pe de altă parte, DNA a confirmat că a început urmărirea penală față de faptă în dosarul deschis după depunerea în 2011 a sesizării ANAF cu privire la tranzacții suspecte efectuate de mai multe firme în scopul de a evita plata TVA încasat din contractele încheiate cu mai multe instituții de stat. "În dosarul constituit ca urmare a sesizării ANAF, se efectuează acte de urmărire penală față de faptă, nu există persoane care să aibă calitate procesuală în acest moment. Alte detalii nu putem oferi în acest moment", se arată în răspunsul DNA.
Ciudat este însă că, timp de 3 ani, DNA nu făcut cercetări cu privire la toate aspectele din sesizarea ANAF pentru a se lămuri dacă acestea se susțin sau nu. Deși considerat a fi un dosar "destul de slab", ANAF a susținut oficial în adrese trimise Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cât și către alte instituții că "există suspiciuni că între societățile menționate se desfășoară și alte tranzacții care au un caracter neobișnuit în raport cu activitățile curente în sensul prevăzut de art.23 din Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea splălării banilor".
Toate documentele ANAF cu privire la această speță-  firme și persoane- au fost publicate pe 27 Martie 2014, într-o investigație comună a platformelor Rise Project- Centrul de Investigații Media (dublu click).

Presa și Justiția. Pe înțelesul tuturor.

Stăm toată ziua și teoretizăm mizeriile unor infractori și apoi ne întrebăm de ce în România se fură.

E bătaie pe jurnalismul livrat la comandă, se fac întreceri muncitorești în sinistre spălări de cadavre, se dezvăluie comploturi de ne stă mintea-n loc, vorbim despre pușcării, despre politicieni infractori cu analiști puturoși de-atâta corupție, se plătesc și susțin puternice campanii penale, se isterizează gratuit populația, iar când se întâmplă ceva important nimeni nu mai e în stare să separe minciuna de adevăr. Taberele canibalizate se devorează, aruncându-și în cap întruna cu otravă și lături. Se judecă empatic. Realitatea și justețea nu mai interesează pe nimeni. Toate trec în plan secundar. Explici la pereți.

Șefa audiovizualului românesc, reprezentanta statului plătită din bani publici, e un fel de prim birjar al țării. N-are ce să conducă pentru că nici n-ar avea ce exemplu să dea. Nu-și face probleme că ar lua mică șpagă când o invocă,“calcă pe gât” interlocutori, “taie pe rând membre cu fierăstrăul”, “bucăți din corp care atârnă”, “crapă creieri pe pereți”.  Recunoaște că protejează oligarhi de încălcări de lege cu care vorbește zi de zi la telefon pentru că- nu-i așa-  la rându-i, de ei a fost numită și protejată politic.

Cumva, joacă într-un film horror pe buzunarele noastre. Puterea e mulțumită, atât timp cât execută pe cine trebuie. Și-a adus instituția pe cele mai înalte culmi ale stalinismului acceptând, ba chiar aplaudând uneori, toată voma necontenită și isteria infracțională din spațiul public. Așa, un reprezentant strâmb al statului își face datoria. De vină suntem noi toți care acceptăm.

Niciodată, spre exemplu, nimeni n-a auzit de la CNA ca oamenii cu dosare penale să nu mai aibă ce căuta prin studiourile de televiziune. De dimineața până seara, mulți corupți își mută fundurile late și pușcăriabile dintr-un platou în altul, perorând aberații, linșaje, murdărind și împroșcând pe oricine, intoxicând non stop și inoculând populației numai dispreț față de norme, principii, valori. Oamenii ce să facă? Înghit ce li se oferă. Jegul și mârșăvia nu au niciodată limite. Poporul stă și se uită-n gura lor. Apoi se duce la vot. Și-apoi ne dăm cu toții de ceasul morții de ce votează românii penali din închisori.

E un cerc vicios pe care nimeni nu-l reușește să-l rupă. Nici n-a dorit foarte tare. Statul slăbit de Vîntu, și întărit după el, în esența și măruntaiele lui, e așezat strâmb. Strâmb de tot, fără repere și rânduieli sănătoase.

Vorba unui procuror: astăzi arestezi unul, mâine apar cinci în locul lui pe care-i vezi la televizor dând și lecții despre anticorupție. De multe ori se mai trezesc să mai spună și cât de mult iubesc DNA, când ei fură cu nesimțire și cu nemiluita. Iar când se ceartă pe bani sau pe putere, tot cu DNA se amenință, în plângeri penale. Un adevărat campionat al corupților în ipocrizie. Ei se sperie reciproc cu DNA când l-ar dărâma cu excavatorul, iar oamenii se uită sperând ca DNA să-i ia pe toți. Să facă odată curat.

Oricum, parcă nu se mai termină. La finalul unei lupte de un deceniu împotriva furăciunii generalizate, cu nume grele și intangibile care au intrat și vor mai intra în temniță, nu trăim mai bine deloc. N-avem autostrăzi, n-avem un standard mai ridicat de viață. Poporul e ținut continuu în sărăcie în timp ce mereu și mereu unii aflați la putere se îmbogățesc. De ce se întâmplă asta? Este simplu. În  adâncimea lui, sistemul este viciat. Viciul corupției n-a fost extirpat. Tot timpul, continuu, el s-a reinventat. Ei sunt aceeași, noi...tot aici.

De la clasa politică, e clar - nu există absolut nicio speranță. Guvernul e plin de penali, premierul, camaradul marilor corupți –a fost în stare să pună pe butuci un stat de frica celui mai puternic procuror. Parlamentul este cazemata pușcăriabililor, partidul de guvernământ își continuă buna tradiție trecând la lupte fizice între tabere corupte, Opoziția mai are puțin și se strânge la propriu de gât. Cică așa încearcă să se coaguleze și să-și găsească un lider. Tactica n-o înțelegem noi pentru că nu suntem ca ei.

Iar peste toate, după ce s-a luptat cu mari corupți ai țării, președintele își termină mandatele succesive, în mod nemeritat, cu cea mai importantă luptă a sa pătată de propriul frate.

Pe mâna cui va intra România nimeni nu știe. Corupție multă e și într-o tabără și-n cealaltă. Blestemul peste poporul român e aproape împământenit: tot timpul trebuie să aleagă între rău și mai rău. Adevărat și trist.

Cucerirea Justiției este, bineînțeles, ultima redută. În jurul ei se dă anul acesta marea bătălie, pentru că, alături de Președinție, ea este adevărata miză într-un stat puternic și drept. Anul acesta, scapă cine poate sau intră unul câte unul în pușcărie. Realist vorbind, dacă s-ar face cu adevărat curat în toate partidele și în întreg sistemul de putere, oare cine ar mai rămâne întreg? Câți sunt curați? Foarte puțini, o știm cu toți.

Singura problema este că nici Justiția nu este atât de atotputernică pe cât credem. Fără a exagera, în linii mari, și ea este sub cota de avarie.

În țară, e prăpăd. În tribunale și judecătorii, cotcodăcește corupția de nu prea mai poate s-o extirpe nimeni. Judecătorii tineri n-au fost atât de puternici încât să reformeze sistemul. Unii sunt chiar mai rău decât cei bătrâni. Pe ici pe colo vezi unul câte mai răsărit.

În țară, nu sunt condamnări tocmai din această cauză. Doar câteva Curți de Apel sunt mai curățele și mai mișcă. Iar dacă vorbim de cei 2000 de procurori ai României, poate o să mă întrebați unde oare sunt ei.

În DNA sunt doar 120 oameni iar, dintre ei, maximum 50 cu tot cu țară duc greul cu toți acești mega infractori. Statul român și aici e așezat strâmb. Raportul e total disproporționat. De prea multe ori, totul atârnă de un fir de ață. Cu toate dosarele din ultimii ani, Justiția pe de-antregul și din rădăcinile ei nu s-a reformat.

În București se instrumentează marile dosare pentru că, în restul României, politicul și în Justiție și în servicii anticorupție a parazitat absolut tot. În Parchetul General sau Parchetele de pe lângă Curțile de Apel, tribunale și judecătorii procurorii nu numai că bat palma cu politicienii corupți sau șefii județelor, dar de prea multe ori își canalizează toată energia demolând dosarele secțiilor teritoriale ale DNA.

În interior, lupta este infernală, interesele mari, boala este sistemică. Nu de puține ori am auzit procurori admirabili relatând fapte incredibile dar care, din păcate, se petrec. Am văzut și procurori și judecători săraci cu duhul. În sistemul judiciar, și el ros de atâtea tare, marele tablou este dezolant.

În București, altă tărășenie. Doar câțiva trag greul, restul se uită și mulți vor aplauze la scenă deschisă pe care niciodată nu le vor avea. Pentru că nu le merită și nu-și respectă profesia. Realitatea crudă e că doar câțiva din DNA se luptă, procurorul general al instituției își ia toate castanele, uneori târât de infractori prin multe mizerii, în timp ce unii procurori fac tot ce le stă în putință să se răzbune, să omoare dosare importante sau, mai simplu, zac în inactivitate crezând că așa pot salva spatele cuiva.

În sistem, munca laborioasă a procurorului nu prea mai există. Totul se face la foc automat.

Una peste alta, în Justiție, situația nu e deloc roz, lupta nicidecum ireversibilă. Vrem s-o recunoaștem sau nu, după noiembrie nu prea se știe cum, dacă și în ce ritm va mai funcționa DNA.

În România, nici restul marilor luptători anticorupție nu sunt atât de luptători și cinstiți pe cât credem. Unii creează, susțin, consolidează și apără infractori periculoși în dauna statului, câțiva îi și plătesc ani la rând– culmea- din buzunarele noastre, alții doar imită lupta că așa dă bine la public sau ambasade. Să zici că esti cu statul de drept! Prea mulți acționează, foarte probabil, în funcție de parandărăt.

Să faci presă în vremurile acestea - dacă mai poate fi numită așa- e o totală nebunie generalizată. Jurnaliștii se înjură, se scuipă, se pocnesc și trosnesc, se așteaptă după colț sau se iau de păr pentru subiecte mici, dar pentru orgolii mari- în spatele cărora stau, de prea puține ori, sănătoase principii de viață.

În general, se știe: unii iau bani, alții nu. Unii sunt corupți, alții nu. Unii acoperă și servesc oameni politici, alții nu. Unii scriu după dictare, alții nu. Foarte puțini mai sunt cinstiți, asta e o realitate. Multora nici nu le pasă sau sunt captivi. Și acesta e un trist adevăr.

Timp de 10 ani, stăpânii inelelor - oligarhii- au otrăvit pic cu pic și conștient România, capturând societatea, fâcând atmosfera irespirabilă din cauza puturoșeniei și putreziciunii lor. Totul petru bani, putere, interese infracționale și sub ochii tuturor, sub nasul și cu complicitatea statului. Niciodată nu le-a păsat de nimeni pentru că nu acesta a fost scopul lor.

Unul va mai dispărea foarte probabil din peisaj anul acesta, altul - mult mai periculos- e în libertate, deși toată lumea știe foarte bine ce face. Pentru moment, și el ca și înaintașii, este protejat tot de stat.

Ce nu trebuie să uităm noi nicio clipă este că,  mai ales în vremuri tulburi, conștiințele și caracterele se cern, iar jurnalismul este numai despre a spune adevărul oamenilor. A fi în slujba lui prespupune responsabilitate, multă cinste și valori cu adevărat înțelese, nu numai clamări de fațadă și bătăi vitejești cu pumnii în piept.

Adevărul trebuie mereu spus până la capăt. Indiferent pe cine și cum ar deranja. Aceasta este misiunea noastră. 

Domnia legii în statul de drept prea mulți o urlă de paradă și cu voce tare când, de fapt, și ei o gândesc mult prea strâmb.