Joe Biden, Vicepreședintele SUA l-a sunat pe Președintele Traian Băsescu

"Președintele României, domnul Traian Băsescu, şi vicepreședintele Statelor Unite ale Americii (SUA), domnul Joseph Biden, au avut în cursul serii de joi, 24 octombrie a.c., o convorbire telefonică. Aceasta s-a desfăşurat la cererea vicepreședintelui SUA, domnul Joseph Biden.

Domnul vicepreşedinte Joseph Biden și-a exprimat recunoștința față de președintele României, domnul Traian Băsescu, pentru modul în care țara noastră se implică în proiectele politice și militare care privesc securitatea internațională, precum și pentru participarea trupelor românești în misiunile militare din Afganistan. Totodată, domnia sa a salutat, de asemenea, în numele Statelor Unite ale Americii, începerea lucrărilor la situl pentru amplasarea sistemului antirachetă de la Baza din Deveselu, o componentă a securității și a structurii de apărare a NATO.

Președintele României, domnul Traian Băsescu, a reiterat interesul deosebit pentru Parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, subliniind că relațiile bilaterale dintre țările noastre reprezintă, în acest moment, una dintre cele mai puternice garanții pentru securitatea României, precum și pentru stabilitatea regională în Europa de Sud-Est.

Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Joseph Biden au făcut o evaluare a crizei din Siria și au analizat capabilitățile disponibile vizând implementarea cât mai rapidă a deciziilor politice privind eliminarea arsenalului chimic sirian. 

Domnul președinte Traian Băsescu și domnul vicepreședinte Jopseph Biden au făcut o analiză a șanselor de succes în procesul de apropriere de Uniunea Europeană (UE) ale Ucrainei, Georgiei și Republicii Moldova la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius (Republica Lituania) din perioada 28 - 29 noiembrie a.c., domnul președinte Traian Băsescu considerând că cele trei state au șanse reale în procesul de asociere la UE şi că România le va susține fără rezerve.

Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit şi despre importanța deosebită a investițiilor americane în țara noastră, cu un accent special pe domeniile care ar genera dezvoltarea economică, aşa cum sunt cercetarea în domeniul tehnologiilor de vârf, industria IT, industria auto, agricultura, industria alimentară și industria echipamentelor petroliere.

Vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, domnul Joseph Biden, a subliniat potențialul mare de creștere economică al României în următorii ani dacă aceasta va continua să dezvolte un mediu de afaceri predictibil și transparent."


Așadar, parteneriatul strategic este important. 

Duane Butcher, însărcinat cu afaceri ambasada SUA la București:

"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente șide aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici.", Washington DC, 21 Octombrie 2013, înaintea întâlnirii între vicepreședintele SUA. Joe Biden și premierul Victor Ponta, întâlnire la care Duane Butcher a participat.

SUA cer României "instituții, sistem judiciar și procurori independenți și puternici pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze"

O declarație extrem de clară și concisă a însărcinatului cu afaceri al ambasadei SUA la București, făcută, la Washington, în prima zi a vizitei oficiale a premierului Victor Ponta în Statele Unite și înaintea întâlnirii cu vicepreședintele american Joe Biden, spulberă orice mister al discuțiilor purtate de către premierul Ponta în Casa Albă.
Duane Butcher, participant la întâlnirea dintre vicepreședintele Biden și premierul Ponta a dezvăluit, mai întâi, care sunt subiectele de discuție care vor fi atinse în vizita oficială: "Este o vizită care atinge subiecte diverse: relația politică, militară, dar și partea comercială- în special pe investiții, climatul de business, statul de drept, întărirea instituțiilor dar și sectorul energetic va fi un subiect important."

Așadar, relația politică dintre cele două state, statul de drept și întărirea instituțiilor din România au fost teme cât se poate de clare și serioase, pe agendă, pe care partea americană a dorit să le lămurească cu Victor Ponta.
Însă adevărata cheie în care s-au discutat aceste subiecte, sensibile pentru Guvernul/ Puterea de la București și, în același timp, foarte importante pentru administrația SUA, o descoperim tot în declarația diplomatului american, practic, omul numărul 1 în misiunea diplomatică a SUA de la București:

"Reforma și întărirea instituțiilor independente și puternice în România sunt parte din Parteneriatul Strategic dintre noi. Și este ceva ce continuăm să discutăm cu partenerii români și vrem ca eforturile să fie continuate în acest domeniu. Este important. Pentru ca Parteneriatul Strategic să funcționeze avem nevoie ca România să fie o țară puternică, adică să aibă instituții puternice și independente și de aceea suntem atât de interesați să vedem sistemul judiciar și procurorii și toți ceilalți să fie independenți și puternici."

După această declarație, nu mai e niciun dubiu, nicio îndoială, nicio controversă. Administrația Obama a pus, pentru a doua oară ( prima oară fiind vara trecută), în relație directă și certă funcționarea Parteneriatului Strategic dintre două state cu independența instituțiilor de la București, a sistemului judiciar și a unor procurori puternici. Iar această atenționare extrem de dură, ce sună grav, aproape a condiționare, ar trebui să fie un real semnal de alarmă pentru întreaga putere de la București și pentru premierul Victor Ponta, ca șef al Guvernului, în special.

În general, când asemenea semnale sunt trase, spuse public, în subteran, nemulțumirile sunt mai adânci, dezamăgirile sunt mari.
Atunci când administrația SUA spune limpede lucrurilor pe nume punând serios în discuție cel mai greu document politic ce fixează liniile parteneriatului strategic bilateral între cele două state pentru următorii zeci de ani, un parteneriat atent respectat până acum, care a facilitat amplasarea scutului antirachetă al SUA în România, nu mai este deloc de glumă, este primejdios.
Un alt aspect pe care putem să-l înțelegem din acest semnal de alarmă tras destul de puternic este acela că până nici Statele Unite par să nu mai aibă foarte multă răbdare cu derapajele constante ale noii puteri instalate la București. Anul trecut, în plin cutremur al unui stat de drept și de subrezire serioasă a unor instituții fundamentale, administrația Obama l-a trimis, de urgență, de Philip Gordon, adjunctul șefului Departamentului de Stat la București. Și atunci s-a pus în discuție foarte ferm funcționarea parteneriatului strategic.
Luna aceasta, o a doua acțiune de blitzkrieg, focusată pe Justiție și pe principala insituție de luptă-anticorupție a avut loc, prin decapitarea unor procurori aplaudați pentru curaj și profesionalism de SUA, dar făcuți praf de USL.
Așadar, ce spun acum Statele Unite? Dacă mai faceți ceva, vreo mișcare oricât de mică, punem în discuție din nou funcționarea parteneriatului strategic dintre cele două state. Îl vreți rupt? Nu credem. Atunci orice fel de derapaj nu va mai fi tolerat.

Având în vedere că însărcinatul cu afaceri al SUA în România a participat și la întâlnirea dintre premierul Victor Ponta și vicepreședintele SUA, Joe Biden, este mai mult decât foarte posibil ca aceasta să fi fost adevărata cheie în care s-au purtat discuțiile despre relația politică dintre cele două state, statul de drept din România, întărirea instituțiilor, cu accent clar pe independența și puterea pe care trebuie să o aibă sistemul judiciar și procurorii.

În finalul declarației, Duane Butcher a mai spus următoarele: " Cred că dacă ne uităm la sondaje, vedem că popularitatea acestor instituții este tot mai mare și cred că arată că merg în direcția bună. Las aprecierile acestor decizii pe seama dumneavoastră (n.r. vizavi de ultimele numiri de procurori DNA), însă este important pentru noi să fie procurori foarte, foarte puternici și independenți în acele poziții, în cadrul acestor instituții."

Așadar, SUA au subliniat încă o dată: nu vă mai atingeți de Justiție. Să nu credeți că, în asemenea momente, vreun cuvânt este ales întâmplător.
De altfel, poziția mult mai clar și deschis exprimată de Duane Butcher a fost întărită, mai succint, e adevărat, în comunicatul oficial al Casei Albe de după întâlnirea Biden- Ponta: "Vicepreședintele Joe Biden a sublinat că succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne, în mod considerabil, printre interesele noastre comune."
Când "vital", "stat de drept puternic", "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- aceste accente puternice sunt introduse, în ciuda negocierilor, într-o asemenea poziționare oficială și declarată a celei mai puternice administrații din lume, atitudinea este destul de clară, asumată, reiterată pe acest subiect.
"Statul de drept puternic și vital"- ale lui Joe Biden, în asemenea circumstanță, este sinonim, ca simbolistică, cu "funcționarea" pe care o invoca Duane Butcher. Așa cum "în mod considerabil, printre interesele noastre comune"- folosit tot de Biden poate însemna ceea ce deschis invoca Butcher - Parteneriatul Strategic SUA- România.
Oamenii vorbesc pe aceeași voce. Spun aceleași lucruri, dau aceleași semnale. Trebuie doar să-i ascultăm foarte atent.

Ce a înțeles, cu adevărat, premierul Victor Ponta din toate acestea? Greu de spus, semnalele nu par a fi foarte încurajatoare.

În primul interviu pe care l-a dat premierul Ponta după plecarea din Casa Albă și discuția cu Joe Biden, a declarat: "Mi-a spus (n.m. Biden) că, pentru companiile americane, o justiție independentă și eficientă e foarte importantă. Sunt total de acord și l-am asigurat că Justiția va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne. L-am asigurat, ca fost procuror, și ca om care înțeleg cum funcționaează Justiția în America ca și în Europa, că Justiția nu va mai intra în bătăliile politice. Nu vom mai avea discuții că ăștia sunt procurorii mei și trebuie să vă bag pe toți în închisoare. Mesajul a fost clar: vin companii, vrem să investim tot mai mult, asigurați-ne că nu pățim ca pe nu știu unde în lume și trebuie să fugim cu elicopterul. Poate la Washington e mai ușor de explicat de ce am evitat anul trecut crizele politice, mult blamatul acord cu Băsescu. Ei vor să știe că nu mai avem bătălie politică care să arunce totul în aer".

Ca atare, toate temele dezvăluite de Duane Butcher și, partial, de Biden, au fost atinse: relații politice, stat de drept puternic,întărirea insituțiilor, independența procurorilor și sistemului judiciar. "Asigurați-ne că noi, SUA, nu pățim ca pe nu știu unde prin lume și trebuie să fugim cu elicopterul". Inclusiv pentru asta Victor Ponta a dat asigurări.

Numai că, după nici 24 de ore, același premier Victor Ponta, aflat pe același teritoriu SUA, declară, ușor iritat, în ultimul interviu acordat înainte de terminarea vizitei oficiale, cu totul altceva: " Nu am discutat cu Joe Biden nimic despre procurori și nu mi-a reproșat ceva în legătură cu statut de drept din România. Sunt pure invenții. Nici Biden și nici Gordon (n.m Philip Gordon) nu m-au întrebat nimic de suspendarea președintelui. Cred că asta e supărarea mare în tabăra cealaltă. Că se ascultă acum ambele păreri și nu mergem pe "mi-a zis mie Macovei sau Morar"(...) Nu au fost discuții legate de următoarele alegeri, ci toți m-au întrebat ce vreau să fac în următorii ani".

Trecând peste faptul că "discuțiile despre următoarele alegeri" au legătură directă și logică cu "ce vreau să fac în următorii ani", premierul Ponta spune răspicat de astă dată că nu s-a discutat nici despre stat de drept, procurori sau suspendarea președintelui Băsescu. Asta în condițiile în care discuția despre stat de drept este, culmea, subliniată în mod evident, chiar de Joe Biden în comunicatul oficial al Casei Albe.

În plus, premierul spune că toate "sunt pure invenții". Din două, una: ori șeful Guvernului se cataloghează singur mincinos în baza propriilor declarații pe care le făcuse în urmă cu nici 24 de ore, ori subiectul îl deranjează atât de tare și atenționarea SUA a fost atât de fermă, încât orice invocare a problemei îl irită atât de mult de îl face efectiv să nu mai știe ce a declarat.
Este cel puțin absurd să credem că de exemplu, vicepreședintele SUA, omul doi în administrația cea mai puternică a lumii, și însărcinatul de afaceri american în România mint toți, în neștire, pe acest subiect, în condițiile în care preocuparea SUA pe aceste probleme sensibile este cvasicunoscută. Iar de "băsism", "morarism" sau "macoveism" chiar nu-i putem suspecta.

În același context iritat, premierul Ponta a mai făcut o gafă înainte de decolarea de pe solul american. Ea îl vizează pe Philip Gordon. Întrebat dacă l-a chestionat pe Joe Biden despre declarațiile făcute de Gordon vara trecută ( referitoare la situația din România și suspiciunile de fraudare a referendumului), Victor Ponta a spus că nu, dar știe că Gordon a fost "dezinformat", și-a luat când a venit în România informațiile "dintr-o singură parte" (n.m. Philip Gordon a avut întâlniri cu toate părțile implicate în acțiunea de suspendare a președintelui) și, ironic, a spus că nici nu mai știe dacă Gordon mai lucrează în administrația SUA.

Numai că, tot ca o profundă ironie a sorții, realitățile administrației americane nu coincid deloc cu dorințele sufletești ale Puterii de la București. Așa se face că nu numai că Gordon nu a fost dat afară, dar din Martie acest an a fost promovat de președintele SUA, Barack Obama.
Mai precis, Philip Gordon a devenit membru al Consiliului National de Securitate al SUA, principala structură decidentă în probleme de securitate și de politică externă a SUA, a devenit asistent special al președintelui SUA, Barack Obama și același Philip Gordon a devenit și coordonator al Casei Albe în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și zona Golfului- cu accent pe state importante- Libia, Siria și Iran, fiind felicitat prin avansare de administrație ca membru cheie al echipei președintelui SUA care a avut în ultimii 4 ani relații importante cu aliații europeni. Inclusiv cu România.

Trecând însă peste gafe, mesajul transmis de SUA noii Puteri de la București este ferm și fără echivoc: vrem fapte, nu vorbe. Iar dacă nu se întâmplă asta, punem în discuție funcționarea relațiilor dintre cele două state, prin parteneriatul strategic.
În România nu prea este clar dacă semnalul a fost recepționat în toată profunzimea lui și cu adevărata lui semnificație, însă este extrem de trist ca o țară pe care o încredința, în mod direct, acum doi ani, chiar președintele Barack Obama cu atâta încredere încât să sprijine întărirea democrației și statul de drept în alte șase state din regiune, a ajuns să fie pusă sub semnul întrebării chiar pe acest fundamental ultim subiect.

Până la urmă, și involuția este o realitate. Trebuie doar s-o recunoști, s-o înțelegi și s-o repari. Mai ales când este vorba de țara ta și, implicit, de viitorul ei.

*Declarația Însărcinatului cu Afaceri al Misiunii Diplomatice a SUA la București, Duane Butcher ( min. 2.34), pentru TVR. Al treilea film.

Vizitele în SUA. De ce premierul Ponta nu joacă în aceeași ligă cu președintele Băsescu.

Diferențe majore, în foarte multe planuri și cu semnificații extrem de importante, pot fi cu ușurință sesizate dacă privim comparativ vizita în SUA, din Septembrie 2011, a președintelui Traian Băsescu și cea de zilele acestea a premierului Victor Ponta.

În primul rând, trebuie evidențiat caracterul acestor vizite și durata lor pentru ca, mai apoi, să fie înțeleasă mai ușor consistența lor.
Pe 13 Septembrie 2011, acum doi ani, președintele Băsescu a făcut o vizită de lucru în Statele Unite, vizita de acum a premierului fiind una oficială. Important de spus este că protocolul vizitelor de lucru nu impune neapărat întâlniri la cel mai înalt nivel, dar nici nu le exclude, accentul picând însă pe caracterul lucrativ al vizitei și mai puțin pe aspectele ce țin de ceremonial. Protocolul vizitei oficiale cere în schimb acest tip de întâlniri de rang înalt, cere un cermonial mai extins și, în plus, cuprinde, o arie mai largă de întrevederi importante, vizita durând și mai mult. Cel mai înalt grad de protocol îl are, oricum, vizita de stat, care presupune, de exemplu, și dineu oficial în cinstea oaspetelui.

Pe 13 Septembrie 2011, vizita de lucru a președintelui Băsescu în SUA a însemnat doar 12 ore full-time la sol și zbor de vreo 25 de ore ( dus/întors) cu avionul. Acum, vizita oficială a premierului presupune 3 zile la sol și conexiunea cu Bruxellesul la întoarcere unde nu poate participa/intra în Consliul European pentru că nu are mandat de la președintele Băsescu.

Pentru ca să putem vedea deosebirile, important e de văzut ce a făcut, în mod practic, președintele Băsescu doar 12 ore cât a stat pe solul SUA.
De cum a aterizat, s-a dus glonț la Casa Albă, acolo unde erau stabilite și primele întâlniri. Aproape o oră a stat cu vicepreședintele Biden, în sala Roosevelt, unde, destul de aproape de început, s-a alăturat discuției și președintele Obama.
Apoi, o altă jumătate de oră, președintele Băsescu a stat cu președintele american în Biroul Oval, la invitația acestuia, alături tot de vicepreședintele Biden.
Presa a avut acces în Casa Albă pe toată durata întâlnirilor, n-a putut filma însă nici în Biroul Oval, nici în Roosevelt, ci doar a putut transmite momentul întâmpinării/ despărțirii de Joe Biden și câteva scurte impresii. Înăuntru a fost însă operatorul Palatului Cotroceni care a pus la dispoziție imagini.
Mai târziu, biroul de presă al Casei Albe a dat publicității un comunicat în care erau meționate atât reformele din România cât și alte probleme pe care cei trei lideri le conveniseră în cadrul întâlnirii. Mai precis, două documente foarte importante, unul dintre ele anexat pe siteul Casei Albe și Departamentului de Stat. Acordul pentru amplasarea pe teritoriul României a sistemului de apărare al SUA împotriva rachetelor balistice, primul document juridic dintre România și SUA care menționa parteneriatul strategic între cele două state. Și al doilea document- declarația comună semnată a celor doi președinți- SUA și România- document politic cu greutate care fixa liniile parteneriatului strategic biletaral pentru următorii zeci de ani- militar, de securitate, cooperare politică, economică, culturală, științifică, în educație și cercetare și, în plus, primul angajament sub semnătură al președintelui SUA de susținere a modificării legii pentru acordarea vizelor.
Cam asta a făcut, în principal, Traian Băsescu în Casa Albă o oră și jumătate.

În cele 9 ore ce au urmat, a avut  întâlniri în rafală:
- cu noul șef al CIA de atunci, generalul David Patraeus
- întâlniri cu congresmeni, cu grupul de prietenie România- SUA din Camera Reprezentanților
- primire cu ceremonial militar, la Pentagon și întâlnire de o oră cu șeful instituției, Leon Panetta
- ceremonial de depunere de coroane la Memorialul 11 Septembrie
- ministrul de externe de atunci, Teodor Baconschi- primire și întâlnire cu șeful Departamentului de Stat, Hillary Clinton.
- ceremonie de semnare, la Departamentul de Stat, de către Baconschi și Clinton a acordului privind amplasarea sistemului antirachetă.
- întâlnire la ambasada României cu comunitatea românească, moment în care a venit să-l întâlnească pe președinte și celebrul Ghiță Mureșan.

Și gata. Decolarea. Punct ochit, punct lovit. În doar 12 ore, în turul de forță au fost incluse toate întâlnirile și discuțiile la cel mai înalt nivel cu șefii celor mai importante și de forță instituții americane, întâlniri terminate prin două documente strategice semnate.

Spre deosebire de președintele Băsescu, premierul Ponta, în trei zile, nu numai că n-a beneficiat de asemenea întâlniri, dar nici n-a semnat nimic cât de cât relevant, decât un mic acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, probabil și în urma declarațiilor antisemite făcute astă vară de Dan Șova. Programul premierului a fost mult mai lax iar, în orarul oficial, premierul și-a băgat nu numai partida de baschet cu Ghiță Mureșan dar și participarea, pe parcursul a două zile, în trei patru emisiuni televizate. Cu toate acestea, în cele trei zile, premierul n-a avut timp nici să depună o coroană de flori în memoria victimelor atentatelor de la 11 Septembrie, moment absolut obligatoriu pentru o vizită oficială în Statele Unite. E ca şi cum s-ar fi dus într-o vizită oficială în Israel şi ar fi refuzat să treacă pe la Yad Vashem.

Întâlnirea cu președintele Obama n-a existat. Asta deși analiștii apropiați de premier pare că-l considerau pe Joe Biden un fel de ușier al președintelui SUA și anunțau o întâlnire Obama - Ponta. De remarcat aici este însă și un alt aspect. Dacă în septembrie 2011, președintele Băsescu n-a confirmat sau anunțat nicio clipă întâlnirea cu președintele SUA deși o avea stabilită acum, în mod deschis, analiștii premierului au anunțat o întâlnire care, de fapt, n-a existat.
În plus, înainte de întâlnirea cu Joe Biden, aceiași analiști l-au calificat pe fostul ambasador al SUA, Mark Gittenstein, un fel de rău al României, semne clare că nu prea s-a înțeles nimic din vizita aceasta.
Seria de gafe nu s-a oprit aici. A cuprins și calificarea de către premier, aflat pe teritoriul SUA, a Obamacare, drept un proiect controversat. Iar în ajunul vizitei, același premier a mai spus că președintele SUA nu se întâlnește cu premierii, că acordurile confidențiale nu vor fi făcute publice și, în plus: "Dragnea a fost trimis în judecată pentru că a vorbit la telefon dintr-o secție de votare și i-a zis "scoateți oamenii la vot". Așa face oricine. Și Barack Obama".
Înainte sau în timpul unei asemenea vizite, asemenea declarații nu numai că, din punct de vedere diplomatic, reprezintă o ofensă gravă, dar nu se fac niciodată.

Ca atare, ca să contrabalanseze cât de cât deficitul de întâlniri importante, premierul a accentuat discuțiile și caracterul economic al vizitei, în urma cărora, la fel, nimic nu s-a semnat.

Așa se face că, în prima zi, premierul s-a întâlnit cu reprezentați ai Motorola, HP, AMRO, a avut o masă rotundă cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț, s-a întâlnit tot cu reprezentanți ai ExxonMobil, Chevron, a făcut declarații de presă, s-a văzut și cu secretarul SUA pentru Energie, a vizitat sediul IBM - nu toate întâlnirile fiind la nivel înalt- și apoi a jucat baschet.

În a doua zi, ieri dimineață, premierul Ponta s-a întâlnit cu președintele Băncii Mondiale. Apoi o oră, atât cât era programat pe siteul Casei Albe, cu vicepreședintele Joe Biden. Discuția nu a durat nici mai mult, nici mai puțin, iar spre deosebire de vizita președintelui Băsescu- presa nu a avut acces în Casa Albă, semn că administrația SUA nu a dorit acest lucru, fiind bineștiut că, până la cel mai mic detaliu, orice moment al unei întâlniri în Casa Albă este supus negocierii.  Singurele imagini de la întâlnire- doar fotografii- au fost puse la dispoziție de biroul vicepreședintelui (contul său de twitter) și de către Guvernul României.
Un alt lucru care poate merită menționat este că, în timpul întâlnirii Biden-Ponta, și președintele american se afla în acel moment în Casa Albă și, în mod oficial, nu avea nimic în program. Iar după întâlnirea lui Biden -Ponta, vicepreședintele s-a dus în Biroul Oval unde, alături de președinte, au intrat imediat în presidential daily briefing. Orice alt comentariu este de prisos.
În plus, la finalul întâlnirii, a fost emis un comunicat de presă destul de succint în care fraza cheie se regăsește la sfârșit: "succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne în mod considerabil printre interesele noastre comune".
Când administrația americană vorbește, în mod oficial, de "un puternic stat de drept, în România, care este vital" și-l pune în legătură directă cu afacerile și, implicit, investițiile din România, semnalul transmis este cât se poate de dur. Atenționarea la adresa premierului a devenit astfel clară, declarată și asumată de întreaga administrație Obama. Ceea se înseamnă, foarte limpede, că în timpul întâlnirii s-a vorbit nu numai de evenimentele din România de astă vară, dar și despre evoluțiile ulterioare cu accent pe Justiție.
Tot ieri, în programul oficial al premierului Ponta au mai fost incluse și două interviuri televizate. Și cam atât.

Astăzi, a treia zi de vizită oficială, premierul Ponta se mai vede cu secretarul SUA pentru Comerț, cu conducerea Muzeului Memorial al Holocaustului cu care va semna un acord ( ministrul Dan Șova nu se află în delegația premierului), se va întâlni și cu grupul de prietenie România SUA din cadrul Congresului, la finalul întrevederii făcându-se declarații, va merge în emisiune la Antena 3 iar vizita se va încheia cu o întâlnire cu Centrul American pentru Progres.

Asta a fost tot. Pe scurt, cam prea puțin, cam rece, cam dur. O vizită oficială de trei zile care are, de departe, mult mai puține momente importante și o mai mică încărcătură decât o vizită de lucru de doar 12 ore generează multe întrebări .
Culmea este că premierul Ponta a mers în SUA cu aceeași aeronavă pe care i-a interzis președintelui Băsescu să o mai folosească pentru că ar consuma mulți bani. Numai că pentru 5 zile de drum, spre deosebire de o zi și jumătate, costurile au fost mai mari, iar rezultatele infinit mai mici.
Așadar, de fapt, nici banii și nici aeronava nu prea contează în realitate. Au fost doar un nedemn pretext să-l lase pe președintele Băsescu fără avion.
Ce se vede însă este că, până la urmă, atunci când te îndrepți spre SUA cu țintă Casa Albă, contează pe cine are de fapt aeronava la bord. Din acest punct de vedere, când punem în oglindă cele două vizite, diferențele, abordările și semnificațiile sunt adânci, clare și esențiale. Prima a avut totul din plin, a doua ceva mai mult decât nimic.

Adevărul pe care pe mulți poate că încă deranjează și pe care USL pare că în continuare refuză să-l creadă este că în SUA, în Orient, în Europa, în Caucaz și pe multe alte paliere, omul politic Traian Băsescu joacă, într-adevăr, într-o cu totul altă ligă mult mai grea, mare și mai importantă. Și mai vedem ceva: deocamdată, în ciuda eforturilor, nimeni nu-l poate urma.

Victor Ponta. Octombrie 2013. Vizită oficială în SUA. 3 zile. Cel mai important moment.

Traian Băsescu. 13 Septembrie 2011. Vizită de lucru în SUA. 12 ore. Unele dintre cele mai importante momente.

Protestele anti-Chevron. Falimentul iresponsabilei propagande USL.

Ceea ce era de așteptat, s-a întâmplat. În mod periculos, protestele pornite acum o lună și jumătate împotriva proiectului Roșia Montană și cărora nu li s-a dat niciun răspuns, au atins o temă sensibilă și foarte importantă pentru viitorul României: independența energetică. Explorarea și exploatarea gazelor de șist de către compania americană Chevron s-a lovit de același val de proteste, cu accente violente, iar scânteia a reprezentat-o o mână de oameni din Pungești.

Acolo, ca și în București și în toată țara, de cel puțin doi ani, s-a propagat aceeași idee. Gazele de șist reprezintă sfârșitul lumii, fracturarea hidraulică nenorocește oamenii, nu ne vindem țara, străinii vor să ne fure resursele, noi murim și o apărăm și, bineînțeles, Băsescu e de vină.

Dacă vă amintiți, nu mai departe de acum un an și un pic, toată propaganda USL, la cote ce atingeau paroxismul, lupta împotriva exploatării gazelor de șist. Toată conducerea USL se bătea cu pumnii în piept pentru asta în toate studiourile de televiziune care o susțineau, seară de seară erau difuzate în neștire documentare halucinante despre procedura fracturării hidraulice, materiale tehnice și destul de greu de înțeles pentru publicul larg, pe care, în lipsa acestei propagande, cred că nu le-ar fi difuzat nimeni niciodată. Dar nu acesta era scopul. Ținta adevărată era inocularea în rândul electoratului a ideii că exploatarea gazelor de șist este un lucru rău iar pentru asta există un unic vinovat- cel care o susține- adică președintele în funcție, un susținător al parteneriatului cu Statele Unite ale Americii.
Ba, mai mult, USL organiza asiduu proteste de partid în Bârlad și în Vama Veche împotriva exploatării, toate erau difuzate și puternic exploatate emoțional, Claudiu Crăciun era vedeta ridicată în slăvi de PSD - invitat de onoare în Parlamentul European și, împreună cu Briana Caragea, care se brusca cu jandarmii prin tot Bucureștiul, prezentându-se mereu ca victimă- amândoi, voci ale "societății civile" făceau tururile televiziunilor adepte ale propagandei USL.
Totul a culminat în aprilie anul trecut când, Victor Ponta și USL au ajuns la putere prin susținerea unei moțiuni de cenzură în care unul dintre capetele de acuzare la adresa Guvernului ce a fost dărâmat a fost tocmai acesta: politica pro-gaze de șist.

"De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de șist, în condițiile în care nu au existat nici studii și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare- exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? (...) Existau și alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autoritățile române", se spunea în textul moțiunii de cenzură din 27 aprilie 2012. Pe 5 ianuarie 2013, deja ajuns la putere, înscăunat în funcția de premier de luni bune, Victor Ponta, declara: "Problema gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv". Secvențialitatea schimbării de 180 de grade a USL, poate fi citită aici.

În deșănțata, disperata, iresponsabila propagandă anti-exploatare a gazelor de șist, USL nu s-a gândit nicio clipă că, în fapt, comite și susține o acțiune anti-națională extrem de periculoasă pe termen lung. Oricine susținea la acea vreme contrariul, era pus la zid și acuzat că, de fapt, susține politica președintelui Băsescu, nu o strategie sănătoasă pentru acest stat.

Numai că, acum, la mijloc de Octombrie 2013, USL a ajuns în paralizanta situație de a fi pus la zid chiar de propriile idei, de cei mai aprigi susținători, de propriile vedete cu care defila până mai ieri prin toate studiourile de televiziune, de propriul electorat.
La Bârlad ca și probabil în multe zone din țară, oamenii, supărați atunci din cauza tăierilor de salarii și veniturilor în scădere, au crezut atât de tare ce li s-a prezentat cu toată vehemența, încât au votat cu toată patima. Și acum, ca și atunci, oamenii sunt aceiași. Toți cred foarte probabil în aceleași lucruri, au aceleași convingeri inoculate. Nici acum, ca nici atunci, nimeni din USL nu le transmite sincerul - ne scuzați, am greșit fundamental.
Nu oamenii sunt de vină, ei până la urmă au adus USL la putere. Adevărații vinovați sunt cei care i-au forțat să gândească așa.

De altfel, să ne amintim că nu este pentru prima oară când USL pică în capcana propriilor dezinformări, uri, dușmănii nemărginite și propriilor populisme. De trei ani încoace, într-un alt plan, chiar președintele Băsescu a fost prezentat electoratului, de aceeași propagandă, drept singurul șeful de stat de pe planetă pe care nu-l bagă nimeni în seamă, cu care nimeni nu vorbește, izolat atât în plan european cât și trans-atlantic. Numai că, anul trecut, în plin proces de suspendare și, ulterior, încercare de demitere din funcție, liderii USL s-au trezit la fel paralizați, față-n față cu o avalanșă de vehemente reacții externe care doar pe ei i-au luat prin surprindere. Și atunci, ca și acum, s-au lovit de propriile minciuni în care, în mod paradoxal și inexplicabil, până și ei au crezut.

Zilele acestea, în toamna lui 2013, e de-a dreptul dureros să vezi cum, într-un stat NATO și UE, un protest pe care Guvernul se dovedește incapabil să-l gestioneze se îndreaptă împotriva celui mai important parteneriat strategic al României, țintind o problemă reală, importantă, de care chiar depinde viitorul țării. Niciodată, în ultimii 24 de ani, niște proteste n-au ajuns în fața reședinței ambasadorului american de la București.

Dosarul enegetic al României se arată aproape imposibil de gestionat de actuala putere ca și protestele de stradă. Dezbaterile cinstite pe teme sensibile dar esențiale și ele lipsesc. Politicienii USL fug de răspundere, lipsa de reacție, de explicații oneste, de comunicare, minciuna, corupția la toate nivelurile, aroganța, ascunderea problemei sub preș și acoperirea ei cu alte teme iluzorii- reprezintă în continuare singura strategie de apărare a guvernanților în fața tuturor acestor capcane pe care, până la urmă, singuri le-au întins. Iar strategia asta nu mai ține în fața publicului, așa cum vedem.

Teme precum capitalismul, corporatismul, marile investiții, partenerii strategici, încrederea în instituții fundamentale riscă să fie capturate și demonetizate de furia și neîncrederea crescândă a oamenilor când, de fapt, defecțiunea majoră se găsește în ograda și mintea politicienilor din USL. Naționalismul și populismul agresiv al USL își arată acum adevăratul chip și se sparge fix în capul incitatorilor. Nu par să conștientizeze hăul în care se afundă, dar nici să le pese foarte tare de toate aceste probleme. Pentru că atât timp cât nu există o Opoziție conturată și puternică în România, nimeni nu poate capitaliza nimic din toate acestea electoral.

În față cu niște alegeri importante în care ținta este doar Palatul Cotroceni, cu un USL în moarte clinică, cu ochii mereu pe sondaje, PSD și PNL nu-și asumă responsabilitățile guvernamentale. Nimeni nu știe cât va tolera o companie ca Chevron o asemenea situație, probabil nu foarte mult. Dar nici asta nu pare să mai conteze.

Când, față-n față cu o problemă uriașă din punct de vedere strategic, cu demersuri constante de influențare a Justiției bine știute în plan extern și în ajunul unei vizite importante în SUA, compari un președinte american ca Barack Obama cu un trimis în judecată acuzat de procurori de niște infracțiuni în timpul unor alegeri democratice, asta cum se mai numește? Propagandă mincinoasă și iresponsabilă. Faliment.

Înființarea Parchetului European. Atribuțiile Procurorului european, adjuncților și procurorilor europeni delegați.

Comisia Europeană a finalizat propunerea de regulament pentru inființarea Parchetului European, o instituție care ar trebui să efectueze cercetări și urmăriri penale, cu competență de a trimite în judecată în instanțele din statele membre persoane invinuite de infracțiuni ce afectează bugetul UE.

În cazul României, numai dacă ne referim la achizițiile publice din fonduri europene, situația nu este deloc fericită. Un studiu OLAF, realizat de PricewaterhouseCoopers și Ecorys, arată că din 8 state membre UE monitorizate ( Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, România, Spania) în cinci domenii ( construcții rutiere și feroviare, apă și deșeuri, construcții urbane/ de utilități, formare profesională, cercetare/tehnologie/medical), România ocupă locul 3, după Spania și Lituania, la probabilitatea corupției în achiziții pe aceste domenii cu o rată între 28 și 35%.
Potrivit aceluiași studiu, în 2010, costurile directe ale corupției în achizițiile publice, pentru cele cinci sectoare în cele opt state membre monitorizate sunt estimate între 1,4 și 2,2 miliarde de euro.
Atât ne costă corupția, ca cetățeni europeni, pentru că atât se fură. 

Ca atare, câteva idei clare despre cum va funcționa și ce va face Procurorul European:

Misiunea Parchetului European este combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor

financiare ale Uniunii.

Parchetul European are competența de a cerceta, de a urmări și de a trimite în judecată autorii și coautorii infracțiunilor prevăzute mai sus. Parchetul European coordonează și supraveghează cercetările și întreprinde acte de urmărire penală, inclusiv închiderea cazului.

Parchetul European exercită în fața instanțelor competente ale statelor membre acțiunea publică

în legătură cu infracțiunile menționate, inclusiv formulează actul de inculpare și orice cale de atac până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul respectiv.

Parchetul European este independent.

Parchetul European, inclusiv Procurorul European, adjuncții acestuia și personalul, procurorii europeni delegați și personalul lor național, nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de la nicio persoană, stat membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii în exercitarea funcțiilor lor. Instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile Uniunii și statele membre respectă independența Parchetului European și nu încearcă să îl influențeze în exercitarea sarcinilor sale.

Procurorul European răspunde în fața Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene pentru activitățile generale ale Parchetului European, în special prin prezentarea unui raport anual.

Structura Parchetului European cuprinde Procurorul European, adjuncții acestuia, personalul care îi sprijină în executarea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament, precum și procurorii europeni delegați stabiliți în statele membre.

Parchetul European este condus de Procurorul European, care conduce și organizează activitățile parchetului. Procurorul European este sprijinit de patru adjuncți. 

Cercetările și urmăririle penale ale Parchetului European sunt întreprinse de procurorii europeni delegați, sub conducerea și supravegherea Procurorului European. Atunci când se consideră necesar în interesul cercetării sau urmăririi penale, Procurorul European își poate exercita, de asemenea, autoritatea în mod direct.

În fiecare stat membru există cel puțin un procuror european delegat, care face parte integrantă din Parchetul European. Procurorii europeni delegați acționează sub autoritatea exclusivă a Procurorului European și urmează numai instrucțiunile, orientările și deciziile acestuia, în cadrul cercetărilor și urmăririlor penale care le sunt atribuite. Atunci când acționează în cadrul mandatului lor, în temeiul prezentului regulament, aceștia sunt complet independenți de organismele naționale și nu au obligații față de acestea.

Procurorii europeni delegați își pot exercita și funcția de procurori naționali. În cazul unui conflict de sarcini, procurorii europeni delegați îl informează pe Procurorul European, care, în urma consultării cu autoritățile naționale de urmărire penală competente, îi poate instrui în interesul cercetărilor și urmăririlor penale ale Parchetului European să acorde prioritate funcțiilor lor care decurg din prezentul regulament. În astfel de cazuri, Procurorul European informează în acest sens imediat autoritățile naționale de urmărire penală competente.

Normele interne de procedură ale Parchetului European se adoptă prin decizie a Procurorului European, a celor patru adjuncți și a unui număr de cinci procurori europeni delegați, care vor fi aleși de Procurorul European pe baza unui sistem de rotație în mod absolut egal, care reflectă diversitatea demografică și geografică a tuturor statelor membre. Decizia este luată cu majoritate simplă, fiecare membru având un vot. Atunci când voturile sunt împărțite în mod egal, Procurorul European are votul decisiv.

Procurorul European este numit de Consiliu, cu aprobarea Parlamentului European, pentru un mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit. Consiliul hotărăște prin majoritate simplă.

Procurorul European este ales dintre personalitățile care oferă toate garanțiile de independență și care întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale și experiența relevantă ca procuror.

Parchetul European are competență în ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

Parchetul European își exercită competența exclusivă de a cerceta și urmări penal orice infracțiune la care se face referire la articolele 12 și 13, atunci când o astfel de infracțiune a fost săvârșită integral sau parțial:

a) pe teritoriul unuia sau mai multor state membre sau

b) de către unul dintre resortisanții acestora sau de membrii personalului Uniunii ori membrii instituțiilor.

Parchetul European poate colecta sau primi informații de la orice persoană privind orice comportament care ar putea constitui o infracțiune din sfera sa de competență.

În cazul în care cercetările Parchetului European implică persoane protejate de privilegii sau imunități în conformitate cu legislația națională, iar acestea reprezintă un obstacol în calea unei anumite cercetări în curs, Parchetul European înaintează o cerere scrisă și motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunității, în conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională.

Parchetul European are competența de a solicita sau de a dispune următoarele măsuri de

cercetare în exercitarea competențelor sale:

a) percheziția oricăror sedii, terenuri, mijloace de transport, locuințe private, haine și orice alte bunuri personale sau sisteme informatice;

b) obținerea oricărui obiect sau document relevant sau a oricăror date informatice stocate, inclusiv date privind traficul de telecomunicație și date bancare, criptate sau decriptate, în original sau într-o altă formă specificată;

c) sigilarea sediilor și a mijloacelor de transport și înghețarea datelor pentru păstrarea integrității acestora, evitarea pierderii sau contaminării probelor sau asigurarea posibilității de confiscare;

d) înghețarea mijloacelor sau produselor infracțiunii, inclusiv înghețarea activelor, dacă se așteaptă să fie supuse confiscării de către instanța de judecată și există motive să se creadă că proprietarul, posesorul sau persoana care le controlează va încerca să zădărnicească confiscarea prin hotărâre judecătorească;

e) interceptarea telecomunicațiilor, inclusiv a e-mail-urilor către și de la persoana suspectată, sau a oricărei conexiuni de telecomunicații utilizate de persoana suspectată;

f) supravegherea în timp real a telecomunicațiilor prin ordonarea transmisiei instantanee a datelor privind traficul de telecomunicații pentru a localiza persoana suspectată și pentru a identifica persoanele care au fost în contact cu aceasta la un anumit moment;

g) monitorizarea tranzacțiilor financiare, prin ordonarea oricărei instituții financiare sau de credit să informeze Parchetul European în timp real cu privire la orice tranzacție financiară efectuată prin orice cont specific deținut sau controlat de persoana suspectată sau prin orice alte conturi despre care se presupune, în mod întemeiat, că sunt utilizate în legătură cu infracțiunea;

h) înghețarea tranzacțiilor financiare viitoare, prin ordonarea oricărei instituții financiare sau de credit să sisteze efectuarea oricărei tranzacții financiare care implică un cont specificat sau conturi deținute sau controlate de persoana suspectată;

i) efectuarea de măsuri de supraveghere în locuri care nu sunt publice, prin ordonarea supravegherii audio și video sub acoperire a locurilor care nu sunt publice, excluzând supravegherea video a locuințelor private, și înregistrarea rezultatelor;

j) efectuarea de cercetări sub acoperire, prin ordonarea unui agent să acționeze sub acoperire sau sub o identitate falsă;

k) citarea suspecților și a martorilor, atunci când există motive întemeiate să se presupună că ar putea oferi informații utile cercetării;

l) efectuarea de măsuri de identificare, prin ordonarea realizării de fotografii, a înregistrării sonore a persoanelor și a înregistrării caracteristicilor biometrice ale persoanei;

m) confiscarea obiectelor necesare ca probe;

n) accesul în sedii și prelevarea de probe de bunuri;

o) inspectarea mijloacelor de transport, atunci când există motive întemeiate să se presupună că acestea sunt utilizate pentru a transporta bunuri legate de cercetare;

p) luarea de măsuri pentru a urmări și controla persoane în vederea localizării unei persoane;

q) identificarea și urmărirea oricărui obiect prin mijloace tehnice, inclusiv livrări controlate de bunuri și tranzacții financiare controlate;

r) efectuarea de supravegheri personalizate în locuri publice a persoanelor suspectate și a terților;

s) obținerea accesului la registrele publice naționale sau europene și a registrelor păstrate de entități private în interes public;

t) interogarea persoanei suspectate și a martorilor;

u) numirea experților, din oficiu sau la cererea persoanei suspectate, atunci când sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Procurorul European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile.

  EPPO Propunere de Regulament Comisia Europeana

Subteranele PSD. Adevăratele motive pentru care România a ajuns în blocaj.

Aproape tot ceea ce se întâmplă de mai bine de două săptămâni în România se explică prin ceea ce se petrece, cu adevărat, în PSD.
Când destabilizezi conștient, printr-o acțiune de blitzkrieg, instituția fundamentală în lupta anticorupție a statului, înseamnă că există o foarte mare problemă. Cheia întregii acțiuni se află, în realitate, în subteranele PSD.

Totul a plecat de la Liviu Dragnea. Nici în ruptul capului, Victor Ponta nu a vrut să-l vadă trimis în judecată în dosarul referendumului. Ba chiar s-a oferit, pentru el, să se ducă să depună mărturie la DNA. Oficial, nu o dată, ci chiar de două ori. Procurorul de caz, șeful și al Secției I, Lucian Papici, l-a refuzat ferm pe premier. Nici nu avea de ce să-l audieze. Însă când Lucian Papici a semnat trimiterea lui Dragnea în judecată, a fost executat, fără drept de apel. Și nu numai el. Ci întreaga conducere a secției I.

Întrebarea fundamentală este de ce lui Victor Ponta îi e frică de Liviu Dragnea, de ce face zid pentru el? Dacă analizăm, în mod real, nu ar avea de ce.
Liviu Dragnea vrea să ajungă premier, în cazul în care Victor Ponta ar deveni președinte al României. Un om trimis în judecată pentru fraudarea importantă a unui vot popular- esența democrației, dacă ținem cont de toate standardele europene, nu va mai putea ajunge pe o asemenea funcție.
Visele de preamărire ale lui Liviu Dragnea nu sunt de ieri, de azi, ci de mai mult timp. S-a proclamat în mai multe rânduri, chiar public în momente importante, întemeietorul real al USL alături de Crin Antonescu, subliniind că ulterior a fost cooptat la idee și Victor Ponta. Și, în plus, nu este pentru prima oară când Dragnea vrea să se impună ca viara întâi, omul cu pâinea și cuțitul, cu toată puterea și în pole-position în PSD. Până acum însă n-a reușit.

Putem să ne întrebăm dacă de acum înainte poate Liviu Dragnea să-l dărâme pe Victor Ponta din funcția de prim-ministru. Față-n față cu niște alegeri europarlamentare și prezidențiale, foarte probabil că nu. Poate să-i creeze probleme în partid în alegerile ce vin? Și asta este puțin probabil. Toți veșnicii baroni pe care Dragnea îi are în spate se vor redirecționa, așa cum au făcut și cu Adrian Năstase și Mircea Geoană. Bătăliile politice ce vor veni vor fi, până la urmă, și despre supraviețuirea lor politică. Lăcomia se aliniază mereu în spatele potențialului câștigător. Iar acum, în mod real, PSD nu are decât un singur prezidențiabil. Și el este Victor Ponta.

Așadar, de ce riscă Victor Ponta un raport MCV negativ pentru România ținându-l pe Liviu Dragnea în guvernul său ca unicul trimis în judecată, în probleme mari cu Justiția și vulnerabilizând DNA? Foarte posibil ca să nu-și destabilizeze și mai mult PSD-ul. Pentru că toți știu că, la capitolul fidelitate față de conducător, pe Liviu Dragnea chiar nu te poți baza.
În plus, o dispariție a USL ar însemna ca Liviu Dragnea să-și piardă pur și simplu adevăratul obiect al muncii. Nu mai poate patina la nesfârșit între Victor Ponta, baroni și Crin Antonescu. Va rămâne doar între Ponta și baronet și, cum vrea puterea deplină, își găsește repede de lucru în partid, lucru periculos atât pentru Ponta cât și pentru întregul PSD.

Aflat acum într-un șpagat politic de zile mari cu presiuni tot mai puternice din partea liderilor județeni tot mai nemulțumiți aflați, deocamdată, lângă Liviu Dragnea, cu liderul lor de facto trimis pe mâna Justiției, cu mulți fiori ce le trec și lor pe sira spinării când aud de judecători sau de DNA, cu un PNL care a devenit principala voce de erodare și boicotare a Guvernului, cu un Crin Antonescu tot mai critic - realizând că e singur în cursa prezidențială, cu un USL în stare de disoluție din a cărei ruptură nimeni nu știe, cu adevărat, ce tabără va pierde procente mai multe, Victor Ponta, în ultimul timp, și-a arătat toate slăbiciunile.

Face greșeli politice nepermise, se contrazice singur în decizii, se înfundă, absolut de neînțeles, într-o cascadă de minciuni și erori guvernamentale, își dezamăgește partenerii externi, ia măsuri împotriva independenței Justiției și chiar și împotriva libertății de exprimare. E prins într-un tăvălug pe care pare că nu-l conștientizează, dar nici nu face niciun efort de a se trezi.

Dacă Victor Ponta are vreo mare vină până acum- e aceea că, în trei ani, de când e președinte, nu a reușit să-și reformeze, din temelii, partidul. Cu asta trebuia să înceapă, în mod real, mandatul său de șef al PSD. Dar baronii sunt aceiași, cu aceleași mentalități și probleme cu legea sau bunul simț, noua generație de miniștri nu strălucește absolut deloc, ba din contră, iar când este vorba de momente grele, dificile, partidul se bazează tot pe echilibrul celor mai în vârstă și mult mai exprimentați.

Greșelile mari și dese, deja cu puternice reverberații externe, par să se acumuleze și acum s-a ajuns în blocaj pentru că, din disperare de a-și ține stabilizat partidul, Victor Ponta a ajuns să lovească puternic în Justiție, un lucru care atât intern, cât și extern este de imposibil de acceptat.

Nu este niciun secret că, în ultimele luni, Liviu Dragnea s-a arătat foarte interesat de multe numiri în funcție din Parchete, ba chiar, în unele situații, mai mult decât era cazul. Și asta încă de pe vremea Monei Pivniceru.
Acum însă un om trimis în judecată, într-un dosar de tip epopee infracțională, culmea, a reușit să subrezească un întreg DNA.

Secția I a DNA este motorul real al Direcției Naționale Anticorupție. Acolo se instrumentează cele mai grele dosare de corupție, șeful ei vizează toate dosarele- trimiterile în judecată. În plus, extrem de important, toate rechizitoriile serviciilor teoritoriale ale DNA, din toată țara- tot la șeful secției I a DNA pe masă ajung. El propune dacă merg mai departe în justiție sau nu. Așadar, șeful secției I a DNA are un rol esențial într-o luptă anticorupție. De aici și blitzkriegul provocat de dosarul Dragnea și fiorii reci ai baronilor. Toți potențialii infractori din țară fix pe masa șefului secției I a DNA se pun.

În ultimii 8 ani, Lucian Papici asta a făcut. Mari și foarte importante dosare de corupție. Când a dat rezoluția pe dosarul referendumului în care maestru de ceremonii era Liviu Dragnea, a fost schimbat după doar 8 zile după ce fusese delegat pe aceeași funcție. A fost schimbată și adjuncta sa, procurorul Mariana Alexandru. Fără motiv, fără consultare, fără respectarea niciunui regulament sau legilor judecătorești care prevăd că schimbările se fac în interesul serviciului- deci al DNA- procurorul șef al DNA a primit, prin fax, doi noi șefi ai secției I, care în prealabil își negociaseră funcțiile cu oameni foarte apropiați PSD.

Laura Corduța Kovesi, așa cum a declarat într-un interviu pentru TVR, propusese o rocadă la șefia secției I. Mariana Alexandru- procuror șef de secție și Lucian Papici- adjunct, având în vedere că Papici avea deja două mandate pline la conducere până acum.
Propunerile sunt și astăzi pe masa ministrului Justiției, Robert Cazanciuc, rudă prin alianță cu Victor Ponta și sunt în continuare menținute de șeful DNA. Nimeni însă nu spune de ce Cazanciuc- Ponta- Dragnea refuză să numească cei mai buni oameni din DNA pe funcții, pentru că explicații logice nu există. De la Procurorul General, Tiberiu Nițu nu prea există nici așteptări. El este în continuare pe pilot politic automat.

Într-un alt interviu, pentru Digi 24, Robert Cazanciuc a spus ieri seară că rocada Alexandru/ Papici nu i se pare sănătoasă pentru că și alți procurori ar trebui să fie lăsați pe aceste funcții și, în plus, Mariana Alexandru nu ar putea să fie șefă din cauza soțului său.
În realitate, situația stă cu totul altfel. Perfect constient cât de buni sunt cei doi procurori- ca doar de numele lor s-au legat în ultimii 8 ani toate marile dosare de corupție, PSD a făcut tot ce i-a stat în putință să-i blocheze. Papici nu mai putea ocupa șefia secției iar Mariana Alexandru a lovit crunt în inima PSD atunci când a instrumentat, ca procuror principal, alături de Papici, toate dosarele lui Adrian Năstase, reușind, în premieră, ca om al legii, o condamnare cu executare pentru un fost prim-ministru. Aceeași echipă a instrumentat și greul dosar Cătălin Voicu- lovind din plin tot în incredibilele rețelele subterane ale PSD, dosar sfârșit tot printr-o condamnare: 7 ani în temnița statului.
Ca atare, pentru a o bloca pe Mariana Alexandru să ajungă șef peste Secția I, Cazanciuc l-a propus pe soțul ei șef al secției Militare. Pentru ca, mai apoi, să aibă pretext să spună că Mariana Alexandru nu prea poate să conducă secția I pentru simplul motiv că soțul ei este șeful altei secții din DNA.
Ce nu vrea să spună ministrul Cazanciuc e că, de fapt, soțul procuroarei, Ioan Alexandru, nici măcar nu a finalizat procedura de numire în funcție. Filtrul/ votul CSM și semnătura președintelui Băsescu - nu sunt încă date. La ora aceasta, plin, pe funcție, omul nu este numit.

Foarte periculos este că, în toată această teribilă acțiune de destabilizare a DNA, s-au călcat în picioare regulamente de funcționare a instituțiilor, legi, cutume.
Dacă șeful DNA nu poate să-și propună/ recomande oamenii cei mai buni pentru funcționarea instituției, atunci cine poate s-o facă?
Unde se stabilesc criteriile performanței dacă nu în lupta efectivă anticorupție?
Cum și de cine în mod real e cuantificată performanța dacă nu prin cele mai grele dosare probate în instanță? De când un procuror nu poate conduce în DNA doar pentru că l-a trimis în judecată pe capul baronilor sau i-a băgat în pușcărie pe un fost prim-ministru și un cap al rețelei politice de crimă organizată?
Cum să lucrezi, să faci echipă cu niște oameni negociați la partid?
Ce încredere să ai în ei, ca șef de instituție, pe marile dosare?
Până la urmă, la asta se reduce totul. Partidele, oricum s-ar numi ele și oricât de mari, mici, puternice sau slabe ar fi, nu pot conduce Justiția.
Și PDL a încercat asta, chiar de mai multe ori, și n-a reușit. Când era la guvernare, în PDL s-a cerut cu insistență schimbarea lui Daniel Morar. Atunci, ca și acum, totul s-a oprit în președintele Băsescu.

Președintele Băsescu nu va da înapoi și nici n-ar avea de ce s-o facă. Lupta reală anticorupție și punerea DNA pe picioare reprezintă chintesența mandatelor lui.
În 2004, a câștigat o cursă prezidențială cu proclamarea războiului  împotriva "Rafo/Jafo" și mafiei lui Adrian Năstase. În 2007 s-a luptat cu corupția din Parlament, în 2009 a câștigat  Palatul Cotroceni împotriva tuturor mogulilor corupți și, în 2012, tot pe motiv de real control asupra Justiției, a fost suspendat a doua oară.
De ce-ar renunța acum? Ca să fie liniște?! Și-ar nega principala realizare de șef de stat. În plus, nu e omul căruia să-i fie frică.
Puternicii bărbați politici care nu mai au multe de pierdut merg întotdeauna până la capăt, cu orice risc. Nu însă cu orice fel de consecințe pentru țară.
Pe toate acestea Victor Ponta ar fi trebuit să le învețe până acum. E abia la început de drum și pare că-l vrea tot mai lung. Problema este că, din slăbiciune, s-a oprit mult prea devreme.
În independența Justiției și libertatea presei, s-a oprit pe contrasens.

Dosarul Dragnea/ Fraude la referendum. Mesajele PSD: stimulare legală. DNA: mecanism complex cu scop de fraudare.

 Direcția Națională Anticorupție:

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a unui număr de 75 inculpați, sub aspectul infracțiunilor reținute în dosarul cunoscut opiniei publice sub numele de dosarul „Fraudă la referendum”:

I. NICOLAE-LIVIU DRAGNEA, secretar general al unui partid politic (la data faptelor), în prezent deputat și vicepremier, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt: 

În calitate de secretar general al unui partid, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea, cu ocazia organizării și desfășurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influența și autoritatea sa în partid în scopul obținerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianța politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat și anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obținute în alte condiții decât cele legale.
În acest sens, Nicolae-Liviu Dragnea a coordonat un mecanism complex, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influență în virtutea funcției pe care o deținea, având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. În concret, folosirea influenței și autorității s-a făcut în următoarele modalități:
1. ca un prim pas, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea, în calitate de secretar general al partidului pe care îl reprezenta, dar și de coordonator al campaniei electorale, a emis două adrese, la 12 și 13 iulie 2012, destinate organizațiilor județene de partid, respectiv președinților și directorilor de campanie, dar și primarilor din țară ai acelui partid, adrese prin care, pentru obținerea participării la vot a alegătorilor, în proporție de 60%, li se solicita să ia măsuri incriminate de către Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze) și, de asemenea, să propună prefecților înființarea de secții de votare în stațiunile turistice, care nu sunt ele însele unități administrativ-teritoriale.
2. În paralel, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege, către coordonatorii județeni de campanie /primarii/activiștii de partid. Sistemul informatic avea două componente IT:
- o componentă ce permitea schimburile de mesaje tip SMS, în timp real și între mii de utilizatori, prin apelarea numărului telefonic dedicat „1855” ori prin recepționarea de mesaje de la acest număr
- o aplicație internet ce dădea posibilitatea unui număr restrâns de persoane (așa-numiții „coordonatori județeni” sau „coordonatori”) să obțină în timp real informații despre numărul de votanți și modul cum s-a votat în toate secțiile de votare, precum și să introducă manual astfel de date pe portalele: referendum1.psd / referendum5.psd.ro.
Accesul la sistemul IT era permis coordonatorilor doar pe bază de nume de utilizator și parolă primite anterior prin canalul de comunicații SMS grupat în jurul numărului telefonic 1855, iar pentru membrii secțiilor de votare și alte persoane prin obținerea autorizării din partea utilizatorilor. Acest sistem informatic asigura:
- comunicarea în fiecare oră a prezenței la vot a cetățenilor, lucru care permitea coordonatorilor de partid să identifice secțiile de vot cu o prezență slabă la urne;- comunicarea de mesaje, conținând ordine sau recomandări coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea luării de măsuri pentru creșterea artificială a numărului de votanți în secțiile deficitare prin folosirea de mijloace interzise de lege;
- obținerea de informații precise, în timpul procesului de votare (și nu după orele 23:00 ale zilei de 29 iulie 2012, când votarea se închidea) despre modul cum s-a votat în secțiile de votare de pe tot cuprinsul țării, respectiv câte voturi „Da” și câte „Nu” au fost exprimate. De altminteri, cerința a fost îndeplinită, astfel că au rezultat un număr de circa 4400 de comunicări de acest tip, recepționate în timpul desfășurării votului.
3. De asemenea, Nicolae-Liviu Dragnea a trasat sarcini unor apropiați ai săi (membri de partid din județul Teleorman, unde îndeplinea funcția de președinte al Consiliului județean) să facă tot ce le stă în putință, inclusiv prin încălcarea prevederilor legale, pentru a scoate oamenii la vot pentru îndeplinirea pragului de participare de care asigura validarea referendumului.

II. Demersul infracțional al inculpatului Dragnea a fost susținut de 74 de persoane, președinți și membri ai unor secții de votare din localități din județele Teleorman, Vrancea, Gorj și Olt, în sarcina cărora s-a reținut infracțiunea de falsificare, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale și introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători (prevăzută de art. 55, pct. 1 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului), infracțiuni comise sub forma autoratului, complicității sau a instigării. (...)Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor implicate în desfășurarea procesului de votare - președinți și membri ai secțiilor de votare – au constat în principal în aceea că ei și-au încălcat atribuțiile de serviciu referitoare la asigurarea unui proces corect de vot, înlesnind falsificarea listelor electorale (atât liste permanente cât și liste suplimentare), prin adăugarea de persoane care nu au făcut cerere de vot cu urna mobilă, care nu s-au prezentat la vot sau care nu se aflau în România la data referendumului, prin contrafacerea materială a semnăturilor acestora și introducerea în urne a unui număr de voturi corespunzător semnăturilor falsificate. În acest fel, numărul total de voturi exprimate a fost crescut artificial, prin includerea voturilor obținute prin falsificarea semnăturilor.
Prezentul dosar penal nu a putut să cuprindă, în mod obiectiv, analiza eventualelor infracțiuni comise în secțiile de votare de pe întreg teritoriul național, situațiile descrise și probate reprezentând numai exemple dintre cele mai relevante din punctul de vedere al procentajului de prezență la vot comparat cu media națională.

Dosarul a fost înaintat spre judecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea de deputat deținută în prezent de Nicolae-Liviu Dragnea.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Ziua în care DNA a probat că merge mai departe

84 de volume numerotate, sigilate, opisate, alături de toate suporturile optice. 353 de pagini de rechizitoriu. Un an și două luni de investigație, de anchetă. Mai mulți procurori care se retrag, inexplicabil, din dosar, un altul care îl preia cu orice risc și este, finalmente, dărâmat de la șefia celei mai importante Secții a DNA, alături de adjunctul său, după ce semnează trimiterea în judecată. Un procuror șef al DNA care trimite dosarul în instanță cu aceeași rezoluție: trimitere în judecată pentru Liviu Dragnea și alte 74 de persoane, membri și președinți ai secțiilor de votare.

Cam așa se rezumă, în cifre și momente seci, dosarul Dragnea, un dosar uriaș, nu doar prin cantitate, ci mai ales prin adevăratul mecanism infracțional pe care-l devoalează, prin metodele ilicite folosite, prin bătălia extrem de dură care s-a dat pentru finalizarea și trimiterea în judecată a acestei spețe și prin greutatea personajului central învinuit.
Un dosar "piatră de hotar" pentru Justiție pentru că toate acestea au legătură, până la urmă, cu respectarea și aplicarea democrației, a standardelor într-un stat membru NATO și al Uniunii Europene.
Nimeni nu este mai presus de lege, proclamă principiile universale democratice și constituționale. Participarea românilor și a oricăror cetățeni în alegeri se face pe baza liberului consimțământ. Nimeni nu are dreptul să exercite presiuni asupra alegătorilor.
Cine încalcă toate acestea, răspunde pentru tot ceea ce a săvârșit în fața Justiției. Asta se va întâmpla începând de ieri. Și este un lucru fundamental pentru funcționarea unui stat de drept.

Alături de cazul Voicu- devoalarea unor rețele de corupție politico-judiciare în cadrul sistemului de Justiție și împreună cu dosarele rețelelor de corupție din Tribunalul București  și Curtea de Apel București, cazul Dragnea poate fi încadrat în seria celor mai dificile și cu rezonanță dosare pe care procurorii DNA le-au instrumentat în ultimii ani. Pentru că acest uriaș caz ne vorbește, în fapt, despre esența democrației - votul popular, liber exprimat și suveran- și despre influențarea/ fraudarea lui prin orice tip mijloace și cu orice fel de consecințe. În orice țară, sub orice formă de guvernământ, așa ceva este un lucru extrem de grav.

Nu este deloc ușor să reușești să expui în fața opiniei publice interne și, mai ales, internaționale un asemenea tablou, pe cât de clar, pe atât de sumbru și infiorător din subteranele funcționării unor partide politice din România. Un vot masiv care, din probele strânse de procurori, arată că a fost fraudat, nimeni nu știe cu exactitate în ce proporție. Dovezile însă dezvăluie că frauda a fost importantă iar, pe atât cât s-a putut proba, Justiția, așa cum este normal, trebuie să se pronunțe. Într-un stat democratic, nu se poate trece cu vederea așa ceva.

Este la fel de important ca "dosarul Dragnea/ fraude la referendum" să fie văzut în toată complexitatea lui. Liviu Dragnea, unul dintre întemeietorii celei mai puternice alianțe politice din ultimii 20 de ani din România, cu o majoritate de 70% în Parlament, personaj extrem de greu în structura decizională a PSD în spatele căruia s-au încolonat toți baronii de care depind viitoarele alegeri- europarlamentare și prezidențiale, a coordonat până în ultimele detalii un întreg mecanism de fraudare a votului popular într-un moment cheie, extrem de delicat pentru menținerea în România a statului de drept.

La ce s-a recurs? La absolut tot. Dintr-o disperare aproape vecină cu demența. S-a pus presiune pe toți președinții și membrii secțiilor de votare din toată țara, s-au falsificat semnături ale morților, soldaților din Afganistan sau ale românilor plecați în străinătate, s-au băgat voturi falsificate în urne, s-au transmis amenințări, s-a alergat cu urna mobilă la ginecologie, ORL, chirurgie, terapie intensivă, hemodializă, pediatrie, s-au inventat pacienți prin spitale, s-a votat multiplu, s-a dezvăluit secretul votului, s-a practicat la greu turism electoral, s-a schimbat ultima cifră a CNP-urilor, s-au băgat minori pe liste și cei care aveau interdicție de vot prin hotărâri judecătorești. S-a instigat, s-au dat bani, s-au luat oamenii din case, s-au băgat cu mult curaj oameni în secții de votare, s-a făcut propagandă în secții deși interzice legea. S-au cumpărat și PDL-iști la kilogram cu doar 100 de lei. Până acolo s-a mers încât, pentru mobilizare, s-au folosit, în mod dureros, și inmul național al acestui stat.

Presiunea a fost uriașă, așa cum reiese din rechizitoriu. Șefii secților de votare erau perfect constienți că vor înfunda pușcăria. Fraudau voturile "prostimii" acasă, se jurau pe copiii lor și....se gândeau la Ceaușescu. "Ați prins prostimea acum, țineți minte ce vă spun eu! (...) Când s-o răscula prostimea, e vai de capul vostru! Ai văzut Ceaușescu, a zis că nu-l dă nimeni jos! Țineți minte ce vă spun eu (...) Trei ani! Poftim, bagă-mă în pușcărie! Ce să-mi faci? (...) Am fost beți! Tu n-auzi că am fost beți, nu mai știu ce am făcut! (...) Ne ducem în pușcărie! Da', problema, care ne-a dat pe goarnă? Asta e problema!" - Marin Nistor, membru al Biroului Secției de votare nr.114 Bragadiru, Teleorman.

"După noi, potopul", într-o efuziune infracțională. Cam aceasta a fost atmosfera. "Acum ori niciodată. Avem o singură șansă. Dacă reușim demiterea unui șef de stat prin furt și fraudă, scăpăm toți". Cam așa s-a gândit. Dar...nu s-a reușit.

Rezultatele prezenței pe hectar în Teleorman, Olt, Gorj și Vrancea au fost și ele de-a dreptul halucinante. 70,16% - Teleorman și chiar 74, 71%- Olt iar procurorii chiar arată cum participarea creștea artificial cu zeci de procente, în urma unor discuții și măsuri ilicite, depășind inexplicabil medii de prezență a celor mai importante alegeri de după 1989.
După 13 ani de la prima "întrecere socialistă", rechizitoriul procurorilor mai arată că, în PSD, cursa baronilor pentru obținerea celor mai bune "rezultate" în alegeri continuă și acum cu multă patimă și este departe de a se fi sfârși. În cutuma social-democrată, cine obține cel mai bun scor dintre stăpânii județelor are și cel mai greu cuvânt de spus în partid. La referendumul de anul trecut ca și în alegerile din decembrie 2012, Teleormanul lui Liviu Dragnea a fost fruntaș, cu procente de peste 70%. Tot în Teleorman s-a dus și prezidențiabilul Crin Antonescu să candideze, de teama unui rezultat, în București, sub așteptări. Acolo, în ultimii ani, totul era garantat.

Poate nu degeaba chiar Liviu Dragnea s-a aflat la capătul firului, al sistemului IT și al miilor de SMS-uri. Așa, secretarul general al PSD, făuritor al USL, acum vicepremier și om greu, de bază, și-a exercitat puterea de influență în PSD, în PNL, în tot USL și practic a dorit să-și dovedească toate capacitățile, bătând toate recordurile electorale cu putință, în detrimentul vechilor coordonatori de campanii. A rezultat astfel o autentică și complexă mașinărie de fraudare a unui vot popular, în care au fost implicați lideri locali și județeni ai USL ce evidențiază astăzi că, în România, două partide - PSD și PNL- pot funcționa asemeni unor grupări infracționale bine unse și organizate, dacă sunt coordonate de personajul cel mai potrivit.

"Să meargă la ei ACASĂ și să-i aducă să voteze/ Organizați-vă să mi-i aduceți pe toți la vot, băi! Îi legați, îi luați în brațe/  Mai sunt trei ore. Avem deja 6 milioane prezenți. Ne mai trebuie minim 300 de voturi pe fiecare secție de votare. Ceea ce e foarte realizabil! / Organizați-vă astfel: 30 de militanți pe fiecare secție de votare iar fiecare să aducă la vot minim 10 cetățeni în următoarele ore!/ La ora 21 avem peste 8 milioane de voturi. Mai trebuie câte 100 de oameni la fiecare secție de vot și scăpăm de Băsescu! E timp suficient să-i aduceți! Curaj!/ Urgent! Luați toate măsurile necesare ca toți oamenii care stau la coadă în secția de vot să fie considerați în incinta secției de votare ca să poate vota!/ Numărați cu atenție și curaj!"

Asta scria, exprima și gândea pe 29 Iulie 2012 Liviu Dragnea. În timpul votului, i s-au raportat, culmea, și voturile împotrivă și cele pentru demiterea președintelui Băsescu din interiorul urnelor secțiilor de vot.
Poate spune acum cineva, în mod corect și cinstit, câți români și-au exprimat în mod liber votul pe 29 Iulie 2012? Câți au fost cu adevărat pro demitere și câți s-au opus? Cât a fost fraudă și cât a fost vot real? Adevăratele răspunsuri le știm toți.

Tocmai de aceea, o asemenea acțiune nu se putea finaliza decât în fața Justiției. Numai ea poate stabili vinovați și pedepse. Într-o democrație în care Justiția funcționează, toate vinovățiile se plătesc.

Curajul de a ancheta asemenea mecanisme de fraudare, într-un stat democratic în care numai poporul e suveran și nicidecum politicienii de la butoane, a fost plătit cu vârf și îndesat, la București, prin demiterea fără drept de apel a procurorului de caz și decapitarea, fără motiv și împotriva regulamentelor, a celei mai importante secții din DNA.

În România, instituția fundamentală de luptă împotriva corupției a fost destabilizată din cauza și cu prețul trimiterii acestui caz foarte important acolo unde-i era locul: pe masa judecătorilor.
Procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi și toți procurorii onești din DNA au probat astfel, fără tăgadă, că instituția lor merge mai departe în această luptă esențială, crucială pentru noi toți până la urmă, indiferent de costuri, demiteri, decapitări și consecințe. Întreg sistemul judiciar ar trebui să înțeleagă puternicul semnal transmis.

În aceast stat, ieri, practic, s-a dovedit că nu mor procurorii și nici dosarele când vor politicienii, în ciuda tuturor eforturilor extraordinare depuse.

Oricât de puternici ar fi ei la un moment dat, oamenii politici vin și pleacă. În final, toți trebuie să plătească pentru ce au săvârșit.
Într-o democrație a unui stat NATO și UE, așa este drept și onest.
În firea lucrurilor, așa este, până la urmă...cinstit.

  Rechiz Liviu Dragnea