Vizitele în SUA. De ce premierul Ponta nu joacă în aceeași ligă cu președintele Băsescu.

Diferențe majore, în foarte multe planuri și cu semnificații extrem de importante, pot fi cu ușurință sesizate dacă privim comparativ vizita în SUA, din Septembrie 2011, a președintelui Traian Băsescu și cea de zilele acestea a premierului Victor Ponta.

În primul rând, trebuie evidențiat caracterul acestor vizite și durata lor pentru ca, mai apoi, să fie înțeleasă mai ușor consistența lor.
Pe 13 Septembrie 2011, acum doi ani, președintele Băsescu a făcut o vizită de lucru în Statele Unite, vizita de acum a premierului fiind una oficială. Important de spus este că protocolul vizitelor de lucru nu impune neapărat întâlniri la cel mai înalt nivel, dar nici nu le exclude, accentul picând însă pe caracterul lucrativ al vizitei și mai puțin pe aspectele ce țin de ceremonial. Protocolul vizitei oficiale cere în schimb acest tip de întâlniri de rang înalt, cere un cermonial mai extins și, în plus, cuprinde, o arie mai largă de întrevederi importante, vizita durând și mai mult. Cel mai înalt grad de protocol îl are, oricum, vizita de stat, care presupune, de exemplu, și dineu oficial în cinstea oaspetelui.

Pe 13 Septembrie 2011, vizita de lucru a președintelui Băsescu în SUA a însemnat doar 12 ore full-time la sol și zbor de vreo 25 de ore ( dus/întors) cu avionul. Acum, vizita oficială a premierului presupune 3 zile la sol și conexiunea cu Bruxellesul la întoarcere unde nu poate participa/intra în Consliul European pentru că nu are mandat de la președintele Băsescu.

Pentru ca să putem vedea deosebirile, important e de văzut ce a făcut, în mod practic, președintele Băsescu doar 12 ore cât a stat pe solul SUA.
De cum a aterizat, s-a dus glonț la Casa Albă, acolo unde erau stabilite și primele întâlniri. Aproape o oră a stat cu vicepreședintele Biden, în sala Roosevelt, unde, destul de aproape de început, s-a alăturat discuției și președintele Obama.
Apoi, o altă jumătate de oră, președintele Băsescu a stat cu președintele american în Biroul Oval, la invitația acestuia, alături tot de vicepreședintele Biden.
Presa a avut acces în Casa Albă pe toată durata întâlnirilor, n-a putut filma însă nici în Biroul Oval, nici în Roosevelt, ci doar a putut transmite momentul întâmpinării/ despărțirii de Joe Biden și câteva scurte impresii. Înăuntru a fost însă operatorul Palatului Cotroceni care a pus la dispoziție imagini.
Mai târziu, biroul de presă al Casei Albe a dat publicității un comunicat în care erau meționate atât reformele din România cât și alte probleme pe care cei trei lideri le conveniseră în cadrul întâlnirii. Mai precis, două documente foarte importante, unul dintre ele anexat pe siteul Casei Albe și Departamentului de Stat. Acordul pentru amplasarea pe teritoriul României a sistemului de apărare al SUA împotriva rachetelor balistice, primul document juridic dintre România și SUA care menționa parteneriatul strategic între cele două state. Și al doilea document- declarația comună semnată a celor doi președinți- SUA și România- document politic cu greutate care fixa liniile parteneriatului strategic biletaral pentru următorii zeci de ani- militar, de securitate, cooperare politică, economică, culturală, științifică, în educație și cercetare și, în plus, primul angajament sub semnătură al președintelui SUA de susținere a modificării legii pentru acordarea vizelor.
Cam asta a făcut, în principal, Traian Băsescu în Casa Albă o oră și jumătate.

În cele 9 ore ce au urmat, a avut  întâlniri în rafală:
- cu noul șef al CIA de atunci, generalul David Patraeus
- întâlniri cu congresmeni, cu grupul de prietenie România- SUA din Camera Reprezentanților
- primire cu ceremonial militar, la Pentagon și întâlnire de o oră cu șeful instituției, Leon Panetta
- ceremonial de depunere de coroane la Memorialul 11 Septembrie
- ministrul de externe de atunci, Teodor Baconschi- primire și întâlnire cu șeful Departamentului de Stat, Hillary Clinton.
- ceremonie de semnare, la Departamentul de Stat, de către Baconschi și Clinton a acordului privind amplasarea sistemului antirachetă.
- întâlnire la ambasada României cu comunitatea românească, moment în care a venit să-l întâlnească pe președinte și celebrul Ghiță Mureșan.

Și gata. Decolarea. Punct ochit, punct lovit. În doar 12 ore, în turul de forță au fost incluse toate întâlnirile și discuțiile la cel mai înalt nivel cu șefii celor mai importante și de forță instituții americane, întâlniri terminate prin două documente strategice semnate.

Spre deosebire de președintele Băsescu, premierul Ponta, în trei zile, nu numai că n-a beneficiat de asemenea întâlniri, dar nici n-a semnat nimic cât de cât relevant, decât un mic acord cu Muzeul Memorial al Holocaustului, probabil și în urma declarațiilor antisemite făcute astă vară de Dan Șova. Programul premierului a fost mult mai lax iar, în orarul oficial, premierul și-a băgat nu numai partida de baschet cu Ghiță Mureșan dar și participarea, pe parcursul a două zile, în trei patru emisiuni televizate. Cu toate acestea, în cele trei zile, premierul n-a avut timp nici să depună o coroană de flori în memoria victimelor atentatelor de la 11 Septembrie, moment absolut obligatoriu pentru o vizită oficială în Statele Unite. E ca şi cum s-ar fi dus într-o vizită oficială în Israel şi ar fi refuzat să treacă pe la Yad Vashem.

Întâlnirea cu președintele Obama n-a existat. Asta deși analiștii apropiați de premier pare că-l considerau pe Joe Biden un fel de ușier al președintelui SUA și anunțau o întâlnire Obama - Ponta. De remarcat aici este însă și un alt aspect. Dacă în septembrie 2011, președintele Băsescu n-a confirmat sau anunțat nicio clipă întâlnirea cu președintele SUA deși o avea stabilită acum, în mod deschis, analiștii premierului au anunțat o întâlnire care, de fapt, n-a existat.
În plus, înainte de întâlnirea cu Joe Biden, aceiași analiști l-au calificat pe fostul ambasador al SUA, Mark Gittenstein, un fel de rău al României, semne clare că nu prea s-a înțeles nimic din vizita aceasta.
Seria de gafe nu s-a oprit aici. A cuprins și calificarea de către premier, aflat pe teritoriul SUA, a Obamacare, drept un proiect controversat. Iar în ajunul vizitei, același premier a mai spus că președintele SUA nu se întâlnește cu premierii, că acordurile confidențiale nu vor fi făcute publice și, în plus: "Dragnea a fost trimis în judecată pentru că a vorbit la telefon dintr-o secție de votare și i-a zis "scoateți oamenii la vot". Așa face oricine. Și Barack Obama".
Înainte sau în timpul unei asemenea vizite, asemenea declarații nu numai că, din punct de vedere diplomatic, reprezintă o ofensă gravă, dar nu se fac niciodată.

Ca atare, ca să contrabalanseze cât de cât deficitul de întâlniri importante, premierul a accentuat discuțiile și caracterul economic al vizitei, în urma cărora, la fel, nimic nu s-a semnat.

Așa se face că, în prima zi, premierul s-a întâlnit cu reprezentați ai Motorola, HP, AMRO, a avut o masă rotundă cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț, s-a întâlnit tot cu reprezentanți ai ExxonMobil, Chevron, a făcut declarații de presă, s-a văzut și cu secretarul SUA pentru Energie, a vizitat sediul IBM - nu toate întâlnirile fiind la nivel înalt- și apoi a jucat baschet.

În a doua zi, ieri dimineață, premierul Ponta s-a întâlnit cu președintele Băncii Mondiale. Apoi o oră, atât cât era programat pe siteul Casei Albe, cu vicepreședintele Joe Biden. Discuția nu a durat nici mai mult, nici mai puțin, iar spre deosebire de vizita președintelui Băsescu- presa nu a avut acces în Casa Albă, semn că administrația SUA nu a dorit acest lucru, fiind bineștiut că, până la cel mai mic detaliu, orice moment al unei întâlniri în Casa Albă este supus negocierii.  Singurele imagini de la întâlnire- doar fotografii- au fost puse la dispoziție de biroul vicepreședintelui (contul său de twitter) și de către Guvernul României.
Un alt lucru care poate merită menționat este că, în timpul întâlnirii Biden-Ponta, și președintele american se afla în acel moment în Casa Albă și, în mod oficial, nu avea nimic în program. Iar după întâlnirea lui Biden -Ponta, vicepreședintele s-a dus în Biroul Oval unde, alături de președinte, au intrat imediat în presidential daily briefing. Orice alt comentariu este de prisos.
În plus, la finalul întâlnirii, a fost emis un comunicat de presă destul de succint în care fraza cheie se regăsește la sfârșit: "succesul României, ca partener democratic, cu stat de drept puternic, este vital pentru întreținerea unui climat de afaceri sănătos și rămâne în mod considerabil printre interesele noastre comune".
Când administrația americană vorbește, în mod oficial, de "un puternic stat de drept, în România, care este vital" și-l pune în legătură directă cu afacerile și, implicit, investițiile din România, semnalul transmis este cât se poate de dur. Atenționarea la adresa premierului a devenit astfel clară, declarată și asumată de întreaga administrație Obama. Ceea se înseamnă, foarte limpede, că în timpul întâlnirii s-a vorbit nu numai de evenimentele din România de astă vară, dar și despre evoluțiile ulterioare cu accent pe Justiție.
Tot ieri, în programul oficial al premierului Ponta au mai fost incluse și două interviuri televizate. Și cam atât.

Astăzi, a treia zi de vizită oficială, premierul Ponta se mai vede cu secretarul SUA pentru Comerț, cu conducerea Muzeului Memorial al Holocaustului cu care va semna un acord ( ministrul Dan Șova nu se află în delegația premierului), se va întâlni și cu grupul de prietenie România SUA din cadrul Congresului, la finalul întrevederii făcându-se declarații, va merge în emisiune la Antena 3 iar vizita se va încheia cu o întâlnire cu Centrul American pentru Progres.

Asta a fost tot. Pe scurt, cam prea puțin, cam rece, cam dur. O vizită oficială de trei zile care are, de departe, mult mai puține momente importante și o mai mică încărcătură decât o vizită de lucru de doar 12 ore generează multe întrebări .
Culmea este că premierul Ponta a mers în SUA cu aceeași aeronavă pe care i-a interzis președintelui Băsescu să o mai folosească pentru că ar consuma mulți bani. Numai că pentru 5 zile de drum, spre deosebire de o zi și jumătate, costurile au fost mai mari, iar rezultatele infinit mai mici.
Așadar, de fapt, nici banii și nici aeronava nu prea contează în realitate. Au fost doar un nedemn pretext să-l lase pe președintele Băsescu fără avion.
Ce se vede însă este că, până la urmă, atunci când te îndrepți spre SUA cu țintă Casa Albă, contează pe cine are de fapt aeronava la bord. Din acest punct de vedere, când punem în oglindă cele două vizite, diferențele, abordările și semnificațiile sunt adânci, clare și esențiale. Prima a avut totul din plin, a doua ceva mai mult decât nimic.

Adevărul pe care pe mulți poate că încă deranjează și pe care USL pare că în continuare refuză să-l creadă este că în SUA, în Orient, în Europa, în Caucaz și pe multe alte paliere, omul politic Traian Băsescu joacă, într-adevăr, într-o cu totul altă ligă mult mai grea, mare și mai importantă. Și mai vedem ceva: deocamdată, în ciuda eforturilor, nimeni nu-l poate urma.

Victor Ponta. Octombrie 2013. Vizită oficială în SUA. 3 zile. Cel mai important moment.

Traian Băsescu. 13 Septembrie 2011. Vizită de lucru în SUA. 12 ore. Unele dintre cele mai importante momente.