În cazul României, numai dacă ne referim la achizițiile publice din fonduri europene, situația nu este deloc fericită. Un studiu OLAF, realizat de PricewaterhouseCoopers și Ecorys, arată că din 8 state membre UE monitorizate ( Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, România, Spania) în cinci domenii ( construcții rutiere și feroviare, apă și deșeuri, construcții urbane/ de utilități, formare profesională, cercetare/tehnologie/medical), România ocupă locul 3, după Spania și Lituania, la probabilitatea corupției în achiziții pe aceste domenii cu o rată între 28 și 35%.
Potrivit aceluiași studiu, în 2010, costurile directe ale corupției în achizițiile publice, pentru cele cinci sectoare în cele opt state membre monitorizate sunt estimate între 1,4 și 2,2 miliarde de euro.
Atât ne costă corupția, ca cetățeni europeni, pentru că atât se fură.
Ca atare, câteva idei clare despre cum va funcționa și ce va face Procurorul European:
Misiunea Parchetului European este combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor
financiare
ale Uniunii.
Parchetul European are competența de a cerceta, de a urmări și de a trimite în
judecată autorii și coautorii
infracțiunilor prevăzute mai sus. Parchetul European
coordonează și
supraveghează cercetările și întreprinde acte de urmărire penală, inclusiv
închiderea cazului.
Parchetul European exercită în fața instanțelor competente ale statelor membre
acțiunea publică
în
legătură cu infracțiunile menționate, inclusiv formulează
actul de inculpare și orice
cale de atac până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul respectiv.
Parchetul
European este independent.
Parchetul European, inclusiv Procurorul European, adjuncții acestuia și
personalul, procurorii europeni
delegați și personalul lor național, nu solicită și nu acceptă instrucțiuni de
la nicio persoană,
stat membru sau instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii în
exercitarea funcțiilor
lor. Instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile Uniunii și statele
membre respectă independența
Parchetului European și nu încearcă să îl influențeze în exercitarea sarcinilor
sale.
Procurorul European răspunde în fața Parlamentului European, Consiliului și
Comisiei Europene pentru
activitățile generale ale Parchetului European, în special prin prezentarea
unui raport anual.
Structura
Parchetului European cuprinde Procurorul European, adjuncții acestuia,
personalul care îi
sprijină în executarea sarcinilor lor în conformitate cu prezentul regulament,
precum și procurorii
europeni delegați stabiliți în statele membre.
Parchetul European este condus de Procurorul European, care conduce și
organizează activitățile parchetului.
Procurorul European este sprijinit de patru adjuncți.
Cercetările și urmăririle penale ale Parchetului European sunt întreprinse de
procurorii europeni delegați,
sub conducerea și supravegherea Procurorului European. Atunci când se consideră necesar
în interesul cercetării sau urmăririi penale, Procurorul European își poate
exercita, de asemenea,
autoritatea în mod direct.
În
fiecare stat membru există cel puțin un procuror european delegat, care face
parte integrantă din
Parchetul European. Procurorii europeni delegați acționează sub autoritatea
exclusivă a Procurorului
European și urmează numai instrucțiunile, orientările și deciziile acestuia, în
cadrul cercetărilor
și urmăririlor penale care le sunt atribuite. Atunci când acționează în cadrul mandatului
lor, în temeiul prezentului regulament, aceștia sunt complet independenți de organismele
naționale și nu au obligații față de acestea.
Procurorii europeni delegați își pot exercita și funcția de procurori naționali.
În cazul unui conflict
de sarcini, procurorii europeni delegați îl informează pe Procurorul European,
care, în urma
consultării cu autoritățile naționale de urmărire penală competente, îi poate
instrui în interesul
cercetărilor și urmăririlor penale ale Parchetului European să acorde
prioritate funcțiilor lor
care decurg din prezentul regulament. În astfel de cazuri, Procurorul European
informează în acest
sens imediat autoritățile naționale de urmărire penală competente.
Normele
interne de procedură ale Parchetului European se adoptă prin decizie a
Procurorului European,
a celor patru adjuncți și a unui număr de cinci procurori europeni delegați,
care vor fi aleși
de Procurorul European pe baza unui sistem de rotație în mod absolut egal, care
reflectă diversitatea
demografică și geografică a tuturor statelor membre. Decizia este luată cu
majoritate simplă,
fiecare membru având un vot. Atunci când voturile sunt împărțite în mod egal, Procurorul
European are votul decisiv.
Procurorul
European este numit de Consiliu, cu aprobarea Parlamentului European, pentru un mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit. Consiliul hotărăște prin majoritate
simplă.
Procurorul European este ales dintre personalitățile care oferă toate garanțiile
de independență și care
întrunesc condițiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcții
jurisdicționale și experiența
relevantă ca procuror.
Parchetul
European are competență în ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere
intereselor financiare
ale Uniunii.
Parchetul
European își exercită competența exclusivă de a cerceta și urmări penal orice
infracțiune la care se
face referire la articolele 12 și 13, atunci când o astfel de infracțiune a
fost săvârșită integral sau parțial:
a)
pe teritoriul unuia sau mai multor state membre sau
b)
de către unul dintre resortisanții acestora sau de membrii personalului Uniunii
ori membrii instituțiilor.
Parchetul
European poate colecta sau primi informații de la orice persoană privind orice comportament
care ar putea constitui o infracțiune din sfera sa de competență.
În
cazul în care cercetările Parchetului European implică persoane protejate de
privilegii sau imunități
în conformitate cu legislația națională, iar acestea reprezintă un obstacol în
calea unei anumite
cercetări în curs, Parchetul European înaintează o cerere scrisă și motivată
pentru ridicarea
privilegiului sau imunității, în conformitate cu procedurile stabilite de
legislația națională.
Parchetul
European are competența de a solicita sau de a dispune următoarele măsuri de
cercetare
în exercitarea competențelor sale:
a)
percheziția oricăror sedii, terenuri, mijloace de transport, locuințe private,
haine și orice alte
bunuri personale sau sisteme informatice;
b)
obținerea oricărui obiect sau document relevant sau a oricăror date informatice
stocate, inclusiv
date privind traficul de telecomunicație și date bancare, criptate sau
decriptate, în original
sau într-o altă formă specificată;
c)
sigilarea sediilor și a mijloacelor de transport și înghețarea datelor pentru păstrarea integrității
acestora, evitarea pierderii sau contaminării probelor sau asigurarea posibilității de
confiscare;
d)
înghețarea mijloacelor sau produselor infracțiunii, inclusiv înghețarea
activelor, dacă se așteaptă
să fie supuse confiscării de către instanța de judecată și există motive să se
creadă că
proprietarul, posesorul sau persoana care le controlează va încerca să zădărnicească confiscarea
prin hotărâre judecătorească;
e)
interceptarea telecomunicațiilor, inclusiv a e-mail-urilor către și de la
persoana suspectată, sau
a oricărei conexiuni de telecomunicații utilizate de persoana suspectată;
f)
supravegherea în timp real a telecomunicațiilor prin ordonarea transmisiei
instantanee a datelor
privind traficul de telecomunicații pentru a localiza persoana suspectată și
pentru a identifica
persoanele care au fost în contact cu aceasta la un anumit moment;
g)
monitorizarea tranzacțiilor financiare, prin ordonarea oricărei instituții
financiare sau de credit
să informeze Parchetul European în timp real cu privire la orice tranzacție
financiară efectuată
prin orice cont specific deținut sau controlat de persoana suspectată sau prin
orice alte
conturi despre care se presupune, în mod întemeiat, că sunt utilizate în legătură
cu infracțiunea;
h)
înghețarea tranzacțiilor financiare viitoare, prin ordonarea oricărei instituții
financiare sau de
credit să sisteze efectuarea oricărei tranzacții financiare care implică un
cont specificat sau
conturi deținute sau controlate de persoana suspectată;
i)
efectuarea de măsuri de supraveghere în locuri care nu sunt publice, prin ordonarea supravegherii
audio și video sub acoperire a locurilor care nu sunt publice, excluzând supravegherea
video a locuințelor private, și înregistrarea rezultatelor;
j)
efectuarea de cercetări sub acoperire, prin ordonarea unui agent să acționeze
sub acoperire sau
sub o identitate falsă;
k)
citarea suspecților și a martorilor, atunci când există motive întemeiate să se
presupună că ar
putea oferi informații utile cercetării;
l)
efectuarea de măsuri de identificare, prin ordonarea realizării de fotografii,
a înregistrării sonore
a persoanelor și a înregistrării caracteristicilor biometrice ale persoanei;
m)
confiscarea obiectelor necesare ca probe;
n)
accesul în sedii și prelevarea de probe de bunuri;
o)
inspectarea mijloacelor de transport, atunci când există motive întemeiate să
se presupună că
acestea sunt utilizate pentru a transporta bunuri legate de cercetare;
p)
luarea de măsuri pentru a urmări și controla persoane în vederea localizării
unei persoane;
q)
identificarea și urmărirea oricărui obiect prin mijloace tehnice, inclusiv livrări
controlate de bunuri
și tranzacții financiare controlate;
r)
efectuarea de supravegheri personalizate în locuri publice a persoanelor
suspectate și a terților;
s)
obținerea accesului la registrele publice naționale sau europene și a
registrelor păstrate de entități
private în interes public;
t)
interogarea persoanei suspectate și a martorilor;
u)
numirea experților, din oficiu sau la cererea persoanei suspectate, atunci când
sunt necesare cunoștințe
de specialitate.
Procurorul
European și procurorii europeni delegați au aceleași competențe ca procurorii naționali
în cadrul fazei de judecată, în special competența de a pleda, de a participa
la obținerea de
probe și de a exercita căile de atac disponibile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu