Subteranele PSD. Adevăratele motive pentru care România a ajuns în blocaj.

Aproape tot ceea ce se întâmplă de mai bine de două săptămâni în România se explică prin ceea ce se petrece, cu adevărat, în PSD.
Când destabilizezi conștient, printr-o acțiune de blitzkrieg, instituția fundamentală în lupta anticorupție a statului, înseamnă că există o foarte mare problemă. Cheia întregii acțiuni se află, în realitate, în subteranele PSD.

Totul a plecat de la Liviu Dragnea. Nici în ruptul capului, Victor Ponta nu a vrut să-l vadă trimis în judecată în dosarul referendumului. Ba chiar s-a oferit, pentru el, să se ducă să depună mărturie la DNA. Oficial, nu o dată, ci chiar de două ori. Procurorul de caz, șeful și al Secției I, Lucian Papici, l-a refuzat ferm pe premier. Nici nu avea de ce să-l audieze. Însă când Lucian Papici a semnat trimiterea lui Dragnea în judecată, a fost executat, fără drept de apel. Și nu numai el. Ci întreaga conducere a secției I.

Întrebarea fundamentală este de ce lui Victor Ponta îi e frică de Liviu Dragnea, de ce face zid pentru el? Dacă analizăm, în mod real, nu ar avea de ce.
Liviu Dragnea vrea să ajungă premier, în cazul în care Victor Ponta ar deveni președinte al României. Un om trimis în judecată pentru fraudarea importantă a unui vot popular- esența democrației, dacă ținem cont de toate standardele europene, nu va mai putea ajunge pe o asemenea funcție.
Visele de preamărire ale lui Liviu Dragnea nu sunt de ieri, de azi, ci de mai mult timp. S-a proclamat în mai multe rânduri, chiar public în momente importante, întemeietorul real al USL alături de Crin Antonescu, subliniind că ulterior a fost cooptat la idee și Victor Ponta. Și, în plus, nu este pentru prima oară când Dragnea vrea să se impună ca viara întâi, omul cu pâinea și cuțitul, cu toată puterea și în pole-position în PSD. Până acum însă n-a reușit.

Putem să ne întrebăm dacă de acum înainte poate Liviu Dragnea să-l dărâme pe Victor Ponta din funcția de prim-ministru. Față-n față cu niște alegeri europarlamentare și prezidențiale, foarte probabil că nu. Poate să-i creeze probleme în partid în alegerile ce vin? Și asta este puțin probabil. Toți veșnicii baroni pe care Dragnea îi are în spate se vor redirecționa, așa cum au făcut și cu Adrian Năstase și Mircea Geoană. Bătăliile politice ce vor veni vor fi, până la urmă, și despre supraviețuirea lor politică. Lăcomia se aliniază mereu în spatele potențialului câștigător. Iar acum, în mod real, PSD nu are decât un singur prezidențiabil. Și el este Victor Ponta.

Așadar, de ce riscă Victor Ponta un raport MCV negativ pentru România ținându-l pe Liviu Dragnea în guvernul său ca unicul trimis în judecată, în probleme mari cu Justiția și vulnerabilizând DNA? Foarte posibil ca să nu-și destabilizeze și mai mult PSD-ul. Pentru că toți știu că, la capitolul fidelitate față de conducător, pe Liviu Dragnea chiar nu te poți baza.
În plus, o dispariție a USL ar însemna ca Liviu Dragnea să-și piardă pur și simplu adevăratul obiect al muncii. Nu mai poate patina la nesfârșit între Victor Ponta, baroni și Crin Antonescu. Va rămâne doar între Ponta și baronet și, cum vrea puterea deplină, își găsește repede de lucru în partid, lucru periculos atât pentru Ponta cât și pentru întregul PSD.

Aflat acum într-un șpagat politic de zile mari cu presiuni tot mai puternice din partea liderilor județeni tot mai nemulțumiți aflați, deocamdată, lângă Liviu Dragnea, cu liderul lor de facto trimis pe mâna Justiției, cu mulți fiori ce le trec și lor pe sira spinării când aud de judecători sau de DNA, cu un PNL care a devenit principala voce de erodare și boicotare a Guvernului, cu un Crin Antonescu tot mai critic - realizând că e singur în cursa prezidențială, cu un USL în stare de disoluție din a cărei ruptură nimeni nu știe, cu adevărat, ce tabără va pierde procente mai multe, Victor Ponta, în ultimul timp, și-a arătat toate slăbiciunile.

Face greșeli politice nepermise, se contrazice singur în decizii, se înfundă, absolut de neînțeles, într-o cascadă de minciuni și erori guvernamentale, își dezamăgește partenerii externi, ia măsuri împotriva independenței Justiției și chiar și împotriva libertății de exprimare. E prins într-un tăvălug pe care pare că nu-l conștientizează, dar nici nu face niciun efort de a se trezi.

Dacă Victor Ponta are vreo mare vină până acum- e aceea că, în trei ani, de când e președinte, nu a reușit să-și reformeze, din temelii, partidul. Cu asta trebuia să înceapă, în mod real, mandatul său de șef al PSD. Dar baronii sunt aceiași, cu aceleași mentalități și probleme cu legea sau bunul simț, noua generație de miniștri nu strălucește absolut deloc, ba din contră, iar când este vorba de momente grele, dificile, partidul se bazează tot pe echilibrul celor mai în vârstă și mult mai exprimentați.

Greșelile mari și dese, deja cu puternice reverberații externe, par să se acumuleze și acum s-a ajuns în blocaj pentru că, din disperare de a-și ține stabilizat partidul, Victor Ponta a ajuns să lovească puternic în Justiție, un lucru care atât intern, cât și extern este de imposibil de acceptat.

Nu este niciun secret că, în ultimele luni, Liviu Dragnea s-a arătat foarte interesat de multe numiri în funcție din Parchete, ba chiar, în unele situații, mai mult decât era cazul. Și asta încă de pe vremea Monei Pivniceru.
Acum însă un om trimis în judecată, într-un dosar de tip epopee infracțională, culmea, a reușit să subrezească un întreg DNA.

Secția I a DNA este motorul real al Direcției Naționale Anticorupție. Acolo se instrumentează cele mai grele dosare de corupție, șeful ei vizează toate dosarele- trimiterile în judecată. În plus, extrem de important, toate rechizitoriile serviciilor teoritoriale ale DNA, din toată țara- tot la șeful secției I a DNA pe masă ajung. El propune dacă merg mai departe în justiție sau nu. Așadar, șeful secției I a DNA are un rol esențial într-o luptă anticorupție. De aici și blitzkriegul provocat de dosarul Dragnea și fiorii reci ai baronilor. Toți potențialii infractori din țară fix pe masa șefului secției I a DNA se pun.

În ultimii 8 ani, Lucian Papici asta a făcut. Mari și foarte importante dosare de corupție. Când a dat rezoluția pe dosarul referendumului în care maestru de ceremonii era Liviu Dragnea, a fost schimbat după doar 8 zile după ce fusese delegat pe aceeași funcție. A fost schimbată și adjuncta sa, procurorul Mariana Alexandru. Fără motiv, fără consultare, fără respectarea niciunui regulament sau legilor judecătorești care prevăd că schimbările se fac în interesul serviciului- deci al DNA- procurorul șef al DNA a primit, prin fax, doi noi șefi ai secției I, care în prealabil își negociaseră funcțiile cu oameni foarte apropiați PSD.

Laura Corduța Kovesi, așa cum a declarat într-un interviu pentru TVR, propusese o rocadă la șefia secției I. Mariana Alexandru- procuror șef de secție și Lucian Papici- adjunct, având în vedere că Papici avea deja două mandate pline la conducere până acum.
Propunerile sunt și astăzi pe masa ministrului Justiției, Robert Cazanciuc, rudă prin alianță cu Victor Ponta și sunt în continuare menținute de șeful DNA. Nimeni însă nu spune de ce Cazanciuc- Ponta- Dragnea refuză să numească cei mai buni oameni din DNA pe funcții, pentru că explicații logice nu există. De la Procurorul General, Tiberiu Nițu nu prea există nici așteptări. El este în continuare pe pilot politic automat.

Într-un alt interviu, pentru Digi 24, Robert Cazanciuc a spus ieri seară că rocada Alexandru/ Papici nu i se pare sănătoasă pentru că și alți procurori ar trebui să fie lăsați pe aceste funcții și, în plus, Mariana Alexandru nu ar putea să fie șefă din cauza soțului său.
În realitate, situația stă cu totul altfel. Perfect constient cât de buni sunt cei doi procurori- ca doar de numele lor s-au legat în ultimii 8 ani toate marile dosare de corupție, PSD a făcut tot ce i-a stat în putință să-i blocheze. Papici nu mai putea ocupa șefia secției iar Mariana Alexandru a lovit crunt în inima PSD atunci când a instrumentat, ca procuror principal, alături de Papici, toate dosarele lui Adrian Năstase, reușind, în premieră, ca om al legii, o condamnare cu executare pentru un fost prim-ministru. Aceeași echipă a instrumentat și greul dosar Cătălin Voicu- lovind din plin tot în incredibilele rețelele subterane ale PSD, dosar sfârșit tot printr-o condamnare: 7 ani în temnița statului.
Ca atare, pentru a o bloca pe Mariana Alexandru să ajungă șef peste Secția I, Cazanciuc l-a propus pe soțul ei șef al secției Militare. Pentru ca, mai apoi, să aibă pretext să spună că Mariana Alexandru nu prea poate să conducă secția I pentru simplul motiv că soțul ei este șeful altei secții din DNA.
Ce nu vrea să spună ministrul Cazanciuc e că, de fapt, soțul procuroarei, Ioan Alexandru, nici măcar nu a finalizat procedura de numire în funcție. Filtrul/ votul CSM și semnătura președintelui Băsescu - nu sunt încă date. La ora aceasta, plin, pe funcție, omul nu este numit.

Foarte periculos este că, în toată această teribilă acțiune de destabilizare a DNA, s-au călcat în picioare regulamente de funcționare a instituțiilor, legi, cutume.
Dacă șeful DNA nu poate să-și propună/ recomande oamenii cei mai buni pentru funcționarea instituției, atunci cine poate s-o facă?
Unde se stabilesc criteriile performanței dacă nu în lupta efectivă anticorupție?
Cum și de cine în mod real e cuantificată performanța dacă nu prin cele mai grele dosare probate în instanță? De când un procuror nu poate conduce în DNA doar pentru că l-a trimis în judecată pe capul baronilor sau i-a băgat în pușcărie pe un fost prim-ministru și un cap al rețelei politice de crimă organizată?
Cum să lucrezi, să faci echipă cu niște oameni negociați la partid?
Ce încredere să ai în ei, ca șef de instituție, pe marile dosare?
Până la urmă, la asta se reduce totul. Partidele, oricum s-ar numi ele și oricât de mari, mici, puternice sau slabe ar fi, nu pot conduce Justiția.
Și PDL a încercat asta, chiar de mai multe ori, și n-a reușit. Când era la guvernare, în PDL s-a cerut cu insistență schimbarea lui Daniel Morar. Atunci, ca și acum, totul s-a oprit în președintele Băsescu.

Președintele Băsescu nu va da înapoi și nici n-ar avea de ce s-o facă. Lupta reală anticorupție și punerea DNA pe picioare reprezintă chintesența mandatelor lui.
În 2004, a câștigat o cursă prezidențială cu proclamarea războiului  împotriva "Rafo/Jafo" și mafiei lui Adrian Năstase. În 2007 s-a luptat cu corupția din Parlament, în 2009 a câștigat  Palatul Cotroceni împotriva tuturor mogulilor corupți și, în 2012, tot pe motiv de real control asupra Justiției, a fost suspendat a doua oară.
De ce-ar renunța acum? Ca să fie liniște?! Și-ar nega principala realizare de șef de stat. În plus, nu e omul căruia să-i fie frică.
Puternicii bărbați politici care nu mai au multe de pierdut merg întotdeauna până la capăt, cu orice risc. Nu însă cu orice fel de consecințe pentru țară.
Pe toate acestea Victor Ponta ar fi trebuit să le învețe până acum. E abia la început de drum și pare că-l vrea tot mai lung. Problema este că, din slăbiciune, s-a oprit mult prea devreme.
În independența Justiției și libertatea presei, s-a oprit pe contrasens.