Când oligarhii lui Ponta au declanșat bătălia cu "Sistemul”

Știți cât le-a luat? Nici două săptămâni. Ieri, dacă ați fi dat drumul la televizor de dimineață, ați fi aflat că șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale, Marcel Opriș, este internat în stare gravă într-un spital din Viena din cauza unei boli care “i-a pus și în trecut viața în pericol” și care acum a recidivat. Ați mai fi aflat că data externării este 17 Iunie și că însuși premierul prezidențiabil al României, Victor Ponta îi urează directorului STS multă sănătate.

În realitate, șeful STS n-avea nimic. A ajuns în carne, oase și fără nicio boală la Parlament dar între timp, informația fusese difuzată publicului de presa controlată de cei doi oligarhi ai premierului: Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță.

Veți spune poate că este o întâmplare, dar acum două săptămâni niciun fel de întâmplare n-a fost atunci când în hotel cu vicepreședintele SUA, Joe Biden, a fost cazat, rezervat și plătit un personaj al lumii interlope adus tocmai din Cluj ca să defileze cu o armă albă într-un perimetru securizat pentru ca, mai apoi, să compromită întreg sistemul național de securitate. Nu, asta a fost premeditare.

În cazul Nelson Mondialul, organul de presă controlat de oligarhul Dan Voiculescu a introdus personajul, iar zona de media a celuilalt oligarh, Sebastian Ghiță, a inflamat imediat subiectul dorind să amplifice scandalul.

Se poate observa așadar o rețetă, ba chiar un tandem extrem de periculos al celor doi oligarhi atunci când sunt vizate subiecte ce țin de siguranța națională. Însă ceea ce s-a plănuit în hotelul în care era cazat vicepreședintele american este cu mult mai grav. Ținta a fost discreditarea tuturor instituțiilor care se ocupau de vizita oficialului SUA, adică SPP, SRI, STS, MAI, SIE, MapN, fracturarea relației privilegiate și de încredere pe care o au aceste servicii de informații cu cele partenere ale SUA, dezonorarea Secret Service, autorizat prin lege să protejeze demnitarii americani și, având în vedere că România n-a avut niciodată incidente grave de securitate în timpul vizitelor demnitarilor străini, direct pe tavă s-ar fi cerut capul directorului SPP, generalul Lucian Pahonțu.

Nici asta nu le-a reușit. După câte lesne putem constata, sunt însă neobosiți și inventivi. Tot încearcă. Ca atare, ieri, nici o potențială imposibilitate de exercitare a funcției/mandatului în cazul Marcel Opriș n-a ieșit prea bine. A căzut în ridicol.

Oligarhii și nu numai ei vizează, cu orice preț, tot ceea ce n-au reușit până acum să distrugă sau, prin diferite metode, să cucerească: sistemul de securitate și siguranță națională. Așa că nu le rămân decât încercările de compromitere publică a capilor serviciilor de informații sau a structurilor pe care aceștia le conduc, prin provocări constante. Cumva, în România anilor politici fierbinți, nici asta nu mai este o noutate. Singurele lucruri care diferă acum sunt lipsa de măsură, virulența și impetuozitatea.

În 2007, la prima suspendare a președintelui, vânat a fost SRI. Autori au fost tot lideri politici susținuți de oligarhi. Pe numele lor, Dan Voiculescu- președinte al comisiei de suspendare, Mircea Geoană- pe atunci, președinte de partid, Viorel Hrebenciuc și Cătălin Voicu- lideri PSD. Ultimul este acum în pușcărie.

În 2009, lupta cea mare a fost tot cu oligarhii care s-au luat la întrecere: cine să pună mâna mai bine pe viitorul președinte al țării. Erau trei: Sorin Ovidiu Vîntu,  Dan Voiculescu și Dinu Patriciu. Cu doar câteva zile înainte de alegeri, să ne aducem aminte: prezidențiabilul Mircea Geoană a anunțat că va schimba procurorul general al României. Așadar, ținta a fost inclusiv Justiția și foarte posibil statul de drept al țării. Și tot atunci, catastrofa PSD a prezidențialelor tot în capul directorului STS, Marcel Opriș, s-a spart, dacă ne aducem la fel de bine aminte.

În 2012, în timpul celei de-a doua suspendări din funcție a președintelui, s-a convocat chiar un CSAT în care a fost supusă la vot demiterea din funcție a lui Marcel Opriș. Nu a fost consens. Nu a putut fi schimbat.

A urmat accidentul din Apuseni, un proiect de lege asumat de premierul Victor Ponta de dezmembrare a STS din structura sistemului de siguranță națională și refuzul contrasemnării unui decret de decorare. Ținta aceeași: Marcel Opriș, șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale.

Față de anii anteriori, în materie de oligarhi, o diferență notabilă este aceea că locul lui Sorin Ovidiu Vîntu a fost ocupat acum cu și mai mare succes de Sebastian Ghiță. Adică chiar de cel care l-a băgat în pușcărie. În esență, un personaj cu mult mai periculos prin cinism, agresivitate, fără morală și principii și cu un constant limbaj dublu. Un intelect rudimentar care ar călca pe orice și oricine numai ca să fie mare.

Constanta asalturilor din 2007, 2009, 2012 și 2014 la adresa structurilor de siguranță națională este una singură. În spatele oligarhilor stă același partid- PSD- reprezentat prin președinții săi-  fie că s-au numit Mircea Geoană sau urmașul său, Victor Ponta.

Spre deosebire de Geoană însă, Victor Ponta suferă mai pregnant de obsesia serviciilor. De cum a venit în fruntea Guvernului, și-a tras imediat cea mai nereformată structură de informații a țării în subordine directă- DGIPI. Nici nu l-a interesat dacă serviciul este curat sau nu. Tot ce a vrut neapărat a fost să-l controleze. Apoi, a pus ochii pe structurile Armatei, a încercat să smulgă STS din CSAT și, din frică și disperare de propria corupție din partid, a sfârșit pitit în buncărul de la MapN unde-și mutase temporar biroul.

Acum, prezidențiabil nehotărât, în decădere și izolat pe scena politică, acuză toate serviciile de informații pe care n-a reușit să și le subordoneze că fabrică prezidențiabili “în laboratoare” și că nu-l vor pe el viitor președinte al României. Ar fi amuzant dacă, pentru un șef al Executivului român, n-ar fi de plans. Însă problema cu structurile de securitate națională o are și prietenul premierului, Sebastian Ghiță. Și el are obsesia serviciilor. De mic, de când se întâlnea cu șefi de unitate, prin Ploiești, pe la vânzări de mașini de spălat, până când s-a dat de ceasul morții să ajungă membru al comisiei de control a SRI.

După ce a dat nasul cu Puterea, micul Ghiță, vorba lui Cătălin Voicu, s-a văzut subit un fel de Dumnezeu al României. Acum are, în mod paradoxal, și “credința” că e ceva profund  în neregulă când DNA, SRI, SIE și alte structuri beneficiază de o încredere impresionantă din partea populației . Constatăm astfel că oligarhul din biroul premierului a ajuns să fie în total contrasens cu românii  pe care prietenul și protectorul său politic îi reprezintă. Nu înțelege sub nicio formă de ce poporul are încredere în stat. În stat de drept, în direcție strategică și luptă anticorupție în beneficiul populației. Vorba aceea, cine se aseamănă, mereu se adună.

Acum câteva zile, procurorul șef al DNA- principala instituție anticorupție a României-  a spus printre rânduri că este într-un real pericol din cauza investigațiilor de corupție la adresa politicienilor. A vorbit despre posibilitate de schimbare de competențe, de desființare, ba chiar modificări legislative, în ciuda faptului că instituția este de ani buni un exemplu de bună practică europeană.

Culmea este că nici acest pericol nu este nou și, de mai bine de cinci ani, a devenit tot o constantă. Autorul este același: un PSD aflat la Putere.

În 2009, tot un reprezentant al partidului cu puternică influență în leadership, Cătălin Voicu, povestea colegilor săi cum unește el “DNA-ul cu DIICOT-ul. Ca să pot da afară pe toată lumea! Purificare! Nu mai e Direcția Națională Anticorupție, e Direcție de Crimă Organizată și Anticorupție! Am demult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu de la pensie, l-ai pus acolo, ai terminat, e fiară! “…"Băi, șefule, dar nu ne ia iar pe noi?", îl întreba pe Voicu Alexandru Mazăre. "Nu! Cine să vă ia pe voi?" "Un Dumnezeu, poate, atât".

Așadar, pericolul este cât se poate de real, actorii se mai schimbă doar pentru că mai intră și în pușcărie, însă obsesiile au rămas aceleași: structurile de securitate națională și Justiția României.

Tot atunci, în 2009, DGIPI-ul, acum în subordinea directă a prezidențiabilului premier Victor Ponta, ne amintim: spulbera un Guvern și o coaliție aflată la Putere, schimba trei miniștri de Interne și lăsa, prin Moș Crăciun, dosare, pe băncuță, în Cișmigiu pe care le găsea subordonatul lui Voicu, Marian Vanghelie. 

Anul acesta, foarte probabil, Moș Crăciun va veni direct în studiourile oligarhice de televiziune.

În plină campanie prezidențială, acum cinci ani, Cătălin Tolontan i-a spus lui Vîntu: ”Avem un stat slab și moguli puternici”. Iar Vîntu a rostit celebrul dicton: ”Întăriți-vă statul, domnilor!”.

În 2014, în debutul campaniei prezidențiale, vedem că, deși vânat constant și de-a dreptul obsesiv de aceeași zonă politică, statul nu mai crede sub nicio formă în Moș Crăciun. Și, culmea, nici în oligarhie. 

Până la urmă, este o realitate: și marele Vîntu din 2000, 2009, 2011, în 2014 este minuscul. Prin tot ceea ce a făcut, s-a întors fix acolo de unde a și venit. La origini. În pușcărie.