Cum îl acuză PSD pe Președintele Băsescu că "vrea să arunce România în aer"

Țintele axei Voiculescu - Ponta - Dragnea

Nimic din ce se întâmplă zilele acestea nu este deloc întâmplător. Vorbim, în esență, de două tabere care, în momente cheie, au ales să-și dea mâna, fiecare având interesele sale. Iar timeingul este perfect. Scopurile, țintele acestei axe sunt atât de bine delimitate încât, de ceva timp, și o parte, dar și cealaltă, pare că tot ce face este să-și ajute, cu toată puterea, partenerul. Și atât timp cât axa are, printre altele, și inamici comuni - mai bine nici că se putea.

1. Să nu credeți nicio clipă că un document dintr-un dosar instrumentat de DNA poate fi găsit întâmplător, pe stradă. De fiecare dată, documente de acest gen, parte dintr-un dosar aflat în faza actelor premergătoare, este livrat, cel mai probabil, de cei care au acces la el doar pentru servirea unui interes. Așadar, documentul ANRP- George Băeșu fiind prieten bun cu baronii PSD, fin cu unul dintre ei, care l-au și pus în funcție- a fost trimis de el Parchetului General și DNA. Documentul a circulat și pe la Ministerul Agriculturii, cât și în alte zone ce țin de Guvernul României. Cumva, actul a fost trimis acolo unde trebuia: în mâna unui trust de presă. Și asta pentru că trebuia făcută și inflamată public o anumită așa-zisă legătură care se dorea scoasă în evidență: Lucian Papici- Traian Băsescu. Care este scopul real al acestei acțiuni? Dărâmarea unui foarte important dosar penal: dosarul referendumului, în care Liviu Dragnea are, deloc întâmplător, mâine primul termen la Curtea Supremă de Justiție.
Așadar documentul- parte a unui cu totul alt dosar penal- este scos public cu o săptămână înainte de termenul lui Dragnea doar pentru că el conținea o formulă de adresare în care era menționat numele procurorului Lucian Papici care, la vremea trimiterii documentului era șef al secției I a DNA. Iar majoritatea actelor se trimiteau sub acea formulare. Documentul mai avea însă o mențiune importantă: Nana- localitatea unde fiica președintelui a cumpărat teren.
Cum poți să dârâmi un dosar important- ca cel al referendumului- de la primul termen? Acuzând, prin orice mijloace, procurorul care l-a instrumentat și a semnat pentru trimiterea ta în judecată că a executat comenzi politice, decredibilizându-l printr-o fantastică presiune publică și mediatică, chiar în ciuda aplauzelor Departamentului de Stat al SUA de care a beneficiat. Ca atare, scoți o hârtie care-i conține numele și cuvântul cheie- Nana- dintr-o altă speță, o vânturi în ventilatorul mașinăriei propagandistice, începi să urli cu toată puterea și să acuzi în neștire.

"Procurorul lucrează la comanda președintelui", "procurorul a folosit instituția în care lucrează ca să verifice terenul fiicei președintelui", "procurorul să fie acuzat de abuz în serviciu", "procurorul să fie anchetat de CSM", "facem o comisie parlamentară de anchetă". Trecând peste toate încălcările de Constituție- în care un premier, parte a puterii Executive, nu poate forța CSM- putere Judecătorească, o comisie parlamentară- putere Legislativă, nu poate ancheta puterea Judecătorească, niște parlamentari nu pot face investigații pe un document parte dintr-un dosar aflat în faza actelor premergătoare- toate acestea le-ați auzit pentru că doar asta s-a dorit. Și, după cum vedeți mai sus, campania propagandistică nu s-a oprit.

Dacă toate acestea au avut succes vom vedea mâine. Completul de trei judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fața căruia Liviu Dragnea, cel mai probabil, se va prezenta ca o victimă politică a unei inventate și propagate relații vechi între procurorul care l-a trimis în judecată și președintele Băsescu, va decide dacă crede axa Voiculescu- Ponta- Dragnea sau dacă dosarul epopee a furtului în alegeri libere din România, furt al esenței democrației,  merge înainte în judecată. Dacă se va judeca mai departe, pe baza probelor, cel mai probabil, visul lui Liviu Dragnea a ajunge premier al României baronilor se va spulbera.

2. A doua țintă comună a axei Voiculescu- Ponta- Dragnea este compromiterea, prin orice mijloace, a președintelui Traian Băsescu și a familiei sale. O dată ce acțiunea fundației apropiată de Dan Voiculescu și cea a lui Sorin Roșca Stănescu s-au făcut praf pentru că se baza pe documente falsificate dintr-un alt dosar penal, președintelui Băsescu neputându-i-se fabrica un dosar pentru a fi suspendat de drept din funcție în 2014, axa s-a concentrat acum pe inflamarea unui scandal legat de achiziția de teren în Nana.
Rețeta e aceeași: acuzații peste acuzații care mai de care mai grave, inființarea unei comisii parlamentare care să ancheteze, la fel de neconstituțional, un contract dintre o persoană privată și o bancă, aducerea la lumină a unei discuții, post semnarea contractului, dintre președintele Băsescu și un ministru pe tema menținerii în funcție a șefului băncii, și așa circul la nivel public este garantat.

Am auzit, în spațiul propagandistic, acuzații extrem de grave: de trafic de influență, chiar de spălare de bani.
Cel mai demn și corect ar fi, pentru axa Voiculescu- Ponta- Dragnea să pună pe cineva să depună o plângere sau denunț penal cu subiect și predicat împotriva președintelui Băsescu sau, dacă doresc, chiar împotriva fiicei sale, la Parchetul General al lui Tiberiu Nițu- Șinc, fan Ponta.  Dacă sunt ilegalități, cu siguranță ele trebuie dovedite și aflate de toată lumea. Dacă nu, denunțul calomnios poate fi pedepsit cu până la 3 ani de închisoare iar producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsesc cu închisoare de până la 5 ani.

Dacă nimeni însă nu are nici măcar o urmă de demnitate, aceasta este proba cea mai clară că, pe toți acești oameni, nu-i interesează până la urmă Justiția, fapta corectă sau incorectă, legală sau ilegală, ci îi interesează numai acuzațiile nefondate și propaganda ieftină de largă intindere mediatică, cu scopul de a acoperi teme sensibile, de actualitate pentru populație, prin creare de suspiciuni nedovedite la adresa inamicului comun și familiei sale.

3. O să vă întrebați cu ce s-a ales din toate acestea Dan Voiculescu. E simplu: condamnat la cinci ani cu executare în primă instanță într-un dosar de către Justiția din România și trimis în judecată în altul- a rămas, deocamdată, în jocul cel mare.

În schimbul susținerii mediatice totale, a făcut în așa fel încât să oprească desecretizarea dosarului Dunărea Operativ, dar n-a reușit. A blocat totuși niște semnături ale Guvernului și premierului. A reușit să mai creeze un scandal în jurul președintelui Băsescu, a reușit să-l dărâme după 17 ani, pe "Mitică la brutărie", care l-a înfundat în dosarul șantajului și poate că va lua și meciurile. Cel mai probabil, alături de PSD, va rămâne și la guvernare după ruperea USL.

Credeți că 9 ani un alt om, în afară de Traian Băsescu, ar fi reușit să reziste, cu orice cost politic, cu prețul a două suspendări de funcție și celei mai teribile și susținute coaliții mediatice de compromitere din ultimii 20 de ani, unor personaje ca Dan Voiculescu și Sorin Ovidiu Vîntu? Răspunsul este, evident, negativ. Istoria recentă a dovedit că n-a putut asta niciun alt Președinte al României.

Chiar dacă are viitorul politic în față, de un an și jumătate, Victor Ponta a demnonstrat aproape oră de oră că nici măcar nu poate aspira la o mică parte din tăria, tenacitatea, flerul și rezistența fantastică a omului politic Traian Băsescu. Președintele Băsescu le are în sânge. De aceea, acum, în România, chiar și după aproape un deceniu de eră politică, nimeni n-a reușit să se ridice la nivelul lui.

Ca atare, orice coalizare a lui Victor Ponta cu asemenea tip de personaje nefaste pentru România ultimilor 25 de ani va fi letală pentru viitorul lui.

România are nevoie, totuși, de oameni cinstiți.

De la "spălare" la "trădare". Cine-l punea pe Crin Antonescu Președinte interimar al României.

Vă mai aduceți aminte? "Câte-o hârtie din trecutul fiecăruia (...) Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiția în mână, ai toată Curtea. Da, am Poliția. Vreau să-l arestez pe Onțanu, vreau să-i fac dosare lui Oprea. De jos dosarul, sus merge șnur".
În 2008, Cătălin Voicu n-a ajuns ministru de Interne. Urma să ajungă după decembrie 2009, dacă Mircea Geoană câștiga Președinția României.

Să ne aducem la fel de bine aminte: în perioada 2008-2009, în Guvernul PDL-PSD, marea bătălie tot pe ministerul de Interne și DGIPI a fost. Au picat trei miniștri - Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Dan Nica- iar, în final, s-a rupt și Guvernul.

În campania pentru Președinție, să nu uităm: Marian Vanghelie, apărătorul lui Mircea Geoană și subordonatul lui  Cătălin Voicu/ Mitică Iliescu, se întâlnea cu Moș Crăciun pe bancă, în Parcul Cișmigiu care-i dădea documente, hârtiuțe. Sorin Roșca Stănescu, tot ca o întâmplare, îl acuza pe fratele Președintelui  României, Mircea Băsescu și implicit pe președintele Băsescu, candidat în alegerile prezidențiale, de implicare în niște afaceri legate de traficul de armament, acuzații foarte grave, menite să aducă un prejudiciu important de imagine, să atragă atenția nu numai intern ci și extern, acuzații niciodată dovedite.

Apoi a urmat altă acuzație gravă, pe aceeași filieră Roșca Stănescu: Băsescu a fost la Riad cu un avion folosit de Viktor Bout, cunoscutul traficant de armament. Documentele puse la dispoziție de Palatul Cotroceni, cât și imaginile din Riad, au arătat că președintele Băsescu n-a fost în avionul respectiv.

Dacă aș enumera toate mizeriile lansate pe piață în 24 de ani și umflate doar în anumite zone ale presei, probabil că aș scrie volume întregi. Aș începe cu celebrul caz Iliescu-KGB, aș trece și prin șantajul la adresa fostului președinte ANI și aș termina cu ce se întâmplă zilele acestea.

Important este de văzut că, în esență, întâlnim aceeași rețeță și, în scenariu, găsim aceleași instituții, aceleași zone din presă și același tip de personaje tributare și practicante a acțiunilor fostei Securități. Destul de des, toate acestea îl includ și pe Roșca Stănescu, fost colaborator al Securității, sub numele conspirative "Deleanu" și "H15", așa cum el a recunoscut.

EPISODUL 1. Încheiat eșecul celei de-a doua suspendări, cineva pune pe piață "hârtiuța". Nu una reală, ci o baterie de documente falsificate în scopul fabricării unui dosar penal în care să existe o acuzație extrem de gravă: spălare de bani. Cinci presupuse tranzacții din conturile unei firme off-shore din Cipru, care-i aparținea lui Sorin Ovidiu Vîntu, care oricum era anchetat pentru spălare de bani prin aceeași firmă dar și pentru tranzacții suspecte în Indonezia în scopul favorizării infractorului Nicolae Popa, sunt depuse la Parchetul General în luna Martie anul acesta de către o fundație apropiată de Dan Voiculescu.

Plângerea nu se depune oricum, ci sub forma unui denunț care proclamă că "sunt întrunite elementele constitutive ale unor fapte de natură a atrage răspunderea penală" dar care, culmea, cere extrem de evaziv "tragerea la răspundere a persoanelor care se fac vinovate". Fapta o stabiliseră: era penală. Dar nu se scrie niciun cuvânt despre nicio persoană, nimeni nu este nominalizat sau indicat, deși ținta era foarte clară: Traian Băsescu.

Putem să ne întrebăm, în mod logic, de ce s-a redactat astfel și deloc întâmplător. Iar aici sunt două explicații posibile: pentru că se știa că documentele sunt false și,  în cazul nominalizării precise a unor persoane, depunerea denunțului s-ar fi întors ca un bumerang în capul oamenilor lui Dan Voiculescu sub forma infracțiunii de denunț calomnios. În plus, orice altă nominalizare, în afara persoanei lui Traian Băsescu, ar fi distras atenția de la scopul inițial și poate că ar fi pus anchetatorii să-i ia la întrebări pe mandatarii financiari ai Alianței D.A, de la PNL sau PDL, iar asta nu ar fi convenit.
Așa, nu a fost indicat nimeni. Dacă n-ai denunțat pe nimeni, genericul "persoane care se fac vinovate" nu te pot trage la răspundere și, teoretic, ești protejat de Codul Penal. Denunțul calomnios este o infracțiune penală care se pedepsește cu închisoare până la 3 ani iar producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepsește cu închisoare până la 5 ani.

Din martie de când a fost depus denunțul, Parchetul General trimite speța la Parchetul Capitalei. Și de aici încep multe lucruri ce cu greu pot fi înțelese. Procurorii și polițiștii se apucă să lucreze la speță, deși în primul rând, pe documente ar fi trebuit să se pronunțe Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Dacă ele sunt reale sau nu. Oficiul nu spune nimic, insitituția fiind condusă de fostul consilier personal al ministrului de Interne, Radu Stroe, Neculae Plăiașu, fost șef al ANAF pe vremea lui Adrian Năstase, fost șef de diviziune în DGIPI.
Ca atare, procurorii de la Capitală și polițiștii caută acul în carul cu fân, din SUA până-n România și Cipru și invers, în așa-zisele documente fiind menționate și două instituții bancare americane intermediare. Totul sub atenta monitorizare a lui Dan Voiculescu. Trec opt luni și...nimic. Dosarul de spălare de bani nu era gata.

EPISODUL 2. Sorin Roșca Stănescu, aflat în dificultate în Justiție chiar din cauza sutelor de mii de euro și dolari primiți de la firma din Cipru a prietenului său, Sorin Ovidiu Vîntu, pe spețe de spălare de bani, intră în panică și iese la atac dar nu oricum. Alege să se protejeze, ca și oamenii lui Dan Voiculescu. Marți, pe 5 Noiembrie, se trezește dis de dimineață și se duce în Senat să facă declarații politice protejate de imunitatea conferită de Constituție care să nu atragă răspundere penală. Spune cu subiect și predicat că președintele Traian Băsescu își ascunde banii prin Seychelles. Chiar și cu imunitate, președintele Băsescu anunță că-l dă în judecată pentru că astfel de acuzații grave îi periclitează mandatul.

Sorin Roșca Stănescu, pus evident în încurcătură, nu se lasă. Preia documentele false de la ministerul lui Radu Stroe și, a doua zi, pe 6 Noiembrie, tot de dimineață și tot protejat de imunitatea constituțională care nu atrage răspunderea penală pentru declarații politice se duce în Senat și-l acuză pe președintele Traian Băsescu cu subiect și predicat de spălare de bani, prezentând aceleași documente falsificate pe care le depusese, în Martie, la fel, fără nicio răspundere penală, fundația apropiată de Dan Voiculescu la Parchet. În seara aceleiași zile, după 8 luni, intră în scenă și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, condus de fostul consilier al lui Radu Stroe, via DGIPI care, brusc, se autosesizează.

A doua zi, pe 7 Noiembrie, Oficiul  confirmă oficial o autosesizare pe care ar fi trebuit s-o declanșeze de mai bine de o jumătate de an. Crin Antonescu anunță că ar putea să înființeze și o comisie parlamentară de anchetă, deși în acel moment nicio instituție nu confirmase veridicitatea documentelor. Cine urma să vină să vorbească în comisie? Păi cei care au anchetat cazul 8 luni, prin SUA și Cipru, adică oamenii lui Radu Stroe și poate chiar și ministrul personal.
Joi seara, tot pe 7 noiembrie, președintele Băsescu iese și arată că documentele sunt falsificate, îl numește pe Roșca Stănescu un "mincinos prost" și-l trimite unde a fost "înalt prea sinucisul Năstase".

Vineri, Parchetul General spune în mod oficial, în urma unui răspuns primit în aceeași zi de la Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor că "operațiunile menționate în mesajele swift nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate" iar "concluziile verificărilor vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei care, în prezent, este în faza actelor premergătoare".
Așadar, după 8 luni, dosarul de spălare de bani care-l avea ca țintă pe președintele Băsescu și urma să fie confecționat în baza unor documente false va fi, cel mai probabil, închis. Și asta, fără să atragă răspunderea penală a nimănui.

SCOPUL. În mod evident și fără niciun dubiu, ținta acestui dosar era președintele Traian Băsescu. Un dosar penal pe o acuzație de finanțare a campaniei din 2004 prin operațiuni de spălare de bani ar fi fost devastator pentru ambele mandate ale președintelui. O finanțare a campaniei ce a dus la ocuparea funcției prezidențiale, prin operațiuni suspecte ar fi pus sub semnul întrebării însăși esența mandatelor- lupta anticorupție începută, în 2004, prin "Rafo- Jafo", și încă în desfășurare.

De la acest dosar confecționat pe spălare de bani, acuzație extrem de gravă care ar fi atras atenția nu numai intern ci, mai ales, extern, până la o punere sub acuzare a președintelui Traian Băsescu de către Parlament nu ar mai fi fost decât un pas. Nici în 2007 și nici în 2012 majoritățile parlamentare care l-au suspendat pe președinte nu s-au încurcat în detalii și nici nu au găsit încălcări grave de Constituție care să susțină acțiunile consecutive de suspendare.

Cel mai probabil însă, dacă planul ar fi fost dus până la capăt cu succes, acum, președintele Băsescu nu ar mai fi fost suspendat, pentru că asta ar fi implicat și Curtea Constituțională, ar fi presupus un referendum de demitere, o campanie, un cvorum- acțiuni ce nu ar mai fi garantat atingerea sigură a scopului: debarcarea lui Traian Băsescu în ultimul an de mandat.
Foarte posibil este ca, pe baza acestui dosar confecționat pe acuzația de spălare de bani, Parlamentul, cu votul a două treimi din aleși, ar fi votat punerea sub acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare.
Ce înseamnă înaltă trădare, ce presupune ea, ce anume acțiuni o definește? Hotăra evident Parlamentul și, eventual, comisia de anchetă pe care deja o anunțase președintele Senatului, Crin Antonescu.
Punerea sub acuzare ar fi fost inițiată, așa cum spune și Constituția, de majoritatea simplă a Parlamentului, i s-ar fi adus la cunoștință șefului statului, iar de atunci președintele Băsescu ar fi fost suspendat de drept din funcție.
Competența de judecată pe speță ar fi aparținut Curții Supreme de Justiție iar până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare ce ar fi atras demiterea de drept din funcție, președintele Băsescu ar fi fost scos din joc poate chiar în tot anul 2014.
Automat, de la punerea sub acuzare, președinte interimar al României ar fi ajuns, pentru a doua oară, Crin Antonescu. N-ar mai fi avut nevoie chiar atât de mult de sprijinul PSD pentru un ocuparea unui mandat plin la Cotroceni. O serie de pârghii ar fi fost în mâna lui. Dar cum este foarte puțin probabil ca efectiv toată lumea să fi uitat cum a acționat, tot de la Palatul Cotroceni, anul trecut, același Crin Antonescu, întreaga acțiune liberalo-voiculesciană s-a făcut praf.

ACTORII. Dan Voiculescu- obsedat de eșecurile succesive ale suspendărilor, ar fi reușit, în sfârșit, să-l dărâme pe președintele Traian Băsescu și să-și impună un președinte al României cu care este aliat oficial și care i-ar fi dat, cu siguranță, mult mai puține bătăi de cap: Crin Antonescu. În plus,Voiculescu are o sentință, pe fond, în primă instanță, de 5 ani de închisoare cu executare în dosarul ICA și un alt dosar de șantaj în care, pentru complicitate, alături de fiică și tot trustul este trimis în judecată.

Crin Antonescu- ar fi ajuns președinte interimar al României a doua oară, avantaj net atât pentru el, cât și pentru un PNL consolidat, într-o cursă prezidențială pentru ocuparea legitimă a funcției de șef de stat, fără sprijin PSD.

Sorin Roșca Stănescu- ar fi scăpat de emoțiile legate de finanțările de tip spălare de bani de la prietenul său Sorin Ovidiu Vintu și foarte probabil ar fi devenit, alături de Voiculescu, artizanul scoaterii din scenă cu forța unor documente false și în baza unei acuzații devastatoare de spălare de bani și trădare, a președintelui Băsescu.

Sorin Ovidiu Vîntu- și el ar fi scăpat foarte probabil de toate emoțiile nenumăratelor dosare în care mai este anchetat și judecat (PSV, Nicolae Popa, FNI), ar fi reintrat și el lângă Dan Voiculescu în jocul cel mare, drept mogulul pușcăriaș care i-a dat Puterea pe mână lui Crin Antonescu, ar fi lăsat în ofsaid PSD și s-ar fi răzbunat și pe președintele Băsescu.

Radu Stroe, MAI, Neculae Plăiașu, ONPCSB, DGIPI- ar fi devenit cavalerii vrednici și destoinici ai unei lupte în care ar fi folosite și implicate direct instituții ale statului pentru confecționarea unui dosar penal de spălare de bani în baza unor falsuri care l-ar fi dărâmat pe președintele Băsescu și l-ar fi adus în pole position și, implicit, la Putere, pe ușa din dos și, în primă fază, fără alegeri, pe Crin Antonescu.

Cum a dezvăluit Președintele Băsescu planul "coaliției pușcăriabililor" pentru 2014

Aproape nimic întâmplător n-a fost invocat de către Președintele României, Traian Băsescu, în ultima ieșire de ieri, de la Palatul Cotroceni. Totul a fost plin de semnificații importante, rostit apăsat, ferm, cu detalii devastatoare din punct de vedere politic pentru liderii USL care s-au trezit luați prin surprindere, loviți cu leuca în moalele capului, buimaci, și puși în fața unor fapte și realități crude. Neavând argumente credibile să le explice, nu au știut cum să reacționeze. Bâlbâiala a fost evidentă.

În fapt, ce a dezvăluit președintele Băsescu? Un mare plan, un joc mai amplu, pus la cale pentru un unic scop: cucerirea Palatului Cotroceni în decembrie 2014 și, evident, acapararea totală a Puterii. Ca orice plan, el este etapizat, desfășurarea lui a început deja și cuprinde mai multe componente: Presa, Justiția și persoana fizică și politică Traian Băsescu.

Ca atare, să le luăm pe rând:

PRESA. Nu trebuie decât să citim niște rânduri de acte normative, să vedem niște atitudini evidente, să le coroborăm cu mai multe acțiuni clare și la fel de publice, și vom vedea că scopul real și imediat este asanarea oricărei poziții mediatice critice la adresa actualei Puteri și crearea, pentru cursa prezidențială din 2014, a unei mari coaliții mediatice care să susțină un unic candidat la Președinție.
În 2009, în alegerile prezidențiale, a fost la fel. Toate imperiile mediatice ale mogulilor potenți, lacomi și nu foarte inteligenți au susținut cu toată tăria un candidat, pe Mircea Geoană, iar finalul a fost mai mult decât devastator: trusturile și întreaga mașinărie s-au făcut praf, candidatul Geoană a pierdut Președinția României, iar oamenii care, cu adevărat, voiau să controleze Președintele României au falimentat, au ajuns în pușcărie, s-au lovit implacabil de propriile dosare din Justiție și nelegiuiri de care fugeau sau, după caz, zac și acum în temnițele statului.
Spre deosebire de 2009 însă, în 2014, planul include și Televiziunea Publică și Radioul de stat. Și ele ar trebui să facă parte din această mare coaliție mediatică iar portdrapelul ar trebui să-l țină, bineînțeles, trustul controlat de Dan Voiculescu.
La TVR cel puțin este speculată din plin dificila situație financiară și este susținut un blocaj, responsabili de toate aceste acțiuni în desfășurare fiind tot politicienii puterii și politrucii din dotare. Așa se face că, oricând, în baza unei legi de organizare și funcționare a SRTV, modificată de majoritatea de 70% a USL din Parlament sau în baza unui Cod al Insolvenței ce are ca primă victimă presa fragilă financiar, oricine poate veni și cumpăra sau anexa la bucată Televiziunea Publică, deși TVR și SRR sunt obiective, instituții care țin de sistemul de siguranță națională a României.
Sub fanionul trustului subrezit de un dosar de șantaj, trimis în judecată ca persoană juridică cu patroni cu tot, tot ce poate fi controlat financiar în presă ar trebui să se încoloneze în susținerea mediatică a principalei candidaturi din 2014 pentru Palatul Cotroceni.
Cel mai probabil, se vor reedita momentele din 2009 și nu numai: blocaj mediatic total pentru ceilalți candidați, manipulări, dezinformări, atacuri furibunde, linșaje mediatice. Semnalele deja au apărut, doar cine nu vrea nu le vede. Rețeaua mediatică la care se adaugă câteva zone evidente din mediul online și destul de puțin din tradiționala presă scrisă/online, și ea în dificultate financiară, este ca și unsă, în block-start.
Un singur lucru este cert în capul acestor oameni: ai presa, controlezi mintea oamenilor, a electoratului, controlezi candidatul, îi ai la mână pe veci pe numărul 1 al țării, ai imunitate, poți fura în neștire, nu pățești absolut nimic.
Acesta este lanțul trofic al sistemelor politico-mediatice asemănătoare structurilor de tip Cosa Nostra: fiecare parte se hrănește din vulnerabilitățile celeilalte, într-o dependență totală. Nu contează cât de mult se urăsc sau se iubesc, important este scopul final și ca toată lumea să aibă ceva de câștigat ca să fie cât de cât mulțumită. Cu asta s-a luptat omul politic Traian Băsescu aproape un deceniu. Și spre disperarea multora, a câștigat.
Din decembrie 2014 însă, va fi altcineva la Palatul Cotroceni. Din păcate, toți candidații oficiali și neoficiali ai USL la Președinție sunt extrem de slabi și de dependenți de acest tip de sistem.

JUSTIȚIA. Vă întrebați cumva cine stă în spatele acestei coaliții? Răspunsul este simplu: toți cei care vor să cucerească cu orice preț Puterea. Veriga cea mai importantă o reprezintă, evident, politicienii. Iar dacă vorbim de USL, putem identifica cu foarte mare ușurință o adevărată galerie de lideri în mare dificultate cu Justiția.
Liviu Dragnea- președinte executiv PSD- trimis în judecată în dosarul referendumului, o multitudine de baroni celebri ai PSD cu procese în instanță, Relu Fenechiu- trei ani cu executare în primă instanță în dosarul Transformatorul, o altă serie de liberali trimiși în judecată sau urmăriți penal, Dan Voiculescu- cinci ani cu executare în primă instanță în dosarul ICA, trimis în judecată în dosarul șantajului, dosare de corupție ce încep să zguduie Guvernul.
Peste toate acestea, în ultimul an și jumătate asistăm la o adevărată furie concertată și dublată de acțiuni nefaste pe tot ceea ce înseamnă palier judiciar. Atitudini vădite și acțiuni de intimidare a Justiției, a CCR, din partea premierului Victor Ponta și președintelui Senatului, Crin Antonescu, decapitarea politică a unor procurori apreciați de misiunile diplomatice occidentale ce soluționaseră dosare importante, acțiuni de control politic disciplinar asupra magistraților, declarații de susținere a oamenilor politici certați cu legea cu scopul de a intimida judecătorii, blocaj politic asupra organismelor care ar trebui să apere independența sistemului judiciar, inițierea și susținerea unor falii în sistem, atitudini care au condus la oprirea flagrantă a unor anchete în plină desfășurare, un Parlament care face zid pentru orice cercetat penal, tot împotriva Justiției. Ba mai mult, chiar vrea s-o șubrezească legislativ, din temelie.
Toți acești oameni au vrut, vor și acum și vor vrea și anul viitor același lucru: să controleze Justiția ca să se protejeze în fața ilegalităților.
Asta au făcut până în 2004, asta au vrut și în 2007- la prima suspendare, asta au dorit și în 2009- la alegeri, asta și-au propus și anul trecut, în 2012, la a doua suspendare a Președintelui României. Toți cei care au contribuit decisiv, chiar politic, în sprijinul acestor acțiuni, ultima cu consecințe în destabilizare a statului, sunt cei de mai sus. Singura lor mare frică este cea de Justiție.

Pe de altă parte, puțini știu, de exemplu, că multe dintre acțiunile și atitudinile mogulului Dan Voiculescu legate de președinții României din ultimii 15 ani au legătură și cu un alt lucru: situația arhivei Întreprinderii de Comerț Exterior Dunărea, firma creată în 1982 pentru ca să asigure veniturile Securității, ca o structură a spionajului extern prin care se derula și controla comerțul exterior al României. ICE Dunărea a fost desființată în 1990 și odată cu ea au dispărut sute de milioane sau poate chiar miliarde de dolari.
În 1999, într-o seară, după un CSAT, tot ceea ce poate să însemne Dan Voiculescu a intrat în panică. Emil Constantinescu, Președinte al României declasificase arhiva ICE Dunărea. Un atac susținut a început imediat din partea trustului care s-a finalizat în 2000, odată cu alegerile prezidențiale și cu ieșirea din scenă a lui Emil Constantinescu, învins "de structuri".
Pe 20 Decembrie 2000, noua Putere - PDSR- se instalează și, în frunte cu Ion Iliescu și cu Adrian Năstase, clasifică într-unul din primele CSAT arhiva ICE Dunărea care ajunsese deja în ancheta Parchetul General, sub coordonarea unei echipe mixte alături de SIE, sub coordonarea procurorului Ovidiu Budușan. Potrivit unor relatări ale vremii, ancheta procurorului Budușan ajunsese spre final dar a fost inexplicabil blocată de refuzul BNR de a colabora cu privire la conținutul și traseul unor bani derulați prin două conturi. Oricum, arhiva ICE Dunărea a fost clasificată din nou, ancheta s-a oprit iar Cătălin Harnagea, fost director SIE a spus după aceea că totul ar trebui totuși să fie în ancheta Parchetului General. Au urmat 4 ani de liniște.
Pe 28 Februarie 2005, în a doua ședință CSAT condusă de noul Președinte al României este pentru a doua oară declasificată arhiva ICE Dunărea: "CSAT a stabilit declasificarea arhivelor "Dunărea" urmând ca, în 30 de zile, în urma analizei efectuate de SIE, depozitarul acestei arhive, să se stabilească tronsoanele care pot fi declasificare și făcute publice". Atacul la adresa lui Traian Băsescu deja începuse.
1 Octombrie 2013, președintele Băsescu inițiază o hotărâre a CSAT de desecretizare a ultimei părți din arhiva ICE Dunărea, "Dunărea Operativ". Premierul Ponta refuză să semneze decizia, la fel și miniștrii, președintele Băsescu face un nou proiect de hotărâre- refuzul din partea premierului Ponta și Guvernului se menține, serviciile speciale își dau semnătura, iar pe 30 Octombrie 2013, deja SIE și CNSAS intră în posesia hotărârii CSAT de a preda/primi arhiva "Dunărea Operativ". Totul va avea loc săptămâna viitoare. Iar arhiva Crescent cel mai probabil se află în Cipru.

Detaliul devastator din punct de vedere politic și pe termen lung pentru Victor Ponta este refuzul constant de a semna pentru declasificarea arhivei "Dunărea Operativ". De ce a făcut asta Victor Ponta, de ce îi este frică și a ales să-l protejeze pe Dan Voiculescu poate chiar de Justiție, din moment ce chiar verișoara mogulului, aflată în plin proces, a cerut niște documente pentru care 10 ani SIE a decis că este mai bine să fie ținute la secret.
Decizia lui Ponta e cu atât mai suprinzătoare cu cât, ca fost procuror, în perioada 1998-2001, adică exact perioada în care a fost declasificată pentru prima oară arhiva ICE Dunărea și anchetată de procurorul Budușan, era la Parchetul General și știe foarte probabil greutatea unei asemenea acțiuni și însemnătatea ei.

De ce face zid Victor Ponta pentru un exponent al fostei Securități, un om cu condamnare pe fond în primă instanță, acuzat că a prejudiciat cu zeci de milioane de euro statul român, un om trimis în judecată recent pentru complicitate la infracțiunea de șantaj? Ce arată în acest moment cancelariilor occidentale, ce par deja neîncrezătoare, posibilul candidat la Palatul Cotroceni, Victor Ponta? Că-i este teamă și poate fi oricând controlat la o adică de un exponent al fostei Poliții Politice. Acest refuz constant, inexplicabil, este de-a dreptul distrugător pentru viitorul său.
Culmea este că, în replică la toate aceste acțiuni de neînțeles, Victor Ponta a ales să-l atace în stilu-i caracteristic pe Traian Băsescu spunând explicit că, în 1989, "Băsescu era la Securitate". Victor Ponta, premier al României în exercițiu, a spus că-și susține afirmațiile în baza unor așa- zise documente prezentate de un alt colaborator al lui Dan Voiculescu, Mugur Ciuvică. Ciuvică a pierdut în România procesul cu președintele Băsescu, există hotărâre definitivă și irevocabilă a Justiției române, a pierdut și la CEDO procesul iar nici până acum nu i-a plătit despăgubirile de 500 de milioane de lei vechi pe care i le datorează șefului statului.

TRAIAN BĂSESCU. Cum în ultimii 9 ani, Dan Voiculescu, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să-l dărâme pe președintele Băsescu, fâcând din el mai degrabă o obsesie ce ar putea fi tratată într-o clinică de specialitate, ultima idee vânturată asiduu de un an a fost aceea de a se coace un dosar pe numele lui Traian Băsescu.
Ca atare, în martie anul acesta, o fundație controlată tot de Dan Voiculescu, a depus la Parchetul General o plângere penală și mai multe așa-zis documente care ar fi arătat niște tranzacții suspecte în contul Alianței D.A, în 2004, în valoare totală de 7 milioane de dolari.
Firma ce făcea viramentele era a lui Sorin Ovidiu Vîntu, un alt mogul pușcăriaș, iar prin ea, în realitate, se spălase bani în Cipru și Indonezia, în acțiuni ce tot cu Vîntu aveau legătură.
Parchetul General a trimis speța spre Parchetul Capitalei iar după răspunsuri clare că speța/tranzacția nu există, după o jumătate de an, un alt liberal aflat în dificultate cu Justiția, ia hârtiile de la fundația controlată de Dan Voiculescu, le prezintă public și-l acuză pe Traian Băsescu de spălare de bani.
Nici răspunsul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor- potrivit căruia- operațiunile nu sunt reale, respectiv nu au fost efectuate- nu prea i-a convins pe liderii USL care toți erau pregătiți să inființeze inclusiv o comisie de anchetă parlamentară care să inflameze subiectul, să-l prezinte public pe președintele României ca pe un potențial infractor care spală bani și este protejat de Justiție și să-l pună evident în dificultate în a apăra Justiția în ultimul său an de mandat.

Dacă ne aducem aminte și în campania prezidențială din 2009, chiar fratele președintelui era acuzat de aceiași oameni din aceleași grupări, că ar fi făcut comerț cu arme. Scopul a fost același, rețeta e veche: decredibilizarea cu orice preț a președintelui Băsescu, atât intern cât și extern, prin lansarea de acuzații extrem de grave care să alerteze și îngrijoreze pe toată lumea.

Foarte probabil, de tot acest arsenal al marelui plan, menit să acapareze prin orice fel de mijloace funcția supremă în stat, România va avea parte până pe 22 Decembrie 2014, când noul Președinte al României va depune jurământul de credință în fața Parlamentului. La 25 de ani după căderea comunismului, vom vedea, în mod paradoxal, dacă reprezentanții vechilor structuri vor reuși totuși să înghită sau nu până la urmă cu totul acest stat.

Până acum, n-au reușit. Ceea ce e totuși bine. Dar insistența, disperarea și lăcomia sunt uriașe.

Proștii sunt coșmarul națiunii, spunea cineva într-o carte. Pentru că numai proștii agresivi cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile.
Eu cred însă în ceea ce spunea Brassens: ca să înțelegi totuși că ești prost trebuie să-ți meargă mintea.

Cum se jefuiește în neștire o țară

Sistem piramidal de șpagă, complicități locale și centrale, protecție politică continuă, jaf generalizat, cheltuieli aiuritoare din bani publici, întrebări la care nici măcar nu vor să răspundă, mafii. Totul pe spinarea și sănătatea românilor. Un material semnat de Alex Dima, Pro TV.