"Trofeul Victoria Brănești"

Cu spume la gură, ani la rândul, a linșat non-stop oameni și instituții. Și cu aportul lui, un post de televiziune a ajuns în MCV.

A oripilat o țară întreagă când și-a revărsat mizeria pe un campion olimpic. "O vacă", "idolița snobilor cu acces la net, Alina Dumitru, e vexată că n-au sunat-o nici suspendatul, nici interimatul. Deci nu votează, nu se bagă", "să tacă dracu' din gură, nu să fie ofuscată că n-au sunat-o mărimile. O să ia bani de la stat pentru medalie".

Andrei Pleșu: "Nu vreau să trăiesc într-o lume în care principalele personaje se numesc Ciutacu, Băsescu, Gâdea, Diaconescu".

Cristian Tudor Popescu: "Un cretineț, altfel jurnalist cu funcție, sloboade pe blog puhoi de vulgarități noroioase, înjurături, insulte, obscenități, între care cele mai puțin fetide sunt fă! și hai sictir!, la adresa ministrului Turismului, Elena Udrea ( titlul postării: "Auzi, fă, hai sictir și plimbă ursul de aici!"). Nu e nicio umbră de pamflet, de talent, de estetică a urâtului acolo, e doar revărsarea de sine a unui caracter josnic, care se consideră "curajos", "verde-n față", campion la "i-a zis-o"! Tragedia e că în consideră și alții, prea destui".

Exercițiu: pune-i unui individ o punguță pe masă și veți vedea unde are, cu adevărat, manetele. O să aveți surprize mari. Apoi să nu vă speriați dacă se ridică de la masă și va face un memorabil duet băsist/anti-băsist cu Nicu Gigantu'. O chintesență a jurnalismului veritabil, parol!

P.S. Cât despre individul Ciutacu, el niciodată în viața lui nu se va afla în poziția de a-mi cere mie demisia. Până una alta, nu el reprezintă patronatul, e doar un amărât de anjagat. Cu locuință socială de la stat și penthouse, e adevărat. Văd că tot uită că nu mai e pe moșia lui Voiculescu. Și probabil susținătorii îi lipsesc.

Oameni și jeguri

Cred că pe lumea asta există oameni și jeguri umane. Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman.

Un om care se tranzacționează la nesfârșit pentru un pumn de bani ca să înjure pe unul sau pe altul, în funcție de cine oferă mai mult, nu are ce căuta în breasla asta.

Un individ care pupă în fund infractorii, lumea crimei organizate, pune pușcăriabilii pe piedesal și îi ridică în slăvi cu gura plină, non stop la televizor, nu se poate numi jurnalist. Se poate numi cel puțin...prietenul lor.

Un posesor de orificii și atât, dar care n-a făcut o zi de teren în viața lui, nu are respect pentru meserie, pentru valori și principii, și care mai și suge bani de la instituții ale statului ( vezi cazul APAPS) - dar și din alte afaceri, nu poate fi "om de presă". Poate fi cel puțin un oportunist.

În ultimii 5 ani, acest personaj a aruncat cu atâtea tone de noroi, mizerie, rahat și lături în oricine i-a stat în cale, în oricine i-a afectat interesele penale și financiare până la urmă, încât numele lui mie îmi provoacă silă. Pentru jegurile umane gen Ciutacu nu contează niciodată adevărul. Și nici unul din fundamentele esențiale ale vieții: acela de "a fi cinstit și corect". Omul e construit să fie o hazna.

Un mahalagiu și fustangiu de cea mai joasă speță care a avut grave probleme cu Justiția, un "tonomat în euro" cum perfect și absolut corect i-a spus președintele Băsescu (știe Ciutacu de ce), un posesor de legitimație de presă care-și transformă șpaga în brand personal, în presa asta, în viața asta, pe lumea asta, nu poate da lecții nimănui. Un om care până la urmă trăiește din șpăgi pe bandă rulantă ar trebui trimis la coșul de gunoi de efectiv toată lumea și nicidecum "reevaluat". Eu nu reevaluez. Pe Ciutacu, l-am aruncat la ghenă acum vreo 3 ani.

Un lingău perfect căruia-i dă prietenul Vanghelie ( gruparea Cătălin Voicu- Mitică Iliescu) o locuință socială pentru handicapați la care nu renunță când își ia penthouse de sute de mii de euro, stă cu posteriorul într-un BMW seria 3, încasează mii de euro lunar, se îmbată prin restaurante de lux cu politicieni și oameni de afaceri importanți și foarte controversați, îl vedeți deseori că plânge .... pe umerii pensionarilor. În viața asta, cam câtă nesimțire și cât tupeu poți să ai?

Dar ca să faci toate astea, trebuie să te numești Victor Ciutacu. Bine ai venit!

P.S. De vreo 2 ani cel puțin, Dan Voiculescu "l-a mirosit". Vorba prietenului lui Ciutacu, Cătălin Voicu: "în viață, trebuie să știi ce duci!"

Eu nu reevaluez pe nimeni

Pentru cei care mă tot întreabă, am un singur răspuns: părerile mele despre individul Ciutacu nu s-au schimbat şi nu se vor schimba niciodată. Au fost exprimate deschis pe acest blog şi mi le susţin în continuare. Le găsiţi aici sau aici.
Eu nu reevaluez pe nimeni.
Ca atare, voi decide ce voi face în continuare. Cam atât.

Cum s-a rupt PDL

"Ștampila, sigla și culorile sunt la noi. Să facă ce vor. Să rupă partidul. Oricum îl rupeau". Când am auzit asta, încă de aseară, mi-am amintit de PNȚCD. În 2001-2002, Andrei Marga, acum un "autentic" liberal, fugea prin sediu cu faxurile și cheile din partid.

PDL s-a făcut praf. Și pulbere. E rupt, e fracturat, e debusolat, e mort. A ajuns în groapă. Partidul e al lui Blaga. Asta cu certitudine. Delegații erau cu Blaga. Fără niciun dubiu. Sala era a lui Blaga. Toți care au fost acolo, au văzut cu ochii lor asta. Toată sala de 4500 de oameni a strigat, la sfârșit, "Unitate". Toți au simțit ruptura. Când Blaga a stins lumina la Romexpo, au plecat toți. Dar absolut toți.

Organizarea i-a aparținut tot lui Blaga. Și ca observator atent, nu pot să spun că au fost deficiențe majore. La câte congrese am fost în ultimii 17 ani, să-ți voteze 4600 de oameni în două ore și jumătate este un record absolut. În 2005, la Congresul PSD, am plecat din Sala Palatului pe la 5 dimineața. Votul s-a încheiat pe la 2 noaptea. Să lași un Președinte al României ca Ion Iliescu și un premier ca Adrian Năstase în afara partidului, n-a fost ușor. Era emoție autentică, erau certuri groaznice, partidul vibra.
La PDL, parcă a fost cu totul altfel. Ieri, a fost mult timp liniștea unei rupturi asumate. Tăcerea unui plan și unei schisme dinainte stabilite. Și senzația pe care o dădea votul era extrem de ciudată. Parcă se vota militărește. Disciplinat. Coordonat. Tocmai de aceea, se aștepta ca Blaga să ia peste 65%. Dar jocurile din organizații, greșelile taberei Blaga și nu numai au făcut ca această diferență între Blaga și Udrea să se reducă. Aici a fost cheia schismei. Cu o diferență de sub 100 de voturi între cele două blocuri, toate opțiunile erau deschise. Nimeni nu i-ar mai fi garantat lui Blaga președinția PDL, deși emoțional sala era de partea lui.

Blaga a greșit că a închis Congresul. S-a repezit, simțind ruptura. O bănuia cu certitudine de dinainte să înceapă Convenția. A pus muzică populară să destindă sala. Apoi a anunțat rezultatele finale înainte să rezolve contestația taberei Udrea. Dacă nu s-ar fi grăbit, erau două variante: pierdea în fața Elenei Udrea sau câștiga cu 70%. N-a vrut să riște și aici cred că a greșit. O asemenea luptă crâncenă ce duce la reconfigurarea întregii scene politice, o asemenea victorie teribilă trebuie să fie clară, curată, "în picioare", "în lumină"- cum ar spune Antonescu. Trebuie să fie legitimă. Dar Blaga n-a mai vrut să cedeze absolut nimic- cu riscul unei scindări.

O spun din nou: Emil Boc a fost asul din mânecă al Elenei Udrea. Să vezi cum o sală trei sferturi goală se umple brusc când apare Boc pe scenă, să vezi cum 5000 de oameni se ridică în picioare în semn de respect pentru Boc, cum îl aplaudă, să vezi priza pe care a făcut-o cu toată Convenția - nu e de colea. Boc punându-i insigna PD- moștenire de la președintele Băsescu- în reverul Elenei Udrea- a fost, într-adevăr, un moment emoționant. A fost cea mai dură lovitură de imagine pentru Vasile Blaga. Sala a amuțit în acel moment.

După câteva minute, Blaga în discurs l-a atacat pe Boc. O altă greșeală. A spus ceva de genul: "i-ați vrut din 2011 capul lui Boc! Nu-mi puneți mie în spate guvernarea". Numai că oamenii acum, sentimental aproape, își schimbaseră opinia. Au conștientizat că au greșit. În ochii lor, Boc e acum omul care a tras, a înghițit, și-a asumat, a supraviețuit, a câștigat. Partidul îl respectă pe Boc chiar dacă Blaga n-a ieșit din zodia răzbunării și revanșei. Dacă Boc ar fi candidat, nu ar fi fost deloc exclus să fi câștigat din primul tur. Indiferent de cine l-ar fi contracandidat.

Prin momentul Boc - din 2011 și acum-  cred că se poate înțelege cel mai bine și ecartul dintre președintele Băsescu și partid. În 2011, partidul l-a vrut pe Blaga. Președintele Băsescu a spus "nu, soluția corectă este Emil Boc". Partidul a acceptat cu greu decizia. La fel și Vasile Blaga- care n-a uitat. Apoi, rând pe rând, tabăra Blaga a săpat. Oameni din tabăra Blaga au plecat la USL, buzduganul a fost Frunzăverde. S-a pierdut majoritatea parlamentară, guvernarea s-a pierdut. Boc și MRU n-au rezistat.

Acum, ce să vezi? Boc e bun, dar Blaga vrea sânge. Blaga câștigă la limită, victoria lui nu e fără niciun dubiu, iar președintele crede că alta e calea de urmat. Partidul iar nu înțelege, deși prin aplauzele de ieri pentru Boc, i-a dat dreptate indirect pentru momentul 2011. Președintele Băsescu e, în gândire și strategie, înaintea partidului cu vreo 2 ani. PDL e mult în spate. PDL nu poate recupera acest ecart.
Poate da sau poate nu, peste 2 ani, în 2015, PDL îi va da dreptate. Însă atunci, cu certitudine, va fi prea târziu.
Singura soluție pentru mulți este formarea degrabă a unei noi construcții de dreapta. Oricum, dreapta trebuie reconstruită pentru că acum, chiar și cu PDL, nu mai există.
Pentru asta, în vârful ei, trebuie așezați cei mai credibili, legitimi și curați oameni.

Cert este că de aseară, Vasile Blaga și PDL au luat-o pe alt drum.

Ipocrizia hoților

"Da, furăm. Și care-i problema? România greșește când ne condamnă. Cine are vreun dubiu e ipocrit". Cred că asta ar putea sta scris pe frontispiciul Guvernului. Așa cum Dante scria-n Infernul : "N-a fost creată-n urma mea substanță/ Eternă-s ca și cele etern create/ Voi ce intrați, lăsați orice speranță!"

Cert este că...așa grăit-a Fenechiu-Transformator, trimis în judecată de Justiție:
"A închide un prim-ministru pentru o chestiune pe care mulți politicieni au făcut-o mi se pare o mare greșeală. România este o țară care greșește foarte mult. Partidele nu se finanțează din bani albi. Au găsit diverse forme pentru a-și finanța campaniile electorale. Surse negre".

Ponta, după câteva ore, grăit-a și el: "Și e o surpriză generală, sunteți șocați de acest lucru? Nu vreți totuși să fim mai puțin ipocriți?"

1. Fenechiu, ministru al acestei țări, e trimis în judecată tot pentru că a înșelat/furat pe cineva/ceva.
2. Fenechiu, ministru al acestei țări, spune că România e un stat care greșește foarte mult pentru că ei, politicienii, toți fură. Trăiesc din bani negri.
3. Păi dacă toți furăm, noi, politicienii, de ce să facem închisoare?-gândește Fenechiu, oficial al Guvernului. De ce să fie condamnat Năstase? Ce, el n-a furat ca noi toți?
4. Ponta- șeful lui Fenechiu și al Guvernului României- zice da, bineînțeles. Noi, toți politicienii, furăm, e vreo surpriză? Cine are vreun dubiu e... pur și simplu ipocrit.

Pe principiile astea strâmbe dar sincere, toți politicienii acestei țări ar trebui să zacă în pușcării. De ce nu sunt toți la închisoare? Răspunsul e greu. Dar e și pentru hoți, și pentru oameni sinceri, și pentru...ipocriți.

Codul bunelor maniere ale șpăgilor din Justiție

"Prințesele" tupeiste și "prea tâmpiții" care "nu fac bani". Pare dintr-un film, dar cam așa e și-n viață. Realitățile sunt crude- cum ar spune doamna judecător Dinu. Scara sănătoasă a valorilor și principiilor e total inversată. Dai în cap, furi, iei pe bandă rulantă șpagă, ești deștept...Ești lacomă și cheltuitoare, ești o prințesă. Nu faci asta, ești, în general, un tâmpit. Să ne înțelegem: judecători foarte importanți ai acestei țări gândesc și acționează așa!

Judecătoarea șpăgară Viorica Dinu manifesta o atitudine "înțelegătoare" pentru colega sa Ioana Șipoteanu care era mai "fricoasă" și îi explica avocatei Daniela Petre: "Tu...tu să fii în meseria asta, știi cum ai fi de fricoasă? Și eu eram la fel. Până să cunosc...care sunt adevăratele...realități. Și până să citesc foarte multe dosare. Exact ca medicii care-și găsesc boli...Și mai ales că DNA-ul e cu ochii pe...toți".

Discuția dintre judecătoarea spăgară și soții avocați Daniel și Daniela Petre, se spune în referatul DNA, abundă de referiri la diverși judecători, avocați și intermediari implicați în acte de corupție, cei trei interlocutori schimbând informații despre cine și cu cine "lucrează", dar și despre judecători care ar fi "prea tâmpiți" ca "să facă bani", accentele filozofice ale conversației fiind axate pe accea că aceia care dau și primesc mită nu fac altceva decât "să mănânce o pâine".

Așadar, filozofia șpăgii o regăsim în ADN-ul multor magistrați. E mod de viață. Nu iei șpagă, nu exiști. Nu ceri șpagă, nu mânânci și tu o pâine, nu respiri. Nu ai blană frumoasă de 1400 de euro sau grea și inutilă de 3500. Nu ești prințesa Antoanela SRL, prietenă cu Cătălin Voicu. Și nici șmechera de Dinu. Pe scurt, ești prost, nebun și tâmpit. Trebuie să fii înlăturat...imediat.

Tot în referat, avocatul Daniel Petre mai spune că grefierul Sorin Vasilescu ar fi lipsit de manierele din codul nescris al celor implicați în corupție: "Doamnă, dacă știți cum vorbește de ea! Da, doamnă, e nebun. I-am zis: Mă, nu mai număra, mă, tu ești tâmpit!".
Și judecătoarea Viorica Dinu ce spune? "El (n.m. grefierul) nu le are cu elementele de cod, că nu știe ce vremuri, el nu...El e săracu', redus rău de tot! Nu, nu pot să-i spun (n.m. judecătoarei Antoanela Costache - șefa secției a II-a Penală a Tribunalului București) pentru că Antoanela e o prințesă. Îl folosește pentru tot felul de chestii. Are nevoie s-o ducă cu mașina, s-i...Nu pot să-i spun Antonelei, pentru că dacă are imaginea despre el că, în sfârșit, o ajută și nu înțeleg de ce nu..."

Ce ne mai spune codul nescris al corupției din Justiție din acest fascinant dosar?

O singură șpagă. Judecătoarea Viorica Dinu: "Cu câți știu mai mulți, cu atât iese un fâs! Eu știu de la fetele astea de la Curte ( n.m. Curtea de Apel cel mai probabil). În momentul în care au venit două pile, nu servesc niciuna".

Șpaga are onoare. Pentru că Dinel Staicu n-a fost pus în libertate, în seara de 21 Ianuarie 2013, judecătoarea Viorica Dinu a restituit integrat avocatului Daniel Petre sumele de bani primite: 45.000 de euro și 10.000 de euro.

Șpaga îți indică valoarea, greutatea, importanța. Judecătoarea Viorica Dinu, disperată de pretențiile grefierului : "Dar ăsta e...strigător la cer ce...ce a cerut și oricum....Da, spuneți-i lu' Antonela, spuneți-i lu' Antonela...Ce spune ea și vedeți dacă se leagă cu ce v-am spus eu, ce i-a spus ăsta lu' Sorin cu...Doamne! Păi, ce vrea fraților, 5000? Mamă, trebuie înlăturat! Înseamnă că eu am o poziție".

Șpaga stimulează pe oricine. Judecătoarea Viorica Dinu: "Să-i mai dau de aici. O să-i spun. Antoanela, ia de aici cât crezi tu! Dă-i Ioanei (n.m Șipoteanu- judecător Tribunal București). Dacă ea nu vrea și nu vrea, după asta îi spun: Uite, suma rămâne aici. Și împărțiți-i voi. Îi dau ei mai mult, numai să vrea și împart eu cu Ioana mai puțin. Dacă nu s-o putea, vino mâine și ți-i dau, și oricum îi iau diferența și-i spun ei că sunt în total 55."

Șpaga se ia cu cap. Judecătoarea Viorica Dinu, despre dosarul lui Nelu Iordache: "La recurs nu știu, n-ai nicio șansă. Pe cuvântul meu! Știi ce se întâmplă? Sunt foarte speriată pentru că e dosar monitorizat din afară.(...) Ce mi-au zis ăștia de la Curte (n.m Curtea de Apel). Nu te băga că nu, nu se ..."

Șpaga în sume mari e suspectă. Trebuie să te orientezi politic și mereu să ai în cap că te-ar putea prinde DNA. Judecătoarea Viorica Dinu: "Păi nu vezi că a venit USL-ul la putere...Pentru șpagă, te leagă (...) Dar dacă vine ăsta mâine în București și-mi dă banii? Mi-e să nu-mi facă vreun flagrant, băi! Dacă se duce la DNA, hm? De ce i-a promis sume așa de mari? Trebuie să aveți grijă, pentru că DNA-ul e în foc continuu".
(...)
Judecătoararea Viorica Dinu către judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București, pe 21 Decembrie 2012: "A fost chemată la DNA și e terminată. Acum câteva zile e chestia...Mi-a zis de aia, că e speriată, că au chemat-o la DNA și a stat 4 ore să dea declarații..Chiar de asta nu te mai poți atinge".

Șpaga se pliază mereu pe om. Judecătoarea Viorica Dinu: "A fost aiurea să ia Antonela jumătatea ta fiindcă și l-a pus pe completul ei."
Daniel Petre: "De fomistă! Că nu, eu din ce știu e distrusă cu banii, mie îmi plac..."
Judecătoarea Viorica Dinu: "E cheltuitoare și nu cred că o să..."
(...)
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Fii atentă! Avem 15 și 15. Eu mi-am oprit 1000. Au fost 16-16, sunt 15-15. Sunt 30. I-am numărat! Și asta nu-i tot că nu-i dau lui. Mie mi-a adus 35. Noi cât să ne oprim?"
Judecătoarea Viorica Dinu: "Păi, cât zici tu!"
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Ne oprim, ne oprim..câte două jumate..dăm 30? Că ajungea"
Judecătoarea Viorica Dinu: "Și eu zic că ajungea. Dar să știi că ajung..."

Șpaga se ia de la oricine, pentru orice. Oferte sunt mereu. Marius Neagu, avocat: "Sunt șplingari...Să vezi câtă lista, câte case au spart..nouă sute de ...Nu nouă sute, aproape un miliard. Bani mulți, din 2009 până acum sunt monitorizați, deci din 2009 până în 2012 toate casele care le-a spart, nouă sute de mii de lei"
Angela Cârlan, avocat: "E bine că e recursul la TMB. Dacă vorbesc cu ea (n.m. judecătoarea Viorica Dinu), ea ia dosarul. Dacă vorbesc cu el..."
(...)
Angela Cârlan, avocat: "Am vorbit de tine..A zis că să vadă ce se poate face..."
Nicolae Duduianu, zis Pian, de profesie interlop: "Cât mă costă? Cât mă costă?"
Angela Cârlan, avocat: "Sunt 4 inculpați..Dați și voi un 40.000 de euro. Dacă nu, să se ducă la pușcărie, pe mine mă interesează de tine".
Nicolae Duduianu, zis Pian, de profesie interlop: "Și cât ne luăm? Nouă cât ne rămâne și nouă? La asta, la 40.000 care sunt... "
Angela Cârlan, avocat: "10.000. Nu accept o sumă mai mică de 40.000".
(....)
Judecătoarea Viorica Dinu a confirmat că realizaze deja acțiuni de intervenție pe lângă un alt judecător, privitor la respectiva cauză: "Eu nu mai țin minte cu ce cantitate..Că el mă întreba la un moment dat..Și nu știu ce să-i spun..A zis să nu fie cu kilograme (n.m. de droguri). Și rămăsese că mă duc să-i spun. Dar dacă noi n-am mai vorbit?
Angela Cârlan, avocat: "Nu s-a găsit nimic. Nu s-a găsit nimic la el. Are și la a doua."
Judecătoarea Viorica Dinu: "Deci ea rezolvă pe 14, dar problema e că e cu recurs și nu se mai știe...Deci, așa cum văd eu, Antoanela a vrut să-l ajute, dar ce facem mai departe? Să nu, nu știu cum să zic..Să nu vă angajați la...Deja Antoanela o rezolvă"

Referirile la mafia siciliană și alte realităti provoacă șpăgarilor adevărate crize de nervi. Tangențial discuțiilor mai sus menționate, judecătoarea Viorica Dinu i-a relatat interlocutoarei sale faptul că grefierul Sorin Vasilescu l-a denigrat pe avocatul Daniel Petre în fața colegei sale Antonela Costache: "Mi l-a descris în niște culori, parcă era din mafia siciliană. Deci o să-i facă publicitate negativă, ascultă-mă! Nici nu știu, nici nu știu cum să fac, să mă creadă pe mine". Pe parcursul conversației, a reieșit disponibilitatea judecătorului Viorica Dinu de a soluționa favorabil, în sensul dorit de soții Petre, și alte cauze penale, care i-ar fi repartizate "aleatoriu".

Șpaga se face cu efort și chiar și din împrumut de la rude. Avocatul Angela Cârlan i-a relatat denunțătoarei, pe 19 Februarie 2013, că în urmă cu mai mulți ani, i-a dat fiului său, Bogdan, o anumită sumă de bani convenită ca folos pentru cumpărarea influenței într-un anumit dosar penal. Potrivit relatării, Bogdan a pierdut acei bani la cazinou, astfel că avocata Angela Cârlan a fost nevoită să se împrumute de la rude pentru a-și onora obligația de remitere a folosului către judecătorul Viorica Dinu, care se ținuse de cuvânt și a facilitat obținerea hotârârii favorabile în acea cauză.

Șpaga în cantități industriale provoacă coșmaruri. Judecătoarea Viorica Dinu, despre Antoanela Costache, cea căreia i-a fost frică să primească șpaga pentru eliberarea lui Staicu: "Și Antoanela: și că ea a visat urât azi noapte și că se știe în penitenciar și că-i e frică. Numai așa o ținea. I-am și arătat banii de dimineață".

Atâta șpagă încât nu mai ai ce să faci cu ea. În finalul discuției ambientale, cele două interlocutoare s-au referit și la prețul unor haine de blană pe care le-au cumpărat, apect care a evidențiat situația situația prosperă a acestora, în condițiile în care tocmai perfectaseră detaliile privitoare la obținerea unor foloase rezultate din desfășurarea unor fapte de corupție. Astfel, judecătoarea Viorica Dinu a remarcat cât de frumoasă e haina pe care o purta Antonela Costache, ocazie cu care aceasta a precizat că a costat 1400 de euro. Judecătoarea Viorica Dinu i-a făcut cunoscut că deține și ea o haină de blagă pe care a dat 3500 de euro, însă a menționat că "n-am îmbrăcat-o niciodată, deoarece e mare, e grea!"

Șpaga se negociază în 5 minute cu urcat și coborât de etaje inclus. Alina Răducan, avocata lui Dinel Staicu abordată de grefierul Sorin Vasilescu: "Și zice: Eu cu Antonela Costache..este șefa mea și sunt așa". Și se duce sus și coboară în 5 minute, și zice: "Da, am vobit cu șefa. Se rezolvă. O sută pentru ea și cincizeci pentru mine". La care asta zice: "Bine! Ok!"".

Șpaga se ia oriunde, imaginație să ai.  Grefierul Sorin Vasilescu: "Și dacă vrei să te vezi cu ea, i-a zis că, cică, s-ar bloca cu liftu' până sus, la...așa...Să bage avocata".
(...)
În vederea înmânării sumei de 10.000 de euro, destinată judecătoarei Ioana Șipoteanu, avocatul Daniela Petre și Viorica Dinu au stabilit să se întâlnească a doua zi, pe 21 Ianuarie 2013, ora 9.30, în spatele Tribunalului București, pe strada pe care se află banca Feroviară, în apropierea Administrației Financiare:
Judecătoarea Viorica Dinu: "Ne vedem, nu mai vorbim nimic. o iau înainte și o cotesc undeva, unde-i puțină lume. Aveți geanta pregătită, i-am aruncat și...Să știți că sunt tot mari așa, ca să nu..."
În schimbul sumei de 55.000 de euro, avocata Daniela Petre a subliniat că "trebuie dată o soluție care să nu bată la ochi" și "dați-i obligarea de a nu părăsi țara".

Ce ne mai spune acest dosar, al doilea ca și greutate după cel al lui Voicu? Că șpaga e extinsă în sistem. Că e și la Curtea de Apel București. Ce-o fi în țară, nimeni nu cred că-și poate imagina.

Șpagă e și la Curtea de Apel București.

Întrucât avocata Angela Cârlan și-a exprimat temerea că vreunul din dosarele pentru care intervenea s-ar putea totuși să nu fie repartizat la un complet de la Secția a II-a Penală a Tribunalului București, unde știa că judecătoarea Viorica Dinu putea asigura obținerea soluției favorabile dorite, avocatul Vasile Tudor a replicat: "Păi și ce, la Curtea de Apel ce, nu putem să vorbim? Ce? Nu se poate?".
(...)
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Dacă se admite contestația, se desființează decizia din recurs. Poate delibera în..se poate termina la Curtea de Apel București, judecând recursul".
Judecătoarea Viorica Dinu: "Păi da, mă, că e definitivă soluția ei. Au admis, în principiu, îi pune liberi. Aia e!"
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Aia e consecința, măi"
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Dar tu la cine te-ai dus, la Antoaneta ( judecătoare la Curtea de Apel București) pentru ăsta?"
Judecătoarea Viorica Dinu: "Da! Dar a fost așa: Vorbim cu Veronica ca să intre invers."
Judecătoarea Antoanela Costache- șefa secției a II-a Penală Tribunalul București: "Că mai multe societăți nu au fost citate și dosarul ăsta fără completul ăsta și mai sunt și alte complete cu care nu poți să vorbești, dar poate..pentru că acuma, deci, cu asta, cu Veronica... a rămas că ne dă banii"
Judecătoarea Viorica Dinu: "Păi da, și să încerce să le convingă".

La ÎCCJ nu se mai încurcă nimeni. Cu acea ocazie, judecătoarea Viorica Dinu i-a făcut cunoscut avocatei Angela Cârlan, pe 10 Ianuarie 2013, că "la Înalta Curte nu se mai încurcă nimeni" și că ar fi stabilit cu "cineva" cu care a mai realizat intervenții de genul celor dorite de avocata Cârlan, însă persoana respectivă s-a eschivat să se întâlnească cu ea.

Am o senzație de...va urma.

România. 1988-2013. 25 de ani, nicio diferență.

Vlad Petreanu e senzațional. Mulți știu asta. Reiau o parte din ce a postat pe blogul lui sub titlul "Strugurii rămân acri, tovarăși".
Citiți cu voce tare. Asta se întâmpla în România de fix acum 25 de ani. Ascultați-i astăzi.
Cum vă sună?
Cum vă place?

Stenograma ședinței Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din ziua de 25 februarie 1988: 

Tov. Nicolae Ceaușescu:

Tovarăși,

Am convocat această ședința pentru a discuta unele probleme internaționale. În primul rînd, în legătură cu prelungirea acordării caluzei națiunii celei mai favorizate României, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, a făcut o comunicare, din partea Departamentului de Stat, la Ministerul Afacerilor Externe. Printre altele, în această comunicare, se spune că “îi va fi greu să propună prelungirea acordării clauzei, dacă România nu răspunde obiectiv la o serie de cereri ale Statelor Unite ale Americii” și așa mai departe. Că la noi sînt o serie de probleme economice, probleme religioase și probleme ale dreptului omului și, totuși, recunosc că în ce privește emigrarea s-au soluționat pozitiv multe lucruri.

Tov. Elena Ceaușescu:
Au ridicat, din nou, probleme vechi, probleme cunoscute.
(...)

Tov. Nicolae Ceaușescu:
Așa este. Din nou se ridică aceleași probleme și ei spun că le va fi greu să ceară prelungirea clauzei.(...)  Nu putem accepta în nici un fel acordarea clauzei pe baza condițiilor care ni se pun. Nu vom accepta niciodată! I-am scris și lui Reagan – ca răspuns la scrisoarea lui – despre aceste lucruri; problemele economice românești – la ce se referă el – aici nu este vorba de nici o problemă economică, ci problemele economice sînt foarte grave în Statele Unite ale Americii – recunoscute chiar de economiștii lor – și care afectează și alte state, inclusiv țările în curs de dezvoltare.

Tov. Manea Manescu:
Situația lor economică afectează toată economia mondială.

(...)

Tov. Nicolae Ceaușescu:
În legătură cu democrația, i-am spus că, considerăm că democrația noastră este superioară celei din Statele Unite ale Americii. Sigur, putem în acest fel să discutăm, dar sunt probleme interne și nu considerăm că poate fi obiectul unor discuții privind relațiile noastre. Sigur, noi am spus că renunțăm la prelungirea acordării clauzei dacă se pun fel de fel de condiții. (...). Și dacă nu vor, România nu va mai cere prelungirea.

Tov. Gheorghe Rădulescu:
Foarte bine.

(...)

Tov. Aurel Duma:
(...)  Totodată, s-a examinat surprinderea în legătură cu hotărârea de a se da publicității un comunicat privind o problemă asupra căreia s-a convenit să se păstreze o strictă confidențialitate.

Tov. Nicolae Ceaușescu:
(...) Am spus acest lucru și cu prilejul vizitei secretarului de stat și în scrisoarea trimisă lui Ronald Reagan. Nu se poate accepta condițiile impuse de ei! Cum poți să spui că “președintelui îi va fi greu să mai ceară prelungirea clauzei dacă România nu răspunde la o serie de cerințe ale SUA”?!

Tov. Manea Manescu:
Este un amestec brutal.

(...)
Tov. Nicolae Ceaușescu:
Aceasta, tovarăși, ar fi în legătură cu această problemă. Realmente nu mai putem admite. Mai mult de 20 de ani, de fiecare dată avem aceaste probleme. Acest lucru nici cu americanii, nici cu alții nu-l mai putem admite. Ce am făcut, am făcut prin muncă noastră!

Tov. Gheorghe Rădulescu:
Este foarte bine să procedăm așa.

Tov. Nicolae Ceaușescu:
Deci, aceasta ar fi problema cu Statele Unite ale Americii.

România a anunțat deja Europa că "rupe pisica" cu UE

"A venit un moment în care, știți cum spune românul: trebuie să rupem pisica (...) Cu siguranță, înainte de a spune public- și așa am făcut- și eu, și premierul în primul rând, și noi, Guvernul României, să spunem partenerilor europeni. (...) Mai avem de discutat cu cei cu care nu ne-am clarificat. (...) Poziția Berlinului se decide într-o manieră mai complexă (sic!) pe care dvs. o cunoașteți și n-aș dori să intru în astfel de amănunte (...). Vorbim de lipsa de dorință a noastră de a face parte dintr-un proces care a devenit necredibil.(...) Câtă vreme această decizia a fost amânată de 3 ani de zile, înseamnă că acest proces nu mai e credibil, că regulile nu mai sunt respectate (...) E vorba de cum funcționează această Uniune Europeană și cum ne poziționăm noi, România, în cadrul UE. Acceptăm să fim tratați dicriminatoriu și acceptăm încă o amânare, încă o amânare sau spunem foarte clar poziția de principiu al României (...) A continua un proces necredibil de care noi nu mai suntem interesați, nu ne mai interesează, n-ar trebui să fie pe agendă, UE să facă bine să adreseze invitația României și noi...vom fi pregătiți."

"Vă aduc aminte că în 2010, 2011, 2012- prima parte, în mod repetat guvernarea PDL a eșuat fundamental în atingerea acestui obiectiv. Vă aduc aminte că în martie 2011- aceasta a fost data de intrare în Schengen pe care guvernarea lui Boc și a domnului Blaga au fixat-o iar acest obiectiv a fost foarte clar", spune Titus Corlățean.

O asemenea duritate a declarației din partea unui ministru de Externe este nemaiîntâlnită. Statul român, în numele nu știu cui, într-un limbaj nediplomatic, stând la porțile Europei, a informat deja UE că face ceva pe ea și pe criteriile ei din MCV.

Să o iau cu sfârșitul:

1.În Martie 2011 nu a fost niciun Consiliu JAI. Dacă nu a avut loc Consiliul, ședința, în mod logic, nu a fost nicio amânare.
2.Prima amânare a fost în Septembrie 2011. Aderarea în două etape- cu acceptul Franței și Germaniei era bătută în cuie pentru Septembrie 2012.
3.În Mai 2012, USL a venit la Putere. Toate rapoartele pozitive pe MCV s-au spulberat din cauza modului cum a fost suspendat președintele Băsescu. USL a dărâmat implicit toate eforturile diplomatice făcute până atunci.
4. Per total, amânarea aderării României la Schengen durează de 17 luni. Din aceste 17 luni, ultimele 10 luni USL a fost la Putere. Și e și acum în caz că a uitat cineva.

Cine are memoria scurtă, să citească următoarea analiză Gândul. Datele nu mint.

28 ianuarie 2011: Este adoptat şi al şaptelea raport pozitiv de evaluare. România încheie oficial cu succes evaluările din partea UE în ce priveşte aplicarea standardelor Schengen.
• 8 iunie 2011: Parlamentul European adoptă prin vot Raportul final privind aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Au fost 487 de voturi pentru, 77 împotrivă şi 22 de abţineri.
• 9 iunie 2011: Consiliul JAI întrunit la Bruxelles ia act de adoptarea Raportului final şi decide că România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen. Decizia finală este anunţată pentru următoarea reuniune, din septembrie, pentru că mai multe state invocă aşteptarea unui raport privind criminalitatea din România, lansat în iulie.
• 22 septembrie 2011: La Consiliul JAI, Olanda şi Finlanda se opun aderării României şi Bulgariei la Schengen. Principalele motive invocate sunt problema romilor şi a corupţiei din vămi. Se invocă pentru prima oară raportul pe Justiţie din cadrul MCV aplicat României, lucru fără precedent, pentru că cele două proceduri europene nu au nicio legătură juridică. Decizia este amânată pentru octombrie, fără însă să existe vreun angajament din partea principalelor centre de putere Franţa şi Germania.
• 27 octombrie 2011: Consiliul JAI - decizia este amânată din nou.
• 13 decembrie 2011: Consiliul JAI - Olanda îşi menţine poziţia şi se opune României în Schengen.
• Februarie 2012: România primeşte evaluări pozitive de la CE, în cadrul Raportului intermediar MCV pe Justiţie.
• Martie 2012: România obţine în Consiliul European promisiunea că în septembrie 2012 va fi luată decizia privind aderarea la Schengen, rezoluţie adoptată şi de Consiliul JAI. Anterior, după negocieri intense duse de România, Germania şi Franţa au fost de acord cu o aderare la Schengen în două etape: prima în septembrie 2012, cu frontierele maritime şi aeriene, iar cea de-a doua la în ianuarie 2013, cu frontierele terestre.
• Aprilie-Iunie 2012: Olanda invocă faptul că Guvernul său este unul interimar şi nu poate lua decizii cu un impact atât de mare, mai ales că în septembrie urmează alegeri. Olanda pune condiţia unui raport final pe Justiţie pozitiv, în iulie, caz în care poziţia sa va fi să sprijine România.
• Iunie 2012: USL iniţiază modificări legislative şi instituţionale care să pregătească suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, printre care se numără modificarea Legii referendumului sau demiterea conducerii celor două Camere din Parlament.
• 6 iulie 2012: Preşedintele Traian Băsescu este suspendat de Parlament.
• 18 iulie 2012: Raportul pe Justiţie este extrem de critic la adresa clasei politice din România, pe care o acuză că a încălcat principii fundamentale ale statului de drept şi independenţa justiţiei şi a instituţiilor publice. În tot acest interval de timp, mai multe state membre UE, printre care Germania, Franţa, Olanda, dar şi SUA sau oficiali ai UE au lansat către Bucureşti mesaje prin care condamnă aceleaşi lucru. Comisia Europeană stabileşte că este nevoie de un nou raport suplimentar pe justiţie, care va fi elaborat în decembrie 2012, pentru a stabili dacă problemele de la Bucureşti s-au rezolvat.
• 29 iulie 2012: Are loc referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. Acesta nu întruneşte condiţiile de cvorum, prezenţa fiind de sub 50% plus unul, chiar dacă aproape 90% dintre cei prezenţi au cerut demiterea.
• August 2012: Germania şi vicepreşedintele CE, Viviane Reding, lansează mesaje prin care spun că se îndoiesc că România mai poate adera anul acesta la Schengen. Între timp, USL încearcă să conteste la Curtea Constituţională rezultatul referendumului.
• Septembrie 2012: Secretarul de stat Marian Tutilescu, şeful Departamentului Schengen din MAI, confirmă pentru gândul că aderarea la Schengen în 2012 este ca şi pierdută, pentru că Germania şi Olanda au decis să aştepte raportul suplimentar pe Justiţie din decembrie. Cea mai probabilă dată pentru aderare, estimată de Tutilescu, este martie-iunie 2013.
• Octombrie-decembrie 2012: Subiectul aderării României la Schengen este retras de pe agenda Consiliului JAI. România anexează în decembrie o minută la concluziile Consiliul JAI, prin care reuşeşte să repare o presupusă eroare, prin care se crea posibilitatea ca supravegherea pe criterii tehnice în ce priveşte aderarea la Schengen să continue.
• Ianuarie 2013: Raportul suplimentar MCV pe Justiţie privind România nu este pozitiv, condiţie pe care Germania şi Olanda o pun României pentru a intra în Schengen
• Februarie 2013: Victor Ponta şi Traian Băsescu au schimburi de replici şi de scrisori privind paşii pe care România trebuie să şi-i asume pentru a linişti temerile de la Bruxelles privind justiţia, lucru menit să obţină un termen de aderare la Schengen. Acest lucru nu se întâmplă.
• Martie 2013: Consiliul JAI de pe 7-8 martie este ultima şansă pentru aderarea României la Schengen, cu toate frontierele, în 2013. Un eşec înseamnă că următorul termen va fi octombrie 2013 pentru forntierele maritime şi aeriene şi 2014 pentru frontierele terestre.

EXCLUSIV: Franța socialistă - parteneră a lui Ponta, Germania lui Merkel și Olanda liberală nu ne vor în Schengen.

Și de astăzi, în premieră, ne-a spus că nu ne mai vrea, culmea, nici Guvernul Ponta alături de toți liderii USL.

Mai întâi, marți, 26 Februarie, a spus președintele Băsescu că vor fi câteva țări care vor cere amânarea adeărării : "Știu și eu, cum știți și dumneavoastră, cum știe și domnul Victor Ponta, cum știe și domnul Crin Antonescu, despre faptul că unele state, care, în momentul de față spun "să vedem raportul din luna decembrie". Eh, asta înseamnă, automat, împingerea momentului de discutare a accesului în Schengen în 2014". 
După ce până atunci spusese că nu intrăm în Schengen din cauza Bulgariei, seara, Ponta dă replica: "Atunci când ești președinte al unei țări nu poți să vorbești pe surse sau pe bârfe. Trebuie să spui dacă te referi la un stat. Eu m-am referit pozitiv doar la statele și la guvernele cu care am avut contact direct în ultima perioadă și care- cum ați fost alături de mine la Copenhaga- prim-ministrul Danemarcei a spus foarte clar că susține primirea noastră în Schengen.(...) Ați fost alături de mine la Paris, primul ministru francez a spus același lucru. (...) Am salutat faptul că domnul Antonescu a fost la Haga. (...) Eu peste tot unde merg- la Bruxelles, la Viena, la Paris, la Copenhaga- am asigurat cu toată sinceritatea și cu toată convingerea faptul că România nu va mai avea niciun fel de criză politică până la alegerile prezidențiale, când se va alege un alt președinte".

Așadar, pe Ponta și Antonescu nu i-a crezut nimeni. Principala îngrijorare a Europei, din spusele lui Ponta, e dacă USL mai are de gând să mai dărâme încă o dată statul de drept.

După trei zile însă, și Ponta a recunoscut că sunt state care se vor opune aderării: "Avem semnale că există o mare probabilitate ca 2-3 țări să ne mai amâne pe motive politice. Acele țări nu știu cine e Fenechiu, Hăineală și alții", spunea vineri seară, la Ion Cristoiu.

Așadar, Băsescu nu mințea.

Ce nu spune Ponta e că semnalele și probabilitățile par să fie însă certitudini. Pentru că, până la această oră, sunt trei țări care în JAI vor cere amânarea aderării României. 
Cea mai mare supriză este însă Franța. Aceeași Franță socialistă a lui Victor Ponta pe care a vizitat-o cu mare tam-tam de curând. Cererea de amânare a aderării României la Schengen din partea Parisului înseamnă un singur lucru: toate dar toate eforturile lui Ponta pe lângă Guvernul socialist de la Paris și toate insistențele pe lângă președintele Hollande, tot socialist, au sfârșit cu un răsunător eșec.Singurul lui mare demers de politică externă a eșuat. Incontestabil, flagrant, categoric și izbitor pentru el.

Pe de altă parte, opoziția Germaniei sau a Olandei nu este deloc suprinzătoare. Germania și Merkel cu "coloniile" ei- vorba lui Ponta- vrea progrese în MCV, garanții serioase și, în primul rând, consolidarea statului de drept dărâmat în vară grație USL. Iar Olanda liberală a lui Antonescu are o poziție deja tradițională. Numai ministerul nostru de Externe a anunțat printr-un comunicat oficial o știre falsă. "Olanda nu mai condiționează primirea în Schengen de progresele MCV". Ba da, Olanda condiționează. Și chiar mai mult decât atât.

Prins într-o asemenea situație, cu o opoziție tocmai din partea Franței, Guvernul Ponta ce face? Atacă primul cu un singur scop: să-și ascundă eșecul lamentabil. Vinovatul de serviciu e Băsescu, evident. De parcă aderarea la Schengen n-a pus-o pe ordinea de zi a JAI chiar președintele, ci oricine altcineva.

Ca atare, ministrul de externe, Titus Corlățean îl întreabă retoric pe președinte dacă a vorbit cu Merkel de aderarea la Schengen. De parcă Merkel n-ar ști să citească rapoartele MCV și n-ar fi chiar motorul Europei. Comisia Europeană prezintă în acel raport poziția întregii Uniuni Europene și poziția cabinetului german implicit. 
Retorica lui Corlățean are și un alt sens. Mușcă din Cotroceni, ca nu cumva și președintele să-l întrebe pe Ponta dacă a vorbit despre aderare cu Hollande.

Mai mult, Corlățean, în mod suprinzător, spune că putem trăi fericiți și fără Schengen. Dacă se amână, Schengen nu mai e o prioritate a României. 
Era oricum singura. Așadar, oficial, am devenit și țara fără de priorități.    

În mod extrem de periculos, Victor Ponta întărește declarațiile ministrului de externe și spune că asta este poziția Guvernului român. "Ministrul de Externe, domnul Corlățean, nu a vorbit în nume personal, ci a vorbit in numele Guvernului de fiecare dată când a vorbit despre Schengen. (...) Dacă însă decizia va fi din nou de amânare, atunci e clar că va fi nevoie de o soluție politică a acelui stat care se opune intrării noastre în Schengen și noi vom aștepta, nu va mai fi pe agenda Guvernului României intrarea în Schengen ca o prioritate".
În plus, bineînțeles, Băsescu e de vină. Și Băsescu trebuie să tacă.

Fac de 17 ani meseria asta, dar eu așa ceva până acum n-am mai auzit.

1. Cu 5 zile înainte de decizie, Guvernul României spune că Schengen nu mai e o prioritate pentru România. Ca să-și ascundă de fapt înfrângerea, provoacă o catastrofă diplomatică cu reverberații foarte periculoase și ușor de anticipat.

2. Guvernul României nu mai vrea România în Schengen ( declarație 11 Februarie 2012, Victor Ponta: "Și dacă nu intrăm în Schengen, ce?) vorbind în numele a 70%  din poporul elector. Asta înseamnă că 70% dintre cei care au votat nu mai vor, implicit, România în Europa. Guvernul Ponta i-a întrebat și pe români dacă vor asta? Sau îndreaptă țara cu forța spre un naționalism, anti-occidentalism, anti-europenism similar politicii Estului și celei de la Kremlin fără să întrebe pe nimeni?

3. Guvernul Ponta, în mod oficial, nu mai are niciun obiectiv important de politică extern. A avut unul pe care l-a ratat. Și pentru că l-a ratat, l-a și abandonat. Un stat care nu mai vrea în Schengen ce mai caută în Europa? Și dacă nu mai vrea în Europa, de ce ar mai vrea în NATO? De ce ne mai trebuie proiectul Deveselu, baza de la Kogălniceanu și parteneriatul strategic cu SUA? Ce nevoie avem noi de scut? E ca la Schengen. Vorba lor: și dacă nu avem scutul, ce? Putem trăi ca și până acum, nu?

4. Politica de izolare dusă de USL și Guvernul Ponta va avea cu certitudine importante costuri economice. Costurile neaderării le-a recunoscut până și Crin Antonescu.

5. O țară care nu este interesată deloc să-și rezolve problemele din MCV reclamate de toată Europa, o țară care renunță la Schengen pentru ca să apere niște penali din Guvern, un Guvern care are ca țintă doar subordonarea Justiției pentru ca mafiile din partide să fie fericite, o guvernare care are ca unic obiectiv suspendarea președintelui după ce a călcat cu bocancii toate regulile, valorile și fundamentele europene și ale statului de drept- este o țară profund instabilă. 
O țară instabilă, aflată în mijlocul unor interese și bătălii strategice, nu interesează pe nimeni. 
Suntem de ajutor SUA sau Europei cumva? Nu, din contră. Am devenit, cu ajutorul tuturor liderilor USL, o piatră de moară la gâtul tuturor.
Ponta, Antonescu și întreg Guvernul României vor fi lăudați foarte probabil de Vocea Rusiei pentru acest mare succes diplomatic. Un succes ce, repet, dă speranțe numai în Kremlin.

Una peste alta, tabloul este sumbru. Și arată cam așa: de un an șu jumătate, stai în fața ușii ca stăpânii să te primească în casă. Prietenii tăi îți urlă dinăuntru că te primesc doar dacă ești curat, dacă te speli, dacă ești cuminte, nu furi, nu spargi bibelourile și nu mai dai nici foc la casă. Tu nu vrei să faci nimic din toate astea și, într-o zi, te apucă dracii, începi să-i înjuri din fața ușii și, la plecare, le mai tragi și un scuipat în vizor. 
Mândru și cu multă demnitate. Ca să înțeleagă și ei odată cum stă treaba. 
Așa a acționat azi și Guvernul României. Jenant.

"Să trăiești în România e ca și cum ai înota în acid sulfuric", mărturisea acum câteva zile Mircea Cărtărescu unei publicații spaniole. 
Și deloc nu cred că a greșit...