Când ei sunt mai puternici

Cred că orice jurnalist din această țară trebuie să citească raportul Comisiei Europene. Și să-și pună câteva întrebări.
Și mai cred că orice jurnalist din această țară trebuie să citească postarea lui Cătălin Tolontan despre ce făcea George Copos când era puternic. Eu m-am gândit mult la ce a scris Tolontan. Pentru că, inevitabil, mi-am amintit câteva episoade pe care poate aș fi vrut să le uit.

2007. De luni bune bâjbâiam pe lângă un subiect. Întrebam, căutam, nu se lega nimic. Nimeni nu-l știa, cine era logic să-l știe se schimba la față când îi întrebam de Cătălin Voicu. De vreo opt ani mă ocupam deja de PSD iar ca acreditat pe Cotroceni pe ultimul mandat al lui Ion Iliescu mi se părea o greșeală impardonabilă să nu-l știu pe Voicu. De Mitică Iliescu auzisem. Numele îmi trecuse pe la ureche de multe ori. Nu-l întâlnisem efectiv niciodată. Știam că avea o oarecare influență. Dar nu realizam cât de mare și...repet, nimic nu se lega.
În 2007, ajungeam des și pe la Parlament. Cum-necum, ochii tot pe Voicu îmi cădeau. Într-o zi, îl prind pe cameră semnând condica de prezență și pentru alții. Îl iau la întrebări. O ia la fugă pe tot holul de la P1. Din reacții, îmi dau seama că nici nu voia să fie filmat. Și mai interesant, gândesc. Rămân atentă la personaj.  Din ce făcea, tot timpul lăsa impresia că se pitea. Că nu voia să fie văzut.
În mai, în plină suspendare din funcție a președintelui Băsescu, conducerea redacției îmi spune că ar fi bine ca eu să mă ocup de acum înainte de Palatul Cotroceni, de președintele Băsescu. Să-mi folosesc incisivitatea acolo.
Eu protestez. Ce treabă aveam eu cu administrația Băsescu? În plus, nu știam efectiv niciun consilier. Nu fusesem niciodată acreditată pe PD. Nu mă interesa subiectul, domeniul. Mă săturasem de Cotroceni. Mă ocupasem de administrația Constantinescu și Iliescu. Mai mult, realizam că e un fel de misiune imposibilă având în vedere că însuși Dan Voiculescu se aflase în fruntea comisiei de suspendare. Cum să afli informații de primă mână de la niște oameni pe care nu-i cunoști, când patronul tău suspendă șeful statului? Două săptămâni mă cert cu conducerea redacției. Până la urmă, cedez. O iau ca pe o nouă provocare. Mă ocup de Cotroceni.
Între timp, din când în când, inevitabil mai ajung și pe la PSD. Aflu că Marian Vanghelie are o mare problemă cu mine. Ce treabă aveam eu cu Vanghelie? Niciuna. Ceva nu se lega. Aflu că și Mircea Geoană are o problemă cu mine. Ce-i făcusem eu lui Geoană? Nimic. Îmi transmite, prin intermediari, că nu e adevărat. Tot nu se lega. Ceva nu era ok.
Într-o seară, mă apuc să scriu de Voicu pe acest blog. Se poate verifica. 14 iunie 2007. "Nașul" lor. Urmează sfaturile: nu e deloc bine ce faci, ai să vezi.

2008. Am continuat să scriu de Voicu. Tot pe blog. Cătălin Voicu candida pentru un nou mandat în Parlament, în sectorul lui Vanghelie. Se mutase din Bacăul lui Hrebenciuc, în sectorul 5. În timp, începusem să fac din ce în ce mai bine legăturile. Îmi devenise aproape clar că întrebările mele despre Cătălin Voicu- Mitică Iliescu iritase rău PSD. "Incisivitatea" mea era bună numai la Cotroceni, pentru că nu mai era acceptată de ei.
Într-o noapte, absolut întâmplător, descopăr că mă urmărește o mașină. Mă mutam. Nu aveam timp ziua, o făceam după serviciu. Doi indivizi la 2 dimineața, în beznă totală, citeau ziarul în mașină în fața scării mele. Am zis- sunt nebună, nu se poate să fie adevărat. Le iau numărul și mă duc la ei. Mă apropii, și ei dispar. Verific numărul zilele următoare. Era fals.

Decembrie 2008. Negocierile pentru formarea Guvernului PDL-PSD. Cătălin Voicu vrea neapărat să fie ministru de Interne. Scandal în PSD, în Comitetul Executiv. Presa îl caută pe net. Singurele referiri despre profilul acestui om duceau la blogul meu. Încep discuțiile pe unele televiziuni. Ziariști mă sună să mă intrebe. Evit să mai răspund, dar continui să scriu. Simțeam iritarea unei părți din conducerea redacției.

Ianuarie 2009. Miniștrii de Interne încep să pice ca popicele. Îmi era clar în ce film eram. Eram eu și...restul lumii. Postul îl susținea în subteran pe Voicu și fățis pe Vanghelie, Mitică Iliescu, Geoană - candidat la Președinție.
În vara lui 2009, apar dezvăluiri, apar scandaluri puternice, DGIPI, se rupe Guvernul, Vanghelie se întâlnea cu Moș Crăciun pe bancă în parc, era cea mai tensionată campanie prezidențială. Pentru mine, multe aveau o explicație. Constant, scriu pe blog.
Într-o zi, un moment tensionat în redacție care n-avea nicio legătură cu mine, ci cu altcineva. Dintr-o dată mi se strigă apăsat de către cineva din conducere: "Și tu oprește-te cu blogul ăla. Oprește-te cu Voicu că nu mai pot. Oprește-te dacă nu vrei s-o pățești rău". N-am zis nimic. Dar nopți întregi n-am dormit. Zilele următoare am căutat explicații. Nu era normal ce se întâmpla de foarte mult timp. Însă toți dădeau din umeri. Ținea de demnitatea mea să nu mă opresc. Știam că am dreptate. Și am zis din nou: nu mă opresc, orice ar fi.

21 Octombrie 2009. Eram la BEC. Geoană își depune candidatura la Cotroceni în aceeași zi cu președintele Băsescu. Nebunie, oboseală, susținători, cabluri, înghesuială fantastică. Fiecare se lupta pentru cel mai bun unghi. Geoană vine primul. Lume multă. Se urcă în lift. Lângă el, Vanghelie care mă oprește și răbufnește brusc: "Și tu, bagă-ți mințile în cap, pricepi? Cu Voicu ești  într-o mare eroare! Să vii în birou la mine să-ți explic eu cum e cu Voicu, mă auzi?" "Nu sunt în nicio eroare, nu e adevărat. Iar la dumneavoastră în birou nu calc"- i-am zis. Știam că, teoretic, Vanghelie nu prea are ce să-mi mai facă. Dar niciodată nu poți să ghicești chiar tot...

9 Noiembrie 2009. Deja știam pe cazul Voicu toate legăturile importante. Știam și că Mitică Iliescu se reactivase foarte puternic. Știam că sună ziariști. Președintele Băsescu, candidat la prezidențiale, face declarații pe aeroport. Pleacă la Berlin. 20 de ani de la căderea Zidului. Pleacă cu un tânăr pe care-l prezintă public, un tânăr a cărei mamă fusese ucisă la Timișoara, în timpul evenimentelor din 1989. Evenimentul este transmis în direct, în condițiile în care postul nu dădea în direct aproape nimic din ce făcea candidatul Băsescu.
Brusc, începe o agitație ciudată. Cineva luase foc. Știind că legăturile lui Mitică încep de dinainte de '89, am un feeling. Zic- nu se poate.. Cineva fusese sunat și informase conducerea redacției că "oameni din apropierea președintelui Băsescu" au ucis-o de fapt pe mama băiatului. Sunt chemată și rugată să scriu eu materialul cu care trebuia să înceapă jurnalul principal al zilei. Ba, mai mult, eu să fac și o transmisie în direct pe tema asta - din care să reiasă că președintele Băsescu, candidat la Președinție, acoperea și era, de fapt, în strânsă legătură cu criminalul mamei băiatului.
Aveți vreo dovadă, ceva? - am întrebat. Nu, caută și tu, vezi tu, te descurci...- a fost răspunsul aproximativ.
Am simțit atunci, efectiv, cum văd stele verzi. Adică eu trebuia să acuz un președinte al României că acoperă criminali? Cam asta era esența. Am zis că eu nu fac așa ceva. Cu orice preț. Mi s-a spus că trebuie s-o fac. Și trebuie s-o fac neapărat eu. Scandal, ceartă. Mizeriile lui Mitică Iliescu să le facă cine-o vrea. Eu, niciodată. Mi se spune iar că trebuie să mă potolesc cu Voicu și cu Mitică Iliescu, că voi lua amendă pentru că nu mă supun cererilor redacției. Eram oricum dispusă să demisionez. Amendă n-am luat. Ar fi fost prima din viața mea. Dar materialul a fost scris de conducerea redacției și difuzat. Următoarele săptămâni tensiunea se menține între mine și conducere.

11 Decembrie 2009. După cinci zile de turul doi al prezidențialelor, Cătălin Voicu este săltat de DNA din fața casei. Eram la Bruxelles, la Consiliul European. Am zis- gata, s-a terminat. Înseamnă că nu sunt nebună. Dar nu se terminase. În țară ajunsă, devin un fel de inamic public al unei părți din conducerea redacției. Nu aveam voie să vorbesc cu nimeni pe subiect, nu aveam voie să discut nici cu colegii care mă întrebau- "ea nu are ce informații să dea pe acest subiect", postul îl prezenta pe Voicu drept o victimă a sistemului. Mă sunau și colegi din presă. Mă invită să vorbesc la posturile lor de Voicu. Cer permisiunea conducerii redacției știind că n-am nicio șansă. Normal. Mi se spune că n-am voie. Am un contract cu postul ce presupune exclusivitate. Corect. Dar blogul meu n-avea legătură cu contractul. Evident că nu ne înțelegem. Mă epuizase psihic oricum toată povestea. Știam că vena și puroiul erau atât de mari și întinse în ultimii 20 de ani, încât oricine va face eforturi să-l acopere pe Voicu se va discredita.

Și s-au discreditat. Cu bună știință unii. Pentru cunoscători, amintesc doar halucinantul episod Locic. Pe care, deloc suprinzător și pe altă speță, l-am văzut acum ceva timp, într-o oarecare măsură, reeditat.

Ce-a urmat după aceea este public. Stenogramele, nebunia, judecători, politiști, procurori, politicieni...
Pe 1 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție l-a condamnat pe Voicu la 5 ani de închisoare cu executare. Decizia nu e însă definitivă. Până pe 25 februarie 2013, când se judecă recursul, Voicu este nevinovat.

Raportul. Cine minte și cine spune adevărul.

  Raportul CE pe MCV - 30.01.2013 by   Politeanu Mihai

Cum răspunde poporul la întrebarea: "Pot să mă arunc de pe blocul dumneavoastră?"

:))

"Întăriți-vă statul!" de...Dan Voiculescu

4 ani au trecut de când creierul de borfaș al pușcăriașului Sorin Ovidiu Vîntu a emanat celebrul îndemn. Exclamația- apel a fost un răspuns sincer, instinctiv al unei minți bolnave ce-și dezvăluia mai clar ca niciodată adevăratele intenții. Într-un an cu o teribilă campanie prezidențială, Cătălin Tololntan i-a spus: "Avem un stat slab și niște moguli puternici". Vîntu i-a răspuns: "Domnilor, întăriți-vă statul!"
Suntem la început de 2013. Și de 14 ani cel puțin, Dan Voiculescu își bate efectiv joc de statul român.

Pentru cine-l cunoaște suficient de bine pe Dan Voiculescu, știe că nimic din ceea ce face nu e întâmplător. E tenace, negociază orice, are obsesii, e răzbunător și mereu, dar mereu, își urmărește obiectivele. Financiare sau politice. Își fixează ținte și nu se lasă niciodată până nu și le atinge. Oricine l-a urmărit cu atenție în ultimele două zile putea să-și dea seama că are o mare problemă cu dosarul ICA, că își va da cu certitudine demisia și că-i e teamă de unii oameni din USL.

"Am fost trei- a spus, la un moment dat. Unul e în pușcărie, altul e bolnav, am mai rămas eu. Cât voi mai fi și eu..." În tonul descumpănit i se simțea disperarea, lipsa de speranță. În seara asta, își revenise. Era luminos, liniștit. Cert este că judecata, verdictul se apropia. Iar Dan Voiculescu va face tot ce-i va sta în putință să scape. Cred că este clar pentru toți.

Problema e că o face de 14 ani. Să mă explic:

În 1999, într-o seară, Dan Voiculescu, intră în panică. În Palatul Cotroceni, sub președintele Emil Constantinescu, era în desfășurare o ședință a CSAT. În acel CSAT, este declasificat celebrul dosar ICE Dunărea. ICE Dunărea aparținuse fostului Departament al Securității Statului prin diverse firme. Inclusiv prin celebra Crescent din Cipru al cărui director a fost Dan Voiculescu.
Din acel moment, Dan Voiculescu, un prieten la începutul guvernării, pornește o campanie furibundă împotriva lui Emil Constantinescu. Împotriva oamenilor fostului președinte, împotriva puterii de atunci, împotriva guvernării, sprijinind chiar facțiuni din partide.
Rezultatul îl știți: Emil Constantinescu anunță, parcă într-un weekend, că nu mai candidează pentru un al doilea mandat și că este...învins de structuri. Printre structurile alea era și Dan Voiculescu mai precis.

În 20 Decembrie 2000, se instalează noua Putere. Câștigător: Ion Iliescu. Dosarul ICE Dunărea este clasificat în CSAT.

Liniște până în vara lui 2004. Dan Voiculescu, președintele Partidului Umanist Român, bun prieten și apropiat al lui Adrian Năstase ( pe care ulterior l-a și invitat să preia șefia partidului său) speculează foarte bine toate problemele guvernării  PSD tocmai pentru a-și fructifica în alegerile locale scorul electoral al PUR. Mai precis, lansează o campanie dură împotriva unor exponenți ai regimului- și ei cu mari probleme de imagine și corupție. Ținta era să cucerească Bacăul, Galațiul și Prahova. Clanul Sechelariu se prăbușește. PUR singur obține un rezultat foarte bun în alegerile locale. Cu un trust puternic de presă și cu un asemenea scor, se formează Uniunea Națională PSD+PUR în perspectiva alegerilor parlamentare: 22 de locuri în parlament.

2004- prezidențiale. Candidatul Alianței D.A., Traian Băsescu, participă în emisiunile electorale ale Antena 1, însă Dan Voiculescu îl sprijină pe Adrian Năstase cu care, de altfel, era în alianță. Valul împotriva lui Năstase era însă prea mare. Năstase pierde alegerile. La invitația lui Traian Băsescu, PUR și Dan Voiculescu schimbă repede barca și intră la guvernare. Cu condiții. Alianța cu PUR e numită de președintele Traian Băsescu "soluția imorală".
În Februarie 2005- CSAT declasifică dosarul ICE Dunărea. Dosarul este trimis la Parchet.

Războiul începuse. Și în următorii 8 ani se duce efectiv pe toate fronturile și cu toate mijloacele cu putință. Linșajul devine un nou gen jurnalistic. Ținta lui Voiculescu este una singură:  îndepărtarea lui Traian Băsescu. Ulterior, acapararea primei funcții în stat prin "intermediari".

2006- toate dosarele fostei Securități sunt predate CNSAS.
Iunie 2006- CNSAS confirmă în unanimitate colaborarea lui Dan Voiculescu, sub numele conspirativ "Felix",  cu fosta Securitate ca poliție politică.  
Sfârșit 2006- miniștrii PUR/PC își dau demisia. PC și Dan Voiculescu ies de la guvernare.
2007- Dan Voiculescu îl sprijină pe Călin Popescu Tăriceanu în războiul cu președintele Băsescu.
Aprilie 2007- Dan Voiculescu se pune în fruntea unei comisii care, pentru prima oară în istorie, suspendă din funcție un președinte al României.
2007- Președintele Traian Băsescu câștigă referendumul de demitere.
Toamna lui 2007- Dan Voiculescu renunță la mandatul de senator prin demisie.
2008- Dan Voiculescu redevine senator, în urma alegerilor parlamentare. În cadrul Alianței PSD- PC, sub mandatul lui Mircea Geoană, Voiculescu obține din nou locuri consistente în Parlament.

Toamna lui 2008- DNA îl trimite în judecată pe Voiculescu în dosarul ICA. Dosarul este judecat de ÎCCJ.
2009- Dan Voiculescu îl susține cu toată puterea pe Mircea Geoană în campania prezidențială. Și la nivel personal, Geoană era preferatul său.
Decembrie 2009- Geoană pierde alegerile. Traian Băsescu recâștigă Președinția României.
2010- Dan Voiculescu îl sprijină pe Mircea Geoană să nu piardă partidul. Spre dezamăgirea lui, președinția PSD este câștigată de Victor Ponta.
2011- Februarie- se construiește USL. Dan Voiculescu virează spre liberali, face alianță cu PNL sub Crin Antonescu.
7 Mai 2012- Guvernul Ungureanu se prăbușește. Victor Ponta devine premier. USL intră la guvernare.
10 Iunie 2012- USL câștigă detașat alegerile locale.
25 Iunie 2012-  Dan Voiculescu începe să dribleze cu legile și Justiția. Dan Voiculescu își dă din nou demisia din Senat. Dosarul ICA este trimis spre judecată Tribunalului București. Voiculescu câștigă câteva luni bune tărăgănând judecata.
6 Iulie 2012- Președintele Traian Băsescu este a doua oară suspendat din funcție și la insistențele lui Dan Voiculescu.
21 August 2012- CCR invalidează referendumul. Traian Băsescu redevine președinte al României.
9 Decembrie 2012- USL câștigă în mod zdrobitor alegerile parlamentare. Dan Voiculescu intră a treia oară în Senat.
17 Decembrie 2012- Victor Ponta este desemnat din nou premier al României.
Decembrie 2012 - Ianuarie 2013- Dan Voiculescu refuză inițial să depună jurământul ca senator. Dosarul ICA se mută din nou la ÎCCJ.
22 Ianuarie 2013- Dan Voiculescu depune jurământul ca senator.
25 Ianuarie 2013- Termenul de judecată de la ÎCCJ, în dosarul ICA, este schimbat de pe 25 Aprilie pe 31 Ianuarie 2013.
28 Ianuarie 2013- Dan Voiculescu își dă demisia a treia oară din Senat. Dosarul se mută DIN NOU la Tribunalul București.
În tot acest timp, Voiculescu anunță că își dorește a treia suspendare din funcție a președintelui Băsescu.

Așadar, domnilor, v-a spus-o clar penalul: întăriți-vă, apărați-vă statul. Asta până când nu e prea târziu. Și penalul nu devine stat...

Prăbușirea lui Murdoch, omul care mereu câștiga alegerile

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch Murdoch's Scandal on PBS. See more from FRONTLINE.

Siria, între Mama Rusia și restul lumii

Primul documentar, realizat de Rusia 24 și difuzat la sfârșitul anului, este de-a dreptul revoltător. Din toate punctele de vedere. Pe scurt, e varianta Kremlinului de măcelărire a unui popor de către rebelii "teroriști" ce invocă libertatea într-o țară fără de proteste.

Al doilea documentar( al doilea video până la penultimul ) este varianta Frontline/PBS a ceea ce se întâmplă în Siria, o rețea pe care o urmăresc și o apreciez de mult prea mulți ani.

Al treilea documentar (ultimul video) este realizat de BBC. Emisiunea Panorama.

Watch The Battle for Syria on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch The Battle for Syria on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch The Battle for Syria on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch The Regime Responds on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch The Regime Responds on PBS. See more from FRONTLINE.

Watch The Regime Responds on PBS. See more from FRONTLINE.