De la B1 TV, la RTV

Ca să preîntâmpin telefoanele și întrebările pe această temă, vă dau informația brută: am decis, după o îndelungă chibzuire, să mă alătur echipei RTV. Ca atare, astăzi am demisionat de la B1 TV. Îi mulțumesc și pe această cale domnului Sorin Oancea pentru tot ce a făcut, în toți acești ani, pentru mine. La RTV, voi face o emisiune. Cam atât. Scurt și la obiect.

The Buleni, by Puiu Găzdaru...

Referitor la ştirea asta, am primit de la cineva pe mail caricatura de mai jos, semnată Puiu Găzdaru...Simpatică, nu?

PSD. De la "aveți grijă pe mâna cui dați partidul" la "influența nefastă și pulpana unui om care nu se poate transforma"

Ploua mărunt. Era noapte, dimineață aproape. 21 spre 22 aprilie 2005. Obosită fleașcă. Slavă Domnului că nu existau televiziuni de știri pe vremea aceea. Pentru că un Congres ca acela nu ar fi fost deloc ușor de transmis în direct.

Cu câteva zile înaintea Congresului, fusese parafată înțelegerea iar Mircea Geoană se înscrie, dacă nu mă înșel, chiar în ultima zi în cursa pentru președinția partidului. De dimineață, toți marii lideri de organizații îl boscorodesc pe holuri pe Ion Iliescu. După câteva ore, era deja clar. Ion Iliescu pierduse șefia partidului, deși Congresul nici nu începuse bine.

"Aveți grijă pe mâna cui dați partidul", spune Ion Iliescu de la tribuna Congresului, într-o ultimă tentativă de a capacita sala. Sala era capacitată însă de alții. Alții care au izbucnit exact când tot Ion Iliescu, conducător al Congresului a făcut o gafă: "Dau cuvântul tovarășului Adrian Năstase". S-a spus atunci că acela a fost momentul când PSD s-a desprins de trecut. Viața a dovedit că acela a fost, de fapt, momentul când, în istoria sa, PSD a făcut cea mai gravă eroare .

Ce s-a dorit cu adevărat atunci? Blocarea cuplului Adrian Năstase- Ion Iliescu la șefia partidului. De Adrian Năstase le era frică, iar despre Ion Iliescu știau că-l va prefera mereu pe Adrian Năstase, orice ar fi. Cine a dorit asta? Păi, să ne aducem aminte: Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, Ucu Rus, Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu, Miron Mitrea. Toți și-au dat mâna și l-au susținut fără rezerve pe outsiderul Mircea Geoană. Cine era Mircea Geoană la vremea aceea? Nu conta. Nu conta absolut nimic. Nici măcar că Geoană nu avea vechimea necesară în partid.

Țin minte că pe lângă un material realizat cu lavaliera- pentru care m-au înjurat multă vreme după aceea- mai toți liderii de organizații, am scris atunci un comentariu pentru Observator. Esența era următoarea: Mircea Geoană nu a făcut nimic pentru a câștiga șefia partidului, încrederea organizațiilor. Avea doar de jucat o carte, un rol. Dacă nu va ști ce i s-a dat pe mână, va sfârși sfârtecat exact de cei care l-au pus să conducă PSD.

În acea noapte, Marian Vanghelie a sărit să-l ia la bătaie pe holurile Sălii Palatului pe Victor Ponta. Vanghelie era cu Geoană și, evident, cu Hrebenciuc iar Ponta cu Adrian Năstase.
Pe la 4 dimineața, Ion Iliescu pleacă dărâmat din Congres. Zilele următoare se internează în spital, i se montează stenturi, povestea o știm cu toții. "Habemus Geoană", defilau prin Sala Palatului, Ucu Rus, Hrebenciuc, Vanghelie și restul la braț cu Mircea Geoană. Mă uitam atunci la fața lui outsiderului Mircea și mi-o aduc aminte și acum: nici nu realiza ce i se întâmpla.

Am scris aceste rânduri că poate unii își mai aduc aminte și mai renunță puțin la ipocrizie. Am înțeles astăzi cum și pentru cine a murit, pe rând, în suflet, Mircea Geoană. Pentru Hrebenciuc, Geoană a murit pe 6 decembrie 2009, pentru Miron Mitrea a murit puțin mai de demult, pentru Ucu Rus a murit cândva, în timpul mandatului de președinte al partidului...Vanghelie măcar e consecvent. Pentru el n-a murit. Așa cum n-o să moară pentru el Mitică Iliescu sau Cătălin Voicu. Dovadă ziua de azi. Dar pe niciunul nu l-am auzit: "Îmi pare rău pentru ce am făcut eu, ce am decis eu cu mâna mea, cu mintea mea, din interesele mele, atunci, în aprilie 2005". Niciun regret, nicio scuză, nada....nimic.

Pentru că, până la urmă, în acești 5 ani și jumătate, care a fost în PSD, în esență, greșeala cea mai mare? Că Mircea Geoană a pierdut pe mâna lui Președinția României? "Prostănac" știau că e, nu era absolut niciun dubiu. Nu-și imaginau că poate face gafe atât de uriașe, e adevărat.

Pe scurt, putea fi lesne manevrat- acesta era, în realitate, marele avantaj al lor în relația cu Geoană. Era tot ce i-a interesat de la el îi ultimii cinci ani . A fost gafa cea mai mare că Geoană i-a lăsat pe Vanghelie, Mitică Iliescu, Hrebenciuc și pe alți câțiva să conducă efectiv partidul? Păi nici nu s-ar fi putut altfel. Ei l-au pus, ei l-au făcut om, ei îi dictau...Păpușa trebuie să cânte la Cotroceni. Păpușa s-a dus să cânte dar, cu România și mogulii la picioare, s-a înecat în spa-ul lui Vîntu. S-a izbit ca de un zid de propria-i prostie și asta i-a fost fatal.

Iar Hrebenciuc care punea miniștrii s-a trezit că...Hrebenciuc nu mai are ce să pună. Deloc. Va mai pune tot el miniștrii sub mandatul lui Victor Ponta? Unii spun că nu...Eu sunt, din fire, circumspectă. Zic să trăim și să vedem. Vanghelie, Hrebenciuc și Dragnea sunt nuci mai tari de spart.

Eroarea imensă a PSD eu cred că aparține toți oamenilor care au defilat în acea noapte de aprilie 2005 prin Sala Palatului, la braț cu Geoană. Pentru că ei au schimbat cu forța aproape rezultatele unui Congres iar ce s-a sfârșit azi e rezultatul acelui pact făcut și niciodată, oficial, recunoscut.

Ar fi fost Ion Iliescu sau Adrian Năstase soluții mai bune pentru PSD la vremea aceea? Sincer, nu știu. Autoritarismul lui Năstase și relația sa cu presa au fost cele mai crâncene. Pe de altă parte, e inutil de apreciat cât de bună a fost opțiunea Geoană. Ar fi fost o nebunie să ajungă președinte al României...Departe n-a fost. Iresponsabili au fost cei care au știut, au tăcut și l-au susținut.

Trebuie odată, în această scurtă viață, și Hrebenciuc dar și ceilalți să-și asume erorile? Eu cred că trebuie. Pentru că nimeni n-a uitat cine, în aprilie 2005, i-a dat lui Geoană partidul pe tavă. Pentru că nimeni n-a uitat cine a dat peste cap un întreg Congres. Pentru că nimeni n-a uitat cine a decis atunci cu adevărat.

Iar să știți că ei sunt primii care...n-au uitat.

P.S. Pe această cale, îi mulțumesc lui Viorel Hrebeniciuc pentru faptul că, în sfârșit, a confirmat că Adrian Năstase a demisionat, în 2004, pentru o zi de la șefia PSD. E adevărat, domnului Hrebenciuc i-a trebuit pentru asta vreo 7 ani, o calitate de martor ( printre cei 974) în dosarul "Trofeul calității" și un judecător în fața ochilor. Informația a fost difuzată atunci în exclusivitate de mine pe Antena 1, în Observator 23.00 și reluată cu obstinație în următoarele două zile în deschiderea Observatorului de ora 19.00, în ciuda presiunilor greilor PSD. Tot atunci, ProTV din această cauză a mâncat o bătaie cruntă. Mă rog, țin minte că Ion Iliescu era într-o vizită oficială în Kazahstan iar Năstase stătea baricadat în sediul Guvernului. Viorel Hrebenciuc a dezmințit atunci cu obstinație informația, deși sursele din partid erau extrem de credibile. Nu l-am crezut atunci când "a nu-l crede pe Hrebenciuc" era nebunie curată, nu-l mai cred demult...Asta ca să știm exact, la capitolul credibilitate, cum stăm...

Corupția lui Apostu - acum, o incredibilă lectură

E adevărat. După cele 46 de pagini analizate pe îndelete din referatul Petromservice, am luat o pauză, am inspirat puțin Pleșu dar curiozitatea jurnalistică tot nu mi-a dat pace.
Nu, nu m-am grăbit, am lăsat festivalul televizat să treacă astfel încât să pot citi și eu în liniște și pace, de astă dată, cele 64 de pagini ale referatului de arestare pentru Sorin Apostu. Când am ajuns la pagina 33- capitolul pepeni- pe care mulți îl iau în derâdere, mă gândeam că se poate face un film cu primarul mândria PDL-ului. Atunci când am terminat de parcurs toate cele 64 de pagini, am ajuns la concluzia că Apostu era bolnav de atâta corupție. Adică să furi atât, să disimulezi atât, să te pitești, să construiești un asemenea sistem - un adevărat clan al "celor aleși" trebuie să fii puțin cam mult nebun. Trebuie să-l simți, să ți-l dorești cu ardoare, să-l pui pe picioare și să-l faci să și funcționeze. Și pentru asta trebuie să te gândești destul. Să-ți stea capul numai la asta. Numai să lucrezi cu 17 telefoane- înseamnă demență dar și calcul exact, planificare.
Să-ți bagi familia- nevasta și socrul- în circuitul șpăgii, e halucinant. Să pui în pericol imaginea omului care te-a creat și care mai e și premier al României, se traduce doar așa: multă siguranță de sine. Se credea Apostu protejat și de aceea persista în lăcomie? Chiar nu știa Boc cine e sau ce a devenit Apostu- înaintea informațiilor primite acum 6 luni? Doar Boc și Apostu știu, cu siguranță, răspunsul, adevărul. Atât timp cât nu există informații, se poate doar specula. Dar eu am îmbrătânit suficient ca să nu mai cred în naivități și coincidențe.

Mai jos, vă recomand să parcurgeți, cu multă migală, Corupția de tip PDL, marca Apostu, în toate cele 64 de pagini ale ei- acum, sub forma unei lecturi incredibile.

apostu sorin decizie 2011

USL blochează candidatura lui Cătălin Voicu.

Dan Mihalache, mâna dreaptă a lui Antonescu, îi ia colegiul senatorului- interlop al PSD

Pentru că eu, în general, am idei puține și fixe, de soarta senatorului- interlop Cătălin Voicu am ajuns să mă interesez cu mare grijă și constant. Surse politice bine informate susțin că, la nivelul USL, s-a luat decizia blocării candidaturii lui Voicu pentru alegerile parlamentare din 2012, cu orice fel de riscuri, dar și din motive lesne de înțeles.

Pe scurt, povestea stă cam așa: în sectorul 5, la Senat, USL are două colegii. Unul ocupat acum de senatorul interlop și al doilea ocupat de Ecaterina Andronescu. Iar în urma negocierilor din USL, cele două locuri ar urma să fie împărțite între PSD și PNL. În PSD, pe unul dintre colegii, rămâne, deocamdată, pe poziție Ecaterina Andronescu. Dacă nu, ea va fi mutată în sectorul 6, în alt colegiu. Iar în 5, pe locul ei va fi nominalizat orice alt pesedist în afară de Voicu.

Colegiul lui Voicu va fi dat PNL. Mai precis îi va fi dat să candideze lui... Dan Mihalache, consilierul lui Crin Antonescu. Marian Vanghelie, cu siguranță, va avea un șoc nervos!
Crin Antonescu ar urma să bată în cuie zilele acestea cu Victor Ponta candidatura lui Mihalache pe colegiul lui Cătălin Voicu. Și așa... Marian Vanghelie și Mitică Iliescu vor rămâne fără Voicu în Parlament în Legislatura 2012-2016. Oare vor supraviețui fără el?

P.S. Și pentru că tot vorbim despre Cătălin Voicu, aștept cu nerăbdare ca deja celebra comisie de integritate morală a PSD să se sesizeze și în cazul senatorului interlop. Că totuși a stat mai bine de un an în arest și iar judecata a început...

Lowell Bergman

Grație HBO, am revăzut după aproape zece ani excepționalul The Insider. Unul din personajele principale, Lowell Bergman, interpretat de Al Pacino, lucrează acum pentru NYT- ca reproter de investigație, e producător/ corespondent pentru PBS- Frontline și predă la Berkeley. Iar pentru că scena finală, cu demisia și ieșirea din post mi-a stat pe creier atât de mult timp, acum am lămurit-o. În realitate, Bergman nu a demisionat după investigația despre industria tutunului, ci a fost îndepărtat de colegii săi, după apariția filmului. "Caracterizările negative" au deranjat. Detalii aici și aici. Așa se face că...unele lucruri nu se schimbă niciodată. Subiectele prin care s-a remarcat Bergman au fost numai unul și unul: de la fundamentalismul islamic, al Qaeda, 9/11, industria aurului sau criza energetică. În 2000 și 2002, tot el i-a dat dureri de cap în NYT lui Dick Cheney pe tema Halliburton. În 2004, a câștigat Pulitzer-ul și, de-a lungul timpului, mai multe Emmy și alte premii. Acum are 66 de ani.
Pe scrut, așa ceva, în România, nu există.

P.S. Vă recomand un excelent material, ultima producție Frontline- Syria Undercover.

Să ne distrăm cu...S.O.V.

Am plecat de aici și am ajuns...aici, de unde am luat și primul document de mai jos care m-a distrat.

- avocatul lui SOV face o cerere de recuzare a instanței de judecată, pe motiv că judecătorul a mai dispus odată arestarea lui în alt dosar.

- avocatul lui SOV are cuvântul și spune așa: clientul său este prezentat instanței într-o nouă lumină, și anume aceea de "spoliator al unei societăți comerciale" și nu există documente și dovezi că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni. Și acum urmează partea comică.

- "Totodată își exprimă nemulțumirea față de faptul că dosarul de urmărire penală are în componența sa o serie de volume compuse din înscrisuri într-o altă limbă decât cea română, astfel atrage atenția că obligația Parchetului de a traduce acele volume a fost încălcată, solicitând înlăturarea acelor dosare. De asemenea, arată că nu înțelege graba Parchetului concentrată în ultima perioadă, deși pretinsele fapte datează din perioada 2007-2009(...). Învederează că, în ceea ce privește propunerea de arestare preventivă de azi, în cele 28 de volume de urmărire penală, există un singur volum cu declarații, însă declarațiile nu aduc niciun indiciu că inculpatul a săvârșit vreo infracțiune care să confirme scenariul Parchetului."

- Apoi inculpații. Unul vrea să se întoarcă la familie, altul la copii, altul are probleme medicale, unul a colaborat cu anchetatorii..iar Vîntu zice așa: "arată că arestarea sa fiind cea de-a patra are doar baze politice, acuzațiile fiind false."

- Iar finalul e filosofic. "În ceea ce privește cererea de recuzare formulată de către inculpatul SOV (în nota obișnuită, de altfel, inculpatul, în cauzele pe care le are pe rolul instanțelor, prin apărătorii aleși, încearcă să scape de judecători pe care îi consideră "indezirabili" și, din nefericire, uneori reușește) instanța o apreciază ca inadmisibilă, fiind respinsă ca atare, considerentele avute în vedere sunt următoarele: într-o construcție logico-juridică "demnă de o cauză mai bună sau de maieutica lui Socrate" apărătorul a învederat faptul că în cauză sunt incidente...(...) Instanța apreciază că nu se impune trimiterea cauzei la un alt complet (...). Astfel cu minimum de "imaginație al oricărui apărător care se respectă" nu există motiv de recuzare care nu poate fi "agățat" de vreunul din cazurile de incompatibilitate. Pe o astfel de construcție logico-juridică formulată de către o parte din proces ar trebui înaintată spre soluționare unui alt complet și o cerere de recuzare formulată pe motiv că "într-o viață anterioară judecătorul a fost suveran, iar inculpatul vasal, între aceștia existănd însă relații de dușmănie"....."

Numar dosar

Știrile serii vin de la...

Libertatea. Vîntu a stat în celulă și s-a uitat la serialul "Pariu cu viața"( ProTv).
și
PSD. Cătălin Voicu a votat pentru debarcarea lui Geoană.

Cine conduce, de fapt, PSD?

De dimineață, Ion Iliescu a dat două telefoane. Unul lui Adrian Năstase și unul lui Victor Ponta. Ideea era așa: procedura din Senat trebuie oprită pentru că partidul s-a făcut de râs, nu există garanții juridice că PSD își va păstra președinția Senatului, Mircea Geoană trebuie sancționat de partid, dar NU dat afară.

Năstase a îmbrățișat ideea. Unii spun că și Victor Ponta. Eu mă îndoiesc foarte tare.
Cert este că, după prânz, când a apărut că acea Comisie de Integritate a luat în discuție cazul Geoană, primul care a dat semnalul "Stop joc" a fost Adrian Năstase.

Ion Iliescu a intrat apoi, prin telefon, la mai multe televiziuni spunând același lucru. Victor Ponta era deja în defensivă. A dat un comunicat în care a spus că în Comisia de Integritate cazul Geoană își urmează cursul iar, în Senat, va cere înlocuirea în continuare a lui Geoană, fără a pierde președinția Senatului. Ulterior, a mai dat câteva declarații spunând că ar putea convoca Cex și Congresul și pe seară, chiar a vorbit de depunerea mandatului de președinte al PSD dacă BPN își va schimba votul.

Tot pe seară, Adrian Năstase a ținut-o langa. Ca și Mircea Geoană care a trimis o scrisoare către parlamentarii PSD și liderii organizațiilor județene în care cere convocarea Cex.
Bun, astea-s faptele.
Problemele și întrebările de acum încep.

Cine a dat în BPN-ul PSD "garanții juridice" că Geoană va fi înlocuit cu Titus Corlățean și asta va începe și se va termina chiar luni? Răspunsul unui avizat în 'ale PSD: "juriștii lu' pește".

Este un lucru ce ține de elementara cunoaștere a procedurilor parlamentare și bine știut: nimeni nu poate garanta PSD că va obține postul după ce-l schimbă pe Geoană. Să nu fi știut Adrian Năstase lucrurile astea sau Ion Iliescu? Mă îndoiesc. Victor Ponta cu siguranță știa. De altfel, în mai multe ieșiri publice, Ponta a și spus că nu poate garanta nimic. Iar Mircea Geoană oricum nu-i mai reprezintă.

O altă teorie care a circulat astăzi este că Ion Iliescu și Adrian Năstase îi reproșează, neoficial, lui Victor Ponta că, într-un război personal pe care-l are el cu Geoană, a angrenat deja tot partidul. În plus, PSD s-a făcut de râs în Senat. Și de aici se naște o întrebare: de ce BPN a votat în unanimitate demararea procedurilor? Și de ce atât Ion Iliescu cât și Adrian Năstase n-au spus nimic în sensul ăsta luni seară?

Voci din tabăra celor doi îl scot vinovat pe Ilie Sârbu. Alții mizează pe faptul că Victor Ponta și-a făcut destui dușmani în partid, atât prin deciziile interne luate- vezi cazul Vanghelie și altele- cât și prin negocierile din USL cu împărțirea candidaturilor.
Mai sunt unii care cred că lui Victor Ponta luni i s-a întins o capcană în care a picat. Nu cred nici asta.

Eu cred că Ponta are acum de jucat cartea vieții lui ca președinte al PSD. Dacă face un singur pas înapoi, s-a terminat. Lider de facto n-ar mai fi el. Și mai cred ceva. Nu trebuie subestimat nimeni pentru că încă...se joacă.

"Dumnezeii României"

Când mafiotul inculpat cu care se sfăuia ieri Mircea Geoană în plen spunea că judecătorii de la Curtea Supremă sunt "Dumnezeii României", mulți au realizat câtă dreptatea avea. Așa cum e Voicu, cu creierul lui de cămătar, a reușit să scoată o sintagmă memorabilă.
Dar dacă cei de la Supremă sunt Dumnezeii, cei de la CSM cine sunt: oare apostolii?
Mărturisesc faptul că, de ceva vreme, sunt la fel de interesată de ce se întâmplă în Justiție așa cum sunt, de atâția ani, interesată de Politic.
Cangrena e la fel de mare. Și la fel de periculoasă. Numai că nu se vede.

Ca să porți o discuție cum un judecător al CSM sau chiar și al Curții Supreme, mai întâi recomand un extraveral sau distonocalm. Pentru liniștea dumneavoastră.
Ei sunt stat în stat. Punct. O castă. Unșii lui Dumnezeu trimiși pe pământ iar dacă spui ceva, îți dau în cap cu independența Justiției. Pe scurt, orice ai spune le afectezi independența.
Ei nu pot să judece, că se judecă prea mult la televizor. Ei nu știu că au colegi corupți sau, mă rog, unii suspectați de corupție, pentru că atunci când trebuie să se uite... nu se uită.

Mai e Barbălată la dvs. purtător de cuvânt?
Bineînțeles.
Cum bineînțeles?
Doamna Barbălată este.
Și ce aveți de gând să faceți?
Păi ce, a făcut ceva?
Noooo..Doar e suspectată de asta, asta și asta...
Sunteți sigură?
Caut pe netul telefonului să văd dacă nu am înnebunit eu sau...interlocutorul.
Uitați..aici.
Fantastic! îmi zice. O să sesizez președinta!

Fantastic și șocant aș zice. La cât teatru ieftin se joacă la Curtea Supremă. Acolo este un melanj între corupție, prostie, șmecherie, slăbiciuni și moșteniri. Între cei mai tineri și cei mai bătrâni. Între cei care nu renunță și cei care se lasă înghițiți de sistem. CSM-ul e cea mai bună dovadă.
Horațius Dumbravă n-a reușit să facă nimic- asta ca să fiu elegantă. La fel și ceilalți doi.

Păi și cum, venți dvs. aici să ne schimbați regulile după care lucrăm noi de 200 de ani?, spunea un judecător.
Ei bine, da.

Judecătorul cu pricina a fost pe vremea lui Ceaușescu, procuror la Procuratura Generală, Direcția I urmărire penală și supravegherea urmăririi penale.
Acum, în 2011, e la fel. Nici n-ai zice că au trecut 22 de ani peste țara asta.
Pleci năuc la auzul veștii că așa se prezintă unul dintre cei mai deschiși dintre inamovibili.

AFP: Motivatiile unei erori politice majore din partea lui Giorgios Papandreou

Analiza AFP e foarte bună. A fost tradusă și preluată și de Hotnews. Un profil al lui Papandreou poate fi găsit și aici . Ca și cronica zilei în care Grecia a părut că vrea să se sinucidă. Victor Ponta a ratat ocazia să tacă.

In vreme ce guvernul elen isi joaca supravietuirea, analistii speculeaza asupra motivatiilor care l-au determinat pe premierul grec sa comita o eroare politica majora prin propunerea unui referendum national, o initiativa asupra careia s-a declarat dispus sa revina, comenteaza AFP.

Principala preocupare a Greciei, de joi, a fost sa afle de ce Giorgios Papandreou si-a aruncat tara si Europa intr-o criza fara precedent, intrebandu-se daca cumva a fost vorba de "panica" in fata haosului de pe strada, vointa de a zdrobi opozitia "reticenta" sau dorinta inconstienta de a se recunoaste infrant.

Joi dupa-amiaza, el a anuntat ca ar fi dispus sa renunte la referendum, pus in fata amenintarii partenerilor, consternati si ajunsi la capatul rabdarii, cu taierea ajutorului financiar pentru Grecia si excluderea sa din zona euro.

Liderul, pana in prezent cunoscut pentru calmul si abilitatile sale de negociere, a cauzat panica in Europa anuntand luni, spre surprinderea tuturor, decizia de a supune unui referendum acordul european privind sustinerea financiara a tarii, incheiat cu mari eforturi la Bruxelles, intre cele 17 state membre ale zonei euro si sute de bancheri, in noaptea de 26 spre 27 octombrie.

"Este dificil de gasit o explicatie rationala" a acestui gest, a declarat Thanassis Diamantopoulos, profesor de stiinte politice la Universitatea din Atena, care apreciaza ca este necesar sa se "recurga la psihanaliza" pentru a intelege.

"Constatand ca guvernul sau se prabusea, el poate a dorit, intr-un mod total iresponsabil, sa incerce orice ar fi fost posibil: fie sa atraga, in caderea sa libera, intregul sistem politic sau chiar zona euro, fie sa para marele maestru al jocului, la fel ca bunicul si tatal sau, "doi fosti prim-ministri carismatici", a apreciat Diamantopoulos.

El mai pune in discutie si "oboseala si o problema de rezistenta fizica si psihica" in fata tensiunilor conflictuale la care a fost supus Papandreou inca de la venirea sa la putere in 2009, perioada care a coincis cu declansarea crizei datoriilor din care tara sa se chinuie sa iasa in prezent.

Politologul George Sefertzis, un apropiat al familiei Papandreou, indica "doua resorturi ale acestei maini de poker": unul psihologic- "panica" si unul politic- "cautarea legitimitatii" necesare pentru "revigorarea" unei tari reticente fata de rigurozitatea disciplinei si masurilor de austeritate prescrise de UE si FMI, in schimbul promisiunilor de salvare.

"Faptul ca a fost numit "tradator" al Greciei in timpul protestelor de vinerea trecuta, care au provocat anularea paradei de ziua nationala (un lucru nemaintalnit in Grecia), a jucat un rol major", spune Sefertzis .

Fiul unei americance, crescut in exil pana in 1974, pana la sfarsitul Dictaturii Coloneilor, Papandreou, huiduit timp de luni de zile si numit "servitorul Bruxellesului" sau "angajatul model al FMI", el a spus candva ca este "grec prin alegere si nu prin necesitate", reaminteste analistul.

In opinia lui Sefertzis, Papandreou "nu ar fi avut de ales", fiind obligat "sa se confrunte cu pericolul unei situatii scapate de sub control" in interiorul tarii.

"Vinerea trecuta, extrema stanga si extrema dreapta au manifestat impreuna in strada, impotriva guvernului, miscare ce ar fi putut conduce la haos o tara in care administratia nu mai functioneaza si unde oamenii organizeaza proteste la fiecare doua zile".

Parlamentarii greci "nu pot iesi in strada fara a fi jigniti", in contextul in care, pentru a-si indeplini angajamentele, majoritatea socialista va trebui sa faca noi sacrificii, a subliniat Michalis Spourdalakis, profesor de stiinte politice la Facultatea de Drept din Atena. "Nelinistea si furia sunt peste tot", a spus el, adaugand ca "Papandreou este prins in ele".

"Impasul politic" a fost agravat de intransigenta opozitiei de dreapta, acuzata de iresponsabilitate, inclusiv in interiorul familiei politice europene din care face parte, pentru opozitia constanta fata de apelurile lui Papandreou la unitate nationala.

Joi, pentru prima data, Antonis Samaras, rivalul conservator al lui Papandreou, a declarat ca ar fi de acord cu un "guvern de tranzitie", care sa garanteze ca statul elen va implementa planul european de salvare.

Sustinator declarat, de multi ani, al democratiei participative, Giorgios Papandreou a primit sprijin din partea reprezentantilor de stanga si miscarii antiglobalizare din Europa, dar, si mai ironic, a beneficiat de sprijinul mass-mediei si reprezentantilor conservatori germani, care au cerut Uniunii Europene sa indemne la putin mai multa democratie in procesul de luare a deciziilor.

Cum a furat Geoană vizita Opoziției în SUA

Da, Geoană a fost la Fox. E adevărat, la Fox Business- "Closing Bell", dar tot Fox e. Iar prezentarea a sunat așa: "Romanian Senate President on Efforts to Join Eurozone. Romanian Senate President Mircea Geoana on how the Greek debt crisis impacts Romania’s effort to join the Eurozone". Intervenția e chiar foarte bună și este interesant că e făcută la postul cu o audiență considerabilă care susține interesele republicanilor. Și poate deloc întâmplător, Geoană este invitat în emisiunea lui Liz Claman. Liz Claman spune, la finalul interviului, că este pe jumătate româncă. Dar nu asta e important. Important e că ea este evreică. În prezentarea ei, Claman susține că are părinți canadieni și, într-adevăr, bunici ruși ajunși în Canada. Concluzia e că întortocheate sunt căile Domnului dar ele, uneori, te ajută. Și pe Geoană l-au ajutat pentru că a știut exact pe cine se bazează și la cine să apeleze.

Anyway, Geoană s-a mai întâlnit în SUA și cu Ellen Tauscher, SubSecretar de Stat pentru Controlul Armamentelor și Securitate Internațională, cu senatorii Harry Reid, liderul grupului democrat, majoritar in Senatul SUA, cu republicanul John McCain, membru al conducerii Comisiei pentru forte armate din Senatul SUA. Și asta n-ar fi nimic.

Pentru că istoria neîmpărtășită a vizitei lui Geoană în SUA sună cam așa: în această săptămână, fix în aceste zile, Crin Antonescu, Victor Ponta și Sorin Oprescu ar fi trebuit să fie în marea vizită-surpriză din SUA. Sorin Oprescu, la invitația lui Bloomberg, a plecat primul. El urma să își termine vizita și apoi să intre în programul celorlalți doi- Antonescu și Ponta care, din câte înțeleg, aveau întâlnirile deja stabilite.
Cumva, Mircea Geoană a aflat de toată desfășurarea de forțe. Și cum supriza nu e pentru cine se pregătește este pentru cine aterizează, Oprescu a plecat voios în America și, pe nepusă masă, în loc de Antonescu și Ponta, s-a trezit cu...Geoană. Pare-se că vizita lui Geoană a surprins chiar și ambasada SUA. Geoană și-ar fi pregătit vizita exclusiv prin relațiile personale pe care le are dar și cu ajutorul Joint. Adică American Jewish Joint Distribution Committee, organizație care, pe vremuri, alături de alții, au insistat, l-a sprijinit și chiar propus pe Geoană să ajungă ambasador în SUA.

Și așa, Geoană a ajuns ca "lider al Opoziției", fost candidat la Președinție și actual președinte al Senatului în America. În paralel, a ajuns și Sorin Oprescu. La aflarea veștii, Antonescu și Ponta au rămas muți, negri de mânie și interziși la sol dându-și seama că Geoană le-a făcut-o special și a manevrat totul artistic. Toate întâlnirile lor au fost reprogramate pentru februarie anul viitor.

Eu mă gândesc la Oprescu acum. Cam ce față o fi făcut, ce-o fi fost în mintea și la gura lui când s-a trezit cu Geoană în SUA... Acum, ce-o să facă? O să-l roage pe Bloomberg să-l mai invite o dată și în februarie 2012, ca să se strângă toți de mână într-o foto family cu Ponta și Antonescu?

UPDATE 1. Un anonim îmi scrie că Geoană s-a întâlnit și cu potențialul candidat republican Președinție, Mitt Romney. Fotografiile de mai jos sunt, într-adevăr, pe pagina lui Geoană de facebook, sub titlul "o conversație utilă și interesantă cu Mitt Romney, la New York".

UPDATE 2. Și ca să fiu cârcotașă până la capăt, am căutat pe siteul primăriei din NY să văd ce mare întâlnire a avut Oprescu cu Bloomberg. Rezultatul...niciuna. În fapt, Oprescu participă azi, alături de alți 20 de primari din lume la o conferință- summit- organizat de Primăria New York, Banca Mondială și Universitatea Columbia. O conferință la care el NU vorbește. Programul poate fi consultat aici. În anunțul dat de Oprescu, se mai spunea că "va avea și alte întrevederi la New York. De asemenea, primarul general al Capitalei va avea o serie de întâlniri și la Washington". Bun, să zicem că la conferință, printre alți 20 de primari, Oprescu apucă să dea totuși mâna cu Bloomberg. Dar celelalte întâlniri din New York și Washington trebuie verificate. Dacă ele, într-adevăr, există.

UPDATE 3. Pentru că mă distrează subiectul, mai jos, delectați-vă cu mai multe instantanee din vizita lui Geoană în SUA.

Prompteristele

Am prostul obicei să ascult știri. Multe știri. Și, bineînțeles, știrile prompteristelor sunt cele mai delicioase. Adică nu știi...Să râzi sau să plângi. În ce hal a ajuns presa din România. Și te gândești: e vina lor exclusivă sau e vina șefilor care le lasă să zburde pe ecran de dimineața până seara?
Aici sunt două curente de gândire. Șefii care spun: arată bine, să intre pe post pentru că se rulează după aceea. Și mai sunt și câțiva care se gândesc: poate ar trebui să aibă și ceva în cap, dar și ceva experiență, dragele prompteriste. Doamne ferește să nu dea un breaking news peste ele!

Cu prima categorie de șefi, mărturisesc, n-am fost de acord niciodată. Și îi cunosc bine pe unii care fac asta. Dar...știți cum e: breaking newsul vine și nu te iartă. Miss Cutremur știe. Și probabil a intrat deja în istoria neagră a știrilor televizate.

Bun, am înțeles că, mai nou, pentru a fi prezentatoare de știri nu trebuie să știi cum îl cheamă pe șeful DNA (la ce folosește?), nu trebuie să știi cum se pronunță Marcel Proust sau, mă rog, să faci diferența dintre Gabriel Liiceanu și Gabriel Liceanul. Chiar așa...pe cine interesează în țara asta?
În seara asta, una bucată zână mi-a zgâriat urechile. După un tir artistic de bâlbe, am cedat. Și am ales CNN-ul.
Acolo, ca și în multe televiziuni și agenții media din lume, există o ierarhie. Și un set de valori. Și nu oricine poate ieși pe sticlă și spune/recita/ citi toate prostiile.

La Reuters, ca să ajungi producător general, editor in chief, senior/ director cameraman trebuie să ai niște lucruri serioase în spate. Pentru un operator de top, de exemplu, ca să ajungi într-un asemenea post, trebuie să fi trecut prin zone de conflict, toate genurile de filmări și chiar și entertainment. Defilările de modă sunt cel mai dificil de filmat, îmi mărturisea acum câțiva ani, șeful operatorilor de la Reuters. Pentru că omul ăla în 30 de secunde, trebuia să capteze exact ce trebuia: fibra, produsul, ce-l definea, ce-l scoatea în evidență, machiajul, mișcarea, poza...Și câte și mai câte. Putea să-ți vorbească despre o ținută Armani- materiale și fibre- cu aceeași pasiune și exactitate cum îți povestea și despre criza ostaticilor din Iran, din '79. Pentru că, foarte important, omul ăsta nu arsese etapele. Iar feedul Reuters pentru care lucra producea acum, pe tot mapamondul, mii de euro pe secundă de filmare.

La noi în țară, etapele nu sunt, valorile nu sunt, cunoștințele nu sunt, experiența nu este.La noi în țară, așa ceva nu există.