sâmbătă, martie 26, 2011

Mulţumesc

După întreaga tevatură declanşată în presă de fostul meu director executiv, Mihai Gâdea, şi continuată de Mircea Badea şi Victor Ciutacu, consider că a venit vremea pentru mine să pun punct acestui scandal.

Cred că în mare parte lucrurile au fost lămurite, cred că mulţi oameni şi-au făcut o părere despre se întâmplă, cred că mulţi colegi care lucrează în Antenă n-au nicio vină şi mai cred că trebuie protejate imaginea şi credibilitatea lor.

Dacă Mihai Gâdea, Mircea Badea şi Victor Ciutacu nu realizează ce fac şi consideră că n-au nici un fel de responsabilitate în a proteja imaginea acestor oameni şi credibilitatea unui întreg trust media, o fac eu acum, aici.

Ca atare, mulţumesc trustului Intact pentru cei 14 ani pe care i-am petrecut împreună, am învăţat multe, am muncit mult, am fost mereu corectă şi m-am definit ca jurnalist aşa cum am ştiut eu mai bine. Şi am reuşit asta pentru că în trustul Intact încă mai există un Marius Tucă sau o Adriana Pava. Pentru că a fost un Sorin Oancea sau un Vlad Petreanu...Şi pentru că au venit un Marius Huc şi un Alin Romaşcan.

Îi mulţumesc lui Dan Voiculescu şi le mulţumesc şi tuturor colegilor mei de la Jurnalul Naţional, Antena 1 şi Antena 3 alături de care am petrecut multe clipe frumoase împreună.

Le mulţumesc sufletelor frumoase. N-am niciun regret. Pentru că ştiu şi eu, ca şi voi, că n-am greşit cu nimic.

De când fac meseria asta, am ştiut doar atât: ca adevărul şi cinstea să fie mereu de partea mea. Am crezut întotdeauna că asta dă valoare unui jurnalist, asta îi dă coloană vertebrală, asta îi dă credibilitate, asta îl face extraordinar puternic. Şi asta voi crede atât timp cât eu voi exista.

Le urez succes tuturor în continuare şi le spun doar că nu eu am vrut să se întâmple aşa.
Punctele noastre de vedere sunt ireconciliabile, viziunile total diferite, respectul faţă de meserie şi adevăr...cu totul altul. Pentru unii oameni onoarea, bunul simţ, demnitatea şi responsabilitatea chiar nu există. Tocmai de aceea, fiecare a ales să meargă pe alt drum. Eu ştiu, cu toată fiinţa mea, că l-am ales pe cel drept şi că plec cu fruntea sus din trustul Intact.

Mulţumesc şi lui Mihai Gâdea, Mircea Badea şi Victor Ciutacu şi chiar le doresc mult succes în tot ceea ce vor ei să realizeze.

vineri, martie 25, 2011

Adevărul. Episodul 4.

Au fost trei interviuri refuzate de Mihai Gâdea.

Şi Gâdea zice că n-a fost la sediul de campanie. Păi nici eu n-am zis că ar fi fost, nici nu cred că ştie bine unde era sediul. Am spus doar că discuţia a fost în sediul de campanie. Discuţie telefonică. Dar vorba unui om pe care-l preţuiesc mult: "Auzi, ştii cum sunt ăştia? Tu zici că l-ai prins la furat şi avea pantaloni roz. Şi el iese şi zice: Nuuuu, pantalonii erau mov. Important e că a furat". Cam aşa şi cu reacţiile viscerale ale lui Gâdea.

Iar dacă fostul meu director executiv are memoria scurtă, înţelege ce vrea el şi cum vrea el, eu îi amintesc cu exactitate cum s-a întâmplat totul.

La sediul de campanie al preşedintelui, într-o seară, Valeriu Turcan vine şi îmi cere numărul lui Mihai Gâdea pentru că dorea să-l sune. Îl întreb de ce... Turcan îmi spune că preşedintele e disponibil oricând să-i dea interviu lui Gâdea unu la unu, chiar şi în studioul Antena 3. Turcan îl sună pe Gâdea de faţă cu mine şi îi propune asta. Gâdea o dă la întors, că să vadă, că nu ştiu ce, stilu-i caracteristic...Eu plec din sediul de campanie, eram în maşină, şi mă sună Mihai Gâdea să mă întrebe ce e cu interviul. Îi spun că preşedintele e dispus să-i dea interviul, nu era o surpriză pentru nimeni, numai că Gâdea îmi spune că pe el trebuie preşedintele însuşi să-l sune şi să-l roage să-i dea interviul. I-am amintit lui Mihai că este vorba totuşi despre preşedintele României şi, aşa cum îl ştiu, n-o să facă asta niciodată.

Şi ca să fie şi mai clar: în acele zile, Mihai Gâdea tot susţinea pe post că preşedintele nu are curajul să dea un interviu Antena 3. Aşa cum face, de altfel, de vreo doi ani.

Iar episodul doi a avut loc în redacţie unde, anul trecut, Valeriu Turcan a venit să discute cu Alin Romaşcan, printre altele şi despre un interviu pe care preşedintele Băsescu să i-l dea lui Mihai Gâdea. Cum spuneam, discuţiile au rămas în coadă de peşte.

Şi dacă tot vorbeşte retragere, îi propun eu de această dată lui Mihai Gâdea să se retragă din viaţa publică dacă nu e în stare şi îi e frică să facă un interviu cu preşedintele Traian Băsescu. Interviu unu la unu. De doi ani preşedintele i-a lansat oferta şi el inventează tot felul de motive, pretexte şi condiţii. Interviul e interviu. Eu am curajul să-l fac. El a oprit totul, ca de obicei.

În fond, eu am 14 ani de presă în spate. Şi presă adevărată. El nu ştiu ce are. Să se uite mai bine.

Iar dacă în războiul pe care Mihai Gâdea însuşi l-a deschis cu mine, are nevoie mereu de Mircea Badea sau de "caracterul onorabil" al lui Victor Ciutacu, nici nu ştiu ce mai e de zis.

Eu ştiu că adevărul este de partea mea. Şi toţi ştiu asta. Şi cei care sunt acolo, şi cei care au plecat, şi acel suflet din redacţie care de dimineaţă mi-a lăsat pe telefon un sms în care mi-a explicat de ce mă iubeşte şi mulţi cărora nici azi nu le venea să creadă ce se întâmplă şi îmi dădeau dreptate.

Ne cunoaştem mult prea bine ca să lăsăm minciunile să ne despartă.

Update. Valeriu Turcan a confirmat toate cele trei discuţii purtate pentru ca preşedintele să dea interviu Antena 3. Mihai Gâdea trebuie să se retragă din viaţa publică. Minte cu bună ştiinţă de doi ani în ceea ce priveşte interviurile cu Traian Băsescu. Minte cu bună ştiinţă în privinţa mea de cinci zile.

Adevărul. Episodul 2.

Ca să nu mai aflu de pe diverse siteuri ce face eu, ce gândesc, ce nu fac sau cu cine vorbesc la telefon, cred că cel mai bine ar fi să aflaţi direct de la sursă:

Ca atare, în această seară, după ce am urmărit cu interes neadevărurile spuse în emisiunea lui Mihai Gâdea şi, mai apoi, nelipsitele atacuri ale lui Mircea Badea, la 23.57 i-am dat următorul sms fostului meu director executiv, Mihai Gâdea: “Pentru tot respectul arătat zilele acestea şi, mai ales, în seara aceasta, după 14 ani de muncă în acest trust, îţi mulţumesc mult, Mihai!”

Şi am făcut asta pentru că, într-adevăr, îi mulţumesc. Pentru că mi-a arătat cât se poate de clar că ieri, când am demisionat, am luat decizia corectă.

Unii mă întrebau cum de-am rezistat atât. Altora le pare rău. Şi pe unii, şi pe ceilalţi îi respect. Iar pe mulţi îi preţuiesc. Şi mă refer aici la secţia Politic care funcţionează brici şi de care sunt extrem de mândră, la mulţi reporteri, editori, producători, packageri, prezentatori, operatori şi mulţi, mulţi oameni care sunt acolo. Şi care de ieri mi-au arătat, sub diverse forme, cât de mult mă respectă.

Îi preţuiesc la fel de mult şi pe cei trei şefi ai redacţiei. Adriana, Marius şi Alin. Ne cunoaştem toţi de mult prea mult timp ca să ne ascundem după vorbe. Am stat azi în discuţii ce-mi păreau la un moment dat nesfârşite dar, oricât aş fi vrut, orice aş fi simţit, îmi aduceam aminte. De momente care m-au marcat profesional, mi-au marcat până la urmă viaţa. N-o să le pot uita. Niciodată. Pentru că niciodată nu mai vreau să le trăiesc.

Aşadar, nu pot să rămân. Au fost prea multe. S-au adunat. A fost, cum se spune, picătura care a umplut paharul. Dacă aş face-o, ar însemna să mă mint pe mine însămi. Iar asta chiar n-am s-o fac niciodată. Oricare ar fi consecinţele.

Nu regret nimic. Sunt mândră că am lucrat în Antenă. O cunosc mai bine decât poate-mi cunosc propria casă. Sunt oameni foarte buni la Ştiri. Au fost multe momente frumoase. Am fost fantastici de multe ori. Am fost o echipă. Am transpirat, ne-am bucurat, ne-am enervat, am murit, am înviat, am stat nopţi, zile, ani…toţi împreună.

Se munceşte enorm de mult. Să livrezi conţinut pentru două posturi, unul de top iar altul de ştiri, înseamnă o permanentă luptă. Cu tine, cu viaţa ta, cu psihicul tău şi, uneori, chiar şi cu rezistenţa ta fizică. Fără să greşesc, cred că e cea mai grea redacţie din ţara asta. Dar, de cele mai multe ori, atunci când am pus toţi umărul, am reuşit. Şi numai concurenţa ştie de câte ori a invidiat Antena.

Pentru mine, toate acestea au contat. M-am gândit nopţi şi zile. Şi am amânat. Mereu. Poate am greşit, poate nu. M-am afundat în muncă. Acasă, pe stradă, în magazin, în taxi, autobuz, în weekend, la serviciu…oriunde. Am zis că trece, se schimbă, trece suspendarea, trec scuipaţii luaţi la propriu în faţă pe stadion în Castellon, trec crâncenele alegeri prezidenţiale, trece nebunia, trece Voicu, se potolesc şi colegii mei care mă înjură de doi ani, uneori, chiar în direct, la postul la care lucrez…trece.

Şi vin acasă, vineri, după 14 ore de stat la serviciu, sleită. Şi deschid televizorul. Şi aflu în direct, de la Antena 3, într-o întreagă oră de emisiune ce mi-a fost dedicată că am luat şpagă de la Palatul Cotroceni. Pentru că fusesem într-o emisiune cu câteva zile înainte, în ziua în care a murit mama preşedintelui, şi am spus acolo că şeful statului era la acea oră, la Bruxelles, într-o întâlnire cu Regele Belgiei. Ceea ce era perfect adevărat, existau imagini.
Dar pentru realizator, asta a însemnat o minciună. I-am făcut imagine, propagandă preşedintelui şi, ca atare, am luat şpagă.
Atunci, mi-a fost pentru prima oară o imensă ruşine. De tot. N-aş fi crezut că am să aud asta vreodată. Dar aşa a fost…Am auzit-o chiar de la postul la care lucrez…
Şi am trecut peste…Mereu, peste…

Nu-i doresc nimănui să lucreze în trustul Intact şi să gestioneze relaţia cu Palatul Cotroceni sub mandatele preşedintelui Băsescu.
Nu-i doresc nimănui să scrie, pe blogul propriu, despre cazul Voicu, să primească ameninţări, mesaje, să aibă filaj la poarta casei, să fie blocat în propriul trust, înjurat de colegi şi, culmea, să fie şi acuzat că strică imaginea postului.
Şi am continuat. Pentru că eu ştiam adevărul. Adevărul pe care l-am aflat eu timp de 10 ani în care m-am ocupat de PSD şi de Palatul Cotroceni, pe vremea lui Ion Iliescu. Şi am avut dreptate. Mafiotul stă de un an în arest.

Şi am trecut şi aici peste…

Ieri, după prânz, am ştiut că nu mai pot să trec peste absolut nimic.
Pentru că nimic nu se schimbă. Pentru că nimic nu contează. Pentru că la câte am ţinut în mine, aş putea scrie multe romane până la vârsta asta.
Sunt un om dintr-o bucată. Am onoare, am demnitate, am ruşine, am respect. Şi da, sunt un om corect. Lucrez cu numai informaţia brută, nu cu impresii şi păreri.
Şi, peste toate, îmi iubesc meseria.

Da, m-a sunat Dan Voiculescu astăzi. Am discutat, mi-a făcut o ofertă, i-am mulţumit dar i-am spus că eu sunt jurnalist. Da, mi-a spus că am uşa deschisă la dânsul pentru tot ceea ce am nevoie.

Sincer, am nevoie de putere acum. Puterea s-o iau de la capăt. După 14 ani trăiţi în acest trust. Ani în care adevărul, demnitatea, informaţia şi pixul au fost chiar totul pentru mine. Şi aşa mereu vor rămâne.


P.S. Mulţumesc tututor celor care mi-au scris, m-au sunat, unora n-am putut să le răspund din diverse motive. Important e că i-am simţit lângă mine.
Necunoscuţilor, la fel, le mulţumesc pentru vorbele frumoase. Şi mulţumesc mult şi ambasadei SUA pentru semnalul pe care mi l-a transmis.
Când voi decide încotro o voi lua, veţi afla chiar de la mine. Întotdeauna am dat ştirea prima. Ar fi culmea s-o ratez chiar p’asta despre mine.

joi, martie 24, 2011

Adevărul

Povestea a început luni. În urma intervenţiei de la RTV de duminică seara a preşedintelui Băsescu şi în urma discuţiilor de la RTV pe tema interviului dat la TVR, Palatul Cotroceni mă sună de dimineaţă şi mă întreabă dacă Antena 3 e dispusă să facă un interviu cu preşedintele Băsescu, la Palatul Cotroceni, pe subiectul Libia. Eu nu am dat iniţial niciun răspuns.
Am sunat conducerea Antena 3 şi am întrebat dacă doreşte să facă acest interviu pentru care trebuia trimisă o solicitare scrisă.

Conducerea Antena 3 a răspuns pozitiv şi mi-a spus să trimit cererea scrisă.
Cererea Antena 3 a fost scrisă, trimisă la Palatul Cotroceni şi semnată de mine ca şef al secţiei Politic, nu ca realizator al interviului, pentru simplul motiv că la acea oră a dimineţii nu era nimeni în redacţie care să facă acest lucru. Cererea a fost arătată apoi conducerii Antena 3.

După ceva timp, Palatul Cotroceni îmi transmite că preşedintele, în principiu, e de acord cu interviul, dar trebuie dat un timing (ora când se filmează) şi cine îl realizează.
Întreb conducerea Antena 3 care, după ceva consultări, îmi transmite ora la care ar dori să aibă loc interviul la Palatul Cotroceni şi mă întreabă dacă aş putea realiza eu interviul cu preşedintele Traian Băsescu. Răspunsul meu a fost:”Nu am nicio problemă”.
Am comunicat Palatului Cotroceni ora şi cine urmează să realizeze interviul, urmând ca Palatul Cotroceni să dea o confirmare finală.

Însă după o oră, totul se schimbă. Conducerea Antena 3 şi şeful redacţiei îmi spun că totul trebuie să se modifice pentru că Mihai Gâdea, directorul executiv, nu este de acord cu interviul. Eu le spun că este o situaţie delicată pentru că preşedintele Băsescu deja fusese de acord cu solicitarea trimisă.

Au loc alte consultări între şeful redacţiei şi Mihai Gâdea, în urma cărora şeful redacţiei îmi transmite că doreşte să vorbească cu Valeriu Turcan, aflat la acea oră în şedinţă.
Se termină şedinţa, Valeriu Turcan îl sună pe şeful redacţiei iar şeful redacţiei îi transmite lui Valeriu Turcan noii termeni în care trebuie să se realizeze interviul deja acceptat de către preşedintele Băsescu.

Mai precis, preşedintele să vină la Antena 3, interviul să aibă cu totul alte teme iar realizatorii să fie alţii.
Valeriu Turcan spune că asta este o altă solicitare, preşedintele a acceptat o altă cerere, iar pentru noile condiţii trebuie trimisă o altă hârtie.
Noua hârtie nu a fost trimisă nici până la ora la care scriu aceste rânduri.

Ieri, Valeriu Turcan aminteşte, prin mail, conducerii redacţiei că preşedintele deja a acceptat propunerea Antena 3 de a realiza un interviu pe tema situaţiei din Libia pe care eu să-l realizez şi reia invitaţia ca acest interviu să aibă loc la o oră şi zi convenite, în una din locaţiile Palatului Cotroceni.
Nici acestui mail nu i s-a dat vreun răspuns.

Astăzi, în urma unor discuţii tensionate cu şeful redacţiei şi mai puţin cu conducerea Antena 3, în care am explicat situaţia penibilă în care mă aflu în gestionarea unei relaţii corecte cu Palatul Cotroceni ca şef al secţiei Politic, relaţie extrem de tensionată în ultimii patru ani şi cu destule momente delicate, mi-am depus la secretariat demisia din funcţia de şef al Secţiei Politic şi din trust.

De luni şi până astăzi, nu am avut nicio discuţie pe acest subiect sau altul cu Mihai Gâdea. Îmi pare rau că el a confirmat până acum în presă doar adevăruri parţiale.

Drept pentru care repet faptul că nu Palatul Cotroceni a cerut ca interviul să fie realizat de mine, ci conducerea Antena 3 şi a redacţiei. Nu Palatul Cotroceni a cerut interviul, ci Antena 3 printr-o hârtie semnată de mine. Nimeni nu poate contrazice aceste lucruri pentru simplul motiv că solicitarea şi adresa de ieri a Palatului Cotroceni sunt în posesia mea.

Acesta este adevărul. Cine mă cunoaşte ştie că niciodată n-am să pot susţine altceva.
Meseria ţi-o faci cu corectitudine, onoare, demnitate şi respect.
Asta am făcut 14 ani în trustul Intact atât cât am putut eu mai bine. Când n-am mai putut şi n-am mai găsit soluţii, am demisionat.

luni, martie 21, 2011

Comments

1. Interviul dat la TVR a fost o greşeală.

2. Intervenţia la RTV a fost o a doua greşeală.

3. Pe Dana Războiu aş lasa-o de dimineaţă până seara pe post. De mult timp n-am mai râs atât de mult.

4. A, şi Adrian Severin ar trebui, măcar din bun simţ, să demisioneze.

Update. Nato's top decision-making body has approved a military plan to implement the UN arms embargo on Libya, but failed to agree on a plan to enforce the no-fly zone, the Associated Press reports. Diplomats told the agency that Turkey's opposition to any Nato intervention in Libya stalled the approval of plans to launch patrols to prevent attacks on civilians by government aircraft. Both actions will require a separate "execute directive" by the North Atlantic Council, which requires the consensus of all 28 members of the military alliance. Diplomats said this could be issued on Tuesday at the earliest.

sâmbătă, martie 12, 2011

Tycoonul

8 Iulie 1999. Conferinţa comună de presă, de la Palatul Cotroceni, a preşedintelui Emil Constantinescu cu secretarul general al NATO, Javier Solana.

Am înţeles că alegerile prezidenţiale din România au fost foarte dure”, spune.

Personajul e cu adevărat fascinant. Cartea de vizită şi cariera îl recomandă să vorbească despre multe. Şi o face cu multă pasiune. A trăit, a văzut, ştie. Şi ştie multe.

A fost o campanie dură, tensionată şi interesantă”, îi povestesc. „Candidatul stângii a pierdut în faţa actualului preşedinte. Mircea Geoană îl chema şi era preşedintele principalului partid de Opoziţie. A intrat în turul doi, a fost susţinut de mulţi, chiar şi de liberali. Însă înaintea dezbaterii finale, Geoană a făcut o vizită, noaptea, acasă la unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri din România. Vizita i-a fost fatală, având în vedere că acest om de afaceri este cel despre care se spune că a prăbuşit unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii din România. Se întâmpla acum 10 ani. E liber şi acum e patron al unui important trust media de la noi”...

Aha. Un tycoon”, spune zâmbind...

Exact. Un tycoon”...

Dar cum îl cheamă?”...

Vîntu”.

Ştiţi de ce vă întreb? Pentru că atunci când am fost noi în România, chiar cred că ultima dată, şi secretarul general s-a întâlnit cu un astfel de tycoon. Îmi aduc aminte că a fost multă agitaţie, în sensul că s-au făcut multe presiuni”...

Pauză. Mă gândeam că...nu. Asta chiar nu se poate.

Ştiţi cum îl chema? Sau, mă rog, puteţi să mi-l descrieţi?”, întreb.

Nu mai ţin minte decât că avea un nume ciudat...Traducerea în engleză..Şi avea parcă ...Avea un defect..”

La picior?”, insist.

Da, da, exact. La picior. Mergea greu”, îmi spune.

Ştiţi de ce a vrut să se întâlnească cu domnul secretar general, ce au discutat?”

Nu, nu ştiu, pentru că eu n-am participat la acea întâlnire. A fost o discuţie tete-a-tete. Doar atât îmi amintesc...Că s-au făcut multe presiuni să ne întâlnim cu acest tycoon şi că avea un defect la un picior. Mr. Wind, exact. E acelaşi?”, mă întreabă.

Da, e acelaşi”, îi spun.

E un om extrem de deschis, dar şi atent la detalii. Bineînţeles că sesizează că e o problemă. Şi, din diverse motive, îmi înţelege curiozitatea.

Să nu vă supăraţi că insist, dar vă mai aduceţi aminte exact când a avut loc întâlnirea?”, întreb.

Nu mai ştiu.... V-am spus, cred că a fost ultima dată când am fost noi în România. Dânsul era încă secretar general. Ştiu că aveam o agendă foarte încărcată şi nu aveam prea mult timp la dispoziţie. Era în perioada în care noi începusem intervenţia în Iugoslavia, o perioadă foarte complicată. Tocmai de aceea poate, îmi amintesc presiunile făcute pentru ca întâlnirea să aibă loc. Cred că era în 1999..”

N-am mai întrebat cine a făcut presiunile pentru că ştiam că nu mi-ar fi spus chiar dacă, printr-o minune, şi-ar fi adus aminte. Situaţia era deja delicată. Cert este că spusele omului nu puteau fi puse sub niciun semn al întrebării. Ştiam cine e, ştiam că n-are chiar niciun fel de interes, ştiam că ştie o părticică din istoria recentă şi nescrisă a lumii ăsteia şi, mai mult, ştiam că îmi înţelege curiozitatea.

Tycoonul era, într-adevăr, Sorin Ovidiu Vîntu. Problema e însă că personajul care s-a întâlnit cu el, secretarul general invocat, era însuşi Javier Solana. Fostul secretar general al NATO.

Solana a fost la Bucureşti de trei ori în calitate de secretar general al NATO. În mai 1996, în aprilie 1998 şi, într-adevăr, în iulie 1999, imediat după ce NATO a cerut României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate, în timpul operaţiunilor din Iugoslavia. După ce CSAT, Guvernul şi Parlamentul României au aprobat cererea, Javier Solana a venit în România. Pe 8 iulie 1999, în Palatul Cotroceni, ţine alături de Emil Constatinescu, chiar şi o conferinţă comună de presă. A fost şi o vizită de rămas bun pentru că, din 11 octombrie 1999, mandatul de secretar general al Alianţei i-a revenit lui lordului George Robertson.

La ora aceea, SOV era mare stăpân al SOV Invest şi, implicit, al celebrului Fond Naţional de Investiţii. Pe 24 mai 2000, FNI s-a prăbuşit. Şi au fost cel puţin 318.000 de persoane păgubite. La momentul întâlnirii, în iulie 1999, Emil Constantinescu era preşedinte al României, Radu Vasile era premier, Cătălin Harnagea era şef al SIE iar Costin Georgescu la SRI. Şi cam atât.

Întrebările sunt foarte multe. Cine a făcut presiunile? Ce interes avea Vântu să se întâlnească cu Solana? Business, credibilitate? Ce l-a convins pe Solana să accepte întâlnirea cu Mr. Wind, un "no name" la vremea respectivă? Răspunsurile nu le am eu...Le are SOV dar le are, cu siguranţă, şi sistemul de atunci, un sistem care a făcut posibilă până la urmă o asemenea întâlnire atât de... imposibilă.