joi, martie 25, 2010

Halucinantul Ioan Talpeş. Episodul 2.

Pe scurt, povestea stă cam aşa: am scris despre decret, domnul Talpeş s-a supărat şi mi-a scris, i-am publicat nemulţumirile, i-am răspuns şi mi-a scris din nou.

Stimata doamna Sorina Matei,

Se pare ca, la ora actuala, este dificil sa ajungem la precizari acceptabile in „diferendul” nostru mediatic.

Nu doresc, in continuare, decat sa aflu de la Dvs. care au fost interventiile sau relatiile mele cu persoanele incluse in decretul de gratiere 1164 din 2004.

Pentru linistea Dvs. tin sa va precizez ca atat dl. Dumitru Venicius Iliescu, cat si dl. Catalin Voicu figurau, in decembrie 2004, in statele Ministerului Afacerilor Interne si erau doar detasati la Presedintia Romaniei.

Am mentionat si insist asupra faptului ca niciunul dintre respectivii nu au fost propusi de mine, iar seful SPP-ului a fost intotdeauna, ca si acum, direct subordonat Presedintelui Romaniei.

V-as ramane dator daca mi-ati comunica si mie de unde si cine poate confirma faptul ca eu am promovat decretul respectiv domnului Adrian Nastase pentru a-l contrasemna. Nici nu stiu ce semnificatie ar putea avea un asemenea gest.

Cu aceeasi consideratie,

Ioan Talpes”

Iar acum răspunsul meu.

Stimate domnule Ioan Talpeş,

În primul rând, ţin să vă asigur că „diferendul nostru mediatic” se va sfârşi aici, pentru că acesta este ultimul răspuns pe care vi-l dau. Cât despre „precizări acceptabile” de care vorbiţi, vă mărturisesc faptul că nu înţeleg prea bine sensul acestei sintagme. „Precizări acceptabile” pentru cine? Pentru dumneavoastră? Pentru mine? Pentru opinia publică? „Precizări acceptabile” nu există în astfel de cazuri. Există doar precizări. Adică fapte, adevăr sau minciună. Eu le prefer doar pe primele două. În rest, nu mă interesează.

Aşadar, vă răspund pe scurt, doar pentru a nu ne mai irosi timpul.

  1. Nu am scris că aţi făcut intevenţii pentru cineva anume sau că aţi avut relaţii cu persoanele incluse în decret. Iar acest lucru vi l-am mai precizat o dată. Dacă nu credeţi, citiţi. Dacă nu citiţi şi nu verificaţi, e strict problema dumneavoastră ce înţelegeţi.

  2. În general sunt foarte liniştită şi am şi memorie bună. Aşa că vă aduc aminte că, în decembrie 2004, dumneavoastră eraţi ministru de stat în Guvernul Adrian Năstase. Deci, cel puţin teoretic, cam de 9 luni n-aveaţi de unde să ştiţi ce se întâmpla la Palatul Cotroceni. Dar, mă rog, asta e o chestiune pur teoretică...

  3. Numitul Dumitru Venicius Iliescu din 2001 şi până în 2004 a fost consilier de stat la Palatul Cotroceni, în Departamentul Securităţii Naţionale, condus de dumneavoastră. Repet...din decembrie 2000 şi până în martie 2004 aţi condus acest măreţ Departament. Numitul Dumitru Venicius Iliescu v-a fost subordonat, numit prin decret de fostul preşedinte Iliescu. Dumitru Venicius Iliescu nu mai avea nicio treabă la vremea aceea cu Ministerul Afacerilor Interne şi cu nicio detaşare. Avea doar rang de secretar de stat, aşa cum are orice alt consilier de stat.

    El, în decembrie 1996, fusese eliberat la cerere de la şefia SPP, trecut la dispoziţia Ministerului de Interne, numit apoi la Brigada 16 Jandarmi Bacău şi, în februarie 1997, deja era trecut în rezervă, cu gradul de general de divizie.

  4. Celălalt individ, Cătălin Voicu- repet: era consilier în acelaşi Departament al Securităţii Naţionale pe care l-aţi condus, adus de însuşi Dumitru Venicius Iliescu( în caz că aţi uitat). Nici individul Cătălin Voicu nu avea nicio treabă, la vremea aceea, cu Ministerul Afacerilor Interne( apropo, această titulatură a ministerului nici nu exista). Cătălin Voicu era însă detaşat al SPP în cadrul CSAT.
  5. Mă interesa, într-adevăr, să citesc varianta dumneavoastră a poposirii acestor două personaje în Cotroceni.

  6. Şeful SPP este într-un fel subordonat preşedintelui. În alt fel, este sub controlul Parlamentului. Iar Dumitru Venicius Iliescu a fost şef al SPP până la finele lui 1996. Eu vorbesc de mandatul 2000-2004. Deci iar suntem în alte epoci, domnule Talpeş...

  7. Eu vă înţeleg că vă frământă problema, însă mai aveam o speranţă că nu mă veţi întreba cine mi-a spus. Ştiu că dumneavoastră v-aţi dus cu decretul în mână la Adrian Năstase pentru contrasemnare. Sursele de informaţii ale unui jurnalist nu se divulgă. Niciodată. Aşa că nu aveţi niciun motiv pentru care să-mi rămâneţi dator.

  8. Dacă dumneavoastră nu ştiţi ce semnificaţie ar putea să aibă un asemenea gest, eu îmi pot permite să-l ghicesc.

    Sorina Matei

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu