Ce a făcut Voicu

Informaţie: Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, să sesizeze Parlamentul în vederea încuviinţării arestării senatorului PSD Cătălin Voicu.

Ce ştim? Ştim că încuviinţarea arestării este o măsură excepţională şi a fost cerută, în premieră, de către DNA, prin Ministerul Justiţiei, Senatului României. Buuun...Şi mai ştim foarte bine că, încă din 10 decembrie 2009, DNA a început urmărirea penală împotriva lui. Deci, din 10 decembrie 2009 şi până azi, Voicu trebuie să fi făcut ceva. Pentru că încuviinţarea arestării, potrivit Codului de Procedură Penală, nu se poate declanşa decât în următoarele cazuri . Precise, exacte şi după cum urmează: 

Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului:

Art. 148. - Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri: 

a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa datelor necesare;

b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de 3 luni;

c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de la executarea pedepsei;

d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;

e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori exista date care justifica temerea ca va savarsi si alte infractiuni;

f) inculpatul este recidivist;

g) cand exista una din circumstantele agravante;

h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publica.

In cazurile prevazute la lit. c)-g), masura arestarii inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un an.

Iar Art. 143 spune aşa: Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute în art. 148, oricare ar fi limitele pedepsei cu închisoare prevăzute de lege pentru fapta săvârşită. Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.

Concluzie? Din toate aceste situaţii, pot rămâne în picioare cel puţin cinci. Voicu ori a încercat să fugă, ori a încălcat interdicţiile DNA, ori a încercat sau chiar a distrus probe, ori a vrut să influenţeze martorii sau poate chiar a comis, de atunci şi până acum, o nouă infracţiune.

Asta e. Pentru că aşa scrie în lege. Că tot zice stimabilul Voicu că ştie foarte bine toate prevederile legale, că e mare specialist  în Drept şi în Ingineria...Mediului(facultăţi private), şi în transmisiuni, şi în societăţi private, şi consilier pe la Cameră, şi pe la Cotroceni până în 2004...Partea proastă e că mulţi ştiu cam ce făcea personajul încă de pe vremea aceea. Poate şi tocmai din cauza activităţii dubioase, Voicu a fost declarat incompatibil de către Baroul Bucureşti. Pentru că e mare specialist în drept. În dreptul lui...

P.S1. Dosarul lui Voicu înseamnă 11 volume, 2663 file.

P.S2. Regulamentul Senatului.

Secţiunea 1 Imunitatea parlamentară

Art.172.-(1) Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.

(2) Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare represive, abuzive sau şicanatoare.

(3) Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(4) În temeiul art.72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(5) În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

(6) Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei.

(7) Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţă senatorilor în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia.

(8) Biroul permanent al Senatului supune, spre dezbatere şi aprobare, plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

(9) Cererile de reţinere, de arestare, de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Art.173.-Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi.