Victor(ia) Ponta

A pierdut Vanghelie. Şi asta cred că e cel mai important.

De ce-i plătim?

Că tot a fost azi ziua cu şi despre Vanghelie, n-am putut să nu urmăresc sfârşitul apoteotic. Adică superba Conferinţa Muncipală a Organizaţiei PSD Bucureşti. Transmisie live pe OTV, fabulos. Numai că, în timpul abracadabrantului discurs perfect agramat al lui Vanghelie, în spatele lui se zărea un perfect tablou al României de azi: Adrian Severin - neînţelesul pesedist recunoscut la nivel european, Ioan Enciu- romul ajuns graţie lui Vanghelie în Parlamentul European, Cristi Diaconescu- colericul pesedist fără prea multă coloană vertebrală dar cu o imagine publică perfectă şi Cati Andronescu- soldatul cuminte al partidului. Mă şi gândeam : oare ce ar putea fi mai frumos?!

Dar să revenim la Enciu. Ioan Enciu. Omul ăsta a fost pus pe locul 10 pe lista de la europarlamentare la insistenţele lui Marian Vanghelie. De ce? Pentru că este fratele soldatului său credincios, Aura Vasile. Şi da, de ceva timp omul ăsta, Enciu, este şi zace în Parlamentul European. În rest, ce se mai poate spune despre el? Păi, cam nimic. A fost membru PCR, consilier general, tot graţie lui Vanghelie, o facultate făcută pe repede-nainte,  şi mărturisesc faptul că mi-a luat câteva ore ca să văd că a avut numai intervenţii scrise în Parlamentul European. Deşi, mă rog, acolo poţi vorbi şi în română....Şi mai mă uitam şi la dezbaterile pe teme comunitare: Dunăre, terorism...unele chestii grele. Vă imaginaţi cam ce gândeşte Olli Rehn când îl vede pe Enciu lângă el şi desenează floricele probabil? Trist, trist. A, şi să nu uit. Ioan Enciu ia cam cel puţin 7.500 de euro pe lună pentru asta. Da, exact. De la noi, din buzunar...

Şi acum despre amicul Voicu, despre care, uneori, cred că la bătrâneţe aş putea scoate un ditamai...almanah. Da, Cătălin Voicu- cel care, cu mult tupeu, ţine în faţă la DNA lecţii de deontologie. Nu dă declaraţii, decât dacă sunt date pe larg, integral. Aşa parcă l-am auzit. Bine, în ultimele trei zile de două ori a cam fost pe acolo. Cam des... Numai că, să nu uităm: domnul senator este membru al Parlamentului Român, vicepreşedinte al Comisiei de Apărare. Şi trist e că şi pe el îl plătim tot din buzunarul nostru. Vreţi să vedeţi ce-a făcut acolo,  în ultimul an? Uitaţi-vă aici. Sau dacă nu, vă spun eu. Iniţiative legislative -0, declaraţii politice -0,  întrebări şi interpelări-0, interpelări adresate premierului-0,  luări de cuvânt-o,  moţiuni -0. N-a făcut nimic, nimic.

Bun, Vanghelie ştiu că-i dependent de Voicu şi Voicu de Mitică Iliescu. Dar eu vin acum şi vă întreb: ştiţi cumva de ce-i plătim şi noi, din buzunarele noastre, pe oamenii lui Vanghelie? Că, şi în general, şi în particular, personajele astea sinistre nu fac absolut nimic pentru noi...

Marian Vanghelie în toată splendoarea sa..

Via Victor Ciutacu. Ascultaţi-l pe Marean, maestrul de ceremonii al Congresului PSD.

Asculta mai multe audio Politica

Transcriere:
"Sunt nişte lepre nenorocite, mă... Tu crezi ca sunt îndrăgostit de Geoană? Ce-i gagică? Dă-l in p**** mea, ca are o gramadă de defecte, dar e vorba de când te uiţi tu in oglindă dimineaţa, inţelegi? Cum mă, zic una şi mă zic, aoleu, voi sunteţi mai tari şi sunt mâine cu voi? Eu am fost pe bulevard vagabond, ăstia au stat la facultate şi nu au invăţat nimic, dă-i dracu' de idioti. Pe cuvântul meu de onoare că nu au învăţat nici principiile elementare de bun simţ. Nimic nu au în ei, nişte lepre! Ăştia îşi vând nevestele, ca să le dai o funcţie îşi dă nevestele..."

Concluzii.
1. "Sunt nişte lepre nenorocite" cică. Discutabil, zic. Cine ştie cine l-o fi călcat pe bombeu în ziua aia pe Marean.
2. Nu e îndrăgostit de Geoană, are o grămadă de defecte. Deci mai e o şansă...Omul e pragmatic. Nu iese deloc rău din chestia asta, nu? 
3. Vanghelie se uită în oglindă dimineaţa. Aş zice că, mai degrabă, o face după-amiaza. E o noutate însă, recunosc.
4. A fost pe bulevard vagabond. Mă bucur că ne-a amintit...
5. Ăia care au facultate n-au învăţat nimic şi sunt idioţi. Mă bucur că ne-a amintit şi asta...
6. Marean zice că are "principiile elementare ale bunului simţ". Nu, zău?!

7. PSDiştii îşi vând nevestele pentru o funcţie. E, aici e aici. Cine-i nevasta? Care-i funcţia? Avem bănuieli, dar nu putem să ne pronunţăm.

Update. Interesant ar fi să vedem şi cine a dat presei această înregistrare. Eu am un feeling, n-am certitudini. Lucrurile nu sunt întotdeauna exact ceea ce par.

Update 1.  Şi cea mai bună glumă. Aşa, că nu suntem toţi naivi. Reacţia lui Mircea Geoană: "E un limbaj absolut intolerabil. Cred ca dl. Vanghelie ar trebui sa isi ceara scuze imediat fata de toti cei pe care i-a jignit.  Geoană a subliniat ca un astfel de limbaj risca sa discrediteze grav imaginea oricarui politician si ca Marian Vanghelie trebuie sa inteleaga ca, daca doreste sa devina cu adevarat un lider cu important la nivel national, trebuie sa renunte complet la acest gen de limbaj.
"Dl. Vanghelie trebuie sa inteleaga ca harnicia, loialitatea si voturile pe care nimeni nu contesta ca le aduce trebuie combinate cu o anumita atitudine" potrivita pentru un politician, a adaugat Mircea Geoana.

Ori la bal, ori la spital

Aşa se traduce, mai popular, situaţia în care se află acum PSD.

Tabăra lui Geoană şi Vanghelie încearcă prin diverse personaje fie din partid, fie din afara partidului, să minimizeze pierderile, bazându-se pe o veche practică din Congresele şi reuniunile pesedisto- vangheliene: „cine controlează sala, controlează şi Congresul”. Vom vedea dacă va fi, într-adevăr, chiar aşa.

Pe de altă parte, anunţul făcut azi de Ion Iliescu, retragerea de ieri a lui Adrian Năstase, ieşirea din joc, deocamdată, a lui Ilie Sârbu, pasul înapoi făcut de Radu Moldovan, dar şi de veşnicul vector instabil al partidului- Dragnea şi alţi câţiva – toate acestea au declanşat emoţia necesară pentru crearea unei posibile mase critice în Congres.

Ponta are şi el câteva organizaţii şi trage de unul şi de altul să-i intre în echipă. Cristi Diaconescu a dezertat de două zile şi a intrat în echipa lui Geoană, iar Mitrea defilează cu Mazăre, Marian Sârbu, Eugen Bejinariu, Bunea Stancu, Marian Oprişan, Culiţă Tărâţă, Adrian Severin şi Mihai Tănăsescu.

La un moment dat, toţi aceştia se vor uni, foarte posibil, într-un front anti- Geoană, un front care să pună stăpânire pe partid, în Congres.

Este dificil de spus ce se va întâmpla sâmbătă, pentru că dacă frontul anti- Geoană nu va avea succes, la fel de probabil e că partidul se va sparge. Poate chiar atunci, în toiul reuniunii, poate puţin mai târziu. Şi toţi ştiu asta. Pentru că asta e cea mai mare ameninţare acum pentru PSD.

Privind însă dintr-o altă perspectivă, Congresul de sâmbătă reprezintă şi un altfel de test pentru PSD.

Dacă te uiţi puţin în spate, în aprilie 2005, un Congres total aranjat, dar perfect democratic, îl aducea pe mult prea tânărul pesedist Mircea Geoană, necunoscut pentru organizaţii, în poziţia de preşedinte al partidului. Asta pentru că multora le ajunseseră până peste cap stilul de conducere autoritar al lui Adrian Năstase din diverse motive. Iar pe Ion Iliescu nu l-au considerat o soluţie, ci doar o amânare a prelungirii primului mandat al celui pe care-l detestau atunci. Pe Năstase nu-l mai voia nici Mitrea, nici Hrebenciuc, nici Rus, nici Vanghelie, nici Oprişan, nici Mazăre.... Interesant e atunci când te uiţi, vezi unde au ajuns şi ce spun tot ei, aceiaşi oameni, acum ...

În decembrie 2006, un alt Congres, la fel de aranjat şi la fel de democratic, l-a reconfirmat pe Mircea Geoană şef de partid, în faţa unui puternic potenţial competitor din PSD- Sorin Oprescu. Oprescu a pierdut atunci, Mitrea a fost debarcat pentru că-i deranja pe Hrebenciuc şi Vanghelie, dar şi pe Geoană. Iar în afară de Ion Iliescu, niciunul n-a sărit să spună foarte clar şi foarte tare, în 2006, că Oprescu e o pierdere, că nu trebuie îndepărtat, că nu e în regulă ce se întâmplă. Niciunul cât să se audă, niciunul din cei care tot vorbesc acum...

Au mai trecut trei ani şi puţin de atunci şi, în zilele acestea, înaintea celui de-al treilea Congres din ultimii cinci ani, o bună parte din PSD reclamă un extraordinar Congres aranjat. Ce situaţie, nu? Ce ironie...Ce surpriză, aş spune...Adică celelalte congrese au fost democratice, chiar perfect democratice, sau cum?

Vă întrebaţi oare de ce s-au trezit toţi abia în această săptămână? E Simplu. Pentru că unii reclamă puterea, constată că partidul e într-o situaţie nefericită şi văd că nu o mai pot lua deloc. Aceiaşi oameni care acum câţiva ani aveau numai proiecte personale, aceiaşi care-l lăsau, în timp, pe Sorin Oprescu să plece dat afară de unul ca Vanghelie, aceiaşi care atunci, în 2005, aplaudau, cu satisfacţie, pe holul Sălii Palatului alegerea noului preşedinte.”Habemus Geoană!”, îl auzeam în noaptea de 21 aprilie 2005 pe Ioan Rus sau pe Ilie Sârbu...Aceiaşi de atunci care l-au lăsat, intenţionat sau nu, pe Mircea Geoană să se întărească. Pe mulţi dintre ei i-am auzit şi atunci şi îi aud şi acum...

Problema lor e că Geoană ştie exact cum a ajuns preşedinte şi a descentralizat partidul, în speranţa că acest favor i se va întoarce. Ei bine, favorul i s-a întors acum cu vârf şi îndesat. Aşa că zilele astea toţi se uită, neajutoraţi aproape, cum a venit timpul când tabăra Geoană-Vanghelie- Hrebenciuc a ajuns să îi bată exact cu armele lor.

Pe de altă parte, în toţi aceşti ani, strict în plan politic, PSD a ajuns din rău în mai rău.

Geoană a pierdut Capitala din primul tur şi partidul, tot cu Geoană în frunte, a mai pierdut-o o dată, Geoană a pierdut cu suspendarea şefului statului, Geoană a pierdut europarlamentarele, Geoană a pierdut parlamentarele, Geoană a pierdut în negocierea cu guvernarea, Geoană a pierdut în lupta cu referendumul, Geoană a pierdut numai pe mâna lui Cotroceniul.

În esenţă, Geoană şi PSD au pierdut pe toată linia în lupta cu electoratul.
În timp ce pe mâna lui Vanghelie, Hrebenciuc şi Mitică Iliescu, Geoană s-a întărit în partid. Paradoxal, nu?

Deci, într-un fel, PSD îşi merită soarta. N-aş spune că e numai vina lui Geoană pentru situaţia e partidul acum. Şi poate că se va afla în viitor...Adevărata vină e cea colectivă, e vina Congreselor aranjate şi acceptate, e vina jocurilor personale pe care şi le-au urmărit mereu unii sau alţii, e vina intereselor meschine....
E puţin şi din vina lor, a tuturor...

Evoluţiile spectaculoase au urmat

1. Ion Iliescu a făcut astăzi anunţul privind retragerea. Oficializarea momentului se va întâmpla, cel mai probabil, sâmbătă, în Congresul PSD.
Principalul partid de Opoziţie e din ce în ce mai aproape de scindare, spargere sau rupere pe bucăţele. În Congres sau după...nici nu mai contează.
2. Ilie Sârbu a anunţat şi el că se retrage. Aici.
3. Năstase spune lucrurilor pe nume, vizavi de retragerea lui Ion Iliescu. Aici.

Şi acum partea tragi-comincă: băiatul din Dorohoi, care intenţiona să candideze la şefia partidului, a fost suspendat din partid timp de 6 luni. Iar Andrei Alexandru a încercat azi să-şi depună candidatura la preşedinţia partidului şi, iniţial, nu a fost lăsat să intre în curtea din Kiseleff de către portar. Nu ştiu dacă până la urmă a reuşit să penetreze sistemul...   

Adrian Năstase. Explicaţiile...

Citiţi-le aici.

Pe 15 februarie 2010, conducerea principalului partid de Opoziţie din România a fost recâştigată de Mitică Iliescu, Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc şi...Mircea Geoană. Lor li se alătură Liviu Dragnea, Cristian Diaconescu şi cei 15 lideri de organizaţii judeţene- cei mai fideli grupării. Năstase s-a retras, Mitrea nu mai are mult, Ponta se luptă singur iar Andrei Alexandru speră să câştige. Aranjamentele, şantajul şi cash-ul au învins. Congresul s-a terminat.
That's all folks!

PSD. Modificările de statut.

Adrian Năstase s-a retras. Deocamdată. Statutul (creşterea puterilor unor oameni  apropiaţi preşedintelui partidului şi inclusiv a preşedintelui, lista unica, un prim-vicepreşedinte, 15 vicepreşedinţi, 15 membri BPN), norma de reprezentare şi până chiar şi sala ar fi făcut ca lupta să fie inutilă. Mulţi ar fi făcut şi poate vor face la fel ca el.
UPDATE 1. Geoană & Vanghelie au câştigat pe toată linia. Lista, prim-vicele, 15 vicepreşedinţi...norma şi sala. Ponta candidează, dar n-are nici măcar şansele lui Năstase. Se vor rupe sau nu? Până la urmă lasă Năstase partidul în mâna oamenilor lui Vanghelie? Vom vedea.
UPDATE 2. Cristian Diaconescu se va retrage din cursă şi va intra, ca prim-vicepreşedinte, în echipa Geoană. Cristi şi Vanghelie...ce mariaj sublim. Şi asta nu e tot. Evoluţiile spectaculoase vor urma. Cât o fi costat oare toată afacerea? Este singura întrebare care mi-o pun şi la care nu am răspuns.
Propuneri_modificare_Statut_11.02

PSD. Realitatea cifrelor seci.

Făceam un calcul zilele trecute pentru că m-am lovit şi eu, ca tot ziaristul, de marea problemă a normei de reprezentare în Congresul PSD. Şi, pe scurt, situaţia stă cam aşa: nici 25% din organizaţii ( 10 din cele 42 , toate apropiate de Mircea Geoană) controlează 35% din voturile în Congres.

Vanghelie cu Bucureştiul, Ilfovul şi Giurgiul lui ar putea avea 277 de voturi, dintr-un total de 1703. So, 16% are numai muschiul lui Marean. Deci despre ce Congres democratic vorbesc ei?

Aşa că tot ceea ce susţine Adrian Năstase pe blogul său mi se pare extrem de corect. Norma de reprezentare nu poate fi stabilită după rezultatele turului doi de scrutin, pentru că acela nu a fost exclusiv scorul partidului obţinut în alegeri.

Interesant dar deloc surprinzător este că, totuşi, Liviu Dragnea a comunicat şefilor de organzaţii, telefonic, norma de reprezentare după acest criteriu- turul doi. Bineînţeles, fiecare şef neştiind cam câţi delegaţi vor avea şi ceilalţi. Tot pe scurt: o lucrătură marca PSD.

Însă cea mai clară, dar şi cea mai dureroasă analiză pentru Mircea Geoană vine tot de la Adrian Năstase. Comparaţia seacă între cei doi, pe voturi, în 2004 şi 2009. Cine cât a scos în turul întâi, dar şi în turul doi al prezidenţialelor. Fiecare, în turul doi, cu un ajutor simţitor diferit.

Şi cifrele spun cam aşa: în 2004, Năstase a obţinut în cursa pentru Cotroceni cu 1.251.026 de voturi mai mult decât Mircea Geoană, în 2009. Asta se traduce în 9,78% - diferenţă în capacitare de electorat. Bine, trebuie să spunem că atunci nu a existat al treilea element, gen Crin Antonescu. Însă, chiar şi aşa, discuţia e destul de lungă. Crin a luat, în 2009, 1.945.831 de voturi. Deci cât a pierdut Geoană de la Năstase, dar şi cu vreo 700.000 de voturi mai mult. Buuun.

Turul doi al prezidenţialelor din 2009, după părerea mea, arată mult mai trist pentru PSD decât în urmă cu cinci ani. Aşa se face că, în 2004, Adrian Năstase a luat 4.881.520 de voturi (48,77%, cu susţinere importantă doar din partea UDMR)- în timp ce Mircea Geoană a reuşit să strângă, în anul de graţie 2009, doar 5.205.760 de voturi ( 49,67%, cu Crin Antonescu de mână, cu Johannis plimbat ca pe Sfintele Moaşte, sprijin PNL, PRM, UDMR, Becali şi toţi anti-băsescienii). O diferenţă mult prea mică faţă de susţinerea politico-mediatică pe care a avut-o şi, dacă e s-o spunem p'aia dreaptă, chiar şi faţă de rezultatele obţinute de Năstase în 2004. O diferenţă, practic, de doar 0,89%- adică 324.240 de voturi, între Geoană şi Năstase, cu o susţinere ce nu poate fi comparată, a lui Geoană fiind extrem de puternică, evident.

Aşa că aş spune că, în sec, cifrele arată clar că PSD a pierdut prezidenţialele tocmai pentru că l-a avut pe Geoană drept candidat.

Dacă vă uitaţi şi pe scorurile de la Bucureşti, veţi înţelege şi mai clar de ce Vanghelie, Geoană, Dragnea şi oastea lor susţin ca normă de reprezentare pentru Congres turul doi al prezidenţialelor de anul trecut.

La turul întâi al prezidenţialelor spre exemplu, în comparaţie cu 2004, Bucureştiul lui Vanghelie a pierdut, în 2009, 109.477 de voturi. Adică 8,69% din susţinerea electoratului. Asta în condiţiile în care liberalii şi Crin Antonescu au scos, în primul tur, 270.491 de voturi( 27,44%) faţă de 237.539(24,06%) cât a scos PSD Bucureşti.

Iar în turul doi, cu sprijinul liberalilor care au tras destul de tare din câte se vede, Vanghelie şi-a revenit, în comparaţie cu 2004. Bucureştiul pesedist scos cu 10,20%- 146.091 de voturi mai mult decât acum cinci ani. Dar nici asta n-a fost suficient ca să câştige. Pentru că tot PDLul l-a învins în 2009, în Capitală, pe Vanghelie: ( 521.535 de voturi = 46, 81% - Mircea Geoană, 592.661= 53,19% - Traian Băsescu).

Mi se pare mie sau cifrele astea seci arată cât se poate de clar că, în 2009, pentru PSD, însuşi candidatul a fost marea problemă de nu a câştigat? Mă tot uit pe ele şi văd că de Geoană voturile nu s-au lipit deloc. Oricât s-au chinut ei. Şi s-au chinuit...destul.

Şi, dacă tot vorbesc de Geoană, cum se spune?... Gura păcătosului adevăr grăieşte. Eh, aşa şi aici, în Gândul. Citiţi următoarele îndemnuri din programul său politic de candidat la şefia PSD: „Aleşii locali formează temelia PSD(...) Prin urmare, prioritatea noastră este ca aleşii locali ai PSD să fie beneficiarii principali ai resurselor politice de care dispune partidul. Constituirea sau susţinerea unor instituţii media care să-şi asume transparent şi activ o viziune de stânga reprezintă o soluţie ce trebuie avută în vedere”.

Nu zău, monşer!

Mai am câteva proverbe, dar nu le mai spun... 
Comparaţie 2004-2009, Adrian Năstase vs. Mircea Geoană

Stimaţi colegi, la PSD a început votarea...

Au uitat să ne anunţe şi pe noi, evident. Dar asta nu cred că-i frământă pe ei foarte tare. Am vaga impresie că au ratat să-i anunţe şi pe mulţi dintre ei.(Muhahaha)

În orice caz, dacă tot a început să se voteze (cum se vede în documentul de mai jos), eu zic că până sâmbătă au timp să se tot aleagă..Şi se termină, în sfârşit. Hai, vineri seară... Nici vinerea asta, până la 16.00, nu ne deranjează foarte tare, nu? Numai să se termine odată. Ca să se ţină totuşi şi extraordinarul Congres. Deh, până la urma urmei a fost convocat, nu?

Remarcabil este însă că, după lupta pe norma de reprezentare, după bătălia candidaturi, echipe şi lideri ce pot sau nu mai pot candida la alte funcţii de conducere în BPN, acum a venit timpul fabuloasei păruieli pe săli. Oastea lui Geoană şi Vanghelie în frunte cu Dragnea preferă Romexpo "cel fără de temperatură", în timp ce armata lui Năstase şi probabil restul (Mitrea, Diaconescu şi tare mi-e că şi liderul regional Andrei Alexandru)-toţi preferă călduţul Parlament. Buuun.

Nu pot să mă abţin, aşa că remarc faptul că, în ultimul timp, marii lideri ai PSD dau dovadă de o imaginaţie cu adevărat ieşită din comun. Fiecare nu ştie cum să mai facă mini-sondaje în partid ca să vadă, de fapt, pe cine şi, mai ales, pe câţi se bazează. Asta, culmea, în condiţiile în care ei nici nu ştiu încă ce structură, ce ierarhie de funcţii vor vota sâmbătă, în Congres.

Lăsând gluma la o parte, cred că votul pe care l-a declanşat Năstase la nivelul organizaţiilor şi, implicit, în rândul membrilor Consiliului Naţional, pe inocentul subiect al alegerii locaţiei, ar putea fi...interesant.

Deci, doamnelor şi domnilor spectatori, stimat popor pesedist, în PSD a început votul dacă nu ştiaţi. Vinerea aceasta, la 16.05, mă gândesc că am putea avea deja rezultatul. Ca să ne facem şi noi o idee. Nu uitaţi: "prin corespondenţă, internet sau fax, aşa cum am procedat şi în alte cazuri.". So, votaţi băieţi, votaţi! Succese pentru toţi, zic!

Şi dacă mă gândesc şi mai bine poate că, într-adevăr, chiar nu mai are rost un Congres...Să-l anulaţi, contramandaţi sau decalaţi... Până când vreţi, fără probleme...Noi avem nervii tari. Aşteptăm oricât.

P.S. A, şi să nu uit. E adevărat că Marian Vanghelie are restanţe de plată "din reuniuni anterioare" la Romexpo? Pentru că eu asta chiar nu pot să cred. Să fi fost oare prea multe lansări de candidaturi la prezidenţiale pe acolo? Parcă au fost vreo trei. Sau patru..Chiar cinci, dacă mă gândesc bine. Dar cine le-a mai numărat? Parcă în fiecare zi se lansa Geoană, nu? Şi n-a plătit Vanghelie? Să fie oare acum potentul Marean insolvabil? Să ceară Parlamentul o "chirie simbolică" pentru PSD? Nooo, nici asta nu-mi vine să cred, parol!

Sala Congres

Oamenii care pot salva măcar o viaţă

Povestea lui Daniel Rădăuţă o puteţi găsi aici. Iar după ce o veţi citi, vă puteţi întreba: ce aţi fi făcut voi, dacă aţi fi fost în locul lui? Aţi fi cerut ajutor. Asta face şi el. Demn. Numai oamenii, ceilalţi oameni, îl pot ajuta. Fiecare...cum putem...

He is still smiling...

Alte timpuri

Îmi pare rău că, în atâţia ani, Adrian Năstase n-a învăţat să accepte şi criticile. Prin asta nu face decât să-mi dea dreptate. Nu s-a schimbat deloc. Vorba aceea..."lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba".

Eu rămân la părerile mele. Puţine şi fixe. Politicienii n-au ce căuta în stabilirea desfăşurătoarelor jurnalelor de televiziune şi nici în sumarele pentru prima pagină. Jurnaliştii fac asta, ei scriu, ei decid ce e ştire şi ce nu, ei stabilesc ierarhia informaţiilor, ei au o datorie faţă de public, ei răspund în faţa acestuia, pe ei îi judecă şi cântăresc oamenii prin audienţă şi tiraj.

În plus, profesia asta este un exerciţiu liber şi independent de creaţie. Politicul e, cum se zice, de cealaltă parte a baricadei. Tocmai de asta, teoria Adrian Năstase a impunerii ştirilor pozitive în detrimentul celor negative e, de fapt, doar un fel frumos de a spune "daţi ştirile care ne convin şi nu cele care nu ne prea plac ".

Cred că destui jurnalişti români au simţit pe pielea lor suficient această teorie în timpul guvernării Adrian Năstase. Şi îmi place să cred că acele vremuri, într-adevăr, au apus. 

Acum sper că trăim timpurile în care chiar şi Adrian Năstase e liber să schimbe canalul dacă nu-i plac diferitele culori de fundal, ştirile de la ora 5, relatările despre furturile de bancomate sau despre scandalul dintre Pandele şi Vanghelie, din timpul Consiliului Naţional al PSD. 

Sau... aş zice că ar mai avea o variantă. Să se lase de politică şi să se facă, în sfârşit, redactor-şef.

Ambele nu merg.

Fundalul Adrian Năstase

N-am văzut-o în direct. Am citit la Vlad, n-am putut să mă abţin şi m-am uitat pe înregistrare. Şi mi-am amintit. Halucinant. Scoateţi-l din poveste pe Miron Mitrea. Nu ăsta e subiectul. Şi aş zice că nici PDL-ul. Problema este următoarea: "Să daţi un alt contrast pentru că pare, cumva, fundalul acela aproape portocaliu ". Sună cunoscut, nu-i aşa? Adrian Năstase cel de acum şase ani şi cel de astăzi. 30 de secunde. Acelaşi fundal, acelaşi contrast, acelaşi om...

Răzvan Dumitrescu: Bun, Miron Mitrea....

Adrian Năstase: Dar am o rugăminte...Să daţi un alt contrast pentru că pare cumva fundalul acela aproape portocaliu...

Răzvan Dumitrescu: Ăăă...Aşa vi se pare dumneavoastră sau este o ironie fină marca
Adrian Năstase?

Adrian Năstase: Deci....Da..

Răzvan Dumitrescu: Vi se pare că fundalul domnului Mitrea e portocaliu?

Adrian Năstase: Nu, am spus în general. Pentru că fundalul e mai larg. Dar acum mi s-a părut mai evident lucrul acesta. Adică m-am uitat cu mai multă atenţie. Asta am vrut să spun.

Adrian Năstase: "Nu foarte tare..."

A fost o întrebare de 1000 de puncte a lui Mihai Gâdea. Şi un răspuns, din partea lui Adrian Năstase, care m-a uluit. M-a zdruncinat. L-am văzut şi parcă, în acelaşi timp, l-am revăzut, exact aşa cum era atunci. Omul e neschimbat, e fotografia fidelă a celui de acum şase, şapte ani. E perfect, magistral, excepţional, splendid, sublim, desăvârşit şi ideal. Adrian Năstase este la fel de superb, aşa cum era şi atunci. N-a învăţat absolut nimic. Nimic, nimic. Aş zice...mare greşeală din partea unui politician de calibrul lui. Şi aş mai spune ceva: o şi mai mare, impardonabilă chiar, naivitate din partea unui ziarist....


Urmăriţi acest dialog. Din finalul emisiunii. E halucinant. Îl puteţi vedea şi revedea chiar aici...

Mihai Gâdea: Domnule Adrian Năstase, după cum aţi văzut, în seara aceasta, v-am întrerupt foarte rar...

Adrian Năstase: Am văzut şi am apreciat...

Mihai Gâdea: Nu ştiu, n-am făcut-o ca să mă apreciaţi, ci pentru calitatea dialogului şi pentru că am senzaţia ca, din când în când, politicienii, mai ales în situaţii din acestea, trebuie lăsaţi să vorbească ca oameni să decidă...

V-am întrebat, puţin mai devreme, care sunt greşelile sau deciziile greşite pe care vi le reproşaţi. Pentru că este un lucru în ceea ce vă priveşte şi poate unul dintre lucrurile care au făcut ca dumneavoastră, după ce n-aţi mai fost prim-ministru, să aveţi un tratament dur, uneori mai dur decât ar fi fost realitatea, din partea presei...Pentru faptul că s-a creat în ceea ce vă priveşte o...Este atât de răspândită această chestiune încât nici nu ştiu cum s-o denumesc. Că, în perioada în care aţi fost prim-ministru, aţi făcut o presiune asupra presei şi, în situaţia în care presiunea, teama că ar putea fi repercusiuni n-a mai existat, mulţi ziarişti au încercat să vă toace, probabil, mai mult decât aţi fi meritat. Nu ştiu, mai mult, mai puţin...Oricum, este un lucru pe care vi-l reproşaţi?

Adrian Năstase: Da, dar mi-l reproşez pentru că n-am înţeles unele dintre mecanismele de funcţionare în presă. Eu am crezut, tot cu o anumită doză de utopie şi romantism, că într-o ţară care este angajată într-un efort foarte mare, unde gradul de sărăcie este legat până la urmă de o anumită doză de speranţă şi de optimism, este important ca alături de emisiunile de la ora 5, şi de furturile de bancomate, de furturile de maşini, de crime ş.a.m.d ..e important să arăţi că sunt şi investiţii care se realizează...Am creat o presiune care ştiu acum că nu era convenabilă pentru ca şi aceste ştiri pozitive să apară...

Mihai Gâdea: O regretaţi?

Adrian Năstase: Nu foarte tare......Dar am greşit din punctul de vedere al relaţiei personale cu ziariştii. Ca strategie cred că era un lucru necesar atunci, nu mai ştiu acum. Cred că şi acum ar fi necesar...Pentru că se întâmplă multe lucruri bune şi importante in ţară. Nu numai lucruri rele...

Mihai Gâdea: Mulţumesc frumos...

Adrian Năstase: Şi eu vă mulţumesc...

Stimabile domn Adrian Năstase, câteva lucruri îmi permit să vă spun. Îmi place să cred că, în ţara asta, presa e liberă. Şi vreau să cred că aşa va rămâne. Cât despre agendă, sumare, jurnale, ştiri pozitive, negative, ştiri, anchete, reportaje, interviuri, pamflete...toate sunt treaba ziariştilor, şi nicidecum a politicienilor.

Vorba lui Andrei Pleşu şi a unui celebru cântec: "Nu uitaţi că sunteţi liberi. Nu vă lăsaţi manipulaţi decât de conştiinţa dumnevoastră". Cred şi acum, în excepţionala mea naivitate, că acest îndemn nu a fost şi nici nu va fi uitat de mulţi ziarişti. Şi nu numai de ei. Cam atât...

P. S. Vă recomand şi postarea scrisă de Vlad Petreanu. Un alt jurnalist. Care n-a uitat.

Cristian Movilă. Mind blowing....

Fotoreporter român. Publică în The New York Times, National Geographic, Geo, Newsweek, Time Magazine, Independent on Sunday Review, The Sunday Times Magazine, The Telegraph Magazine, Paris Match, Stern, Jurnalul Naţional şi Evenimentul Zilei. Şi câte şi mai câte. Şi ce captează cu mintea şi lentilele alea e, vorba lui George Vintilă, mind blowing.
Intraţi pe siteul lui. Fotografiile spun totul despre el.

http://www.cristianmovila.com/