Adrian Năstase: "Nu foarte tare..."

A fost o întrebare de 1000 de puncte a lui Mihai Gâdea. Şi un răspuns, din partea lui Adrian Năstase, care m-a uluit. M-a zdruncinat. L-am văzut şi parcă, în acelaşi timp, l-am revăzut, exact aşa cum era atunci. Omul e neschimbat, e fotografia fidelă a celui de acum şase, şapte ani. E perfect, magistral, excepţional, splendid, sublim, desăvârşit şi ideal. Adrian Năstase este la fel de superb, aşa cum era şi atunci. N-a învăţat absolut nimic. Nimic, nimic. Aş zice...mare greşeală din partea unui politician de calibrul lui. Şi aş mai spune ceva: o şi mai mare, impardonabilă chiar, naivitate din partea unui ziarist....


Urmăriţi acest dialog. Din finalul emisiunii. E halucinant. Îl puteţi vedea şi revedea chiar aici...

Mihai Gâdea: Domnule Adrian Năstase, după cum aţi văzut, în seara aceasta, v-am întrerupt foarte rar...

Adrian Năstase: Am văzut şi am apreciat...

Mihai Gâdea: Nu ştiu, n-am făcut-o ca să mă apreciaţi, ci pentru calitatea dialogului şi pentru că am senzaţia ca, din când în când, politicienii, mai ales în situaţii din acestea, trebuie lăsaţi să vorbească ca oameni să decidă...

V-am întrebat, puţin mai devreme, care sunt greşelile sau deciziile greşite pe care vi le reproşaţi. Pentru că este un lucru în ceea ce vă priveşte şi poate unul dintre lucrurile care au făcut ca dumneavoastră, după ce n-aţi mai fost prim-ministru, să aveţi un tratament dur, uneori mai dur decât ar fi fost realitatea, din partea presei...Pentru faptul că s-a creat în ceea ce vă priveşte o...Este atât de răspândită această chestiune încât nici nu ştiu cum s-o denumesc. Că, în perioada în care aţi fost prim-ministru, aţi făcut o presiune asupra presei şi, în situaţia în care presiunea, teama că ar putea fi repercusiuni n-a mai existat, mulţi ziarişti au încercat să vă toace, probabil, mai mult decât aţi fi meritat. Nu ştiu, mai mult, mai puţin...Oricum, este un lucru pe care vi-l reproşaţi?

Adrian Năstase: Da, dar mi-l reproşez pentru că n-am înţeles unele dintre mecanismele de funcţionare în presă. Eu am crezut, tot cu o anumită doză de utopie şi romantism, că într-o ţară care este angajată într-un efort foarte mare, unde gradul de sărăcie este legat până la urmă de o anumită doză de speranţă şi de optimism, este important ca alături de emisiunile de la ora 5, şi de furturile de bancomate, de furturile de maşini, de crime ş.a.m.d ..e important să arăţi că sunt şi investiţii care se realizează...Am creat o presiune care ştiu acum că nu era convenabilă pentru ca şi aceste ştiri pozitive să apară...

Mihai Gâdea: O regretaţi?

Adrian Năstase: Nu foarte tare......Dar am greşit din punctul de vedere al relaţiei personale cu ziariştii. Ca strategie cred că era un lucru necesar atunci, nu mai ştiu acum. Cred că şi acum ar fi necesar...Pentru că se întâmplă multe lucruri bune şi importante in ţară. Nu numai lucruri rele...

Mihai Gâdea: Mulţumesc frumos...

Adrian Năstase: Şi eu vă mulţumesc...

Stimabile domn Adrian Năstase, câteva lucruri îmi permit să vă spun. Îmi place să cred că, în ţara asta, presa e liberă. Şi vreau să cred că aşa va rămâne. Cât despre agendă, sumare, jurnale, ştiri pozitive, negative, ştiri, anchete, reportaje, interviuri, pamflete...toate sunt treaba ziariştilor, şi nicidecum a politicienilor.

Vorba lui Andrei Pleşu şi a unui celebru cântec: "Nu uitaţi că sunteţi liberi. Nu vă lăsaţi manipulaţi decât de conştiinţa dumnevoastră". Cred şi acum, în excepţionala mea naivitate, că acest îndemn nu a fost şi nici nu va fi uitat de mulţi ziarişti. Şi nu numai de ei. Cam atât...

P. S. Vă recomand şi postarea scrisă de Vlad Petreanu. Un alt jurnalist. Care n-a uitat.