Cand campania electorala omoara oamenii

22 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa. A cazut malu'...Si-a mai cazut o data...



23 mai 2009, 00:06.Pasajul Baneasa. Cezar Lupan:„S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”...I-am zis: „Ai grija de tine”..Si l-am sunat pe cumnatul. Mi-a spus:"Ai grija de copii ca... Cezar e mort”


23 Mai 2009,13.29. Pasajul Baneasa."Am intrebat daca are capul in afara, da? Sa poata sa respire...Nu-l are. Ce sanse ii dati la un om care este ingropat la un metru sau doi in pamant? "


23 mai 2009, 19.00.Pasajul Baneasa."Aoleu, aoleu...De ce nu-l scoate mai repede?"

Pasajul Baneasa, mormantul care a revendicat de vii trei muncitori!

StirileProTV.ro

„Unde-i patronul? A mai cazut azi o data malu'...A mai cazut azi o data malu' pe el. A vrut sa cada malu'? De ce l-a mai trimis inapoi? Am si sotul si doi frati aici. Unul e in viata si unul e mort”.

Si Angela Lupan, in disperarea ce parea ca-i ia si mintile, avea perfecta dreptate. De ce directorul Marconstruct si-a bagat oamenii cu buna stiinta in pamant? De ce? Doar stia, vazuse si el ca i-a inghitit malu' o data.... I-a inghitit si au scapat...Si el i-a bagat din nou...In iad.

Vineri, prima data, malu' era sa-i astupe de tot, pe toti, in aceeasi groapa. Pe la ora trei si putin.Laurentiu Dogaru, directorul si sotul patroanei, pare-se ca se tot plimba pe acolo. Aflase si el ca, intr-adevar, malu' se surpa ... Stia ca i-ar putea inghiti pe toti de vii, dar le-a zis sa continue si sa intre in groapa. La ora cinci, toata lumea iesea din tura. Insa doua nenorocite tevi mai erau de pus. Si le vor pune azi (n.m. vineri), pentru ca maine e sambata si sambata nu mai vrea sa lucreze. E musai! Vor sta si pana la noapte, daca e nevoie... Numai sa termine dracu' odata treaba din colt...

Asa batuse domnul Dogaru palma cu Lena..Luni, acolo, trebuia sa se asfalteze. Chiar asa s-au inteles. Si vineri, Dogaru a respectat-o...Cu orice pret...

Numai ca atunci cand a vazut ce se intampla, Cezar Lupan si-a sunat, imediat, nevasta: „M-a sunat sotul pe la trei jumate, patru, nu stiu sigur... Si mi-a zis: „Hai, ca eram s-o patesc”.. De ce? „S-a prabusit malu'..A iesit un coleg afara, bine c-am aprins o tigara. Daca eram inauntru, ma prindea malu' acolo si muream.”I-am zis: „Ai grija de tine”..Si pe la sase fara ceva, sase...sau...L-am sunat pe cumnatul, care a fost prins acolo si mi-a zis sa am grija de copii ca... Cezar e mort”
Nevasta lui Cezar, ca si cumnata ei, Angela, isi stiau, de patru ani, barbatii muncind prin santierele si gropile lui Marconstruct... Fiecare om aducea acasa cateva milioane de lei amarate pe luna. Si toti cunosteau, cand e bine si cand nu, sa lucreze.. Erau constienti in ce pericol ii punea inconstientul sot al doamnei patron.

Numai ca acolo, in colt, la Baneasa, se stia clar: lucrarile erau riscante, pamantul era si este foarte tasat, mereu e trafic... Masinile treceau, pamantul se cutremura. Lucrari ca astea nu se fac niciodata ziua, ci numai noaptea! Atunci, traficul e redus...Atunci, oamenii sunt mai putin expusi...
Dogaru insa nici n-a vrut sa auda. Vazuse si el ca malurile cedeaza, stia ca trebuie securizate, dar nu mai avea nici timp si nici chef. Voia sa termine cat mai repede si sa plece acasa. „Haideti! Haideti! Haideti, mai repede!” Si el i-a bagat pe baieti in mormant.

„Daca nu erau obligati, nu mai intrau”, povesteste nevasta lui Cezar, demna, livida...Si pe retina parca, parca i se rostogoleste ceva...Un film, o broboana, ceva... De ieri, de la sase jumate, a ramas singura, vaduva, bolnava de leucemie si c-o fetita mica. De doar patru ani. Doua, din cele cinci milioane ale lui Cezar, le dadea pe chirie...Acum, oare din ce-or mai trai?

Cumnatul, Cristian Lupan, e singurul care a ramas cu viata. Restul de trei au murit. Printre ei, si fratele lui Cristian, Cezar...a plecat tribut la pamant...Asa ca, tot de ieri, si tot de la sase si un pic, el, Cristian, a ramas capul familiei Lupan. La 39 de ani, nu mai are sase frati, ci numai cinci...

El a fost toata ziua de ieri, in colt, la Baneasa. Si Cristian Lupan a fost zorit de Dogaru. Asa ca, la trei si putin, si el si-a vazut sfarsitul. Dar cand a scapat, a rasuflat usurat: „Prima data s-a surpat o jumatate de mal...Al nostru (n.m.patronul Dogaru) sa ne bagam acolo, ca sa dam la o parte...Am dat pamantul la o parte, am montat o teava...Si cand sa montam a doua bucatica de teava, s-a surpat malul...”

Si chiar asa a si fost. La sase si ceva, s-a surpat din nou: „Eram, in groapa, cu ei acolo...Mai era un pic, un pic de muncit in pamant...Cand au strigat colegii ca...”Aoleu, malu'...malu'...malu'... malu'”...Eu am anuntat ca suntem un pic. Alalalt s-a uitat in sus: „Ba, pica, pica., pica...” Si atunci m-am dat, asa... un pic...Si cand a cazut malul, cred ca m-a lovit putin mai sus si mi-a ajuns direct pana aici...”

Si malu' l-a ingropat si pe Cristian. Dar ce noroc a avut...Malu' i s-a oprit taman la gat. Ceilalti trei, printre care si fratele, Cezar, s-au scurs de vii si de tineri in mormant. La un moment dat, din mormant a inceput sa sune o sonerie, un telefon, ceva insistent. Pompierii, veniti si ei in multe ture, au auzit imediat. Dar nu puteau sa faca mai nimic. Scoteau pamantul cu mainile, cu galetile, cu lopetile de infanterie si tot nu era destul. Pamantul inghitea tot ce misca...Pompierii opreau malu' cu scanduri si cu o cupa mare, de excavator. Dar parca malu' tot cerea viata..Si tot venea intruna peste ei.

12 echipe de pompieri, a cate sase oameni, s-au luptat cu malu' mai bine de 12 ore. La unu noaptea, il scot pe Cezar primul. Mort. La trei dimineata, il pun pe targa din fier si pe Ionut Aionei. 22 de ani. Infasurat si fara viata, din cap pana'n picioare...Mama lui a aflat totul azi dimineata, cand si-a primit fiul mort:„ Niciun telefon, niciun semn...Absolut nimic, nimic, nimic...Nu-i prima data...Si la el am inteles, c'o mai fost...tot asa...L-o mai prins o data...dar numai picioarele, de la genunchi in jos”.

Si alte trei ore si jumate salvatorii s-au chinuit iar. Nu-l gaseau sub niciun chip pe Dragulin...Au adus un utilaj industrial care sa aspire pamantul, au blestemat, au asudat, s-au rugat Cerului si Celor Sfinte..Nu-si mai simteau mainile si nici mintile, dar nici un pic nu s-au oprit. La un moment dat, au incercat, in groapa nenorocita, si un excavator mai lung de sase metri la brat. Iar cand cupa se tot lupta cu malu' si inghitea cu putere pamantul, centura de la pantalonii lui Dragulin se agata de ea. Imediat, s-au oprit. Il gasisera. Era chiar el, Ionel Dragulin.. Dar si el era mort si intepenit. L-au scos infasat. Se mijise bine de ziua. Era sase jumate. Ciudat...Si nici pe el chiar nimeni nu l-a cautat, nimeni nu l-a strigat... Si asa, Nicoleta Gheorghe, pe la pranz, a aflat ca sotu'i era mort. Stia ca lucra in Baneasa, stia ca tot timpul numai el intra in pamant, vazuse chiar si accidentul la televizor, dar nici prin cap nu-i trecea ca malu' l-a inghitit si pe Ionel al ei. Sora ei, Lenuta, se enerveaza. Tremura, pune mana pe telefon si-l suna pe Dogaru, sotul de patron: „Sunt cumnata lui Dragulin Ionel! Baiatul mort in accidentul de aseara”.. „Da”, ii raspunde nefericitul. „Pai e normal sa nu dati un telefon, sa ne anuntati? E posibil?”

Uite ca e posibil. In tara asta, chiar e posibil orice.

Ce e sigur insa? E sigur si e cert tot ce-am vazut pana acum: barbatii s-au bagat in pamant pentru cinci milioane. Malu' i-a devorat, ca era tasat si trepida. Dogaru i-a obligat, cu o inconstienta criminala, sa intre-n groapa. Pentru ca, altfel, nu termina marea lucrare, si-si mai pierdea si banosul contract. Lena il zorea si pe el, ca si pe Lena o grabea Radu. Radu Berceanu, pe numele lui intreg. Hmmm...Va intrebati cine oare-l presa tocmai pe el, marele ministru? Emil Boc, premierul tarii, sincer, nu cred ca e-n stare..Mai degraba-l jena glezna groasa. Sau mersul prea mult pe jos,atunci cand viziteaza un pasaj ca asta, neterminat...

„Ma prindea malu' acolo”...”Daca nu erau obligati, nu intrau”...” A trebuit sa vin eu de acasa, sa va car scanduri? Asa santier aveti acolo?”...”Greseala grava, grava de executie”..”De la 10 ani de inchisoare in sus!”...Asa suna, mai sus de aceste randuri, si au sunat toata noaptea: dezastrul, moartea, nebunia, crima, disperarea, saracia, inconstienta si lucrarea profund romaneasca, de mantuiala, la un ditamai pasaj.

„Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„..”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...De la 1 decembrie, practic, se reintra in normalitate.”...”Trebuia sa-l intrebati pe domnul Orban, ceva mai des, de ce nu s-a facut nimic aproape doi ani? Ca aproape nimic nu s-a clintit aici..”...”Nu intrati in capcana lor...Iar la 1 decembrie, se va intra in normal. Am luat lucrarea la 17% si acum suntem cu ea la 54%”...”La Baneasa, de Ziua Nationala, circulam aici, pe sub pasaj.Si, practic, va fi un lucru extrem de important pentru toti bucurestenii si pentru toti cei care tranziteaza Bucurestiul.”..„Un detaliu doar. Conducta de apa nu trebuia sa fie acolo! Nu figura pe niciun plan de coordonare, ca si cablurile alea de telecomunicatii...Care era sa le facem zob. De aia sapam cu excavator cu cupa ingusta, si foarte mica..Productivitatea-i slaba! Dar nu rupi...Dar daca nu-s pe plan? Pai, nu? Eeeh.. Dar daca nu-s pe plan, normal”...”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..””De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”

I-ati recunoscut, asa este. Chiar ei sunt mai jos, daca, cumva, va era dor: actorii, promisiunile, ambitiile, demagogia, eternele lor vorbe goale si vesnica lor campanie electorala. Si, of course, mistourile lor...

La Pasajul Baneasa, in colt. Pe 22 mai 2009, au murit trei oameni. In campanie electorala. „Lucrările la pasajul Băneasa nu vor fi întârziate, acestea fiind oprite doar în locul în care s-a produs accidentul, pe perioada anchetei. Accidentul nu va cauza întârzieri la lucrări. După ce se termină ancheta - care cât poate să dureze?, o zi, două - lucrările vor fi reluate şi în zona accidentului. Oricum, lucrarea e una, utilităţile...alta. Accidentul nu are nicio legătură cu termenul lucrării”, a declarat, sambata, pe 23 mai 2009, directorul general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), Dorina Tiron. Nu trecusera nici 24 de ore de la nenorocire. Cei trei morti poate ca inca mai erau calzi.

La Mihailesti, Buzau. Pe 24 mai 2004, au murit 18 oameni.7 pompieri, 9 civili şi cei doi corespondenţi ai Antenei 1, jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Tot in campanie electorala. Un camion, ce transporta 20 de tone de azotat de amoniu, a explodat. Alţi 13 au fost răniţi sau, dupa caz, mutilaţi pe viaţă. Pe 26 mai 2004, si inainte ca ancheta sa inceapa, Miron Mitrea si Gabriel Oprea, ministri ai Transporturilor si Internelor pe atunci, s-au dus la Mihailesti, dupa ei, cu tot cu buldozerele si camioanele din dotare. De cum au vazut ce-a creat explozia in presa si-n tara , aveau un singur gand. Craterul, ce inghitise 18 vieti si schilodise alte 13, nu va mai exista. Ei doi chiar il vor face nevazut.


Era prea adanc si mult prea mare ca suprafata. Atragea mult prea multa atentie "inutila", discutii despre lege, etica, morala, adevar. Nu..Ei n-aveau timp de nimic, nici de guvernare, daramite de asa ceva. Intrasera deja in campanie electorala. Si tare, tare, tare se grabeau si ei . Exact la fel, ca si cei de azi... Oricum, n-aveau niciun chef. Asa ca cineva trebuia sa faca sa dispara totul. Ca si cum nici n-a fost vreodata, nici nu e, si nici ca va exista. Si cum prietenul la nevoie se cunoaste, Regele asfaltului, Dorinel Umbrarescu, clientul fidel al tuturor regimurilor trecute si viitoare, a intins o mana de ajutor sau...ma rog, o cupa de bitum.


Bineinteles ca el, celebrul Dorinel, i-a ajutat imediat. A incasat si el, ca tot omu', un ciubuc de 200.000 de euro, si a turnat asfalt de lux imediat. Peste toate scalpurile si maruntaiele de om, de pe drum si de pe camp...Peste tot, pe unde a vazut si a putut. Si nimeni n-a fost atunci mai puternic sa-i poata opri. Mitrea si Oprea, oricum, nu tineau cont de nimeni. Nici de eventualele probe, nici de resturile umane spulberate peste tot, chiar si prin curti, nici de cererea insistenta a procurorilor ca asfaltarea sa se opreasca imediat.

A, si un detaliu: incarcatura de azotat de amoniu, ce a explodat atunci si a luat, dintr-un foc, pe putin 18 vieti, echivala cu detonarea a sase-opt tone de trotil. O nimica toata, nu?

„Nu era cazul sa deviez traficul. Nu a fost nici bomba, nici atentat, pentru ca sa declaram locul ca zona protejata si solutia aleasa a fost una fireasca. Am stat langa procurori pana cand si-au incheiat cercetarile si am decis ca drumul sa fie redat traficului cat se poate de repede", a declarat Mitrea, in acele zile groaznice.

„Doua fragmente de scalp si doua-trei bucati de tricou au fost gasite la locul producerii exploziei de luni, in apropierea comunei Mihailesti. Zona resigilata a fost largita considerabil de la o raza de 400 de metri, cat era initial, la doi kilometri’’- a anuntat Gheorghe Frangulescu, prim procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Judetean Buzau. Asfaltarea lui Mitrea se incheiase demult. Cu succes.

Nici asta n-am sa uit. Si poate d'asta e si imposibil de uitat Adrian Nastase. Eram pe scarile PSD, in Ion Ionescu de la Brad. Si iese. „Domnule premier, ce se va intampla cu vinovatii de astfel de accidente in viitor?” Premierul si presedintele PSD, Slava Domnului fost, raspunde: "O sa-i sanctionam pe vinovatii de la Mihailesti. O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul." Asta declara seful Guvernului, care si el aprobase asfaltarea. Trecusera numai 4 zile de la nenorocita explozie.Iar unele resturi de oameni mai erau pe camp... Mihailestiul era, in doliu, indurerat, iar Nastase era mereu extrem de iritat de subiect. Se intampla pe 28 mai 2004.

Care-i diferenta? Niciuna. Nimeni n-a invatat absolut nimic. N-au timp...E graba, graba, graba...”Haideti, haideti mai repede”, urla Dogaru...”Ba, mai la stanga. Asa, asa, de aici torni asfaltul”, arata Mitrea.. Mare, mare graba! Si ce daca pica malu'? Si ce daca pamantul inghite oameni, suflete? Si ce daca explozia le spulbera? Si ce daca nici nu i-au gasit pe toti ca noi?

„Dacă pasajul subteran de la Băneasa nu va fi finalizat anul acesta, înseamnă că acest Guvern trebuie să plece”.Emil Boc. 28 februarie 2009.

”De Ziua Nationala, va fi bine si vom circula cu bine...”. Emil Boc. 12 mai 2009.

Si..nu-i asa? "Vom trai si mai bine", nu? Poate ca asa va fi, sau poate ca nu.Ba chiar deloc. Oricum insa, noi nu uitam nici atat de repede si nici chiar atat de usor...ca ei.. Asemenea inconstiente electorale sunt, cu adevarat,de neuitat.
Deci, sa revenim.

Ce ne facem? Ca pe trei semeni chiar i-a nimicit malu'... Unde-i patronul, unde-i ministrul? Unde-i marele Voda Imparat? Si exact... Malu' a mai inghtit o data. Si inca o data, si inca o data.. Malu' ala s-a mai dezlantuit, a mai devorat vieti, suflete, familii si destine...Ce coincidenta...A sfasiat ireparabil fix si acum cinci ani.

De atunci, nimeni n-a invatat nimic din asta, dupa cum se vede. Nimeni nu e vinovat, nimeni nu plateste. Mai degraba, toti acopera. Toti toarna asfalt, ca Mitrea. Sau varsa multa tacere, asemeni lui Berceanu.

Omul care-si risca zilnic viata, parlitul care stie ca oricand il poate inghiti de tot pamantul, aceasta este trimis mereu, si mereu, si mereu inapoi in blestematul mormant. Da, o face pentru cele cinci milioane pe luna...Iar Angela Lupan se-ntreba disperata de ce...De ce directorul Dogaru i-a bagat fratele-n groapa ? De ce atata graba? De ce l-a obligat sa se duca inapoi in pamant ? De ce, mai ales ca stia ca-l poate inghiti malu' oricand?

Pai, cum de ce? Pasajul e tot ce conteaza pentru ei.. Mareata trecatoare din fier, otel si beton. Ce daca pentru asta mor oameni? Vineri, pentru capodopera infrastructurii din Baneasa, s-au stins deja trei vieti. Iar pana pe 1 Decembrie, mai sunt sase luni. Timp suficient si pentru altii, ca doar unde au intrat trei, pot intra si treizeci, nu?

Problema este ca de subteranul asta depinde viitorul Guvernului de 75%, succesul Zilei Nationale, normalitatea noastra, glezna subtire a premierului, a ziaristelor, confortul bucurestenilor, tot traficul, tranzitul din Capitala, ambitiile unui premier, presedinte, fost, actual si viitor primar, fost ministru, actual ministru si cele ale altor zeci de politicieni...


De Pasajul asta atarna multe. Dorinte, aspiratii, sperante, glorii, succese si multe panglici electorale ale unor alesi ai poporului de toata duzina. Personaje care mai de care mai importante, dar care, in 20 de ani de activitate, nici macar n-au cu ce a se mandri.

Asa ca toti ateapta Pasajul asta ca pe Sfintele Moaste, cheia succesului lor in posteritate. Acum, si in viitor. Asa ca, in 6 luni, cei 300 de muncitori ponositi, morti – copti, trebuie sa-l termine. Si sa-l predea la fundita, fix in toiul alegerilor prezidentiale . Chiar atunci(de ce nu ma mira) va fi inaugurat.
Deci, cam asta e miza. Si e mare. Deja il aud de pe acum... Aud un personaj cum o sa se laude, cum o sa-l ia in brate, cum o sa-l pupe. Sper sa nu-si scrijeleasca si numele pe el...El, cu manutele lui, piatra cu piatra, placa cu placa... El l-a gandit. Si tot el l-a ridicat. Normal,nu?

Numai ca, partea proasta este ca Pasajul Vietii chiar trebuie terminat. Cu orice pret, se vede. Tocmai de asta'i si atata graba.. De asta nici nu intereseaza pe nimeni, de-asta chiar si nefericitul director Dogaru baga-n pamant oamenii cu forta...De asta, pentru ca stie ca, dintre toti cei in viata, doar pasajul este cel mai important. E chiar prioritar...

D'aia nici nu-l intereseaza ca Cezar, Ionut, Ionel si cati altii, cine stie, au fost sfasiati de mal sau inghiti de pamant. Chiar nu-i pasa ca baietii si-au lasat acolo tot. Trupurile-n sol, vietile-n otel, tineretile-n betoane , visurile-n subteran, copiii orfani, femeile vaduve sau parintii impietriti. Chiar nu conteaza pentru nimeni. Nici macar pentru Dogaru. El, cu 50 de milioane, a rezolvat tot. Chiar si o viata de om. Asa ca de ce sa-si bata capul degeaba? Nimeni nu-i tine socoteala, nimeni nu-l trage de maneca, nu-l judeca, nu-l intreaba si nici macar nu-l deranjeaza un pic. Poate doar presa e ceva mai atenta. Si...cam atat.

Oricum, la un moment dat (nu stiu care) se spera, totusi, ca Pasajul din colt, de la Baneasa, va fi si el terminat. Daca asta se va intampla chiar pe 1 decembrie (sau 30 noiembrie) va fi, in orice caz, interesant.
Si distractiv va fi, cu siguranta, cand toti se vor intrece reciproc . Va fi buluc pe pasaj, isi vor da coate bune-n burta ca sa apuce toti de panglica, s-o taie, sa vorbeasca, sa se agate de cate-un firav microfon...Vor urla toti, sa se auda
pana la Gigi-n Pipera: „Acesta chiar ca e pasajul meu! Va jur eu!”
Cine stie insa, pana atunci, oare cate inimi vor fi fost, prin pasaj, ingropate? Cate altele, la fel de amarate, vor fi fost impietrite in asfalt, otel sau beton? Cate altele inghitite de pamant si de mal?
Cate vor hoinari, cate ii vor bantui, cate se vor zvarcoli, cate oare se vor zbuciuma pentru totdeauna?
Si cate, taman de 1 decembrie, vor ramane lipite? De tocurile si talpile pantofilor lor...Dior.

17 mai 2009. Ati reusit voi, am reusit si noi: In scurta vreme, prin aceasta zona va trece si presedintele Traian Basescu...Iata, coloana presedintelui a fost deviata, pe o alta strada, pentru a nu trece prin aceasta zona.



15 mai 2009. Sorin Oprescu, primarul Capitalei: N-am lampi albastre. La un moment dat, il vad pe unul din masina din dreapta ca se da jos si incepe. Foarte misto..Adica urari de mama, de tot ce ...d'asta catre Primarie.Am lasat si eu geamul. L-am intrebat: „Mai, nea caisa?” „Aaa?” Zice: „si tu stai la coada?” „Dar ce vrei sa fac, vrei sa trec pe deasupra?”



12 mai 2009.Emil Boc, duet cu Radu Berceanu: ”Mersul pe jos face piciorul frumos”...”Pai pe jos, dar nu avem pe unde..Sunt gropi, sunt mormane de pamant"
"Daca se lucreaza, de ce se lucreaza? Daca nu se lucreaza, de ce nu se lucreaza?”...”Nu, nu..E de doi ani de zile, ca eu am inceput-o!„



7 mai 2009.Radu Berceanu:„ Avem foarte multe probleme cu toate cablurile, cu toate tevile, s.a.m.d. care sunt, multe dintre ele, de pe vremea lui Ceausescu puse in alt loc, decat sunt pe desen...Cand sapam, nu le gasim. Cand sapam in alta parte, unde n-are trebui sa fie,le stricam.”



23 aprilie 2009. Pasajul, cu viteza lor, la "puterea" noastra...



4 aprilie 2009. Radu Berceanu: ”Fir'ar a dracu' sa fie de viata..Cum e ea grea..Plina de..”...”De ce?” „Pai, uite, ca nu merg treburile...”



3 aprilie 2009.Radu Berceanu: „Tocmai am vazut cum puteam sa le taiem cablurile de la Antena 1. Nu, am reusit, am reusit. Aaaa, ati si reusit? Am taiat conducta de apa...Acum am remediat-o, dar o ora si jumatate...Doar o ora jumate, din pacate...Ce, n-aveti apa o ora jumate ? Si stiu cum este fara apa si fara internet. Nu stiu daca voi stiti cum este fara pasaj!"



9 martie 2009.Dorel pune umarul la Pasaj.



28 februarie 2009.„Domnule prim ministru sunteti ca in campania electorala..(...) Ce se intampla daca ceea ce ati citit acum dupa hartiuta aceea nu se implineste pana la sfarsitul anului? Inseamna ca acest Guvern trebuie sa plece."



19 august 2008.C.P.Tariceanu: „Uite-l şi pe Debucean! Sta la distanta...E bine ca sta la distanta...Ai vreo treabă cu proiectul asta cumva? Ei, nu pot să cred, ia vino încoace. Deci, fratele meu, ce cauti aici?"


24 mai 2004. Mihailesti.Adrian Nastase: "O sa-i aducem in fata televiziunii si o sa-i impuscam! Am incheiat subiectul."


MIHAILESTI
Vezi mai multe video din Stiri »

Adevarul despre Acvila sau...cum Mitica Iliescu, Catalin Voicu si Marian Vanghelie au intrat in Guvern pe usa din dos

Povestea Acvila incepe dupa 1990. Mai mult ca o idee. In timp, a devenit fixatie. Si asta pentru ca absolut toti premierii Romaniei, de la Petre Roman la Adrian Nastase au vrut sa-si traga SPP-ul in subordine. Si n-au reusit, in ciuda tuturor eforturilor depuse. Depozitar de informatii de prima mana, dorite de toti oamenii politici, SPP a ramas prin traditie, prin lege si ordine interne apropiat mereu presedintelui Romaniei. Oricare ar fi el..seful statului.

In 2003 insa, Adrian Nastase si Ioan Rus, pe atunci premier si ministru de interne, n-au mai putut. Si au creat ACVILA- ca o structura paralela, contrapondere la SPP. Planul era simplu. Daca Adrian Nastase avea sa devina presedinte al Romaniei, SPP urma sa treaca in subordinea Ministerului de Interne. Si, incet-incet, ACVILA sa-i ia locul.
Pentru infiintarea Grupului Special de Protectie si Interventie "Acvila" trebuia, nu-i asa.. si o explicatie oficiala. Si s-a gasit, imediat. A fost creata „la solicitarea Uniunii Europene, ca structura de interventie contraterorista”. In fapt, o mare gogoasa.

Numai ca Adrian Nastase n-a ajuns deloc presedinte. Asa ca planul s-a schimbat. Ca si directia. In loc sa fie dus SPPul la jandarmi, a fost adusa Jandarmeria la SPP, gratie generalului Anghel Andreescu care a preluat ideea. Andreescu a fost sef al SPP pe mandatul lui Emil Constantinescu. Insa in perioada cat a fost director, 1998-1999, a facut ceva extem de important, dar si periculos. In noua luni, Andreescu a dat toate obiectivele SPP catre Jandarmerie. Apoi a demisionat. S-a dus....unde credeti? La Jandarmeria Romana, comandant, din 1999 si pana in 2001. Andreescu a iesit la pensie acum o luna, Slava Domnului.

Intre timp, nou infiintata Acvila are parte de tot ce e mai bun in materie de armament, echipament, masini... Veste antiglont de 150 de milioane. Bani grei, contracte si mai grele- toate invartite in echipamente militare. Asta in timp ce luptatorii- numai sportivi, specializati in arte martiale si nu numai- nu au niciun fel de misiuni la activ. De sase ani nu fac altceva decat sa se antreneze.
In 2005, Acvila a prezentat chiar un exercitiu demonstrativ, cu presa de fata. Intitulat aproximativ „Metode eficiente de protectie a demnitarilor” iar cei din SPP...bineinteles.Au perceput exercitiul ca o mare jignire.
Ei bine, daca interventie antitero au SRI, SPP si chiar si Jandarmeria, niciuna din aceste structuri nu se pot compara la bani si dotari cu ACVILA. S-a pompat in ei tot ce a fost mai bun, lucru observat cu mare nedumerire de toate structurile omoloage din Romania.. Cine e curios poate si acum observa un alt lucru halucinant. Si anume ca in coloanele oficiale ale demnitarilor romani sunt bagate masini pe care ACVILA a facut antrenamente.
Oricum, dupa atatia ani de antrenamente, noroc ca a venit Summitul NATO peste noi, la Bucuresti. Atunci, ACVILA a iesit, in premiera, la lumina. Ii puteati observa pe la cate un colt, pazind cate un semafor. Imbracati ca-n Razboiul Stelelor...
Se pare ca unii au mai vrut, in timp, sa-i foloseasca. Niste procurori i-ar fi utilizat pe luptatorii ACVILA in niste actiuni in locul mascatilor. Rezultatul? Esec total. Toate informatiile s-au scurs ba catre infractori, ba catre presa.
Acvila s-a intors acolo unde era. Si a continuat sa faca numai ce stia: antrenamente.
Despre recunoasterea internationala cu care se mandresc, nu mai vorbesc. E total neimportanta.

In decembrie 2005, noul presedinte al Romaniei decide schimbarea sefului SPP, Gabriel Naghi. Se cauta unul nou. De incredere. Si probabil isi aduce aminte de vremea cand era primar, darama dughenele, iar Lucian Pahontu, pe atunci sef peste jandarmi, ii trimitea la actiuni, nu 5, ci 20 de jandarmi. Asa, ca sa fie! Si, mai ales, ca primarul sa remarce!
Dar poate ca primarul ajuns acum presedinte, chiar nu le stia pe toate. De exemplu, ca Lucian Pahontu isi oferea serviciile si jandarmii nu numai lui, ci si lui Adrian Nastase. Si el premier cu aspiratii de presedinte...

Oricum, presedintele Basescu il unge pe Pahontu sef peste SPP, un om foarte apropiat generalului Andreescu. Între 1999-2002 fusese Şef de Stat Major la Brigada 11 Mobilă Jandarmi Bucureşti, iar din 2002-2005 - comandant al Brigăzii Speciale de Intervenţie a Jandarmeriei „Vlad Ţepeş”.
Tot atunci, in acea zi, pe 7 decembrie 2005, si Gabriel Cretu este uns. Cretu devine prim adjunct al directorului SPP si Sef al Statului Major al Serviciului. Un nou personaj deci, in tot acest peisaj cu multe increngaturi cuidate.
Dar cine este el? Si, nu-i asa, trebuie sa incepem cu prezentarea. I se spune, de exemplu, Rambo 5, gratie staturii altetice si stilului pe masura. Gabriel Cretu venea in primul rand din Ministerul de interne, unde activase 9 ani, ajungand pana la gradul de comandant de batalion, din 1990 si pana in 1999.
Apoi, urmatorii trei ani a fost si el tot la Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei “Vlad Ţepeş”. Exact, da. Acolo unde a fost si Lucian Pahontu. Mai mic in grad, e adevarat. Si...da. Si pe Cretu il stia Andreescu.
Numai ca in 2003, el a fost privilegiatul. Dupa 9 ani de Interne, faci exact ce vrea Internele. Adica te duci...si s-a dus... mare sef peste Acvila.
In 2005, tot sustinerea de la Interne probabil ( stim toti ca Rus se intelege bine cu Blaga) il face pe Gabriel Cretu sa ajunga pe pozitia a doua a ierarhiei SPP.
Sa ne intelegem. Subliniez. Inamicul nr. 1 al SPP sau, altfel spus , directorul din ultimii trei ani al Grupul Special de Protecţie şi Intervenţie “Acvila”.
In locul lui Gabriel Cretu, la Acvila, ramane mana sa dreapta, omul sau de incredere: Valeriu Mihai.

Asa, planul schimbat din cauza esecului la prezidentiale a fost dus la indeplinire cu succes. Jandarmeria si ACVILA au inghitit SPP. S-a pastrat insa titulatura institutiei. Si de atunci au inceput si problemele.
Noua garda i-a fortat pe cei vechi in SPP sa paraseasca Serviciul, unii au fost trecuti in rezerva, altora li s-au oferit diverse munci prin Jandarmerie, cativa au plecat singuri...Un alt succes, vazut din afara doar ca o noua epurare. In fapt, un mare vis dus, in sfarsit, la indeplinire.

Numai ca venirea lui Cretu pe pozitia a doua in SPP s-a lovit la inceputul lui 2006 de o prima mare problema. Pe numele si prenumele ei: Gigi Rizea( Gheorghe Rizea). Rizea era atunci la Sectiunea Antitero a SPP.
Conflictul intre Rizea si Cretu s-a acutizat, pentru ca practicile lui Cretu nu erau digerate de cei vechi Serviciu. Cretu si-a impus insa stilul, si-a adus oameni de la Acvila in SPP, oameni care nu au nicio legatura cu Armata, cu pregatirea militara, si care nu facusera decat antrenamente. Asta in timp ce multi din Serviciu aveau ani intregi de misiuni la activ. Si nu numai atat.
Se spune chiar ca intr-una din multele discutii, Rizea l-a si pocnit pe Cretu. S-ar fi batut, dar
Cretu a invins insa. Rizea a plecat dupa 15 ani din SPP, odata cu doi luptatori de K1, Ciprian Sora si Daniel Ghita.

Partea a doua a acestei povesti este insa si cea mai interesanta.
Trebuie sa facem o intoarcere in timp.Ne ducem la...facerea Guvernului.
Internele sunt la PSD, Catalin Voicu pierde nonimalizarea in PSD la sefia ministerului. Odata cu el sunt invinsi mai multi: Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc si Mitica Iliescu. Nu pot pune mana deloc pe UM0215. Si asta e doar una dintre probleme. Nu pot nominaliza personajul trimis pe pamant si in Guvern de stapanul lor, Mitica Iliescu. Asta e problema cea mai grava.
Ce a urmat, stim. Oprea demisioneaza, o face si Dragnea, si asa Dan Nica ajunge la sefia Internelor. Dupa ceva timp, Nica realizeaza inutilitatea ACVILA si, initial, a vrut sa o desfiinteze. A inceput scandalul, banii pompati in ACVILA se pierdeau aiurea, unii au demisionat, altii au acceptat schimbarea. Si asa, Nica i-a trecut pe toti la Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei, unde a fost comandant Lucian Pahontu. Si unde...de o luna fusese numit Gigi Rizea, dat afara din SPP de catre... Gabriel Cretu.

Numai ca toata cheia acestui scandal cu multe legaturi dubioase, nu e insa nici Cretu, nici Pahontu. Eu cred ca este nimeni altul decat Gigi Rizea. Iata si informatia cu cea mai mare greutate:

Gigi (Gheorghe) Rizea este nimeni altul decat finul lui Catalin Voicu. Sau. Catalin Voicu este nasul lui Gigi (Gheorghe) Rizea de cununie.

Nasul. El e...Nu-l stiti? Remember. Si aici..Si in multe postari de pe acest blog.

Pai daaaaa, cum altfel sa fi ajuns Rizea brusc si ditamai sef la BSIJ? Bineinteles, gratie interlopului sau nas- Catalin Voicu. Si stapanului lor- Mitica Iliescu. Nu-l uitam nici pe executant- Marian Vanghelie. Si nici pe marele vicepremier Nica- care de cum a ajuns in functia de ministru si-a adus un consilier. Pe care presupun ca nici nu-l cunostea. Nici nu stia ca exista. Consilier pe oridine publica si interventie al ministrului- Gigi Rizea.

Pe 15 aprilie 2009 se intampla asta: „Deputaţii au adoptat, astazi, tacit, ordonanţa prin care Grupul Special de Protecţie şi Intervenţii "Acvila" trece în cadrul Jandarmeriei, după ce, la dezbaterile generale, liderul grupului PSD, Aura Vasile, a solicitat respingerea tuturor amendamentelor propuse de Comisia de apărare.”. Credeti ca Aura Vasile indrazneste sa respire macar fara voia comandantului ei suprem, Marian Vanghelie? Raspuns corect: Nu. Ei bine, va imaginati ca nimic nu face intamplator. Nu sunt sigura ca stia ce e ACVILA, dar sunt sigura ca stia pe de rost ce i-a poruncit Vanghelie.

Dupa cum se vede, cu ajutor de la stapan( Mitica Iliescu) si de la executantii lui( Marian Vanghelie si Catalin Voicu), Gigi Rizea e inscaunat comandant peste Brigada Speciala de Interventie a Jandarmeriei.

Cvul lui Rizea? Impresionant, bineinteles... Asemenator cu al celora care-l manevreaza:

In 2002, de exemplu, a adus in pragul mortii un fost maior SPP, Cornel Donisan.

Si tot in 2002, acelasi Rizea impreuna cu Ciprian Sora ar fi incercat sa-l omoare, la instigarea si cu complicitatea generalilor Dumitru Iliescu si Dumitru Ciobanu( fost sef al Directiei de Contrainformatii a SIE) pe Gheorghe Tiron, fost adiministrator al Agentiei Romane de Securitate SRL. Adica al firmei unde actionar unic era nimeni alta decat nepoata lui Mitica Iliescu.

Datorita acestei legaturi cu Mitica Iliescu, Catalin Voicu si Marian Vanghelie, Gigi Rizea si-a asigurat mereu protectia fata de lege sau de institutiile statului. Desi fara studii superioare, a fost in SPP. Iar dupa ce a plecat din SPP si-a facut o firma: Black Wolf Security Consulting. Adica te doare mintea: dadea consultanta pe probleme de paza, protectie, intervenite anti si contra terororista. Si facea chiar pregatire..

Rizea a fost, evident, un protejat al sistemului. Au luat si el ca si Nasu'..unele dintre cele mai mari credite preferentiale de la Bancorex. Iata-i pe urmatorii:

Gheorghe Rizea: 186.666.672 lei
Catalin Voicu:187.500.005 lei
Victor Buzdugan: 92.518.050 lei ( al doilea locotenet al lui Mitica Iliescu. SPP pana in 2003, in prezent director pe o pozitie importanta in MAE. Poate citeste si Cristian Diaconescu aceasta postare :)))))
Mitica Iliescu: 184.947.041 lei
Elena Iliescu:187.500.005 lei

Intreaga lista o gasiti aici. Si ca bonus, urmatoarele informatii:

- Vina este a multora ca ACVILA a ajuns elita unitatilor speciale din Romania.Este cred
singura structura speciala ce a beneficiat de un proiect european de finatare de 5 milioane euro, destinat dotarii cu mijloace de transport (auto, moto si barci). Astfel, au fost cumparate 12 masini Touareg (doar 7 raminind la Acvila), 6 Audi S4 (2 raminind la Acvila), 4 camionete Mercedes Doka (2 la Acvila), 4 dubite Mercedes Sprinter (doar una la Acvila), 2 auto blindate Mercedes (Acvila nu a beneficiat de nici una dintre ele), 8 VW T5 LRS (toate raminind la Acvila) si 8 VW T5 KRS (doar 4 la Acvila). De restul mijloacelor de transport a beneficiat Ministerul de Interne.
La cateva zile dupa ce a ajuns sef peste BSIJ, Rizea a distrus o masina AUDI S4 si un Touareg- dupa tururi spectaculoase si in forta prin curtea institutiei.

Ce se intampla acum? E simplu. Se numeste razbunare. Ajuns sef peste ograda dusmanului, Rizea scoate din sertar toate contractele de pe vremea primului director, paravanul financiar care a fost Avila, vrea capul lui Gabriel Cretu si vedem ca si pe al lui Lucian Pahontu. Nu spun ca cei doi sunt neprihaniti sau ca ACVILA n-ar fi inghitit degeaba banii statului.
Dar asa, indirect, se impusca mai multi iepuri. Rizea isi pune in aplicare visul pentru care a trait in ultimii trei ani si Mitica & Voicu se razbuna, de asemenea, pentru pierderea functiei pe care n-am sa inteleg niciodata de ce au dorit-o. Functia de ministru de Interne.
N-a durat insa mult. Si toti trei cat si halucinantul executant Marian Vanghelie au ajuns, vedem, pana la urma si pe o cu totul alta cale in Guvern. Daca nu au reusit sa conduca, controleaza. Bineinteles ca in acest peisaj Dan Nica nici nu mai conteaza. Si poate ca da...Nica nici n-ar fi ajuns acolo altfel...

Exact.Asa ma gandeam si eu. Ce situatie!Ce tara!...

P.S. Poate, intr-o zi, ma gandesc ca renunta totusi si Gabriel Cretu la Touaregul de la Acvila. Nu de alta, dar e un mare scandal, omul de vreo 3 ani e numarul doi in SPP, deci...nu mai are nicio legatura. Prin urmare, poate se indura cineva sa-i dea o amarata de masina.

UPDATE. Cica nu s-au batut sau, ma rog, pocnit. Asta era, oricum, un mic detaliu. Ce s-a intamplat intre cei doi, ei stiu insa cel mai bine.
Si mai e ceva. Prietenii imi spun ca Gabriel Cretu n-are Touareg de la Acvila. Asta o sa mai verific pentru ca o sa mai scriu. Nu stiu cand. Si daca e asa, tot e bine. Inseamna ca Lucian Pahontu e om bun, cu suflet mare. Si i-a dat lui Rambo 5 o amarata de masina....

UPDATE 1. Comentati baieti, comentati...Nu sparge nimeni gheata?

Marius Tuca. Cristian Tudor Popescu. Sau ziaristii care fac diferenta.

Acesta este Cristian Tudor Popescu. Ziarist. Cititi-l. Urmariti-l. Exact. Si-a facut doar meseria. Si si-a facut-o extrem de bine. Pentru ca meseria asta nu inseamna sa-i pui pompoane unui prezidentiabil, cum fac artistii, ci sa-l devoalezi. Asa cum a facut CTP. Si l-a descoperit pe Crin Antonescu, doar dintr-o singura intrebare. A gasit o forma fara fond.



Iar acesta este Marius Tuca. Si el ziarist. Cititi-l :"Incep sa cred din ce in ce mai mult ca toti aceia care se nasc ziaristi, mor ziaristi. Nu exista cale de mijloc in meseria asta, nu are program fix, nu poti sa fi jurnalist de la 8 la 4 sau de la 3 la 11, esti jurnalist in fiecare secunda, esti jurnalist toata viata". Ascultati-l.

De ce nu mai scriu pe blog...

ma intreba aseara, zambind smechereste, Viorel Hrebenciuc. Am vrut sa-i dau replica. Chiar imi statea pe limba... O secunda insa mi-a trebuit. Si m-am oprit. Ma uitam fix la el, un om cu multe calitati surprinzatoare, dar si un sacal politic cu aptitudini arhicunoscute...El tot zambea si eu tot gadeam: „ oare chiar vrea sa-i spun? Sincer, nu cred ca vrea sa auda adevarul”. Si am tacut. Discutia ar fi fost, oricum, mult prea lunga. Iar acolo, altul era momentul. Unul mult mai important.

Adevarul este ca nu mai scriu pentru ca...adevarul deranjeaza. Iar problema este ca adevarul exista. El pur si simplu nu trebuie dovedit.
E adevarat, fiecaruia ii place sa-l auda.Dar intotdeauna e mai dragalas adevarul...despre altii...Aproape nimeni niciodata nu suporta adevarul...despre el.

De ce nu mai scriu pe blog? Uite, de exemplu, pentru ca aseara, doi puternici dusmani politici, cu multe insusiri comune, care chiar cred ca s-au urat profund si sincer , m-au dezgustat. Profund. Ma tot uitam cum Viorel Hrebenciuc ii dadea tarcoale lui Traian Basescu, cum Traian Basescu ii explica si ii tot explica, cum Viorel Hrebenciuc se oprea, se agita, apoi isi continua fraza...Si Traian Basescu iar il intrerupea si Hrebenciuc asculta. Dupa minute bune, la final, cei doi isi luau la revedere...Cum altfel? Romaneste...Cordiali....

Si ma gandeam. Sa fie oare acesta Viorel Hrebenciuc, din 19 aprilie 2007? Cand pe holul Parlamentului, in fata usii de plen, artizanul suspendarii, imi explica axioma politicii romanesti, pe un ton neobisnuit de ridicat, reducand totul la o singura si profunda intrebare: „Sorina, tie iti place sa ai un presedinte al Romaniei... un betivan, un alcoolic si un curvar?”

Nu, n-am uitat. Imi amintesc perfect. Asa cum imi aduc aminte ca, in fiecare discurs ce a urmat momentului votului, suspendatul Traian Basescu il numea pe acelasi Hrebenciuc drept „artizanul sistemului mafiot politic din Romania”...Capo di tutti capi...Si nu era singurul. Mai erau si altii: Verestoy, Olteanu...O gramada multicolora politic.„Fata de Hrebenciuc am un dispret profund”, marturisea, pe 2 iulie 2007, acelasi Basescu. A, da...Si mai vorbea atunci de principiile morale si modul sau unic de a face politica. Bineinteles... De neuitat.

De ce nu mai scriu pe blog? Pentru ca sute de exemple d'astea le gasesti zilnic, la tot pasul...Miros de la o posta, in politica, breasla, in numeroase ziare si tot felul de televiziuni.
Cand le spui adevarul, fapte, spuse, gandite, reale...toti se supara. Daca scrii de PSD, esti cu Basescu. Daca scrii de Basescu, esti cu PSDul. Mecanismul simplist si fanariot al mintii lor numai asa functioneaza. Cine nu e cu mine, e neaparat impotriva mea.
Si daca te-ai saturat de toti? Si daca nu esti cu nimeni? Si daca, in fapt, meseria ta e alta? Si daca aceeasi meserie nu inseamna „a fi” sau „a nu fi” cu cineva? Nu, capacitatile lor reduse chiar nu pot concepe...Deloc..No way, asa ceva...

Ma uitam aseara, la celebra aniversare a Revistei 22. Intelectualitatea tarii, crema cremelor, spuma cunoasterii, a filozofiei, echilibrul, verticalitatea, analistii, ofranda editoriala si... orgasmul intelectului...”Genial”, aplauda si graieste prezidentiabilul numarul 1 al tarii. Ma scuzati, adevarul este ca a fost jenant, dezonorant, penibil si batjocoritor sa asist la asa ceva. In viata mea...

Asta seara, povestea continua. In rol de sopran, prezidentiabilul numarul 2 al patriei (reproducere aproximativa): ”Nu, va rog sa-l lasati pe Vanghelie. E un politician care, pe viitor, poate produce surprize....Are si ceva nejunsuri, dar sa stiti...a pornit de jos”. Nu, zau? A pornit de jos...? Istoria parca e putin alta. Mai stie cineva oare cand si-a pus Vanghelie imediat dintii , doar ca sa fie primit in audienta ? Mircea Geoana isi aminteste de aceste fascinante inceputuri? Exact. Nici nu pusese piciorul in minister. Era pe santier sau pe terenul de fotbal, undeva. Da,da,da...Mda. Si ce mai zice? Ca Vanghelie poate sa produca surprize? In viitor? Pai cam asta e si marea problema. Ca un asemenea produs halucinant al intereselor politicii romanesti a ajuns primadona social-democratiei, ce-i consuma, contra cost, tot oxigenul presedintelui Geoana.
Oricum, dupa atata timp, chiar pot sa inteleg multe..Chiar si legatura ce a devenit ombilicala intre cei doi, in PSD. Dar pot sa cred sau sa sper macar , ca Geoana se va tine si de cuvant la un moment dat, de exemplu. Ca a vorbit intr-adevar la NASA si ca a batut palma, asa cum tot el, singur, singurel, a declarat: „Sa trimitem ca mandrie nationala, un om sa mai zboare in spatiu cu americanii. Am zburat cu rusii, acum 30 de ani. Vreau sa facem lucruri ambitioase impreuna ”. Si eu vreau. Serios. Daca mai suna odata la NASA si-l expediaza pe Vanghelie, in colet si definitiv, in spatiu, uite...Ma duc si-l votez pe Geoana presedinte.Imediat. Dar daca , din greseala, iese sef de stat? Sau pierde cursa? Geoana nu suna sau, dupa caz, pleaca singur la NASA... Si primadona ajunge sef de partid?
Da, stiu. Suntem in 2009. Dar nu radeti, in PSD, orice e posibil. Corect, asa gandesc si eu: ca orice norma morala spune ca ar fi cel putin injositor, periculos si incredibil pentru orice partid din Romania sa i se intample chiar asa ceva.

De ce sa mai scriu pe blog? Sa le explic unor triste figuri gelate, cu spume la gura, ca n-au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata veritabili ziaristi? Sa le desenez ce valoare are informatia? Corectitudinea? Adevarul? Documentarea? Sa le traduc ce-l face pe un ziarist puternic? Sau sa le arat cam ce greutate au imprecatiile, vorbele goale, minciunile sau smenurile cu diferiti papagali politici? No, no way.
Oricum, ei vorbec haotic despre vrute si nevrute, despre ce-a facut ala, despre ce n-a facut si , mai ales, despre cat de importanti sunt ei...Sau el.... Si numai el. El, Gelatul, este, in general, buricul pamantului. Detinatorul tuturor celor stiute si nestiute. Cunoaste, a vazut, a aflat si a fost sunat de toti ...Si i-au spus absolut orice. Gelatul stie. Stie din nastere cine-i sta in spate lui X, cine-i sta in poala lui Y, cine-l plateste pe Z si cine-i dicteaza lui W.
Cand simte ca el „se scoate” mai bine asa, ii da in cap lui X. Cand vede ca X a ajuns demnitar, urla din toti porii si decibelii ca... X este, of course, prietenul lui. Cel mai bun. Ba chiar au copilarit impreuna. S-au nascut in aceeasi maternitate si de mici s-au jucat in nisip. Cand vede ca trendul e iar pe invers, se repliaza. Noooooo, pe nenorocitul de X nu l-a cunoscut in toata viata lui.
Gelatului, inotdeauna, adevarul, etica si morala – i-au fost notiuni pe care le-a dat la schimb cu un smen, fara ezitare...Imediat... Doar dintr-un singur scuipat.
In general, se baga singur in seama. Exceleaza prin mitocanie, prostie si demagogie, toate imprumutate de la preferatii lui..politicieni.. Haznaua si centura sunt sursele lui preferate. De acolo a pornit, acolo va pieri. „Cariera” o are, evident, indoielnica. Numai ca, din pacate, poseda legitimatie de presa..Oricum, un lucru este evident. Asemenea personaje fac de ras meseria, au deprofesionalizat breasla si au viciat continutul jurnalistic. Si nimeni nu stie cat va dura...

Asa ca, de ce sa mai scriu pe blog? Oamenii nu-s prosti. Vad, simt, analizeaza, gandesc...Isi dau seama.Adevarul exista. Si poate ca da...Uneori, trebuie asternut. Exact asa. Dur. Dureros chiar. Simplu. Negru pe alb. Sau, ma rog...Alb pe negru...