EXCLUSIV. SOLICITATĂ SĂ EXPLICE OFICIAL ŞI LEGAL PREVEDERILE DIN CODURILE DE PROCEDURĂ PENALĂ DIN ALTE STATE MENTIONATE EXPRES ŞI OFICIAL DE CCR DAR CARE NU EXISTĂ, SPUN CU TOTUL ALTCEVA, NU SUNT ÎN VIGOARE SAU SUNT GREŞITE, CURTEA CONSTITUTIONALĂ OFERĂ UN RĂSPUNS- ŞOC: “NU CONSTITUIE INFORMATII DE INTERES PUBLIC”. DEŞI ABSOLUT TOATE PREVEDERILE SUNT DEJA PUBLICE.

• Cele 11 prevederi indicate greşit de către Curtea Constituţională sunt publice şi se regăsesc în Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016, pot fi consultate public în aceeaşi decizie publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, ce a devenit general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi are putere de lege
• Prevederile originale ale Codurilor de Procedură Penală indicate expres în Motivarea CCR a deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016 pot fi de asemenea consultate public pe siteurile de specialitate din statele respective
• Deşi CCR susţine că informaţiile şi şedinţa nu sunt destinate publicităţii, judecătorul Daniel Morar susţine că dezbaterea a avut loc în şedinţă PUBLICĂ
• CCR nu-şi mai recunoaşte nici judecata asupra deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016, spunând că ea s-a realizat doar pe legislaţia naţională. Chiar decizia contrazice CCR: au fost reţinute prevederi din 14 state. 11 au fost indicate greşit
• CCR nu a dorit să dezvăluie numele judecătorului raportor al Deciziei nr. 51 din 16 Februarie 2016, deşi acesta a fost judecătorul Daniel Morar
• Judecătorul Daniel Morar afirmă că CCR nu primeşte tot dosarul de la instanţă. Regulamentul legal al Curţii şi chiar decizia CCR îl contrazic pe Morar: judecătorul raportor poate cere tot dosarul de la instanţă
• Judecătorul Daniel Morar susţine că niciodată nu s-a pus în discuţie problema inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate. Chiar decizia CCR îl contrazice pe Morar: doi judecători ai CCR au făcut opinie separată susţinând că excepţia este inadmisibilă
• Curtea Constituţională susţine oficial că înregistrarea sesizării a fost pe 18 Iunie 2015, Daniel Morar afirmă că înregistrarea a fost în Mai 2015
• Judecătorul Daniel Morar susţine public faptul că s-au prezentat toate punctele de vedere, CCR spune chiar în decizie că la Curte nu au fost comunicate toate punctele de vedere. Punctul de vedere al Guvernului şi al preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului au lipsit
  

Un răspuns oficial al Curţii Constituţionale, transmis pe 31 Martie 2016, în urma unei solicitări transmise pe 22 Martie 2016, în virtutea corectei informări a opiniei publice, transparenţei decizionale, în baza art. 31 din Constituţia României privind dreptul la informaţie/ Capitolul II Drepturi şi libertăţi fundamentale şi în baza legii 544/ 2001 privind liberal acces la informaţiile de interes public, în care se solicita Curţii să explice cum de prevederile expres indicate chiar de instituţie, în mod public, din Codurile de Procedură Penală din 11 state nu coincid cu cele scrise şi publicate în Decizia 51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, Curtea Constituţională susţine public şi oficial că: 

“În privinţa celorlalte aspect la care solicitaţi “explicaţii” ce vizează analiza comparativă a prevederilor legale menţionate în solicitarea dumneavoastră, vă informăm că judecata de constituţionalitate se poartă asupra legislaţiei naţionale şi se realizează în raport cu textele Constituţiei României, astfel încât cele solicitate nu constituie “informaţii de interes public”, în accepţiunea prevederilor art. 2, lit. b din Legea 544/ 2001.”

Curtea Constituţională explică faptul că tot ceea ce este deja public şi de interes public nu este de interes public

Potrivit legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, art. 2, litera b (click lege 544) “prin informaţie de interes public se înţelege ORICE INFORMAŢIE care priveşte activităţile sau REZULTĂ din ACTIVITĂŢILE unei autorităţi publice sau instituţii publice, INDIFERENT de suportul ori de forma sau modul de exprimare al informaţiei”.

Ca atare, răspunsul oficial al CCR este cu atât mai surprinzător cu cât nu numai că “explicaţiile” şi informaţiile oficiale cerute în baza legii 544/ 2001 REZULTAU din activităţile Curţii Constituţionale, dar vizau prevederi publice aflate atât în Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 (foto mai jos), în Monitorul Oficial de pe 14 Martie 2016, dar şi în legislaţia internaţională ce poate fi consultată public, legislaţie ale cărei prevederi au fost folosite greşit de către CCR. 

În baza legii şi Constituţiei, CCR i s-a solicitat să indice cu exacitate care au fost elementele de legislaţie comparată, soluţiile de doctrină şi jurisprudenţă română şi străină folosite, chiar în baza regulamentului CCR. 

Art. 47, alin 5, din Regulamentul CCR publicat în Monitorul Oficial din 27 Martie 2012 (click Regulament CCR), care spune că “JUDECĂTORUL- RAPORTOR, ANALIZÂND proiectul de raport, punctele de vedere şi relaţiile cerute, soluţiile din doctrina şi JURISPRUDENŢĂ română şi STRĂINĂ, precum şi oricare alt element necesar dezbaterilor, ÎNTOCMEŞTE UN RAPORT SCRIS ASUPRA CAUZEI”. 

Astfel, tot în baza legii şi Constituţiei, Curţii Constituţionale i s-a cerut să “explice” cum articolul 110 J din CPP al Germaniei, menţionat expres în decizia 51 din 16 Februarie 2016 a CCR nu există în Codul de Procedură al Germaniei, cum explică că Secţiunea 88 din CPP al Slovaciei, articolele 86-87 din CPP al Republicii Cehe, articolul 48-17 din CPP al Luxemburg, secţiunea 3 din Legea Supravegherii în procesele penale din 2009 din Irlanda, art. 126 indice 1 din CPP al Estoniei, art. 172 alin 1, punctul 8, artocolul 10c din CPP al Bulgariei, capitolul 23 din CPP al Suediei, articolul 251 din CPP al Greciei susţin de fapt cu totul altceva decât ceea ce a indicat public şi oficial Curtea Constituţională în motivare. ( click erori grave în moticarea CCR, analiză 1, analiză 2, analiză 3)

Răspunsul CCR, în numele celor 9 judecători, a fost: “În privinţa celorlalte aspecte la care solicitaţi “explicaţii” ce vizează analiza comparativă a prevederilor legale menţionate în solicitarea dumneavoastră(…) nu constituie “informaţii de interes public”, în accepţiunea prevederilor art. 2, lit. b din Legea 544/ 2001.”, ignorând faptul că toate prevederile- atât cele greşit indicate cât şi cele originale- sunt publice şi reprezintă deja informaţii de interes public.

CHIAR DACĂ ŞEDINŢA NU ESTE PUBLICĂ, JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE CĂ "DEZBATEREA EXCEPŢIEI A AVUT LOC ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ"

Deşi răspunsul oficial al Curţii Constituţionale, în numele tuturor celor 9 judecători ai CCR, există din 1 Aprilie 2016, iar el spune că nu constituie "informaţii de interes public" explicaţiile prevederilor care oricum sunt publice- atât cele indicate greşit cât şi cele originale/ reale- judecătorul CCR, Daniel Morar susţine într-un interviu dat în numărul 633, 7-13 Aprilie din Dilema Veche, în această săptămână (click interviu Morar), că “dezbarerea excepţiei a avut loc ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ, unde s-au prezentat toate părţile şi deci toate punctele de vedere. Prin urmare, CCR nu a desfăşurat nicio activitate ocultă în această chestiune”.
Numai că răspunsul oficial oferit de CCR contrazice susţinerile judecătorului Daniel Morar.

CCR NU-ŞI MAI RECUNOAŞTE NICI PROPRIA JUDECATĂ PE JURISPRUDENŢĂ STRĂINĂ 

Mai mult, Curtea Constituţională, la fel de surprinzător, susţine că, în cazul  Deciziei nr.51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial de pe 14 Martie 2016, “judecata de constituţionalitate” s-a purtat “asupra legislaţiei naţionale şi se realizează în raport cu textele Constituţiei României”, contrazicându-şi chiar propria motivare care, la punctul 36, spune în clar următoarele: “Cu privire la aspectele mai sus analizate, Curtea REŢINE că, în mai multe state ale Uniunii Europene, dispoziţiile Codurilor de Procedură Penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică şi de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare şi previzibile şi vizează doar organele judiciare. În acest sens, codurile naţionale de procedură penală prevăd în mod expres că activitatea de supraveghere tehnică este înfăptuită de către judecătorul de instrucţie, de organele de urmărire penală şi organele poliţiei şi că, din punct de vedere tehnic, la realizarea acesteia sunt obligare să colaboreze, la nevoie, persoane juridice din domeniul furnizării de servicii de telecomunicaţii sau din alte domenii expres şi limitative prevăzute de legea procesual penală. SUNT RELEVANTE ÎN ACEST SENS dispoziţiile”- indicând apoi expres 14 state, în 11 dintre acestea indicaţiile fiind greşite. 

Mai mult, în răspunsul oficial oferit, Curtea Constituţională, susţine că majoritatea informaţilor de interes public socilitate în legătură cu Decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 “nu sunt destinate publicităţii”, punându-le în legătură directă cu deliberările plenului, inclusiv numele judecătorului raportor nefiind dezvăluit în urma cererii prin adresă oficială.

Asta deşi desemnarea pentru soluţionarea unei cauze şi numele judecătorului raportor nu sunt secrete, potrivit chiar legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea CCR. Iar numele judecătorului raportor pentru decizia 51 din 16 Februarie 2016 a fost Daniel Morar. 

În baza legii şi Constituţiei, singurele informaţii oferite de CCR au fost că numele magistratului asistent care a participat la dezbateri şi a certificat decizia se află publicat în Monitorul Oficial al României partea I. Numele magistratului asistent care a certificat decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 este Cristina Teodora Pop.

De asemenea, CCR a admis că preşedintele Curţii, Augustin Zegrean a certificat Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.190 din 14.03.2016, aşa cum certifică toate deciziile transmise spre publicare, conform prevederilor art.60 alin.(2) din Legea nr.47/1992, şi a spus oficial că data exactă la care a fost înregistrată sesizarea CCR, prin încheiere a instanţei de judecată ( Tribunalul Bucureşti- Secţia I Penală), a fost pe 18.06.2015 pentru Dosarul nr.1087D/ 2015.

CCR SUSŢINE OFICIAL CĂ ÎNREGISTRAREA SESIZĂRII A FOST PE 18 IUNIE 2015, MORAR DĂ O ALTĂ DATĂ: MAI 2015

În acelaşi interviu dat în această săptămână, în numărul 633, 7-13 Aprilie din Dilema Veche, judecătorul CCR, judecătorul Daniel Morar arată că “dosarul era pe rolul Curţii din Mai 2015, deci cu aproximativ opt luni înainte de pronunţare”, deşi oficial CCR susţine că data exactă a înregistrării a fost 18 Iunie 2015 şi nu Mai 2015.

Tot regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012, susţine clar la art. 47, alin 6 că în cazul hotărârilor asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile (situaţia D- alineat din art 146 Constituţia României) “termenul de depunere a raportului nu poate depăşi de regulă 90 de zile de la data înregistrării sesizării”. 

Iar potrivit răspunsului oficial al CCR, înregistrarea sesizării a fost 18 Iunie 2015, cu 8 luni înainte să pronunţe CCR decizia nr.51 din 16 Februarie 2016. 

JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE PUBLIC FAPTUL CĂ S-AU PREZENTAT TOATE PUNCTELE DE VEDERE, CCR SPUNE CHIAR ÎN DECIZIE CĂ NU AU FOST COMUNICATE TOATE PUNCTELE DE VEDERE

Judecătorul mai susţine şi că CCR a cerut puncte de vedere, aşa cum prevede legea, de la Guvern, de la Avocatul Poporului, de la Senat şi de la Camera Deputaţilor. Motivarea Decizia nr.51 din 16 februarie 2016 arată că Senatul, Camera Deputaţilor şi Guvernul ( click adresa Guvernului care NU a ajuns la CCR) nu au transmis puncte de vedere la Curtea Constituţională, însă în acelaşi interviu, acelaşi judecător Daniel Morar afirmă că “ dezbarerea excepţiei a avut loc în şedinţă publică, UNDE S-AU PREZENTAT TOATE PĂRŢILE ŞI DECI TOATE PUNCTELE DE VEDERE”. 

JUDECĂTORUL DANIEL MORAR SUSŢINE PUBLIC FAPTUL CĂ CCR NU PRIMEŞTE TOT DOSARUL DE LA INSTANŢĂ ÎN TIMP CE LEGEA, REGULAMENTUL ŞI CHIAR DECIZIA CCR ARATĂ CĂ JUDECĂTORUL RAPORTOR POATE CERE TOT DOSARUL DE LA INSTANŢĂ 

În acelaşi interviu (foto mai jos), judecătorul CCR, Daniel Morar mai spune că ”Curtea nu primeşte însă tot dosarul de la instanţa pe rolul căreia se află litigiul. Ea primeşte doar încheierea, în care există o sumară trecere în revistă a cauzei şi excepţia de neconstituţionalitate a părţilor. Nicăieri, niciodată, înainte de soluţie nu s-a pus problema inadmisibilităţii acestei excepţii. De ce? Judecătorul fondului, adică judecătorul de la instanţa care ne-a sesizat pe noi, verifică dacă excepţia e admisibilă, deci dacă are legătură cu cauza. Şi judecătorul ne-a spus că are legătură cu cauza.

În faţa Curţii a existat o dezbatere publică în care nimeni n-a invocat această chestiune a admisibilităţii şi, prin urmare, am ajuns să decidem. În acel moment, Curtea nu avea de unde să ştie dacă interceptările au fost realizate pe vechiul sau pe noul Cod şi, prin urmare, s-a pronunţat pe fondul chestiunii. (…) Dar într adevăr, ideea inadmisibilităţii a apărut în spaţiul public după ce Curtea s-a pronunţat. Iar Curtea Constituţională nici nu-şi explică deciziile. Ea doar şi le motivează, iar motivarea e cît se poate de clară. Cert e că până cînd Curtea s a pronunţat, adică a redactat minuta, admite şi constată că nu s-a pus nici în cadrul Curţii şi nici în cadrul dezbaterilor, problema admisibilităţii”.

Numai că afirmaţiile judecătorului CCR, Daniel Morar, sunt contrazise în primul rând, chiar de motivarea publică a CCR.

Doi judecători ai Curţii, judecătorii Maya Simona Teodoroiu şi Tudorel Toader au făcut opinie separată la Decizia nr.51 din 16 februarie 2016, susţinând că este inadmisibilă acceptarea excepţiei de neconstituţionalitate iar Avocatul Poporului a susţinut că actualele prevederi din Codul de Procedură Penală sunt legale. ( click decizia CCR cu opinii separate pe inadmisibilitate)

În plus, afirmaţiile judecătorului Daniel Morar, judecător raportor în decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 care spun că CCR “nu primeşte tot dosarul de la instanţa pe rolul căreia se află litigiul”, sunt contrazise chiar şi de prevederile legale, de care chiar el, judecătorul raportor Daniel Morar, trebuia să ţină cont.

Astfel:

-  “Judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale, dacă apreciază că este necesar, POATE SĂ SOLICITE INSTANŢEI TRIMITEREA DOSARULUI în care s-a ridicat excepţia sau a oricărui act, în copie certificată, din acest dosar [art.47 alin.(3) din Regulament şi art.3 din Hotarârea Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010].” ( click CCRsoluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate)

-  Art.47. alin (1) Dacă actul de sesizare vizează atribuţia Curţii Constituţionale prevăzută de art.146 lit.d) din Constituţia României, republicată, judecătorul-raportor VERIFICĂ dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art.29 alin.(4) din Legea nr.47/1992, republicată, şi, DACĂ ESTE CAZUL, VA SOLICITA COMPLETAREA ACTULUI DE SESIZARE, stabilind şi termenul în care INSTANŢA SĂ RĂSPUNDĂ. (click Regulamentul deorganizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a fost adoptat prinHotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)

-  Art. 47, alin (3) Dacă judecătorul-raportor sau, ulterior, Plenul Curţii Constituţionale apreciază că ESTE NECESAR, se VA SOLICITA INSTANŢEI TRIMITEREA DOSARULUI ÎN CARE S-A RIDICAT EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE SAU A ORICĂRUI ACT, ÎN COPIE CERTIFICATĂ, din dosarul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. (click Regulamentul de organizare şi funcţionare a CurţiiConstituţionale a fost adoptat prin Hotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şipublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)

-  Art. 47, alin 4. Judecătorul raportor POATE SOLICITA consultaţii DE SPECIALITATE unor personalităţi sau unor instituţii, cu aprobarea prealabilă a preşedintelui Curţii Constituţionale. (click Regulamentul de organizare şi funcţionare a CurţiiConstituţionale a fost adoptat prin Hotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şipublicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)

- Art. 47, alin 5. Judecătorul raportor, analizând proiectul de raport, punctele de vedere şi relaţiile cerute, soluţiile din doctrina şi jurisprudenţă română şi străină, PRECUM ŞI ORICARE ALT ELEMENT NECESAR DEZBATERILOR, întocmeşte un raport scris asupra cauzei. (click Regulamentul deorganizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale a fost adoptat prinHotărârea nr.6 din 7 martie 2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr.198 din 27 martie 2012)

- Art.3. – După constituirea dosarului şi desemnarea judecătorului-raportor, acesta urmează să aprecieze dacă pentru examinarea excepţiei este necesar SĂ SE SOLICITE DOSARUL CAUZEI DE LA INSTANŢA DE JUDECATĂ în faţa căreia s-a ridicat excepţia. (click HOTĂRÂRE privind constituirea şi conţinutul dosarelor având caobiect excepţii de neconstituţionalitate cu privire la care CurteaConstituţională este sesizată în temeiul art.146 lit.d) din Constituţie)

Mai mult, chiar CCR pe siteul său (click CCR soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate), potrivit prevederilor legale, spune că “legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată TREBUIE SĂ AIBĂ LEGĂTURĂ CU SOLUŢIONAREA CAUZEI ÎN ORICE FAZĂ A LITIGIULUI ŞI ORICARE AR FI OBIECTUL ACESTUIA”. Însă excepţia ridicată de cetăţenii arabi nu se referea la soluţionarea cauzei, iar interceptările în speţă nu vizau art. 142, alineatul 1 din actualul Cod de Procedură Penală ci vizau de fapt art. 91 indice 1 şi indice 2 din vechiul Cod de Procedură Penală, articole care oricum nu includeau sintagma “alte organe specializate ale statului” şi care fuseseră deja declarate constituţionale de către Curtea Constituţională, prin deciziile succesive nr. 410 din 10 Aprilie 2008 şi nr. 962 din 25 Iunie 2009.

Decizia publică şi oficială a Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 Februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial pe 14 Martie 2016, este general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi are putere de lege. Judecătorul raportor al deciziei Curţii Constituţionale a fost chiar judecătorul Daniel Morar. 

EXCLUSIV: CAPII “GRUPULUI MONACO” S-AU MUTAT ÎN PANAMA. BUZĂIANU ŞI DOBRESCU, ÎN SOCIETĂTI ANONIME DE TIP OFFSHORE ÎN REPUBLICA PANAMA, ALĂTURI DE CEI MAI BOGATI ROMÂNI

• Nepotul "magnatului energiei" Buzăianu, Dragoş Buzăianu şi-a luat în 2014 rezidenţă în Republica Panama pentru a-şi deschide o societate anonimă în jurisdicţia offshore Panama. Uriaşa reţea de tip offshore a magnatului Bogdan Buzăianu, direct sau prin interpuşi, se întinde pe mai multe continente, prin state ca: Panama, Elveţia, Cipru, Monaco, Dubai, Insulele Virgine Britanice, state din Africa şi Hong Kong
• Deşi afacerist în Panama City, la Bucureşti, nepotul "magnatului energiei" se ocupă de comercializarea unor branduri elveţiene de tutun, trabucuri şi ţigări de foi
• Liderul "grupării Monaco", Dragoş Dobrescu, cinci ani afaceri în jurisdicţia offshore Panama, director în societatea anonimă HOLBORN TRADING INC.
• Alţi români bogaţi pitiţi prin offshoreurile din Panama: familia celui mai bogat român- Drăgan şi afaceristul recuperării deşeurilor metalice din Portul Constanţa

Unul dintre ultimele nume celebre care s-au retras de curând în paradisul fiscal Panama este cel al nepotului magnatului energiei, Bogdan Buzăianu, Dragoş Buzăianu, de doar 26 de ani, care şi-a luat încă din 2014 rezidenţă în Republica Panama, mai precis în Panama City.

Aşa se face că pe 18 August 2014, nepotul magnatului a înfiinţat chiar din Torre de las Americas, Punta Pacifica, de la etajul 402, Panama City, din Republica Panama, societatea anonimă BP INVESTMENT GROUP S.A, prin Brico Law Firm cu un capital total de 10.000 de dolari americani, acţiunile putând fi emise atât în formă înregistrată cât şi la purtător, conform Registro Publico de Panama. Partenerii lui Dragoş Buzăianu în societatea anonimă BP INVESTMENT GROUP S.A sunt avocatul Roy Darius Maybud şi Digna Perez Martinez, ultima fiind implicată în alte 830 de societăţi anonime de tip offshore tot în Republica Panama.

Singura referinţă media despre nepotul magnatului este din 2008 când şi-a sărbătorit majoratul în braţele unor domnişoare. Petrecerea a fost organizată în clubul Picasso din Capitală iar potrivit aceloraşi referinţe, în aceeaşi perioadă, Dragoş Buzăianu fusese admis la International University of Geneva din Elveţia. (click link petrecere Dragoş Buzăianu)

Înainte de a-şi incorpora societatea anonimă BP INVESTMENT GROUP S.A. în Republica Panama şi a-şi declara rezidenţă în statul Panama, Dragoş Buzăianu a fondat în parteneriat o companie în Bucureşti (founding partner) care se ocupă de comercializarea unor branduri elveţiene de tutun, ţigări de foi şi trabucuri, în prezent fiind în boardul ei director. 

Dragoş Buzăianu este nepotul magnatul energiei, Bogdan Buzăianu, care potrivit datelor coroborate din mai multe jurisdicţii de tip offshore controlează o reţea uriaşă de influenţă financiară şi putere, la vedere sau prin intermediari cu ajutorul societăţilor anonime înregistrate în jurisdicţii din paradisuri fiscale.

O multitudine de offshoreuri legate de numele magnatului energiei apar în conexiune cu paradisuri fiscale din Elveția, Cipru, Monaco, Dubai, Marea Britanie, Insulale Virgine Britanice, state din Africa şi Hong Kong iar în ciuda extinderii reţelei uriaşe de societăţi anonime controlate de magnatul Buzăianu, chiar pe mai multe continente, pe adresa principalei instituţii anticorupţie, susţin surse judiciare, n-a ajuns în ultimii 4 ani nicio informare sau sesizare legată de aceste activităţi din partea Serviciului de Informaţii Externe.

Bogdan Buzăianu este un vechi client al societăţilor anonime în Republica Panama, în trecut persoane de tip proxy ca Raul Garrido Garibaldo sau societăţi anonime proxy uriaşe, gen Kuzniecky & Co, folosite de acelaşi Buzăianu, au fost utilizate şi de libanezul condamnat Said Baaklini, Sorin Ovidiu Vîntu sau Cristian Borcea.

De asemenea, o multitudine de companii offshore deţine şi fratele său, Constantin Mihail Buzăianu.

Magnatul energiei este cunoscut prin excentricităţile sale- castele luxoase sau petreceri scumpe, cum ar fi invitarea celebrei formaţii U2 la onomastica organizată în Monaco, contra unei sume de 650.000 de euro. (click castel privat Buzăianu Elveţia)

Bogdan Buzăianu, personaj important al celebrului “grup Monaco”, finanţator, avea în 2012, o avere estimată de câteva sute de milioane de euro şi este fondator al Energy Holding.

Pe 11 Decembrie 2013, DNA a constatat că există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în raport cu Bogdan Nicolae Buzăianu. 

Magnatul “băiat deştept al energiei” este unul din denunţătorii din dosarele deputatei Elena Udrea instrumentate de DNA, implicat în dosarul DNA, iar firma controlată de el, Energy Holding, şi nu numai, apare des alături de alte firme apropiate în rechizitoriile Hidroelectrica instrumentate de DIICOT.

Pe 19 Februarie 2008, în singura lună cât a deţinut interimar portofoliul Justiţiei în cabinetul Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleşcanu i-a aprobat lui Nicolae Buzăianu cererea de a renunţa la cetăţenia română, în ciuda opoziţiei vehemente a autorităţilor de la acea vreme. Magnatul Nicolae Buzăianu obţinut în 2008, imediat după ce a renunţat la cetăţenia română, cetăţenie elveţiană, pentru ca mai apoi să dobândescă cetăţenie cipriotă dar şi drept de rezidenţă în Dubai, Emiratele Arabe Unite, unde se află în prezent.  

Un alt magnat român care a derulat nu mai puţin de cinci ani afaceri în Republica Panama este Dragoş Dobrescu, alt personaj celebru al “grupului Monaco”.

Pe 9 Septembrie 2007, Dragoş Dobrescu a înfiinţat societatea anonimă HOLBORN TRADING INC., pe care a prezidat-o în calitate de Director- Preşedinte, cu un capital total de 10.000 de dolari americani, acţiunile putând fi emise atât în formă înregistrată cât şi la purtător. Alături de Dragoş Dobrescu în societatea anonimă au mai fost Vielka Toribio de Urena şi Alvaro Barria, ambii prezenţi în alte 870 de companii anonime cu jurisdicţie Republica Panama, conform Registro Publico de Panama. 

Cinci ani mai târziu, pe 17 Iulie 2012, Dragoş Dobrescu se retrage fără explicaţii din societatea anonimă HOLBORN TRADING INC şi îi predă societate şi funcţia de Director- Preşedinte lui Heriberto Ortega, alt proxy din Republica Panama ce are pe numele său nu mai puţin de peste 3000 de societăţi anonime. Toate tranzacţiile sunt făcute prin societatea de avocatură BALLARD & BALLARD.

Dragoş Dobrescu este unul dintre liderii “grupului Monaco” şi finanţator, avea în 2012 o avere evaluată la 150 de milioane de euro şi principalul său obiect de activitate este piaţa imobiliară şi nu numai. Este un personaj retras, denunţător în dosarul lui Neculai Onţanu la DNA dar şi suspect în cazul celebrei dispariţii a lui Codruţ Marta.

Cel mai bogat român, Iosif Constantin Drăgan, a deţinut şi el o societate anonimă în Republica Panama. Înfiinţată în 1980, compania offshore DECIO FINANCIERA INVERSIONISTA S.A, l-a avut ani la rândul pe Iosif Constantin Drăgan unic preşedinte şi pe soţia sa Daniela Veronica Guşă Drăgan vicepreşedinte executiv şi trezorier, conform Registro Publico de Panama. Societatea anonimă a avut un capital social de 100.000 de dolari americani, a avut acţiuni înregistrate şi la purtător iar în pe 17 Martie 2006, Daniela Veronica Guşă Drăgan preia societatea anonimă FINANCIERA INVERSIONISTA S.A din Republica Panama iar în mai puţin de doi ani o dizolvă. După ceva timp, societatea anonimă FINANCIERA INVERSIONISTA S.A este preluată sub acelaşi nume de proxyul Francisco Ramon de Aguilar Alvarado.

Iosif Constantin Drăgan a decedat în August 2008 şi era stabilit de mulţi ani în Italia. În 2006, averea lui Iosif Constantin Drăgan a urcat pe primul loc în România, fiind estimată de Revista Capital la 1,6 miliarde de dolari, principalul domeniu de activitate fiind distribuţia de gaz petrolier lichefiat din Sud Estul Europei. După decesul său, averea a revenit soţiei sale, Daniela Veronica Guşă Drăgan, unica fiică a generalului Guşă, fost şef al Marelui Stat Major al Armatei până în 1989. În 2013, averea estimată a familiei Drăgan era între 500 şi 700 de milioane de euro, principalul domeniu de activitate rămânând distribuţia GPL dar şi energia, tipografiile sau afacerile imobiliare.

Un alt om de afaceri român care şi-a adăpostit afacerile în Republica Panama este şi afaceristul constănţeanul Carol Viorel Dichiu.

Pe 7 Noiembrie 2007 el a înfiinţat în Republica Panama societatea anonimă EAST SHIP MANAGEMENT INC, cu un capital total de 10.000 de dolari americani, acţiunile putând fi emise atât în formă înregistrată cât şi la purtător, conform Registro Publico de Panama.

În societatea anonimă înregistrată prin societatea de avocatură Notaria Cuarta Del Circuito în Republica Panama, Carol Viorel Dichiu este preşedinte şi este asociat cu Lilia Judith Tovar de Leon şi Delia Jose de Leon Mela, alte două persoane care ocupă poziţiile de vicepreşedinte şi trezorier, implicate şi ele în mai multe societăţi şi jurisdicţii de tip offshore.

Carol Viorel Dichiu este unul dintre cei mai mari afacerişti care s-au impus în domeniul recuperării deşeurilor metalice, implicat în mai multe afaceri cu fier vechi din Portul Constanţa şi este martor într-unul din dosarele DNA pe numele fostului primar al Constanţei, Radu Mazăre.

Şi omul de afaceri Ion Ţiriac, fiul său, Ion Alexandru Ţiriac dar şi sora omului de afaceri, Rodica Ţiriac au deţinut societăţi de tip offshore în Republica Panama, dar şi le-au radiat.

Situată între Columbia de Est şi Costa Rica de Vest, Republica Panama este unul dintre cele mai importante paradisuri fiscale din America Latină şi jurisdicţii de tip offshore. Companiile din Panama sunt create şi funcţionează în conformitate cu General Corporation Law din 1927 care este folosită ca model pentru multe alte jurisdicţii pentru că oferă o structură corporativă flexibilă, intimitate investitorilor şi asigură cadrul legal pentru desfăşurarea activităţilor legitime pentru afacerile de ordin international. Dezvoltată ca un paradis fiscal prin puterea legislaţiei, Republica Panama a devenit în timp un refugiu sigur şi stabil de impozitare offshore.

Una dintre caracteristicile Republicii Panama, care o situează înaintea altor paradisuri fiscale, este aceea că firmelor offshore le este permis să efectueze operaţiuni atât în interiorul cât şi în afara jurisdicţiei offshore.

Cele mai multe jurisdicţii offshore disponibile azi interzic companiilor offshore de a iniţia afaceri în ţara de încorporare. În Republica Panama, companiile offshore nu plătesc nicio taxă cu reţinere la sursă- privind impozitul pe câştigurile de capital, impozitul pe succesiune, impozitul pe bunuri sau cadouri.Toate companiile incorporate în Panama plătesc doar o taxă anuală de licenţă către guvern.

De asemenea, Republica Panama nu a semnat tratate cu alte state, ceea ce dă un mare avantaj clienţilor offshore. Guvernul nu a impus nicio lege de control al activităţilor offshore, prin urmare acestea îşi pot muta liber fondurile fără a completa formulare sau să dea niciun fel de explicaţii. Ca atare, companiile offshore din Republica Panama sunt libere să se angajeze în orice fel de afaceri în comerţul global.

EXCLUSIV: SEBASTIAN GHITĂ A CONDUS MERCEDESUL CU 127 KM/ORĂ FĂRĂ PERMIS DE CONDUCERE ŞI “FĂRĂ A SE ŞTI DACĂ ERA SUB INFLUENTA BĂUTURILOR ALCOOLICE”

• Cum l-a scăpat şeful IPJ Prahova, Viorel Dosaru, pe Sebastian Ghiţă de un dosar penal. Şi o rudă a şefului IPJ Prahova a recunoscut acuzaţiile procurorilor
• Disperat de radare, amenzi şi premise luate, Sebastian Ghiţă a vrut să schimbe regulile legale: a ajuns cu radarul până la Curtea Constituţională, ridicând excepţie de neconstituţionalitate şi invocând “Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţile fundamentale”, “Declaraţia universală a drepturilor omului” şi “Pactul internaţional cu privire la drepturile civice şi politice”
• Sebastian Ghiţă, de-a lungul anilor, fără pemis de cel puţin alte două ori, într-o multitudine de procese, în război cu “antenele radar”, “grilele de ventilare”, “particulele de praf” şi cu poliţiştii din cel puţin patru judeţe: Prahova, Buzău, Bucureşti şi Constanţa
• Deputatul Sebastian Ghiţă, cu 4 dosare penale şi 12 capete de acuzare pentru infracţiuni de înaltă corupţie, controlează activitatea Serviciului Român de Informaţii

Pe 23 Martie 2016, deputatul Sebastian Ghiţă a fost inculpat de către procurorii DNA Ploieşti, în al patrulea dosar penal, de două infracţiuni de dare de mită, de două infracţiuni de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, de şantaj, de cumpărare de influenţă dar şi de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Surse din mediul avocaţial susţin însă că pe 25 Martie 2016, când a fost discutată cererea de arestare preventivă a şefului IPJ Prahova, Viorel Dosaru, Liviu Tudose, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, Aurelian Mihăilă, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi Constantin Ispas, şeful DGA Prahova, care ulterior au fost şi arestaţi pentru 30 de zile, în faţa judecătorilor, părţile au relatat ceea ce s-a întâmplat.

Aşa se face că, în faţa magistraţilor, reprezentanţii Ministerului Public ar fi relatat că în legătură cu “infracţiunile comise de inculpatul Dosaru cu referire la conducerea fără permit din data de 22.07.2012 a suspectului la acest moment Sebastian Ghiţă, din documente rezultă că la data de 22.07.2012 avea permisul de conducere suspendat şi a fost prins pe raza localităţii Bărcăneşti conducând cu viteza de 127 km/oră, fără a se şti dacă sub influenţa băuturilor alcoolice, ca probe fiind filmarea radar şi procesul verbal de contravenţie.

S-a arătat că au fost audiaţi toţi poliţiştii implicaţi, inclusiv şefii poliţiei rutiere care a formulat denunţ, unul dintre aceştia fiind şi finul domnului Dosaru şi care a declarat că la momentul respectiv pe el l-a sunat prima dată, pentru muşamalizarea dosarului, însă era în concediul de odihnă şi nu a putut să dea curs solicitării de a-l salva pe Sebastian Ghiţă de la dosar penal.

S-a mai arătat că urmare a intervenţiilor şi presiunilor făcute de inculpatul Dosaru (foto mai jos), Sebastian Ghiţă a fost lăsat să plece, s-a făcut ulterior o adresă către SC ASESOFT INTERNATIONAL SA pe numele căreia era înregistrată maşina şi s-a comunicat că a condus o altă persoană, încercându-se astfel protejarea lui Sebastian Ghiţă, dosarul urmându-şi cursul, la finalizarea cercetărilor urmând să fie trase la răspundere toate persoanele vinovate”.

DE 8 MARTIE 2016: GHIŢĂ A FOST DENUNŢAT DE ŞEFUL POLIŢIEI RUTIERE PRAHOVA, DE RUDA ŞEFULUI IPJ, DAR ŞI DE ALŢI 4 MARTORI. PROCURORII AU ADUS 12 MATERIALE PROBATORII ÎN SPEŢĂ

Pe 8 Martie 2016, “sub numărul 65/P/2016 a fost înregistrat la DNA Ploieşti denunţul lui Ştefan Crivăţ, şeful Poliţiei Rutiere Prahova, cu privire la faptul că în data de 22.07.2012, împuternicitul la comanda Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Prahova, comisarul şef Viorel Dosaru, la solicitarea lui Sebastian Ghiţă a intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Biroului DN1, pentru ca acestuia să nu-i fie întocmit dosar penal pentru conducerea fără drept a unui autoturism pe drumurile publice, în condiţiile în care având dreptul de a conduce suspendat în acea perioadă (22.03.2012-18.08.2012), de către IPJ Constanţa, la data menţionată, Sebastian Ghiţă a fost oprit în trafic de către lucrătorii de Poliţie de pe raza com. Bărcăneşti, judeţul Prahova, deoarece conducea autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare PH 99 ASG, în proprietatea ASESOFT INTERNATIONAL, cu viteză peste limita legal admisă în localitate”, susţin sursele avocaţiale.

Surse arată că probele anchetatorilor au fost de necotestat în faţa magistraţilor şi au inclus: denunţul formulat de şeful Poliţiei Rutiere Prahova, declaraţiile a cinci martori, suport optic tip  DVD – R  marca MEMOREX, seria MIP67OVF23015944, ce conţine înregistrarea video captată de aparatul radar în data de 22.07.2012,  privind auto marca Mercedes cu nr. PH – 99 – ASG, raportul nr. 16 din 22.07.2012, întocmit de operatorul radar, procesul verbal cu seria CP nr. 2274366 din data de 24.09.2012 întocmit, fişa de evidenţă auto pentru CNP aparţinând numitului Sebastian Ghiţă, adresele I.P.J. Prahova nr. 401909 din data de 16.03.2016, cu nr. 154276 din 18.03.2016 şi cu nr. 401995 din 21.03.2016 , procesul verbal nr. 65/P/2016 din 18.03.2016,  adresa I.P.J. Constanţa nr. 43754 din 18.03.2016, adresa Serviciului Public Comuinitar Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor, adresa I.P.J. Prahova – Serviciul Rutier nr. 401995/22.03.2016, înregistrată la unitatea noastră cu numărul 308/P/2015 din 23.03.2016, confirmarea de primire nr 2345/13.08.2012 de către ASESOFT INTERNATIONAL.

JUDECĂTORII: LA SOLICITAREA DEPUTATULUI, ŞEFUL IPJ PRAHOVA, L-A AJUTAT PE SEBASTIAN GHIŢĂ SĂ NU AIBĂ DOSAR PENAL

Pe 25 Martie 2016, când a fost judecată cererea procurorilor de arestare preventivă pentru 30 de zile a celor doi şefi de parchet şi doi capi ai Poliţiei, potrivit surselor din mediul avocaţial, judecătorii au constatat că “pentru a da o aparenţă legalitate de rezolvare a situaţiei în care se afla Sebastian Ghiţă, inculpatul Viorel Dosaru, comisar şef a dispus lucrătorilor de poliţie rutieră să nu încheie procesul verbal de constatare a abaterilor săvârşite ( conducere fără drept a unui autorturism pe drumurile publice, respectiv depăşirea limitei de viteză legală admisă în localitate) ci sa aplice procedura în care conducătorul auto nu a putut fi oprit, mai exact, de a transmite ulterior societăţii comerciale, proprietară a autoturismului condus de Sebastian Ghiţă o solicitare în urma căreia conducerea societăţii să transmit organului de poliţie datele de identificare ale persoanei care, la data de 22.07.2012, a condus autoturismul surprins de aparatul radat că a depăşit viteza legal admisă în localitate, lucru care s-a şi pus în practică.”

Mai mult, judecătorii ar fi notat şi că “denunţătorul a precizat că inculpatul Viorel Dosaru a intervenit la subordonaţii săi pentru a nu lua măsurile legale faţă de suspectul Sebastian Ghiţă, întrucât acesta l-a recomandat şi susţinut în mediul politic pentru a fi numit în funcţia de împuternicit la comanda IPJ Prahova, iar ulterior, după ce acesta a devenit deputat în Parlamentul României, ca urmare a alegerilor generale de la finele 2012, i-a acordat sprijin ofiţerului de poliţie în vederea titularizării sale în funcţia respectivă”.

În raport cu toate acestea, magistraţii au constat că “inculpatul Viorel Dosaru (foto), în data de 22.07.2012, în calitate de împuternicit la comanda IPJ Prahova, la solicitarea suspectului Sebastian Ghiţă şi în schimbul oferirii de către acesta a sprijinului pentru menţinerea în funcţia de inspector şef al IPJ Prahova, a intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Biroului DN 1 pentru ca aceştia să nu dispună măsurile legale, respectiv constatarea comiterii unei contravenţii ( depăşirea limitei legale de viteză pe raza localităţii), a unei infracţiuni la regimul circulaţiei ( în perioada 22.02.2012- 18.08.2012 Sebastian Ghiţă având suspendată exercitarea dreptului de a conduce) şi întocmirea dosarului penal, în condiţiile în care în ziua de 22.07.2012 aceştia l-au surprins conducând cu încălcarea cadrului legal, un autoturism pe drumurile publice.

Inculpatul Viorel Dosaru, în data de 22.07.2012, în calitate de împuternicit la comanda IPJ Prahova, l-a ajutat pe suspectul Sebastian Ghiţă în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală, în sensul că a intervenit pe lângă lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Biroului DN 1 pentru ca aceştia să nu dispună măsurile legale, respectiv constatarea comiterii unei infracţiuni la regimul circulaţiei  ( în perioada 22.02.2012- 18.08.2012 Sebastian Ghiţă având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule) şi întocmirea dosarului penal în condiţiile în care în ziua de 22.07.2012 aceştia l-au surprins conducând cu încălcarea cadrului legal, un autoturism pe drumurile publice”.

GHIŢĂ A AJUNS CU RADARUL LA CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, INVOCÂND CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ŞI LIBERTĂŢILE FUNDAMENTALE, DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI ŞI PACTUL INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE

Datele arată că de-a lungul anilor, Sebastian Ghiţă a avut o multitudine de probleme cu Poliţia Rutieră din Prahova, Buzău, Bucureşti şi Constanţa. În 2009, pe 18 Iunie, a fost prins de radar cu 114 km/ oră, în localitatea Tuzla din Constanţa. A fost amendat cu 540 de lei şi 9 puncte penalizare, a contestat procesul verbal la judecătoria Mangalia care i-a respins-o pe motiv că nu depusese contestaţia în termenul legal de 15 zile de la data comunicării. 

Ca atare, Sebastian Ghiţă a atacat prevederea legală ( art. 31, alin 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor) la Curtea Constituţională, ridicând o excepţie de neconstituţionalitate în dosarul său 2385/254/2009 din instanţă. 

Ghiţă a susţinut că în cazul său s-a încălcat Constituţia, respectiv art. 21 Accesul liber la Justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6 paragrafului 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil şi art.14 punctul 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 

Potrivit deciziei Curţii Constituţionale nr.840 din 23 Iunie 2011, şi judecătoria Mangalia, şi ministerul public au apreciat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ghiţă este neîntemeiată şi nici Curtea Constituţională nu i-a dat dreptate lui Ghiţă, respingând excepţia de neconstituţiolalitate ca neîntemeiată.

ÎN BUZĂU, BUCUREŞTI ŞI CONSTANŢA, GHITĂ, DE ALTE DOUĂ ORI FĂRĂ CARNET ŞI ÎN RĂZBOI CU POLIŢIŞTII, ANTENELE RADAR, GRILA DE VENTILARE ŞI PRATICULELE DE PRAF

Potrivit jurnaliştilor Rise Project ( click investigaţie Rise Project Ghiţă Radar), pe 11 Aprilie 2007, pe Sebastian Ghiţă l-a prins radarul şi în Ploieşti, cu 87km/oră, drept pentru care a primit o amendă de 234 de lei şi patru puncte de penalizare. Însă în februarie 2008, când i se suspendase permisul într-o altă speţă, Ghiţă a deschis o acţiune civilă de anulare a procesului verbal de contravenţie. Instanţa nu a putut constata că amenda fusese dată incorrect, însă i-a dat câştig de cauză pentru că Poliţia nu a putut prezenta la proces filmul făcut de pe radar. Imaginile erau stocate doar trei luni. (click Ghiţă instanţă IPJ Prahova Radar Ploieşti)

Şi pe 28 Ianuarie 2008, Sebastian Ghiţă a fost prins de radar, la volanul aceluiaşi Mercedes, în judeţul Buzău, cu 118 km/oră. Atunci i s-a reţinut şi permisul de conducere. Ghiţă a atacat în instanţă procesul verbal şi a pierdut procesul şi pe fond şi în apel. ( click Ghiţă instanţă IPJ Buzău Radar Buzău)

În 2009, Sebastian Ghiţă este din nou prins de radar şi dă iar în judecată IPJ Prahova dar şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti- Brigada de Poliţie Rutieră, Judecătoria Ploieşti admite inclusiv plângerea de necompetenţă teritorială ( click Ghiţă instanţă IPJ Prahova necompetenţă) iar pe 17 Noiembrie 2011, judecătoria Sectorului 3 constată perimată cererea. (click Ghiţă instanţă DGPMB Bucureşti Birgada de Poliţie Rutieră judecătoria sector 3) 

Iar pe 19 Iunie 2011, acelaşi Sebastian Ghiţă a fost prins de radar şi în Constanţa, cu 111 km/oră. Atunci a primit amendă de 640 de lei şi i s-a luat permisul de conducere. În două săptămâni, a contestat procesul verbal la Judecătoria Mangalia pe motiv că “antena aparatului radar are o sensibilitate ridicată iar neacoperirea grilei de ventilare din faţa camerei conduce la înregistrarea de către aparatul radar a particulelor de praf, nu a vehiculului”. Judecătorii i-au respins cauza.

EVOLUŢII ALE CAZULUI:

-         Un parlamentar PSD a depus ieri o plângere la DNA în care susţine că Sebastian Ghiţă l-a şantajat ameninţându-l că va divulga informaţii presupus compromiţătoare despre el dacă nu votează împotriva cererii DNA de reţinere şi arestare preventivă care s-a discutat miercuri în Parlament, susţin surse judiciare. Parlamentarul PSD a fost plasat de către procurorii DNA în programul de protecţie a martorilor, susţin aceleaşi surse.

-         Ieri, procurorii DNA Ploieşti l-au plasat pentru o perioadă de 60 de zile deputatul Sebastian Ghiţă sub control judiciar pe cauţiune, sub plata unei cauţiuni record pentru România: 13 milioane de euro. Adică 10% din valoarea declarată a deputatului. Ghiţă trebuie să plătească cauţiunea în termen de 6 zile, să nu părăsească teritoriul României, să nu se apropie de inculpaţi, de persoanele menţionate în ordonanţa procurorilor, să nu comunice sub nicio cale cu aceştia, să nu se deplaseze la sediile unor societăţi menţionate în caz, să nu se apropie de angajaţii societăţilor, să nu facă declaraţii publice la obiectul cauzei, la coinculpaţi, precum şi la martori. În caz contrar, susţin procurorii, i se va înlocui măsura controlului judiciar cu arest la domiciliu sau arest preventiv.

-         Tot ieri, CSM, prin vicepreşedintele Luminiţa Palade, a sesizat Inspecţia Judiciară în legătură cu declaraţiile lui Sebastian Ghiţă din 29 şi 30 Martie 2016 în legătură cu dosarul în care este cercetat de DNA. CSM, potrivit competenţelor legale, verifică pentru a stabili dacă şi în ce măsură afirmaţiile lansate în spaţiul public de către deputatul Ghiţă a fost adusă atingere independenţei procurorilor DNA şi sistemului judiciar în tot ansamblul său.

-         Potrivit Hotnews (click Hotnews), Sebastian Ghiţă a participat, pe 29 Martie 2016, marţi seară la recepţia Serviciului Român de Informaţii de după şedinţa de bilanţ a instituţiei, bilanţ la care a participat şi preşedintele Klaus Iohannis. Marţi, 29 Martie, DNA făcuse deja de mai multe zile cerere de încuviinţare a reţinerii şi arestării deputatului Ghiţă către Parlament, comisia juridică a Camerei Deputaţilor la acel moment aprobase doar reţinerea deputatului, iar abia miercuri, după recepţia SRI la care a participat Ghiţă, plenul a respins cererea DNA atât în privinţa reţinerii cât şi în cazul arestării. Miercuri, 30 Martie 2016, întrebat pe holul Camerei Deputaţilor dacă mai are de gând să rămână în comisia de control asupra activităţii SRI, Sebastian Ghiţă a declarat: "Nu am luat o decizie în acest sens". 

Sebastian Ghiţă (38 de ani) este cercetat, inculpat sau, după caz, trimis în judecată în total în 4 dosare penale, este acuzat de 12 infracţiuni de înaltă corupţie, printre care sprijinire de grup infracţional organizat, dare de mită, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui folos necuvenit, folosire în orice mod de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii sau permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, de şantaj, de cumpărare de influenţă şi de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, este membru al comisiei de control parlamentar asupra SRI şi controlează activitatea Serviciului Român de Informaţii.