EXCLUSIV. ALTĂ EROARE ÎN MOTIVAREA CCR. JUDECĂTORII AU ÎNCURCAT MANDATUL DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ ŞI CU INTEROGATORIUL

• Cum “a picat” Curtea Constituţională şi pe greaca cotidiană 
• În 11 state din totalul celor 14 state europene date ca exemplu, argumentarea CCR se susţine fie pe un articol care nu există, fie pe prevederi care spun altceva, fie chiar pe dispoziţii de colaborare cu serviciile de informaţii în cercetarea penală, fie pe paragrafe din coduri de procedură penală vechi de 18 ani ce nu sunt în vigoare, fie pe traduceri greşite, fie pe secţiuni ce nu se referă la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică sau la organele de cercetare penală

Pe lângă articolele din Codurile de Procedură Penală ale Bulgariei, Cehiei, Croaţiei, Estoniei, Germaniei, Irlandei, Italiei, Luxemburgului, Suediei şi Slovaciei, care fie vorbesc despre altceva, fie sunt eronate ca exmplificare, fie contrazic prin esenţa lor chiar propria motivare a Curţii, fie în cazul Germaniei, un articol chiar nu există, în decizia nr.51 din 16 Februarie 2016 a judecătorilor Curţii Constituţionale, şi articolul referitor la Codul de Procedură Penală din Grecia/ Republica Elenă este indicat greşit. 

Articolul nu se referă la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică şi nici la organele care înfăptuiesc cercetarea penală.

Astfel:

În decizia nr. 51 din 16 Februarie 2016, ce cuprinde la pagina 16, punctul 36, exemplele europene care au fundamentat declararea ca neconstituţională a articolului 142, alineat 1 din Codul de Procedură Penală, Curtea Constituţională a susţinut că “reţine” faptul că în mai multe state ale Uniunii Europene, “dispoziţiile Codurilor de procedură penală, atunci când reglementează activitatea de supraveghere tehnică şi de punere în executare a acesteia, o fac prin norme clare şi previzibile şi vizează doar organele judiciare. În acest sens, codurile naţionale de procedură penală prevăd, în mod expres, că activitatea de supraveghere tehnică este înfăptuită de către judecătorul de instrucţie, de organele de urmărire penală şi organe ale poliţiei şi că, din punct de vedere tehnic, la realizarea aceteia sunt obligare să colaboreze, la nevoie, persoane juridice din domeniul furnizării de servicii de teleomunicaţii sau din alte domenii expres şi limitativ prevăzute de legea procesual penală”.

“Sunt relevante în acest sens, dispoziţiile art. 251 din Codul de Procedură Penală al Greciei”, susţine Curtea Constituţională în decizia nr. 51 din 16 Februarie 2016.

Codul de Procedură Penală al Greciei, aflat pe portalurile policenet.gr şi de justiţie din Grecia ( click Cod Procedură Penală Grecia), în vigoare, aşa cum sunt precizate şi pe siteul ministerului Justiţiei, Transparenţei şi Drepturilor Omului al Guvernului elen 

(click legislaţie în vigoare Ministerul Justiţiei), spune însă altceva exact în articolul dat ca exemplu în argumentaţia judecătorilor Curţii Constituţionale.

Aşa se face că articolul 251 din Codul de Procedură Penală al Greciei se referă de fapt la sarcinile/ ţintele unui interogatoriu şi nicidecum la mandatele de supraveghere tehnică.

“Investigatorul şi oficialii investigatori menţionaţi în articolele 33 şi 34, atunci când primesc ordin de la procuror, în cazul articolului 243, au obligaţia din oficiu, fără întârziere, să adune informaţii cu privire la crimă şi la cei responsabili, să examineze martori şi inculpaţi, să meargă la locul unde se face autopsia şi la faţa locului şi, dacă este necesar, să ia cu el experţi sau alţi experţi medico- legali, pentru a desfăşura activităţi de cercetare, petru a strânge probe şi a acţiona, în general, pentru tot ceea ce este necesar pentru colectarea şi conservarea probelor precum şi pentru securizarea urmelor de crimă”, arată articolul 251 din Codul de Procedură Penală al Greciei.

Actualul Cod elen de procedură penală a fost adoptat în 1986, a avut ca model codurile de procedură penală francez şi italian dar, în anumite, privinţe, şi codul german de procedură penală. De atunci i s-au făcut mai multe amendamente, însă principiul fundamental al Codului elen de procedură penală a rămas acelaşi: cel al legalităţii. “Nullum crimen, nulla poena sine lege”- “Nu există infracţiune, nu există pedeapsă, fără articolul prevăzut expres în lege”.

Codul de procedură penală elen este publicat oficial doar în limba greacă şi a fost tradus numai în greaca vorbită, demotiki/dimotiki. În mod oficial, nu a fost făcută până acum o traducere a Codului de Procedură Penal într-o altă limbă de circulaţie internaţională.

Din totalul articolelor, alineatelor, secţiunilor, dispoziţiilor din cele 14 state europene date ca exemplu în fundamentarea agumentaţiei judecătorilor Curţii Constituţionale pentru decizia nr.51 din 16 Februarie 2016, doar cele referitoare la trei state se referă expres la activitatea de supraveghere tehnică şi la punerea în executare a acesteia de către judecători de instrucţie, organe ale poliţiei şi organe de urmărire penală. În cazul a 11 state, judecătorii CCR au indicat fie un articol care nu există, fie prevederi care spun altceva, fie dispoziţii de colaborare cu serviciile de informaţii în cercetarea penală, fie articole din coduri de procedură penală vechi de 18 ani ce nu mai sunt actuale, fie paragrafe ce nu se referă la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică sau la organele de cercetare penală.  

Decizia nr. 51 din 16 Februarie 2016 a fost publicată pe 14 Martie 2016 în Monitorul Oficial. Decizia este general obligatorie pentru toate autorităţile statului şi are putere de lege. Judecător raportor al deciziei Curţii Constituţionale a fost judecătorul Daniel Morar.