Dan Voiculescu și Fundația Dan Voiculescu m-au dat în judecată

N-am primit nicio citație, nu știu despre ce este vorba mai exact, însă am descoperit, pe portalul instanțelor, că pe 11 Iulie 2013, Dan Voiculescu, în nume personal, printr-o casă de avocatură, m-a dat în judecată și pe mine și pe postul la care lucrez. Scrie atât: acțiune în răspundere delictuală iar acțiunea este depusă la Secția a IV-a Civilă, la Tribunalul București. O a doua acțiune este depusă pe 18 Iulie, tot la Tribunalul București, la secția a V-a Civilă din partea Fundației "Dan Voiculescu" pentru Dezvoltarea României - acțiune în răspundere delictuală. Fundația "Dan Voiculescu" pentru Dezvoltarea României este acționar al Antenei 3.

Cam atât. :)

Hayssam, în subteranele PSD: cine l-a băgat în avionul lui Ion Iliescu

Fotografia de mai sus îi arată în dreapta pe fostul președinte, Ion Iliescu, în stânga pe Omar Hayssam și în mijloc pe Dumitru Honciu care se uită, în mod sugestiv, nu la fostul președinte, ci la omul condamnat la 20 de ani de pușcărie pentru terorism.
Dumitru Honciu a fost în ultimul mandat al fostului președinte, consilier de stat la Palatul Cotroceni, șef al al compartimentului Protocol al Administrației Prezidențiale.
În acele vremuri, câțiva oameni contau la Cotroceni și îi erau aproape fostului președinte. Mă refer aici la Ioan Talpeș, Corina Crețu, Gabriel Naghi, Cico Dumitrescu, Șerban Nicolae, Mitică ( Dumitru) Honciu. Și mai erau, evident, Mitică Iliescu și Cătălin Voicu pe care eu niciodată nu i-am zărit, în carne și oase, în Cotroceni.

Despre Mitică Honciu se poate spune că era unul dintre personajele cele mai amabile cu presa, cu ziariștii. Întotdeauna oferea detalii, întotdeauna dorea să se facă util.
Astăzi însă, reluându-se întrebările legate despre cine îl introducea efectiv pe Omar Hayssam în avionul șefului statului, toate răspunsurile au indicat același om: Dumitru Honciu.

Pe finalul mandatului de președinte, la un moment dat, în presa scrisă apare un material despre Omar Hayssam care era suspectat de evaziune fiscală. La finalul articolului se spunea că Hayssam nu a putut fi contactat pentru că se afla în avion cu fostul președinte Ion Iliescu.
Când ajunge în țară, fostul președinte Iliescu citește ziarul iar primului căruia-i cere explicații pentru asta este Mitică Honciu. Honciu îi spune fostului președinte că a vorbit deja cu Hayssam și că articolul este o comandă. În esență, că nu este adevărat. Și cam asta a fost.
Fostul președinte, de multe ori, a avut naivitățile sale. De multe ori am crezut că are prea multă încredere în oameni, oameni care s-au folosit de mult prea multe ori de el.

Când a câștigat președintele Traian Băsescu alegerile, anul următor, în Martie 2005, Mitică Honciu a demisionat din Cotroceni. În PSD are loc celebrul congres din Aprilie, Mircea Geoană iese președintele câștigător în fața lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. După câteva zile, fostul președinte Iliescu se află într-o situație dificilă de sănătate, se internează de urgență în spital, este operat pe cord.
Mitică Honciu se mută cu arme și bagaje în curtea PSD, consilier special al lui Mircea Geoană. Zărindu-l în acele zile în curtea din Kiseleff, îl întreb de fostul președinte. Ce-a putut auzi atunci toată lumea despre adevăratele gânduri ale lui Honciu despre Ion Iliescu care, repet, se afla în spital, într-o situație dificilă, lângă care stătuse aproape un deceniu, a șocat pe foarte mulți. Discuția a fost difuzată pe postul la care lucram iar a doua zi, Mitică Honciu a fost nevoit să demisioneze din echipa Geoană și din partid. De atunci, relațiile lui cu fostul președinte s-au răcit.

Cam așa se scrie istoria în PSD. Pe trădări și cuțite înfipte în spate. Iar acesta este doar un mic exemplu.
Omar Hayssam a fost, așa cum bine se știe, în multe deplasări cu fostul președinte. Eu l-am zărit în avion o singură dată. Evident că nu am știut până la răpirea jurnaliștilor din Irak cine era cu adevărat. Apoi, ca jurnalist care a fost acreditat și pe mandatul fostului președinte la Palatul Cotroceni, am început să-mi aduc aminte. Pot spune că anturajul lui Hayssam era vast și puternic. Cuprindea și alți așa-ziși oameni de afaceri, personaje puternice din partid dar și oameni din fostul angrenaj al SPP.
Omar Hayssam îl cunoștea pe Mitică Honciu dar și pe Cătălin Voicu, de exemplu. Relațiile lui cu Viorel Hrebenciuc sunt de notorietate. Iar din peisaj nu putea lipsi, evident, nici fostul general, Mitică Iliescu.
În multe feluri, se poate vorbi de aceeași sferă de influență, de aceeași periculoasă gașcă. Toate legăturile lui Omar Hayssam duc, cu certitudine, în subteranele PSD. Și poate, cine știe, nu numai acolo...

Hayssam, o datorie și un succes

Cine credea că Președintele Băsescu n-o să facă tot ce-i stă în putință să-l aducă pe Hayssam în țară, o spun de la bun început, înseamnă că efectiv nu-l cunoaște pe Președinte.

Omar Hayssam, fugit în primul său mandat- după criza majoră a jurnaliștilor români răpiți în Irak, căutat de 7 ani, de 5 ani condamnat la două decenii de pușcărie pentru terorism, era nu numai pentru președinte, dar și pentru statul român, o vulnerabilitate. În timp, a devenit obsesia unui lucru care trebuia făcut.

Pentru cine a fost extrem de atent să vadă, toate, dar efectiv toate abordările președintelui din ultimii 7 ani pe subiectul Siria au avut un singur scop: recuperarea lui Hayssam. De la vizite oficiale, la București sau în Damasc, la negocieri, la poziționări publice. Unele au fost în disonanță cu pozițiile internaționale, altele periculos de echilibrate față de ceea ce face în ultimii doi ani regimul Bashar al Assad. Tot ce trebuia era doar să-l citești pe Președinte printre rânduri. Din multe întâlniri de înalt nivel pe care le-a avut Președintele Băsescu, subiectul Hayssam n-a lipsit. Și asta a contat. Aducerea lui Hayssam era, în primul rând, datoria lui.

În plus, cât și-a încasat politic Traian Băsescu, pe nedrept, pe subiectul Hayssam, în ultimii 7 ani, nu a încasat nimeni. A fost până la urmă pariul lui, un pariu câștigat. Asta-i și pune în mare dificultate, zilele acestea, pe toți detractorii. Toate construcțiile formate insistent și raționamentele induse până la delir s-au prăbușit. Asta și stârnește mari invidii acum.

Președintele Băsescu este unul dintre puținii oameni care știu cu exactitate toate detaliile operațiunii. Cum de-a ajuns Hayssam în București nu știe, cu adevărat, nici măcar Hayssam. Sirianul nu a fost extrădat, așa cum, inițial, s-a bănuit. Și asta  în ciuda faptului că ani de-a rândul a fost negociat, la cel mai înalt nivel, tot de Președintele Băsescu, un tratat de extrădare, tratat blocat la un moment dat chiar și în Parlamentul României. Numai că Siria, chiar prin Bashar al Assad, a spus de la bun început că nu prea vrea să ni-l dea. Mai întâi să-și termine închisoarea în Siria, care era de câțiva ani, și după aceea discutăm, spunea pe scurt Bashar al Assad încă de acum trei ani. Asta, în termeni diplomatici, înseamna un refuz politicos.

În ultimii 5 ani, în Siria, Omar Hayssam a intrat de două ori în închisoare. Prima dată, pentru trădare. Regimul Assad l-a suspectat de relații cu Mossad. Se bănuie că Hayssam de-a lungul timpului a fost și în arest la domicilu. Să-l ții pe Hayssam în Siria, cu mari eforturi, într-o locație fixă, a fost cu atât mai greu cu cât, de 7 ani se știau relațiile sale la cel mai înalt nivel cu familia președintelui sirian, prin cumnatul acestuia, Assef Shawkat, fostul șef al serviciilor secrete militare siriene, unul dintre cel mai puternici oameni ai regimului, ucis fix acum 1 an de rebelii sirieni.

Toți acești cinci ani, Omar Hayssam, un personaj extrem de abil care se știa vânat, care era foarte atent în tot ceea ce făcea, căruia nu-i câștigai încrederea foarte ușor, supravegheat de serviciile secrete siriene, a fost în permanență  și sub monitorizarea serviciilor secrete românești dar și partenere. Constant și de mai multe ori s-a încercat capturarea lui, însă doar acum operațiunea a reușit.

Acum, Hayssam era din nou liber și cu greu, cu mari eforturi și cu multă inteligență a fost atras într-o capcană plănuită abil și complex de serviciile secrete românești și, de data asta, totul a mers perfect. Cine l-a trădat, cu adevărat, pe Hayssam, repet, nu știe nici el. Toate acestea sunt cunoscute doar serviciile românești, cele partenere și de către Președinte. A fost capturat de rebeli, de români în colaborare cu alt serviciu partener sau de un alt serviciu când încerca să fugă sau să tranziteze o zonă, rămâne un mister. Cel mai important a fost că această capturare, în sfârșit, a reușit.

Operațiunea a fost atipică. Nimeni nu l-a dat pe Hayssam la pachet sau pe tavă. Nu e deloc ușor să reușească asemenea planuri într-o zonă de război civil, în care conflictul armat aduce avantaje, dezavantaje dar și uriașe suspiciuni. Nu e ușor să extragi un cetățean sirian, condamnat pentru terorism, în relații privilegiate cu regimul Assad când nici servicii speciale ale altori mari puteri ale lumii n-au reușit asta în cazuri punctuale, în momente cu mult mai dificile.

Nimeni n-a avut, în cazul Hayssam, garanția succesului. Operațiunea a fost însă coordonată de la cel mai înalt nivel al statului român. A fost o misiune mandatată de România, dar nu a fost autorizată de legile pe teritoriul căruia s-a desfășurat. Operațiunile clandestine, de spionaj, nu sunt niciodată autorizate de statul și nici de legile de pe teritoriul cărora ele se produc.

Operațiunea Hayssam a fost succesul SRI, al SIE, al Președintelui iar premierul, ca șef al Executivului, a pus la dispoziție, prin MApN, tot ceea ce trebuia. Și cam atât.

Omar Hayssam fost, în primul rând, victoria câtorva oameni inteligenți și tenace, când mulți credeau că, în ciuda tuturor eforturilor, așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Ei au tăcut, dar ne-au arătat tuturor că se poate. Și peste toate, a fost și un profund și autentic spirit de datorie. Unul dovedit, care contează. Ceea ce, trebuie să recunoaștem că, în România, întâlnim, din păcate, din ce în ce mai rar.

Restul e politică, orgoliu, panică, isterie, zgomot și gargară. Sau orice altceva la fel de inutil... 

Cine răspunde în cazul unei detonări de pe o cartelă prepay? "Analiștii" țării?

Dezinformare crasă și intenționată, reluarea retoricii populiste privind statul polițienesc, ceaușism, teroare, încălcarea drepturilor omului, inducerea ideii că serviciile speciale ascultă în mod abuziv efectiv tot poporul român, atacuri la persoană și la adresa instituțiilor. În mod halucinant și iresponsabil, la asta se rezumă, în România, dezbaterea privind proiectul pe care-l va depune Sebastian Ghiță în Parlament.

Proiectul este o necesitate, ba chiar o urgență. Ca să fie clar. Asta știe și conștientizează absolut toată lumea sănătoasă la cap din această țară. Trebuia făcut demult dar, de fiecare dată, populismul ieftin, grețos de-a dreptul și, până la urmă, lașitatea clasei politice au învins. Acum cineva și-a asumat acest demers foarte important.

Nu scriu aceste rânduri în apărarea lui Sebastian Ghiță. Cine mă cunoaște știe că nu fac asemenea gesturi, nu obișnuiesc. Pe mine, ca cetățean, mă interesează strict fondul problemei. Iar fondul arată că, atât pe cartelele prepay cât și pe celelalte tipuri de monitorizări- mail, net, camere de supraveghere- statul român, stat membru NATO și UE, este profund descoperit.

Cine-și va asuma răspunderea dacă, în România, Doamne ferește, cineva va detona un dispozitiv exploziv într-un mall de pe o cartelă prepay? Cine va răspunde dacă un nebun anunță pe o rețea de socializare că aruncă în aer un aeroport? Și chiar le face. Cine răspunde? Analiștii habarniști? Detractorii? Oamenii care dezinformează voit, din diverse motive? Patronul trustului X say Y? Nu. Vor urla și atunci, ca și acum. Vor urla din toți rărunchii. Ei doar atâta pot. Vor spune că serviciile speciale nu și-au făcut treaba. Păi cum să-și facă treaba când nu au pârghii legale? Cum poți să identifici cine a cumpărat o cartelă, cui a dat-o, cine a preluat-o, cum să mergi pe fir dacă nici măcar adresa, numele, prenumele și CNP inițiale nu le știi? Oricine își dă seama că este o mare vulnerabilitate aici.

În era în care trăim, orice stat responsabil are un sistem de prevenție puternic. Când un incident major se produce, înseamnă că preveniția a eșuat.
Atentatul de la Boston, SUA, din acest an, a arătat, culmea, că absolut nimic, nici cele mai puternice sisteme și legislații - Patriot Act sau Foreign Intelligence Surveillance Act- nu sunt infailibile. Terorismul nu așteaptă niciodată pe nimeni să se modernizeze. Nu asta e ținta lui. Scopul lui e să ucidă. Oameni, idei, sisteme, puteri, state. Rețelele teroriste s-au sofisticat, au evoluat incredibil. Teorismul a ieșit demult din tiparele clasice iar, la Boston, a arătat foarte clar că autoradicalizarea poate îndreapta totul, cu aceeași putere, greutate și rezonanță spre o altă nișă - internă- mult mai periculoasă, mult mai greu de combătut. Iar oricâtă prevenție ai face, nimic nu poate fi desărvârșit, nimic nu este perfect.

Frații Tzarnaev au intrat mai întâi, cu doi ani în urmă, în vizorul serviciilor de securitate ruse care au sesizat SUA tocmai din cauza activităților suspecte de pe rețelele de socializare, indeosebi cele ruse. Frații  Tzarnev se asociseră cu diverse acțiuni de promovare a radicalismului islamic, în timp s-au radicalizat și ei, au călătorit și în Cecenia, FBI nu a reușit să-i dovedească deloc, nu au avut probe.
Peste ceva timp, în Aprilie 2013, trei dispozitive au explodat aproape simultan în apropierea liniei de sosire a maratonului de la Boston. Au murit trei oameni, 176 au fost răniți, un stat întreg a fost paralizat, cea mai puternică putere a lumii a intrat efectiv în vrie. Un oraș a fost închis 24 de ore, au fost pierderi totale de 350 de milioane de dolari, cea mai puternică bursă a lumii în picaj, cea mai puternică națiune a fost din nou lovită. O lume întreagă a urmărit totul în direct.
Iar camerele video din Boston au salvat ancheta. Țin minte că, pe Fox News, autoritățile spuneau că în oraș sunt montate doar 300 de camere. Analiștilor americani nu li se părea suficient, au fost revoltați. Statul trebuie întărit pentru că altfel, avem parte de asemenea incidente, spuneau ei. De ce Chicago are 10.000 de camere și doar Manhattan-ul are 3000? Bostonul de ce nu are mai multe?
Până la urmă acele 300 de camere au reușit identificarea vinovaților. S-a cerut ajutorul opiniei publice și frații au fost capturați.
Nimeni nu și-a dat demisia atunci. Așa cum nu s-a întâmplat nici la 11 Septembrie. Numai cei care efectiv habar n-au pot spune că șefii celor mai importante structuri de securitate pot demisiona în timpul unui incident major. Numai la noi, în România, poți să auzi asemenea prostii.

În cazul incidentului major din Boston, atât mass media cât și opinia publică din SUA au reacționat aproape exemplar, extrem de responsabil. În România însă, nu sunt nici camere de supraveghere montate în zonele cu mari aglomerări de populație, nici cartelele prepay nu pot fi identificate, nici rețelele de socializare și internetul nu pot fi monitorizate. Toate se fac cu mandat dat de un judecător. Toate sunt și pot fi folosite în acțiuni de terorism, crimă organizată, proxenetism, corupție, evaziune fiscală, în cele mai complicate și periculoase rețele infracționale. Toate sunt un risc pentru siguranța națională. Bineînțeles, trebuie prevenită și orice formă de posibil abuz.
Problema în tot ansamblul ei este destul de complicată. Dacă ne referim numai la cartele, se poate pune în discuție stocarea datelor, protecția lor, rețeaua de distribuție absolut aiuritoare, dar și cele peste 12 milioane de cartele care acum sunt în folosință și care nu pot fi identificate deloc.
"Știți că astăzi, se fac 12 luni de când niște oameni au murit la Burgas, aici, lângă noi, aruncați în aer de niște tipi care au trecut prin România neidentificați pentru că aveau cartele preplătite? Știți că rețelele de crimă organizată din Albania folosesc cartele preplătite cumpărate din România?", întreabă, într-un interviu, Sebastian Ghiță.

Absolut nimeni nu răspunde la asta. Dacă cei de la Burgas, Doamne ferește, se opreau în Otopeni, cine răspundea? Cum îi opreai, cum îi identificai, cum făceai prevenție? Puteai să faci toate acestea? Trebuie să sară într-o zi oameni în aer ca să iei niște măsuri legislative pe care zeci de state responsabile le-au luat de acum un deceniu sau acum 5 ani?
În schimb, la noi, de două zile se urlă inconștient, necontrolabil, paroxistic pentru simplul motiv că niciunul dintre cei pe care-i vedeți că țipă nu are niciun fel de simț al răspunderii. Nici măcar nu cred că le pasă dacă oameni vor muri, dacă infractori și infracțiuni grave vor scăpa din cauza isteriei lor. Alții, așa cum se vede de la o poștă, au interese ascunse.
Ca atare, cei care intoxică acum opinia publică în mod iresponsabil, fie ei politicieni sau analiști, să-și asume răspunderea pentru orice fel de incident major în viitor.

Ponta, în doar două luni: 5 intervenții în Justiție, dese simptome de mitomanie

- Victor Ponta, 20 Mai 2013, în timp ce judecătorii Curții Supreme decideau sentința pentru Gigi Becali, în dosarul schimbului de terenuri cu MApN : "O fi fost evaziune fiscală sau nu, nu știu. Bănuiesc că nu e ceva care s-a întâmplat acum, e ceva destul de vechi. În rest, n-am voie să vorbesc de dosare. Recunosc că am o simpatie pentru domnul Becali, pentru că l-am văzut fugărit de dumneavoastră toată ziua și, repet, îmi manifest o simpatie personală".

Judecătorii Curții Supreme l-au condamnat pe Becali la trei ani de închisoare cu executare.

- Victor Ponta, 4 Iulie 2013, în debutul ședinței de Guvern: "Transmiteți-i directorului general al CFR Marfă că-i trimit eu DNA-ul pe cap dacă mai vinde lucruri în societate. Păi, noi ce facem? Vindem la privat ceva și, până semnăm contractul, mai vindem vagoane? Nu știu dacă-i adevărat sau nu, vă rog să verificați, să mă informați, că-i trimit eu DNA-ul dacă i s-a urât cu binele".

Potrivit Constituției, nici Victor Ponta și nici Executivul nu pot trimite DNA pe capul nimănui. Magistrații- judecătorii și procurorii- sunt o putere separată și independentă a statului.

- Victor Ponta, 5 iulie 2013, în timpul unei anchete penale independente în plină desfășurare la Liceul Bolintineanu: " Nu trebuie luat niciun elev cu forța- să facă bine să îi citeze. Ce-i asta? Luăm copiii cu autobuze? (...) Deci dacă nu există mandat de aducere, să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul. (...) O să vorbesc cu ministrul Justiției să discute cu procurorul general pe cale ierarhică, dacă nu trăim în vremurile lui Daniel Morar sau ale comuniștilor, să luăm oameni de pe stradă, cu atât mai puțin copii"

- Victor Ponta, 7 iulie 2013, Antena 3, în timpul unei anchete penale independente în plină desfășurare la Liceul Bolintineanu: "Intervenția de vineri mi-o susțin și astăzi. Și aș fi avut-o în orice altă situație.(...) Ce am văzut vineri, cu autobuze care luau elevi, semăna exact cu acel abuz îngrozitor, comunist, fascist, nu știu, de pe vremea lui Morar sau vremea comunismului, lua oameni din case să jure că au votat sau nu au votat la referendum. (...) Nu accept asemenea abuzuri (...) Am cerut procurorului general anumite informări (...) Acțiunea Morar- Macovei, de tip comuniști, a încetat (...) A fost un abuz, a fost un abuz foarte grav (...) Nu o să rămână lucrurile așa. (...) Trebuiau să fie citați copiii (...) Cunosc foarte bine procedura. Numai în măsura în care acea persoană nu vrea să prezinte la audieri, atunci poți să folosești mandatul de aducere (...) A fost o acțiune prost gândită, prost coordonată, procurori-polițiști, în spiritul Macovei-Morar, să terorizeze (...)O să sesizam CSM. Eu mi-am făcut datoria față de oamenii din această țară (...) Și o voi face din nou dacă va fi cazul (...) Vreau să înțeleagă procurorii, polițiștii că vremurile lui Morar, când făceau abuz, trebuie să înceteze (...) Acțiunea de la Bolintineanu a fost ca aceea cu Bibliile, a lui Morar (...) Nu am intervenit în dosar"

În urma intervențiilor directe, repetate și flagrante ale premierului în dosarul Bolintineanu, tactica anchetei s-a schimbat, audierile s-au amânat, mulți tineri atunci când au fost audiați n-au mai declarat nimic. După critici vehemente și doar pentru că Monica Macovei a inițiat sesizarea, CSM a trimis plângerea Inspecției Judiciare care îl anchetează pe Victor Ponta pentru intervenție nepermisă în actul de Justiție.

Potrivit Codului de Procedură Penală, se pot emite mandate de aducere fără să se trimită citații.

În plus, toate intervențiile lui Victor Ponta referitoare la dosarul referendumului, în care este urmărit penal Liviu Dragnea, pot fi considerate ca intervenții în actul de Justiție. Tot în dosarele referendumului, alte decizii ale instanțelor nu sunt definitive.

- Victor Ponta, 12 Iulie 2013, în timp ce judecătorii Curții Supreme decideau sentința pentru ministrul Relu Fenechiu : "O să vorbes cu dânsul, sper să fie achitat. Dar ce pot eu să fac? Aștept"

Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe Relu Fenechiu, în prima instanță, la 5 ani de închisoare cu executare.

Victor Ponta anunță imediat că Fenechiu va demisiona de la șefia ministerului Transporturilor și el va lua interimatul până la numirea altui ministru din partea PNL. Mai trec trei ore, timp în care Relu Fenechiu declară pentru Gândul că nu a demisionat, o să aibă o discuție cu premierul Ponta mâine și că ce i se întâmplă e demn de Burkina Faso.
Prins de ziariști la ambasada Franței, Victor Ponta spune că a avut două convorbiri telefonice cu Relu Fenechiu în care acesta l-ar fi anunțat că demisionează. Cu toate acestea, Victor Ponta, în decurs de doar câteva secunde se contrazice singur în declarații: "Am vorbit și cu președintele Băsescu, voi transmite documentele. (...) Ba da, le-am transmis înainte să vin aici. (...) Nu aveți încredere în noi doi? (...) Cu cât îl hărțuiți mai tare, cu atât o să fie mai dificil".
Între timp, președintele Băsescu semnase deja decretele de revocare a lui Fenechiu din funcție și de numire a lui Ponta interimar la Transporturi.

Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române,
MITOMANIA se definește ca o boală psihică caracterizată prin tendința de a denatura adevărul, stare patologică constând în tendința de minți, manie caracterizată prin tendința maladivă de a nu spune adevărul, de a inventa fapte, tendința patologică de a fabula.

Potrivit Constituției, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței Justiției și ar fi trebuit până acum să sancționeze toate intervențiile în actul independent de Justiție făcute de Victor Viorel Ponta, în calitate de premier al României, reprezentat suprem al puterii Executive.

Justiția de partid, politică de stat

Am stat zilele acestea să-mi aduc aminte cum era. Dacă era mai rău sau mai bine și am ajuns la concluzia că era la fel.

Sfârșitul erei Năstase coincide aproape perfect, în mod paradoxal, cu începutul erei Ponta. Lui Adrian Năstase i se spunea "El Însuși", "Împăratul", acum lui Victor Ponta i se spune "Dumnezeu".

În doar câteva luni, România s-a întors în timp cu un întreg deceniu. Aceeași atitudine, aceeași sfidare, impostură, ipocrizie, același tip de aroganță, aceeași groază, același cinism, aceeași incredibilă și foarte periculoasă beție a puterii. Același boncanc, aceeași privire. În esență, același sentiment.

Numai că atunci, sfârșit de 2003, început de 2004, puterea lui "El Însuși" era totuși în descreștere, acum "Dumnezeul Justiției Ponta" crește exponențial. 

Și mai există o diferență uriașă. Despre Adrian Năstase puteai spune multe, dar în niciun caz că este un om politic gol de conținut.

Victor Ponta a afectat grav independența Justiției. A dat ordin procurorilor, a intervenit, ca reprezentant suprem al Executivului, într-o anchetă penală independentă, a schimbat cursul anchetei, aproape că a compromis-o. A spus: "Procurorii nu sunt Dumnezei.(...) Dacă așa decide un procuror, trebuie să stăm toți drepți? (...) Nu mai suntem pe vremurile lui Morar". Da, dacă așa decide un procuror, nimeni nu are dreptul să se bage în ancheta de corupție de care el va răspunde, nici măcar "Dumnezeul Victor Ponta". Și da, e mare păcat că, în România, vremea în care lupta anti-corupție avea cele mai spectaculoase rezultate, a apus. "Dumnezeul Ponta" a ținut să-și pună în panoplie acest trofeu.

Măcar Adrian Năstase colecționa arme. "Micul Titulescu" devenit "Dumnezeu al Justiției" împușcă mortal, în mod extrem de primejdios, idei, speranțe și lupte fundamentale pentru un stat de drept constituțional. 

"Vremea lui Morar" a fost văzută în toată Europa, a fost lăudată în MCV, a avut rezultate incontestabile. Morar a dat peștii cei mari, l-a dat pe "El Însuși", care din obsesie pentru China și-n demența puterii, își aducea tone de nimicuri și cai în dimensiune naturală, pe vapoare lumii, din republica de suflet - China. Acum, după un deceniu, "Dumnezeul Justiției" privește, în mod natural, unde altundeva? Tot spre China. Spune țării că lupta lui Morar a murit, Justiția e el, el e Dumnezeul și, ca atare, Justiția trebuie să-l urmeze. Mesajul este ucigător, catastrofal pentru oamenii corecți din sistem. În Republica Populară Chineză, statul cu partid unic, "El Însuși" și "Dumnezeul Ponta" cu siguranță ar fi, cu adevărat, fericiți.  

Intervenția gravă a "Dumnezeului Justiției", cu bocancii populismului, cinismului și aroganței, pe capul unei puteri independente a statului în România, o republică democratică, europeană, membră a NATO, trebuie neapărat consemnată în MCV, chiar dacă CSM, "garantul independenței" Justiției tace. CSM, același organism linșat mediatic, sfârtecat, pus la zid, rupt în două într-o schismă fără precedent, vocal și, anul trecut, garant al statului de drept, acum, își întorace ceasul numai după proaspăt proclamatul Dumenzeu.  

În paralel însă, partidul pe care-l conduce tot "Dumnezeul Justiției", face ce făcea și "El Însuși" în vremurile lui bune cu Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici și tot baronetul în pixurile căruia stăteau toți banii, puterea și influența din județe. Nici acum, după un deceniu, nimeni nu renunță sub nicio formă la oamenii suspectați a fi săvârșit acte de corupție. Face zid pentru ei, ba chiar îi susține cu toată puterea. Dacă un partid extrem de puternic, așa cum este PSD, nu poate da afară, sub nicio formă, un profesor de religie care colecta șpaga într-un liceu, profesorul, administratorul primăriei lui Vanghelie, fiind vicepreședinte al Tineretului Social Democrat - un veritabil exemplu pentru actuala generație, dacă un partid ca PSD nu poate renunța la un analfabet din rețeaua infracțională Voicu- ca Marian Vanghelie, dacă un partid ca PSD nu poate să renunța la o rețea de corupție ce se întinde în sectorul 5 și cine mai știe în câte alte locuri, atunci ce pretenții să mai avem că "Dumnezeul Justiției " va respecta criteriile MCV - și o să-l dea, în această viață, pe Liviu Dragnea, urmăritul penal în dosarul referendumului, afară din Guvern? Liviu Dragnea fiind farul călăuzitor, lumina și întunericul partidului. Adică președintele executiv al PSD. 

În aduc aminte că, la un moment dat, Adrian Năstase, "El Însuși", a regretat totul, în întreaga lui atitudine. Am crezut că poate, într-adevăr, conștientizează, că se schimbă. Să nu uităm că, pe vremea lui "El Însuși" ziariștii incomozi aveau "poteci pe creier", "nu credea în arestările de vineri seara", mie, într-o zi, de față cu toată presa, la Parlament, a refuzat să-mi dea o declarație pentru că, absolut întâmplător, eram îmbracată cu o geacă care bătea în portocaliu. Năstase avea momente când era ireal. Dar s-a întâmplat. 

Au trecut 8 ani de la acel moment. Apoi, Adrian Năstase a intrat la închisoare în urma unei decizii irevocabile  și definitive a Justiției. A ieșit, fără regrete, cu aceeași atitudine.   

Oamenii aceștia sunt din același leat. Nu au conștiință. Niciodată nu regretă absolut nimic.

Una peste alta, astăzi, România arată ca un tabloul sumbru, sinistru de-a dreptul. Minciuna a luat locul adevărului. Corupția a luat locul luptei-anticorupție. În țara în care un om ca Tiberiu Nițu ajunge Procuror General al României, ni se spune clar de către o autoritate a statului, că plagiatul ordinar nu e deloc plagiat. Furtul nu este furt, anticonstutuționalul e constituțional iar statul de drept a devenit "statul de nedrept". Ponta a luat locul lui Năstase și chiar mai mult decât atât. Abia suntem la începutul erei. De-aici, de astăzi, nu putem decât privi înainte cu groază. 

Restul e tăcere și mult...fără de Dumnezeu!

   

"Datoria" de a omorî independența Justiției. Ponta încălcă flagrant cererile imperative ale Comisiei Europene.

Victor Ponta, premierul României, la Antena 3:  "Eu vineri am avut o intervenție pe care mi-o susțin și astăzi. Și aș fi avut-o în orice altă situație. (...) Ce am văzut vineri cu autobuze care luau elevi semăna exact cu acel abuz îngrozitor, comunist, fascist, nu știu, de pe vremea lui Morar și vremea comunismului, lua oameni din case să jure dacă au votat sau nu au votat la referendum. (...) Nu accept asemenea abuzuri. (...) Am cerut Procurorului General anumite informări. (...) Acțiunea Morar- Macovei, de tip comuniști, fasciști a încetat. (...) A fost un abuz, a fost un abuz foarte grav. (...) Nu o să rămână lucrurile așa.(...) Luați-i, umflați-i, sancționați-i. (...) Isteriile astea ale oamenilor lui Macovei și Morar că am intervenit în dosar, nu am intevenit în nicio Justiție, nu am vorbit de dosar. (...) Trebuiau să fie citați copiii. (...) Cunosc foarte bine procedura. Numai în măsura în care acea persoană nu vrea să se prezinte la audieri  atunci poți să folosești mandatul de aducere.(...) Țipetele așa-zișilor susținători ai lui Băsescu- nu are voie dom'le să zici nimic. (...) A fost o acțiune prost gândită, prost coordonată, procurori- polițiști, în spiritul Macovei- Morar, să terorizeze. (...) O să sesizăm CSM. (...) Eu mi-am făcut datoria față de oamenii din această țară. (...) Și o voi face din nou dacă va fi cazul. (...) Procurorii nu răspund în fața mea, ci în fața CSM. Vreau să înțeleagă procurorii, polițiștii că vremurile lui Morar, când făceau abuz, trebuie să înceteze (...) Acțiunea de la Bolintineanu a fost ca aceea cu Bibliile a lui Morar (...) Nu am intervenit în dosar".

1.Premierul Ponta spune că a cerut informări Procurorului General, prin ministrul Justiției. Premierul Ponta nu poate cere informări Procurorului General despre o anchetă penală în plină desfășurare.

2.Premierul Ponta spune că acțiunea procurorilor este un "abuz foarte grav", "îngrozitor", "prost gândită", "prost coordonată", "fascistă", "comunistă" invocând chiar "terorizarea" oamenilor.
Premierul Ponta nu se poate exprima în legătură cu o anchetă penală în desfășurare, nu o poate califica, eticheta. Nu el este procuror de caz, ancheta trebuie să fie independentă. Orice calificare a acțiunii penale în desfășurare înseamnă o influențare a ei într-un sens sau altul.

3.Premierul Ponta amenință procurorii spunând că "lucrurile nu o să rămână așa". Premierul Ponta nu poate amenința magistrații. Este anticonstituțional, încalcă independența Justiției și separația puterilor în stat. Executivul nu poate amenința Justiția.

4. Premierul Ponta spune că "el cunoaște foarte bine procedura și numai atunci când o persoană nu se prezintă la audieri se folosește mandatul de aducere". Așa ceva nu este adevărat. Fie nu cunoaște deloc Codul de Procedură Penală, fie se minte cu nerușinare. Potrivit Codului de Procedură Penală, art. 265, alin 2, "suspectul sau inculpatul poate fi adus cu mandat de aducere, chiar înainte de a fi fost chemat prin citație, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei".

5.Premierul Ponta amenință procurorii că sesizează CSM. Atitudine clară de intimidare a Justiției. De fapt, CSM ar trebui să se autosesizeze tocmai din cauza declarațiilor repetate ale premierului referitoare la o anchetă penală în desfășurare.

6.Premierul Ponta afirmă că așa își face el datoria, că o să acționeze la fel în continuare, că ar fi avut aceeași atitudine oricum. Ca atare, premierul Ponta așa gândește.

7.Premierul Ponta transmite public procurorilor că o acțiune perfect legală într-un dosar de corupție este un abuz. Și modul de acțiune trebuie să înceteze pentru că așa dorește. Premierul, șeful Executivului, nu poate face acest lucru.

8. Premierul Ponta repetă, obsesiv, numele lui Daniel Morar și al Monicăi Macovei- invocând, chiar de mai multe ori, acțiunea procurorilor DNA la referendum, o acțiune perfect legală, transformată în mai multe dosare penale, unele soluționate cu condamnări deja în primă instanță. Acțiunea de atunci a procurorilor a fost perfect legală. Ca și cea de acum a procurorilor și polițiștilor. În plus, și aceasta poate fi considerată o influențare, o intimidare, o imixtiune nepermisă în actele Justiției pentru că nu toate dosarele în cazul referendumului au fost finalizate, unele se judecă încă, altele sunt încă în lucru.

9. Premierul spune că nu a intervenit în dosar, nu a vorbit de dosar, dar recunoaște că "acțiunea a încetat" după intevenția sa. Premierul Ponta a vorbit de dosar. "Trebuiau să fie citați copiii", a spus în seara aceasta.Vineri a spus: "Să facă bine să îi citeze. Ce-i asta? (...) Să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul". După aceea, procurorii nu au mai pus în aplicare mandatele de aducere și și-au schimbat tactica din dosar. Indicațiile publice ale unui factor politic - în cazul acesta ale premierului- direct către procurorul de caz care își coordonează în mod independent ancheta, indicații publice date chiar în timpul unei anchete penale în desfășurare, "încetarea" tacticii, acțiunii unei anchete- toate reprezintă o intervenție, o ingerință foarte gravă, nepermisă și anticonstituțională în actul de Justiție.

Când premierul exprima toate aceste opinii, ancheta penală era tot în plină desfășurare. Ca atare, premierul - reprezentant al Executivului- nu avea voie să facă considerații, să dea indicații și să lanseze amenințări la adresa procurorilor. Toată intervenția în sine poate fi considerată ca o acțiune repetată de influențare a altei puteri în stat, Justiția, care potrivit Constituției, prin toate actele, acțiunile și deciziile ei, este independentă. Iar acest lucru este garantat prin legea fundamentală a statului român.

Anul trecut, pe 12 Iulie 2012, în timpul suspendării președintelui Băsescu, premierul Ponta a primit celebra listă în 11 puncte de la președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barosso. Sub titlul, "respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar", punctul 6 din această listă, cerea negru pe alb premierului următoarele: "ANGAJAMENTUL AUTORITĂȚILOR PUBLICE DE A RESPECTA INDEPENDENȚA SISTEMULUI JUDICIAR ȘI EVITAREA CRITICĂRII ACESTOR DECIZII JUDICIARE". Așadar, la 1 an de atunci, premierul- ca reprezentant al Executivului, autoritate publică în exercițiu, încalcă flagrant cerințele imperative ale Comisiei Europene.

UPDATE. Evenimentul Zilei scrie că, "din cauza presiunilor politice, polițiștii și procurorii și chiar și unii avocați chestionați de ziar, au spus că nu vor să li se mai publice numele". Ca atare au declarat, doar sub protecția anonimatului, ce s-a întâmplat. Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată.

Tot pentru Evenimentul Zilei, Daniel Morar, fost Procuror Șef al DNA, declară: "Niciodată pe vremea lui Morar nu a fost oprit vreun dosar din ordinul vreunui politician, fie el și prim-ministru. Și în Justiție s-a ajuns la coabitare. Nu e firesc ce se întâmplă acum. Procurorii sunt independenți și lucrurile de acest gen se gestionează în cadrul sistemului. Nu este cazul ca un politician să intevină în actul de Justiție. Dacă "pe vremea lui Morar" se întâmpla așa ceva, primea o replică imediată și pe măsură. La fel ar trebui să se întâmple și acum."

Justiția de vineri. După 12 ani, România a ajuns mai rău decât pe vremea lui Năstase

20 Aprilie 2001, Vineri. Procurorul Alexandru Lele din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost suspendat din funcţie după ce a semnat în data de 20 aprilie 2001 un mandat de arestare pe numele omului de afaceri Adrian Tărău, fiul prefectului de atunci al judeţului Bihor şi unul dintre principalii susţinători financiari ai PDSR Bihor. 

Adrian Tărău a fost arestat vineri, pe 20 aprilie 2001 sub acuzaţia de complicitate la contrabandă în urma implicării sale într-o afacere care a păgubit statul român cu cel puţin 3 miliarde de lei.

La data de 22 aprilie 2001, duminică, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a dispus revocarea arestării preventive faţă de învinuitul Tărău Adrian pe motive medicale. La numai o zi după aceea, luni, în data de 23 aprilie, Adrian Nastase, prim-ministru al Romaniei, a declarat: "Eu nu cred în arestările de vineri seara".

În Iunie 2001, procurorul Alexandru Lele care declarase că "Adrian Năstase a intrat cu bocancii în anchetele penale" este schimbat din funcție și băgat în anchetă penală, după ce este denunțat, culmea, de un fost partener de afaceri al învinuitului Tărău. Un alt procuror propune scoaterea de sub urmărire penală a lui Lele, percheziția la Lele acasă eșuează. Decizia este infirmată de șeful direct al procurorului, Ilie Picioruș. Procurorul spune că i s-a întins o capcană. Procurorului i se ia dosarul. Procurorul se sinucide. Numele procurorului era Cristian Panait.

5 Iulie 2013, Vineri. Vineri, procurorii Parchetului Bucureși renunță în a mai pune în aplicare niște mandate de aducere, schimbă tactica anchetei după ce Victor Ponta, prim- ministru al Romaniei face următoarea intervenție publică, directă în timpul desfășurării unei anchete penale în plină desfășurare. "Am întrebat dacă există mandat de aducere semnat de procuror- nu există- motiv pentru care polițiștii nu trebuie să ia niciun elev cu forța- să facă bine să îi citeze. Ce-i asta? Luăm copiii cu autobuze? Suntem iarăși pe vremea lui Morar sau pe vremea comuniștilor? (...) Deci dacă nu există mandat de aducere, să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul".

De remarcat este faptul că, în 2001, Adrian Năstase s-a exprimat la o zi după ce a fost revocată arestarea preventivă a lui Tărău, fiind doar presupusă intervenția politică în acest caz.

În 2013, Victor Ponta s-a exprimat chiar în timpul desfășurării anchetei penale, dând direct indicații procurorului de caz, Procurorului General și schimbând în mod flagrant cursul investigației. Procurorul de caz s-a executat în secunda doi. Instituțiile care, potrivit legii, ar trebui să apere independența Justiției, au tăcut.

În 2001, am fost de față când Adrian Năstase a făcut acele declarații. Ziariștii au fost uluiți, seninătatea și siguranța cu care premierul făcea acele declarații era doborâtoare, știindu-se exact că ancheta în cazul Tărău viza un om important pentru PDSR. De atunci, Tărău a fugit din țară în SUA și dus a fost. Neregulile financiare pe care le practica au continuat și peste hotare. La vremea aceea, a existat un important deranj public, Marius Tucă a făcut emisiuni, ziarul Adevărul a scris, în ciuda faptului că majoritatea presei era controlată de PDSR. Cristian Tudor Popescu spunea la vremea aceea: "Atmosfera din Justiție bate spre Uniunea Sovietică, spre procesele din anii '30. În momentul în care cineva punea probleme se știa rețeta, arta procuraturii sovietice: Ce-i cu ăsta? Când cineva punea probleme, se spunea - în scoatem nebun, homosexual, ce era nevoie. Pe Panait îl scoatem acum nebun (...) Dacă noi, presa, nu putem opri defăimarea acestui om, atunci trebuie să ne dăm cu toții demisia". Și presa a oprit defăimarea procurorului Panait.

În 2013, doar 4 ziariști și câțiva ong-iști au scris, s-au exprimat public, fiind revoltați de intervenția directă a premierului în Justiție. Acum este liniște deplină.

2002. Marius Tucă Show.

Unde sunt ei?

Intervenția directă și explicită a premierului Ponta într-o anchetă penală în plină desfășurare, indicațiile date public procurorului de caz, procurorului general, schimbarea cursului anchetei - totul este sfidător și revoltător. La fel și slăbiciunea arătată de procuror. Numai că premierul Ponta nu este la prima abatere, nu este prima oară când intervine direct sau indirect în actul Justiției. Foarte grav este că acum procurorii s-au executat în secunda doi.

Ca atare, unde sunt ei?
- Consiliul Superior al Magristraturii care, potrivit legii, ar trebui să apere independența Justiției. Doamna Hăineală anul trecut era o mare apărătoare a statului de drept. Acum, așa cum s-a văzut la audierea procurorilor în CSM, domna Hăineală coabitează. Ca atare, în CSM e liniște. Toată lumea tace.
- Inspecția Judiciară nu face nici ea nicio mișcare.
- Asociația Procurorilor - nici ea nu mai zice nimic.
- Șefii instituțiilor tac pentru că au fost negociați politic. De la un procuror general ca Tiberiu Nițu nici nu ai avea la ce să te aștepți.

Unde sunt procurorii onești și judecătorii respectabili care au avut rezultate remarcabile într-o luptă care se vede treaba că este susținută de tot mai puțini?
Unde sunt foștii miniștrii ai Justiției pe mandatele cărora așa ceva nu s-a întâmplat până acum?
Unde sunt ambasadele care au salutat cel mai nefast troc pe Justiție din ultimii 10 ani?
Unde este Comisia Europeană?
Când procurorii și judecătorii și-or face linie directă cu PSD - să întrebe de rețineri, arestări, condamnări, tactici din dosare, urmăriri penale, să le negocieze pe toate- să nu vă mai mirați, să nu mai țipați.
Se va întâmpla și asta. Acceptați tacit acestă demolare controlată și sigură a tuturor principiilor statului de drept.

Unde e poziția fermă a Președintelui României care dacă făcea ce-a făcut Ponta în doar câteva luni - intervenții explicite în Justiție, sărea toată țara-n aer?
Președintele României ar trebui să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Asta spune articolul 80 din Constituție. Intervenția premierului este neconstituțională, încalcă separația puterilor în stat și independența Justiției.
Președintele României este cel care a semnat numirea procurorilor, este cel care a garantat incredibilul troc pe Justiție, în mod inexplicabil, după 8 ani și jumătate de luptă. Președintele ne-a spus tuturor că Justiția va rămâne independentă. Vedem clar că nu mai este deloc așa. Ca atare, Președintele României trebuie să-și asume responsabilitatea, să ia o poziție. Însă Președintele României tace. Cel puțin, deocamdată.

Într-o țară normală, Procurorul General ar fi trebuit să demisioneze până acum - pentru că a respectat/ aplicat imediat indicațiile unui factor politic într-o anchetă penală în plină desfășurare -iar premierul Ponta ar fi trebuit sancționat foarte dur de CSM și Inspecția Judiciară pentru că a obstrucționat direct, conștient și intenționat Justiția.

Acum, în timp ce scriu, televiziunile titrează că ministrul de Interne, Radu Stroe, l-a demis pe purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei. Este de-a dreptul halucinant, incredibil. Pentru că tânărul acela n-a făcut decât să spună foarte clar adevărul.

În ce țară un reprezentant al statului care a acționat corect, legal, nu a mințit, este pus la zid chiar de instituția de forță pe care a apărat-o, în detrimentul infractorilor? În ce stat sănătos la cap se întâmplă asta? În România, țara în care voi nu spuneți nimic și coabitați.

UPDATE 1. Dacă era Daniel Morar acum la Parchetul General, vorba Ioanei Ene de la ziare. com, omul le dădea tuturor cu ușa în cap. Asta ca să fim delicate. De asta a trebuit să fie executat și eliminat fără drept de apel Daniel Morar. De asta a fost transformat în răul națiunii. Sper că acum efectiv toată lumea este fericită că un procuror pur sânge ca Daniel Morar, cu asemenea rezultate, a fost scos cu forța din sistem. Toți cei care tac în aceste zile sunt direct responsabili de punerea Justiției sunt papuc politic. Sper că sunt, în sfârșit, mulțumiți. 


UDATE 2. Grație premierului, mi-am adus aminte ce a mai făcut Daniel Morar. În 2010 de exemplu, Morar a trimis în judecată 95 de inculpați la Podul Turcului, pentru fraudă la bacalaureat. DNA Bacău a arestat directori, directori adjuncți, secretare, citiți aici. Ca atare, declarația doamnei Kovesi nu se susține chiar deloc: "Aș vrea să precizez că instrumentăm astfel de dosare doar atunci când persoanele care sunt implicate dețin funcții, de organizare, de control în această activitate".

-"Din declarația lui Vărzaru Costica rezultă în perioada mai- iunie 2013, la propunerea unor diriginți din clasa a XII-a, a fost de acord să se strângă bani pentru a fi dați membrilor comisiei de examinare în vederea sensibilizării acestora".
- "Sumele de bani colectate de profesorii diriginți de la elevii claselor terminale vor fi înmânate cadrelor didactice supraveghetoare, atât direct de către Vărzaru Costica ce s-a angajat să relaționeze în acest sens nemijlocit cu cei vizați, cât și disimulat, respectiv în pachete de țigări/ reviste/ ziare care vor fi poziționate pe catedrele din sălile de examinare"
- "Imediat după deschiderea subiectelor, Vărzaru Costica va convoca profesorii care predau disciplinele de examen, pentru a rezolva subiectele, care sunt ulterior multiplicate"
- "Distribuirea foilor cu rezolvările subiectelor se va realiza de către Vărzaru Costica și alți profesori ai unității școlare care le vor înmâna elevilor, sub pretexul suplimentării filelor de "ciorne""
- "Vărzaru Costica ar fi convenit și cu alte cadre didactice ca, pe parcursul derulării probelor scrise, să solitice elevilor examinați noi sume de bani, sub pretexul că vor fi oferite membrilor comisiilor de corectare a lucrărilor".

Așadar, dacă ne uităm atent în motivare și referatele celor două spețe, cazurile - cel de acum și cel din 2010- sunt în oglindă. Intrebarea rămâne: de ce nu a luat DNA cazul Bolintineanu? DNA avea competență pe dosar.

DNA ne-a spus că are în lucru, de fapt DNA Alba Iulia, o suspiciune de fraudă la bacalaureat la Sibiu și o fraudă din 2012, deci de acum 1 an, din Slobozia. Ca atare, total neconvingător.

Victimizarea corupției

"Ce-i asta? Luăm copiii cu autobuze? Suntem iarăși pe vremea lui Morar sau pe vremea comuniștilor?" Așa a percutat fixismul și populismul ieftin al premierului direct în inima electoratului USL.

Adică cum să ia procurorul la audieri niște tineri care- unii dintre ei- au dat șpagă ca să treacă bacalaureatul? Adică cum să cerceteze procurorul o infracțiune de corupție? Nu, pentru premierul Ponta, nu este posibil așa ceva.
Cum, să-i ia cu autobuzul? Păi cam cu ce să-i iei dacă sunt sute? Procurorii ce pot să facă? Să spună eventual: ah, ne scuzați, sunteți prea mulți care furați, noi plecăm.

Când tânărul, părintele, profesorul- dă și ia șpagă- adică au sărvârșit un act de corupție- sunt convinsă că nu s-au gândit nici la autocare, nici la vapoare, nici la polițiști, nici la procurori, nici la mandate de aducere, nici la audierile ce pot ține 8 ore. Nu s-au gândit nici că vor fi mâncat sau nu înaintea audierilor, nici că vor fi băut sau nu sucuri. S-au gândit cu toții că nu-i prinde nimeni, că le merge așa. Cum tot așa le-a mers și până acum, așa cum directoarea dezbrăca elevi de acum 10 ani, a stat cu Vanghelie sub 13 miniștri și nimeni n-a pățit nimic.

Așadar, să terminăm puțin cu ipocrizia, să mai lăsăm deoparte populismele, disperarea în a ne face imagine și dragul de procente. Vrea cineva să oprească o luptă dusă de niște procurori care-și asumaseră bătălia cu corupția, indiferent de cine o practică? Vrea cineva să victimizeze toate actele de corupție din această țară? Dacă vrea asta Guvernul Ponta, să spună clar și să și-o asume public. Măcar să nu mai mințim.

Nu este un secret pentru nimeni că, în România, corupția este endemică. Societatea nu constientizează amploarea fenomenului. Iar asta este o altă tragedie, e vina noastră, a tuturor.

Este bineînțeles și vina politicienilor în principal. Se fură peste tot. În școală, în vamă, la grădiniță, în spital, în minister, la primărie, unde nu se fură, unde nu se dă șpagă? Se fură, sub toate formele, în cantități industriale. Se fură prin lege, se fură și prin achitări. Judecătoarele de la Tribunalul București își luau blănuri din șpăgile inculpaților, luau bani și de la traficanții de droguri. În alte tribunale, la Curțile de Apel, este probabil la fel. Șeful DNA Slobozia lua spagă pomișori pentru grădină ca să demonteze dosarele. Copiii din liceul lui Vanghelie, pe care-i apără premierul, dădeau șpaga în pachete de țigări. Furtul e furt, șpaga e șpagă, corupția-i corupție. Așadar, pe cine apărăm, pe cine victimizăm? Tinerii care se formează prin șpagă și prin furt, cum vor supraviețui în viață? Tot prin înlcălcarea legii. Oamenii corecți și onești sunt de fapt, adevăratele victime aici.

Acum trei ani, în Bacău, 251 de elevi de la Liceul Alexandru Vlahuță au stat în școală 4 ore, ținuți de mascați, politiști și procurori și nimeni n-a mai urlat. Au fost toți audiați, zece au fost duși la Poliție, după ce unii au fost prinși că au dat șpagă profesorului din comisia de bacalaureat 2000 de lei. Un profesor a cedat nervos spunând că examenul devenise un "concurs național de copiat". Mulți au fost condamnați. Atunci, în 2010, n-am auzit niciun premier sau ministru urlând, din populism, că procurorii trebuie să se oprească sau că trebuie să schimbe tactica anchetei. Nu, și atunci ca și acum, s-a acționat corect și absolut legal.

În plus, de cele mai multe ori, partidele din România- indiferent cum se numesc ele- prin reprezentanții lor sunt conectate direct la aceste rețele de șpagă. Mențin în funcții dascăli doar pe criterii politice, nu profesionale, iar de 23 de ani în România bacalaureatul reprezintă o sursă bună de venit. O parte din cât se strânge se întoarce înapoi la partid. Așa a fost mereu.

Că după ce a grăit premierul, Poliția a luat-o la fugă cu autocare cu tot, iar procurorul în mod inadmisibil e posibil să-și fi distrus singur ancheta- este cu totul altă discuție. Dar și asta arată până la urmă în ce tablou sumbru ne aflăm. În ce stat părinții și elevii care dau șpagă la bacalaureat se iau la bătaie cu Poliția care aplică legea și  Poliția e cea care o rupe la fugă? Procurorii dau și ei înapoi, că tuturor le dictează premierul. Adică în fața unei isterii provocate de oamenii care încalcă legea- statul român, prin toate instituțiile lui care ar trebuie să aplice ferm legea, dă înapoi, o ia la goană. Totul e dezarmant de-a dreptul.

Se vede treaba că în țara asta, nimeni nu ține cont de nimic. Legea se aplică doar cum vrem noi și când vrem noi- și tot la politicieni mă refer aici.
Nu contează când miniștrii sunt acuzați de corupție, nu contează când parlamentarii sunt prinși în flagrant- trebuie să se milogească cineva de ei să-și dea demisia din Parlament. Nu contează nici când procurorii cer începeri de urmăriri penale- Parlamentul României face zid. Nu contează nici că Dan Voiculescu are o judecată în desfășurare- poate fenta electoratul, Parlamentul, legea și bunul simț de 100 de ori- cum vrea el. Totul este după bunul plac al animalului politic mereu.

Politicul a sfidat continuu legea pe care acum vrea s-o dărâme, pentru că politicul mereu conduce tot. Politicul, în general, fură cel mai mult de la noi. Politicul se alimentează din corupție, altfel nici n-ar putea supraviețui.

Ce criterii vedeți în partide, în Parlament, ce valori, principii zăriți în capetele politicienilor? Niciunul. Atunci nimeni să nu se mai plângă că ei nu fac nimic și fură până nu mai pot din buzunarele noastre. Nimeni să nu se mai victimizeze când își învață și încurajează copilul să dea șpagă sau chiar îi plătește șpaga și după aceea urlă din toate încheieturile. Nimeni să nu se mai plângă când alege politicieni direct din pușcărie sau își vinde conștiința, la vot, pentru o pungă de mălai.

Cine condamnă acțiunea inițială a procurorilor și ancheta de la Bolintineanu este doar de partea corupției, ca să fie clar.

Desăvârșirea controlului politic asupra Justiției

Pentru cine mai avea un dubiu, ceea ce s-a întâmplat astăzi arată foarte clar că Justiția a intrat sub control politic. Astăzi, când, culmea ironiei, toată floarea Justiției a aniversat chiar Ziua Justiției. Ei bine, tot astăzi, spre satisfacția USL, s-a demonstrat prin fapte că independența Justiției a murit.

Procurorul cazului Bolintineanu a coordonat o anchetă, a avut o tactică - și toate au fost date peste cap de declarațiile premierului Victor Ponta, care nu avea sub niciun fel dreptul să facă intervenții publice și nepublice într-o anchetă penală în plină desfășurare, o intervenție directă și explicită în actul de Justiție de fapt.
După ce procurorul și-a pus tactica în aplicare, fiind evident că va ieși scandal, premierul României declară:

" Am fost informat de ministrul de Interne despre faptul că se duc polițiștii să ia elevi de la liceu. Am întrebat dacă există mandat de aducere semnat de procuror- nu există- motiv pentru care polițiștii nu trebuie să ia niciun elev cu forța- să facă bine să îi citeze. Ce-i asta? Luăm copiii cu autobuze? Suntem iarăși pe vremea lui Morar sau pe vremea comuniștilor? Eu am întrebat, nu trebuia să fiu eu informat, am întrebat, înțeleg că nu există mandat de aducere. Deci dacă nu există mandat de aducere, să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul".

Declarația premierului Ponta reprezintă de la cap la coadă o interveție clară în actul de justiție. De ce?

1. Premierul României și niciun alt politician nu se pot implica într-o anchetă penală în plină desfășurare. Premierul nu trebuie să întrebe pe nimeni pentru că nu are nicio calitate în ancheta propriu-zisă. Justiția parcă trebuia să fie independentă. Vedem că nu mai este deloc așa.

2. Premierul României și nicun alt politician nu pot da indicații procurorului de caz, ori Victor Ponta tocmai asta a făcut- "să facă bine să facă citație procurorul care are dosarul". În ce calitate a făcut Victor Ponta aceste declarații, în ce calitate a dat indicații unui procuror de caz? În calitate de șef al Executivului. Ori așa ceva nu este posibil.

3. Premierul României a primit informații false. Ministrul de interne i-a spus că nu există mandate de aducere. Ori pentru un fost procuror, o astfel de declarație este o mare gafă. Poliția și autocarul nu puteau fi acolo dacă nu exista un mandat. Asta este foarte clar. De la Radu Stroe cred că nu se așteaptă nimeni din această țară să știe procedură sau să dea informații reale, dar de la premier mă așteptam.

În plus, ce-a mai spus premierul? "O să vorbesc cu ministrul Justiției să discute cu procurorul general pe cale ierarhică, dar nu trăim în vremurile lui Daniel Morar și ale comuniștilor, să luăm oameni de pe stradă, cu atât mai puțin copii."

Ce i-a transmis premierului ministrului Cazanciuc - ca să-i transmită la rându-i procurorului general Nițu- nu știm. Dar și această afirmație este o interveție. De ce? Pentru că ministrul Cazanciuc s-a executat și intervenția a ajuns până la urmă la procurorul de caz: "M-a sunat puțin mai devreme premierul legat de această situație. Am vorbit cu domnul Nițu și l-am rugat să discute cu colegii noștri procurori."
Așadar, cine pe cine controlează în timpul unei anchete? Vedem că Executivul, premierul României pe procurorii de caz. Ori așa ceva nu este deloc normal, ba chiar este ilegal.

Ce s-a întâmplat după această intevenție în forță? Poliția s-a retras, autocarul a plecat, tactica anchetei s-a schimbat. Și aici ajungem la a doua problemă: de când un procuror de caz își schimbă tactica în dosar în funcție de ceea ce spune un premier la televizor? Niciodată. Dar vedem că asta s-a întâmplat.

Cine răspunde dacă ancheta a fost pusă pe butuci, dacă elevii își vor schimba declarațiile- având timp până luni să și le coreleze? Premierul Ponta? Nicidecum. Procurorul de caz, da. Ca atare, și procurorul de caz are o mare parte din vină în toată această poveste. A anticipat sau nu scandalul, nici nu mai contează. Ceea ce e foarte periculos este că procurorul a cedat în fața factorului politic. Și asta este nepermis. Un procuror de caz care se înclină în fața polticienilor este un procuror slab, neprofesionist, care nu se bazează pe propria putere de judecată, ci se bazează pe orice altceva. Cu certitudine, procurorul acesta trebuie să renunțe la dosar.

Al treilea lucru în neregulă îl reprezintă bălbâiala incredibilă a Parchetului General. Procurorul General al României, distinsul domn Nițu, nu avea habar pe ce lume trăiește, dar nici asta nu mai miră pe nimeni. Purtătorul de cuvânt al Parchetului a spus apoi că mandatele de aducere nu au fost puse în aplicare. Ca atare, logic, ele existau. După 5 ore, alt purtător de cuvânt al Parchetului General ne-a spus că mandatele nu au existat sub nicio formă. Ca după alte 6 ore, purtătorul de cuvânt inițial al Parchetului General să recunoască, în direct, că ele, într-adevăr, au existat.

Așadar, de ce nu au mai fost puse în aplicare? Răspunsul îl găsiți în titlu.
Mă întreb oare ce se întâmplă cu adevărat în alte dosare mai importante.
Mă întreb ce tip de anchete dorește conducerea USL. Poate de acum înainte n-ar fi mai bine ca procurorii să întrebe toți politicienii din această țară dacă le place sau nu tactica într-un dosar sau altul.
Mă întreb dacă procurorii mai sunt în stare să se țină pe picioarele lor sau, în realitate, au cedat unul câte unul...
Mă întreb de ce oare CSM tace când imixtiunea politicului într-o anchetă penală în desfășurare este flagrantă.
Mă întreb de ce, în această țară, pentru asemenea lucruri, nimeni nu plătește niciodată și absolut nimeni nu-și asumă responsabilitatea.

Este foarte grav ce s-a întâmplat astăzi. Este foarte periculos că s-a ajuns aici.

Când nici nu mai e nevoie de minciună

Victor Ponta, președinte al PSD, toamna lui 2011, în Opoziție: "După ce luăm controlul politic asupra DNA"




Victor Ponta, președinte al PSD, 4 iulie 2013, la Putere, premier în exercițiu, în ședința de Guvern: " Transmiteți-i ( directorului general al CFR Marfă) că-i trimit eu DNA-ul pe cap dacă mai vinde lucruri din societate. Păi, noi ce facem? Vindem la privat ceva și, până semnăm contractul, mai vindem vagoane? Nu știu dacă-i adevărat sau nu, vă rog să verificați, să mă informați, că-i trimit eu DNA-ul dacă i s-a urât cu binele".

În caz că a uitat, premierul nu poate trimite DNA-ul pe capul nimănui. Dacă o face, dacă dă un telefon, asta înseamnă influențarea independenței Justiției și atât el, cât și persoana de la capătul celălalt al firului, intră sub incidența legii. Pentru că asta este infracțiune. Un fost procuror ar trebui să cunoască toate aceste aspecte foarte bine.
Eu nu știu ce face directorul de la CFR Marfă, câte vagoane vinde, cui - însă corpul de control ar premierului  ar putea să facă un control și, dacă există probleme, să le trimită la Parchetul General sau DNA sub forma unei sesizări. Oricum, domnul Nițu nu pare a-și ocupa timpul cu multe lucruri. Asta s-ar întâmpla într-o țară normală. Însă, din păcate, premierul nu spune asta.

Tragicomicul situației vine însă din alt aspect. Premierul suspectează un director general din CFR Marfă, așadar din ograda lui Relu Fenechiu, că face niște ilegalități. Și-l amenință, spunând chiar de două ori, că-i trimite DNA-ul pe cap "dacă i s-a urât cu binele". Deci, trecând peste "ilegalitatea" formulării, presupunem că premierul are încredere în DNA. Însă chiar șeful directorului cu pricina, adică distinsul domn ministru Fenechiu, trimis în judecată tot de DNA, a fost acceptat de același premier în Guvern și, mai mult, în ciuda raportului MCV, a refuzat să-l dea afară.

Drept consecință, România a ajuns să se facă de râsul lumii, fiind țara în care DOAR Justiția (ICCJ) ar putea scoate efectiv cu forța miniștrii penali din Guvern, vizat de acest aspect fiind același Fenechiu, în timp ce șeful Executivului se împotrivește.
Așadar întrebarea rămâne: când are premierul încredere în DNA? Când DNA este "trimis" de el însuși  "pe capul" cuiva sau când singur DNA trimite în judecată un ditamai ministru?
Răspunsul cel mai sincer îl vor da, până la urmă, în următoarea perioadă, nu politicienii, ci chiar procurorii și întreaga conducere a DNA de la care se așteaptă rezultate nu importante, ci chiar foarte importante, în marea luptă anticorupție. Iar pentru asta, DNA nu trebuie se încline în fața niciunui politician, indiferent cum se numește și ce funcție în stat are.
Dacă nu se va întâmpla asta, se va vedea ușor, cu ochiul liber. Se va observa foarte repede dacă standardele atinse până acum vor fi menținute iar, în decembrie, atât negocierea politică a procurorilor cât și rezultatele efective ale instituțiilor negociate, teoretic, ar trebui reflectate în raportul de țară.
Dacă nu se va întâmpla nimic din toate acestea, lupta anticorupție negociată politic, în România, poate purta orice alt nume dar nu adevărată luptă anticorupție. Responsabilitatea pentru acest lucru va fi, culmea, a omului care 8 ani și jumătate s-a luptat pentru o idee în care au crezut și alții- adică a președintelui Traian Băsescu.

La fel de interesant e că, în aceeași ogradă a premierului, ba chiar în dreapta sa, se mai află un vicepremier urmărit penal tot de DNA în dosarul referendumului. Pe 6 Septembrie, adică peste două luni, se împlinește fix 1 an de când DNA a început urmărirea penală împotriva lui Liviu Dragnea.
Acuzațiile sunt:
- folosire a influenței sau autorității din partid în scopul obținerii pentru sine sau altul foloase necuvenite
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, instigare la violarea prin orice mijloace a secretului votului
- instigare la promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului
- a constituit un sistem național de influență pentru a determina autoritățile să se implice în:
-  exercitarea de presiuni asupra președinților birourilor electorale ale secțiilor de votare și asupra membrilor acestora pentru a falsifica semnăturile alegătorilor pe listele de vot și a introduce în urne un număr suplimentar de buletine decât cele votate de alegători
- folosirea urnei mobile în condiții contrare legii, obținerea pe căi ilicite informații despre numărul de persoane care și-au exercitat votul
- practicarea votului multiplu
- denaturarea pe listele suplimentare a ultimei cifre a CNP al unor persoane a căror semnătură a fost falsificată pentru a nu permite programelor de calculator să identifice votul multiplu
- practicarea turismului electoral, falsificarea de semnături în numele unor persoane decedate
- falsificarea de semnături ale multor alegători plecați din țară
- votul exercitat de minori și persoane cărora le-a fost interzis dreptul la vot
- neaplicarea autocolantelor cu mențiunea "Votat" pe cărțile/buletinele de identitate ale votanților.

În fața acestei avalanșe de acuzații, premierul a protestat la vremea aceea față de ancheta extrem de importantă, fiind chiar în exercițiul funcției. Așadar, atunci premierul n-avea încredere în DNA. Apoi i-a oferit lui Dragnea funcția de vice prim-ministru, în ciuda tuturor acuzațiilor. Iar DNA n-a trimis nici până acum dosarul în instanță.

Disperarea lui Vanghelie

Pentru că "distinsul" vicepreședinte PSD, agramatul primar al Sectorului 5, a ales să spună numai minciuni, să mă jignească nu numai pe mine - ceea ce nu m-a mirat absolut deloc- dar și pe profesoarele pe care le invita la petrecerile partidului organizate de dânsul- cred că sunt necesare câteva lămuriri ca să se înțeleagă mai bine contextul.

Eu nu comunic cu Marian Vanghelie de 6 ani. Nici înainte de 2007 nu prea vorbeam. Însă de când m-am apucat să scriu pe acest blog toată epopeea mentorului/ șefului său, Cătălin Voicu, aflat acum în pușcărie pentru următorii 7 ani, Vanghelie m-a luat ca țintă.

Marian Vanghelie a fost extrem de deranjat de dezvăluiri având în vedere relațiile extrem, extrem de apropiate între el și Voicu pe care l-a băgat în Parlament, l-a garantat ca subordonat credincios ce i-a fost totdeauna. Ca atare, în ani, în timp ce eu scriam, el făcea presiuni la șefii mei de atunci să fiu scoasă de pe PSD, partid pe care eram acreditată de 10 ani, și să încetez în a mai scrie vreun cuvânt despre Voicu, Mitică Iliescu, relațiile acestora cu liderii PSD și influența incredibilă pe care o avea această rețea în partid. 

De scris, nu m-am lăsat nicio clipă. Ca atare, în 2009, țin minte, așa cum am mai scris pe acest blog, Marian Vanghelie, în fața liftului de la Biroul Electoral Central, când Mircea Geoană își depunea candidatura la Președinție, Vanghelie începe să mă amenințe voalat: "Și tu, bagă-ți mințile în cap, pricepi? Cu Voicu ești într-o mare eroare! Să vii în birou la mine să-ți explic cum e cu Voicu, mă auzi?!" Marian Vanghelie era un om extrem de puternic în ierarhia PSD la vremea aceea. I-am spus de față cu toată lumea că nu sunt în nicio eroare, nu este deloc adevărat ceea ce spune iar eu niciodată în biroul lui nu voi călca. Și n-am călcat niciodată.

Viața a dovedit că eu am avut dreptate iar Vanghelie, în disperare, nu încerca decât să mă oprească să scriu. N-a reușit niciodată.

În plus, când am început să moderez emisiuni, la un alt post de televiziune, l-am invitat pe Marian Vanghelie, prin alte persoane ce discutau cu el, să vină în emisiune. A refuzat, n-a venit niciodată, de frica subiectului Cătălin Voicu, Voicu fiind în plin proces penal la ora aceea. N-am insistat, nici nu aveam de ce, am considerat normal, ca jurnalist, să-l invit să-și spună părerile așa cum am făcut cu toți liderii politici la vremea respectivă. Teama că-l înteb de Cătălin Voicu și ura pe care o dezvoltase față de mine erau mult prea mari ca să se expună, într-o emisiune de televiziune în care, în față cu adevărul, știa că nu se va putea abține.

Am încercat să-mi amintesc astăzi despre ce s-a întâmplat la Brașov. Cred că era anul 2008 iar acolo s-a ținut o ședință importantă în care Mircea Geoană, președinte PSD atunci, intenționa să-l dea afară pe Ion Iliescu din partid. Am mers ca, jurnalist acreditat pe PSD, trimis de televiziunea la care lucram atunci, numai că, la un moment dat, am aflat că Marian Vanghelie își strânsese în sala de mese din hotelul în care stăteau liderii PSD și cadrele didactice din sector pe care le invita foarte des la petreceri. Acolo era, în fapt, o altă petrecere. Ca atare, am fost singurul ziarist care m-am dus să filmez. Nu am avut acces în locația respectivă. Am filmat prin geam, moment în care Marian Vanghelie s-a enervat și a cerut ca eu și echipa de filmare să fim scoși cu totul și cu forța afară din respectivul hotel. Apucasem să tragem câteva cadre. Un om foarte apropiat de Vanghelie atunci a sărit efectiv la operator și la mine să ne scoată pe sus din recepție, un alt lider PSD ne-a salvat, certându-se cu oamenii lui Vanghelie și spunându-le că nu este normal să se comporte în acel fel cu ziariștii. Până la urmă, dacă țin bine minte, ne-a lăsat să tragem câteva cadre. Apoi am plecat. Și asta a fost totul. 

Ca atare, disperarea și derapajul lui Vanghelie de ieri cred că este cumulul unor situații: ancheta penală de la Bolintineanu care se apropie în mare viteză de anturajul, oamenii lui de bază și rude ale lui Vanghelie- devoalând o întreagă caracatiță patronată de primar, decăderea puternică a lui Vanghelie din ierarhia partidului și ura sinceră și împărtășită pe care el o are față de mine din cauza lui Cătălin Voicu și Mitică Iliescu. Așadar, a rezultat următoarele: 

Marian Vanghelie, vicepreședinte PSD, Primar al Sectorului 5: "Sunteți obraznică rău de tot să știți.(...) Ați uitat când v-am invitat la Brașov și ați dansat? Dansați noaptea...Așa, singură dansați (...) La 64 de ani l-am făcut liceul, dar e problema dumneavostră când fac eu liceul? (...)  Care-i problema ta măi, fătuco, mă? (...) Dumneata ești isterică, te-a pus cineva să faci măgăriile astea? (...) Nu te jignesc, te-a jignit soarta. Ești disperată! Ești și obraznică! (...) Dar vedeți că sunteți obraznică? (...) Poate aceste doamne sunt heterosexuale, doamnă. Poate sunt heterosexuale doamnele (...) Vă bateți joc de toți profesorii din România și jigniți toți profesorii din România.(...) Nu sunteți în măsură, dumneavoastră, o fătucă, să-mi spuneți să-mi dau demisia.(...) Hai că sunteți obraznică "

Și încă ceva, ca o concluzie, pentru această mare gașcă: pe mine, oamenii aceștia- Marian Vanghelie, Voicu și Mitică Iliescu- nu mă vor opri niciodată.