Sunt zile în care efectiv ai impresia că lumea, valorile, principiile, toate laolaltă se-ntorc cu fundul în sus. Pe Corneliu Iacobov l-am văzut prezentat drept cavalerul dreptății iar pe Dumitru Sechelariu... Dumnezeu să-l ierte! Că are multe de iertat.
2004. Vară. Alegeri locale. Plec la Bacău. Sechelariu era Dumnezeul social democrat ajuns pe pământ și încremenit în funcție iar Iacobov - Dumnezeul tuturor afacerilor. Băieții lucrau cu racheții moldoveni și ucrainieni. Asta ca să fiu clară de la început.
Să intri, în acele vremuri, în imperiul lui Sechelariu și Iacobov era nebunie curată. Romeo Stavarache era contracandidatul lui Sechelariu la Primărie. Parcă-l văd și acum. Într-un birou gol-goluț, fără mobilă, singur, în sediul firmei sale, livid la față, stătea pitit în fața unui calculator. Intru, ca o floricică: Ce faceți, domnule Stavarache? Pauză. Liniște. Nu zicea nimic, nimic. Era blocat efectiv în fața calculatorului. Cu greu se desprinde de el. Aflu și motivul blocajului psihic. Sondajul îi ieșise prost. Ce sondaj? Păi era simplu. Pe nu știu ce ziar local, era un sondaj online- cine câștigă în turul 2 Primăria Bacăului? Sechelariu era cu 2-3 voturi înaintea lui. Stavarache dădea non stop refresh la pagina ziarului local ce avea sondajul. Doar- doar o mai vota cineva și pentru el.
E pierdut, am zis. Adică el stă lipit de un desktop ca să dea non stop referesh la un amărât de sondaj ONLINE și se bate cu monștrii Sechelariu și Iacobov? Să filmăm, zic. Să mergem cu Stavarache la nocturna și stadionul în care Sechelariu băgase o grămadă de bani. Și bineînțeles și pe care își pusese și numele. "Nooooo", zice. De ce? Păi ne vede Sechelariu. Să mergem la pista de karting atunci. "Nooooo", zice. Ne vede Sechelariu. Îi tremura bărbia când îi pronunța numele lui Sechelariu. Frica de Sechelariu era atât de mare încât Stavarache nu mai ieșea din birou. Așa că l-am filmat în parc. În fața clădirii.
Apoi, alături de colegul meu, un operator foarte, foarte bun, efectiv ne-am luat lumea-n cap și ne-am dus singuri să filmăm tot. Dar absolut tot. Am filmat materialul cu firma de transport public, firmă care era pe numele mamei lui Sechelariu, am filmat la pista de karting. Oamenii lui Sechelariu ne-au amenințat. Am tras pe cameră tot.
Am filmat casa, domeniu absolut incredibil pentru acele vremuri. Țin minte că stăteam cocoțați pe-un deal și efectiv ne cruceam cum de-și putuse piti Sechelariu tot imperiul după depozitele Selena de la marginea orașului. Ca să intri pe acel domeniu, trebuia să treci efectiv prin toate depozitele. Era imposibil. Așa ne-am cocoțat pe un deal.
Am filmat mult în ziua respectivă. Ne-am dus și am transmis imaginile de la releu. Când imaginile au ajuns în Antena 1, colegilor nu le venea să creadă că Sechelariu stăpânea așa ceva.
Spre ora 19.00 ne-am dus la masă. Urma să măncăm, să ne uităm la Observator și să pornim pe drum spre București. Antena 1 deschide Observatorul cu materialele noastre cu Sechelariu și Stavarache.
Măncam. Și cineva din hotel vine și ne zice: "dvs. ați filmat?" Da, de ce? "Păi vedeți că e și domnul Iacobov aici, acum a intrat". Aici? "Da, aici. A intrat acum câteva minute". Perfect. Era...ori la bal, ori la spital.
Ne aflam în celebrul hotel Moldova. Proprietatea lui Iacobov. Ies. Vorbesc cu redacția. Nu mai mă întorc spre București nici moartă. Chiar nu puteam să ratez așa ceva. 2004 ! Iacobov himself, fresh & blood. Printre multe, multe altele, și finanțatorul campaniei lui Sechelariu. Era unul dintre cei mai periculoși și importanți oameni din țară.
Îi transmit prin recepția hotelului pe care-l deținea că doresc să-i iau o declarație. Nimic. Nada. Niente. Ciu-ciu. Îl sun. Nimic. Nothing. Nu răspundea. Îi dau mesaj. Degeaba. Și stăm, stăm, stăm....Mașina șmecheră trona în fața hotelului. Ajung chiar până în fața camerei. Bat la ușă. Nimic. Televizorul era dat la maximum. Viziona în direct interviul lui Hrebenciuc dat lui Turcescu. La 100%. Inițial, m-am speriat. Am crezut că Hrebenciuc e chiar în cameră. Când am coborât am realizat că e doar la televizor. În acel interviu, țin minte că Hrebenciuc a pus mâna pe Biblie și a jurat că n-a furat niciodată în viața lui.
Și decidem să stăm. Până nu pleacă Iacobov nu plecăm nici noi. Nici de afurisiți. Sub nicio formă. Iacobov chiar nu putea fi ratat. Pe la 12 noaptea, niște indivizi - rackeți moldoveni - coborâți din vreo trei taxiuri- ne invită să părăsim locația. Domnul Iacobov vrea liniște. Ieșim, ce să facem. Cu băieții aceia chiar nu aveam nicio șansă. Dar ne oprim în fața hotelului. Domeniu public. Și stăm, și stăm...Filmăm fereastra aia luminată până ne plictisim.
Eram morți de oboseală. Se face 2.00, se face 3.00...ne propusesem să stăm până la 5.00 și la 7.00 să ne întoarcem. Dar ce să vezi? La 3 și un pic sună telefonul. Era Iacobov în spume. Dumnezeul Bacăului clacase psihic, cedase nervos. Eu pun telefonul pe microfonul de la cameră. Și îl înregistrez. Nu ne-a zis că ne execută, dar nici departe n-a fost.
"Bacăul sunt eu, înțelegi? Eu sunt Bacăul! Hotelul e-al meu, parcarea e-a mea, trotuarul e-al meu, Bacăul e-al meu! Totul e-al meu! Și tu în Bacăul meu nu ai ce căuta! Pleacă acum până nu o să regreți"- asta mi-a rămas pe creier. Vreo 15-20 de minute de vorbe dure, amenințări spuse clar și pe față. Nu-mi mai trebuia nimic. Acesta era omul. Așa gândea el.
A doua zi, dimineață, când să părăsim hotelul, recepționara ne spune: "Să vă dea Dumnezeu sănătate. Să ne scăpați de blestemul ăsta." Văzuse materialul pe Antena 1. Era uluită de imaginile cu domeniul care, pentru acele vremuri, păreau în România un fel de S.F.
Noi nu plecăm până nu mai dăm o tură. Așa, de rămas bun. Filmăm biserica. Biserica era fix în fața Hotelului Moldova al lui Iacobov, construită de firma lui Sergiu Sechelariu- fratele cel mare- cu bani de la Guvernul Năstase în care Sergiu Sechelariu era secretar de stat- în plină campanie a lui Dumitru Sechelariu- fratele cel mic. Când filmam, în spatele nostru apare mașina lui Dumitru. Cu Sechelariu la volan. Un mare jeep și Sechelariu ce urla fix din mașină: "Filmați, filmați, vedeți voi ce-o să pățiți!".
Asta n-am prins-o pe cameră. După biserică am plecat drept spre București.
După ce-am difuzat toate amenințările lui Iacobov( țin minte că titlul a fost chiar ăsta: Bacăul sunt eu!), materialul cu biserica, într-o zi mă sună Sechelariu himself. Ha! Să mă invite la Bacău. La ziua lui.
Discut cu redacția, complicată decizie. Concluzia șefilor e că trebuie să mă duc. Sechelariu nu voia pe altcineva. Eu eram sigură că-mi pregătise ceva. Și așa a și fost.
Mergem direct la restaurantul lui de la pista de karting. Lume multă, regii asfaltului, colecție de mașini iar Sechelariu vine și mă pune într-un colț. Nu aveam voie să filmez decât ce vroia el. Și ce dorea el, evident, eu nu voiam să filmez. Așa că, pe furiș, mai furăm câteva cadre. Dar cu mafiotul nu puteai să te pui. Era foarte vigilent chiar și de ziua lui.
La un moment dat, mi-l prezintă și pe Doruleț, lumina ochilor. Ieșim și-l filmăm când dă ture cu mașina lui Umbrărescu. Chiar ia mai multe la rând. Tot ce era mai șmecher în parcare. N-avea 18 ani, n-avea carnet, dar...era pe pistă amenajată. Sechelariu tot stătea cu ochii pe noi. Din când în când, mai venea de control. La un moment dat, văzând că stăm împăiați și nu ne atingem de nimic, izbucnește: "Știi de ce te-am invitat? Să stai aici și să te văd cum mănânci din mâncarea mea!".
Devenise clar și pentru noi. Nici nu trebuia s-o mai zică. Ne invitase să ne umilească. Era ziua lui și pe el îl râcâia că noi nu ne-am atins de nimic. De absolut nimic. Toată echipa. Eu, cameraman și șofer. Cu aceeași echipă fusesem și cu câteva săptămâni înainte în Bacău. Așadar, era o chestiune de demnitate pe care toată lumea a înțeles-o. Eram noi, care nu puteam fi umiliți, și el. Pe la 1 noaptea am plecat.
A doua zi, am difuzat materialul cu mega petrecerea lui Sechelariu. La ora aceea, erau singurele imagini cu tot clanul și toți greii lui parteneri de afaceri. Și evident cu ursul de pluș primit mai mare decât el.
Sechelariu s-a prăbușit în acel an. Și o spun clar. S-a prăbușit nu numai din cauza groazei și mafiei pe care le instaurase în Bacău. Sechelariu s-a prăbușit și din cauza Antenei 1. Este o realitate.
Pe 28 Iunie 2012, Corneliu Iacobov a fost condamnat definitiv și irevocabil la șapte ani de închisoare cu executare pentru falimentul Rafo Onești.
Pe 15 Februarie 2013, Antena 3 difuzează un interviu din închisoare cu Corneliu Iacobov în care este prezentat ca o victimă a sistemului, cavaler al dreptății.
Să te crucești, nu alta! Dar așa se scrie istoria. De multe ori, adevărul nu contează. Mai ales când mafioții-s îngeri și îngerii-s mafioți...după interes.
P.S. Un alt remeber, când Dumitru Sechelariu executa ziariști aici.
Felicitari, Sorina!
RăspundețiȘtergereIn Romania lucrurile nu se justifica rationale, singura justificare este ca ele exista. Asa este in ABSURDISTAN!
@ Vasile Dâncu. Așa este, din păcate! Vă pup!
RăspundețiȘtergeresi cu toate astea dumitru sechelariu era pus pe monitoare in autobuze, era lipit pe masini si era rostit in soapta, aproape cu teama, de multi din cetatenii urbei ... ca a fost om bun si sa-l ierte cel de sus.
RăspundețiȘtergerePentru familia lui a fost intr-adevar un om de mare caracter. Le-a facut de toate si nu le-a lipsit nimic. Oare nu asta ar trebui sa facem toti? Daca ne-am permite, bineinteles!
RăspundețiȘtergereFelicitari! Trimite-i articolul si lui Ovidiu Ioanitoaia!
RăspundețiȘtergerehttp://www.afisier.blogspot.ro/2013/02/nea-ovi.html
Bun şi necesar material. O întrebare logică, însă: există reportajele cu pricina online? Mai există ele, de fapt, pe undeva? Sunt accesibile publicului sau doar Antenelor?
RăspundețiȘtergereMx
Nu am stiut ca Iacobov zace in puscarie, martirizat de A3. Chestia e ca golanul asta a fost coleg cu mine la facultate (timpuri socialiste): un mitocan mediocru, bautor consecvent de sprituri si bere, pe care la vremea aia nimeni nu putea sa il banuiasca ca o sa aiba asa o marire, era imposibil! nici macar smecher nu era, nu schimba valuta, nu vindea blue geans ...nimic care sa prefigureze vreun business talent. Creaturile astea au aparut prin mutatie, nu prin evolutie. Nu e doar o metafora, intamplator stiu ca in spatele tuturor acestor personaje hidoase stau de fapt oameni cu minte abila si maniere fine. Din generatia mea fac parte si marlanii de fatada care racnesc in vazul lumii ca sunt stapanii oraselor, dar fac parte si cei care practia finance engineering, baieti de care lumea nici nu stie ca exista, oameni care asculta Wagner si inventeaza FNI-ul in timp ce fac tranzactii stupefiante prin banci londoneze, dar si cu personaje politice din fosta uniune rusa. Am avut colegi si baieti subtiri, cu bani care curg prin familii indiferent de oranduirea socialista sau capitalista, bani si alte puteri care nu se poticnesc de niste amarate de dictaturi sau amarate de alegeri democratice. Mitocani ca Iacobov si Sechelariu sunt doar ''dusmanii natiunii'' pusi in rol de catre baietii subtiri. Ei ii pun pe idiotii astia cu fundul pe sacul de bani, ei ii baga in puscarie - oricum, pe termen lung banii se intorc de unde au plecat, inmultiti corespunzator. Si cainii latra, caravana trece. Fiorii care ma iau pe mine sunt legati de baietii subtiri: aproape ne-ar placea sa fim prieteni cu ei, sunt stilati, au hobby-uri foarte chic, sunt sportivi si eleganti, au colectii de tablouri, numai haine de fibre naturale, copii la universitati mari...asa, un fel de Marele Gatsby multiplicat chiar si in Romania, dar cu marea grija de a ramane in general invizibili. Eu nu sunt fan Nicolaescu, dar trebuie sa recunosc ca satira 'Ultimul corupt din Romania' are substanta si e chiar spumoasa. Iacobov si Sechelariu sunt si ei niste buticari de covrigi si salam. Rasul amar e o specialitate romaneasca. Ca si speranta, nedublata de strategie si actiune. Parerea mea onesta e ca intamplarea de a te naste intr-o 'casta' sau nu, e hotaratoare, mai ales in civilizatii batrane. Cumva America e altfel, dar e limpede ca incepe sa aiba reumatisme. Diferenta o face stra-bunicul si ce responsabilitate a manifestat fiecare generatie pana la tine. In cazul meu, pesemne ca ascendentii genalogici au fost cam corecti si adaptabili, si mai ales nu s-au gandit in adancime. Asa ca eu am ramas intre ape: am fost colega de facultate cu mitocanii dar si cu baietii subtiri, si nu sunt nici la puscarie dar nici pe yacht. Cred ca asta e suferinta, toata lumea se uita la imediat gandindu-se ca nu are sapte vieti... Nu avem strategii pe termen lung, ne agitam in imediatul epocii, atenti la toate numele altora, fie ei -escu...-ov...-iu... si asa au trecut deja 20 de ani pe sub nasul nostru. Pot eu sa fac o diferenta, semnificativa pentru generatia a treia, a patra dupa mine? Putem cumva pregati peste cateva generatii niste urmasi care sa nu devieze spre nici una dintre extremele existentei, care e asa de larga de la imoralitatea mitocaneasca pana la imoralitatea rafinata, si ei sa stea undeva desupra, pe linia subtire a bunei intentii si bunului gust? Putem trece peste orgoliul, ambitia de a a ne 'afirma' acum, sa ne tinem firea si sa ne educam copiii, iar ei sa ii educe la fel pe ai lor, sa fim vorbiti intre noi si sa facem asa fel incat peste 80 de ani sa vina valul stranepotilor nostri, sa fie ei relevanti asa cum noi nu putem fi acum? De aceea nu ma mai uit la -escu...-ov...-iu...ma uit la copilul meu Alex, cum si altii s-ar putea uita la Andrei, la Matei, la Irina, la Teodora...sa ne uitam mai mult si tot mai mult la copii nostri. Idealul meu e ca am putea face asta, si cine stie, poate ca impactul in realitate va fi mai rapid decat ne inchipuim.
RăspundețiȘtergereMare adevar rosteste articolul, dar si comentariul Anonimei! L-am cunoscut pe Iacobov, intr-o incercare a sa de a obtine o finantare, o valoare impresionanta pentru anii '90. Il recunosc perfect in descrierea facuta. Increzut, badaran... Nu exista pe vremea aceea Rafo, insa el povestea cum o va cumpara. Peste ani s-a dovedit ca asa a fost, exact cum povestise. Toate "ploile" erau aranjate. Nu neaparat de el, ci de oamenii cu sforile, si cred ca Hrebe se pricepe bine la sfori. Recomand si citirea acestui articol vechi, pentru improspatarea memoriei: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Politica/133/Mafia-de-la-Bacau-tun-de-1-5-miliarde-euro.html E bine sa nu uitam si sa nu ne imbatam cu promisiuni electorale.
RăspundețiȘtergereSuperb articolul, absolut superb!
RăspundețiȘtergereFelicitari inca o data Sorina!
Fii amabila :)
RăspundețiȘtergereMi-a placut mult articolul si as vrea sa-l distribui pe FB. Unde gasesc vreun buton care sa ma ajute? :)
PS: Ce inseamna "racheti"? :D