Miștoul de la Teleorman

Povestea o știți. Două "stele" ale politicii românești candidează în Teleorman. Unul este președinte de partid, celălalt secretar general. Doi prieteni buni, foarte buni. Cei mai buni - ca să-l citez pe Liviu Dragnea de pe Arena Națională.

Însă când primii doi "cei mai buni prieteni" din USL încep să facă mișto, să-l ia peste picior pe-al treilea, respectiv pe Victor Ponta, pe problema plagiatului, cred că problema se complică din punct de vedere strategic în USL.
E posibil ca personajele care se iubesc atât de tare să fi uitat efectiv de camerele de televiziune. Dar e la fel de posibil ca ei să fi știut și special să dea acest mesaj. Înregistrarea bârfei cu referire la plagiatul lui Ponta, o găsiți aici.

Bun, și de aici ce reiese? Că Dragnea nu-l mai înghite pe Ponta. El lansează gluma, Crin o adulmecă și râde. În ochii, în gesturile lor se poate citi tot.
Mai de dimineață cred, tocmai Ponta declarase că este cel mai bun prieten al lui Crin Antonescu, că orice speculații privind neînțelegerile dintre ei mai tare le întărește și mai mult parteneriatul. La fel și cu Mr. Dragnea pe care-l vede ministru pe Administrație. De ce nu și Interne?
Păi ce să mai creadă lumea când, în aceeași zi, după doar câteva ore, Dragnea și Antonescu se amuză chiar pe seama lui Ponta? Chiar și fără acest mișto, semnalul e evident. Între Ponta și Dragnea, Antonescu îl alege pe ultimul. A arătat-o în mai multe situații. Vorba aceea- marile spirite întotdeauna se-ntâlnesc.

Ce-i mână pe cei doi în luptă? Ce-i unește? În esență, cred că lăcomia nemăsurată și setea de putere. Caractere apropiate, ambii vor în general mult mai mult.
Antonescu vrea la Cotroceni. Vrea să-i garanteze cineva Președinția. Pentru asta e dispus și la 100 de suspendări, la alegeri rapide sau la termen. Ce-o fi, numai să-i dea cineva în scris că va fi el.
Pentru asta are nevoie de un PSD furibund. Nu de un PSD care să-și dea, din când în când, cu greu, binețe cu Barroso. Are nevoie de something hard, de baronul baronilor...Și aici, ați ghicit: Dragnea is the man. E genul de om care calcă pe cadavre când vrea cu adevărat ceva.
Aici este punctul în care se Dragnea și Antonescu se întâlnesc. Pentru că și Dragnea își dorește partidul. Pe principiul: când ai partidul, ai tot. Nici nu trebuie să fii premier, oricum conduci. Te mai înțelegi bine și cu Voiculescu- succesul este dinainte garantat.

La drept vorbind, cred că o potențială alegere în fruntea PSD a lui Liviu Dragnea ar echivala cu o catastrofă internă pe stânga politicii.  Un fost lider PD să ajungă președinte PSD? Să ai președintele celui mai mare partid urmărit penal? Ar fi premiere. Prea multele bube și lipsa totală de caracter nici n-ar mai conta. Prin aburd, s-ar putea atinge de el vreo Justiție vreodată? Ar putea cineva vota în Parlament vreo solicitare de percheziție? No way, partidul îi va fi scut. Baronii îi vor fi scut. Partidul va fi Dragnea. Va pune, va dărâma și va coordona guverne din Parlament. Locul pușcăriabililor este, într-adevăr, în Parlament- asta știm deja.

Ca atare, realmente cântărind, singura piesă care poate detona "miștoul de la Teleorman" este veșnicul invocat Sorin Oprescu. Un politician experimentat, deloc naiv, care are priză la public și sper că-l mai urăște pe Vanghelie. Pentru Dragnea și Antonescu, un paterneriat Ponta- Oprescu ar fi un bun început de...sfârșit.

Despre cum se face un interviu

Nu-mi plac ipocriții, nu-mi plac mincinoșii, nu-mi plac lucrurile aproximative. Eu când am ceva de spus, spun. Jurnalismul, meseria asta, nu se face nici pe pile, nici pe "livrări".
E la fel de adevărat că orice jurnalist bun are, într-adevăr, surse. Surse însemnând oameni în care jurnalistul are încredere, îi dau informația corectă, nu fac jocuri și nici trafic de influență.

Un interviu se face așa: afli numărul personajului, îl suni. Dacă nu-ți răspunde, îi dai mesaj. Te prezinți frumos și îi spui ce vrei, de ce-l deranjezi. Dacă nici așa nu reacționează, vorbești cu consilierul lui de relații cu presa. Trimiți prin fax sau email o solicitare pentru interviu. Dacă ai parte de un refuz categoric, te duci în fața instituției, în ploaie, în vânt, în zăpadă, și-l aștepți. Poate-l convingi, poate nu. Să ții un microfon sau un reportofon în mână, să stai ore-n șir în fața unei instituții ca să aștepți personajul cu care vrei să faci interviu nu este deloc o rușine. Așa se face meseria asta. O fac ziariștii veritabili. Și mai sunt încă destui, slavă Domnului!

Cei care doar se folosesc de legitimație și care se prezintă a fi ziariști, o fac, bineînțeles, altfel. Și se isterizează când apar în stenograme.
De exemplu, puteți citi aici. Păi de ce să stai în fața instituției, când poți să suni un prieten? Prietenul tău fiind șeful ANI. De ce îl suni pe șeful ANI? Pentru că știi că poate intermedia un interviu cu Sorin Blejnar. Ce treabă are șeful ANI cu Blejnar? Nu mă întrebați pe mine pentru că, efectiv, nu știu. Era șeful ANI consilierul de presă al lui Blejnar? Teoretic, știu că nu. Practic, citiți stenogramele.

Așadar, jurnaliștii fac meseria asta într-un fel, restul- și aici sunt mulți- o practică după ureche, prietenie și interese. Iar după stenogramele de mai sus, în culpă sunt atât șeful ANI cât și așa zisul jurnalist. Nu există dubii.
Restul...e-o istorie pe care doar ei o cunosc mai bine.

Nicu Niro - reevaluarea

Cristi Șutu are dreptate. De aseară și până astăzi pe la prânz, mafiotul Nicu Niro a dispărut din colegiu. Dar asta nu înseamnă că nu poate să revină, nu? În ultima vreme, USL-iștii nu-și mai recunosc declarațiile de la o oră la alta, darămite candidații. În general, eu sunt sceptică. Așa că aștept, cu multă răbdare, depunerea candidaturilor. Ne vom lămuri atunci dacă Niro apare sau, în premieră, vom vedea cum un mafiot veritabil, în anul de grație 2012, a ratat totuși Parlamentul.
Sunt de acord cu Cristi Șutu și când vorbește despre relația lui Niro cu Dan Andronic. Este binecunoscută în presă dar și în mediul politic. O spun sincer și deschis. Nu cred că președintele Băsescu îl ascultă pe Dan Andronic. Președintele nu este totuși un om naiv. Faptul că unii încearcă să-i dea sfaturi, asta nu înseamnă că și reușesc. N-ar mai fi el. Dacă nu se numea Traian Băsescu, n-ar mai fi trecut prin șase lupte politice, printre care și două suspendări din funcție- caz unic în istoria contemporană.
Și fie că unora le place, altora nu, unii-și bagă unghiile în gât, alții caută cu disperare imunitatea, Traian Băsescu este președintele României, șeful acestui stat. Da, cu 7,4 milioane de voturi împotrivă- și știe foarte bine asta.
Însă, în același timp, în fibra omului politic Traian Băsescu, tot ceea ce nu-l distruge, îl face mai puternic.

Dar să revin la Mr. Niro. Nu l-am zărit astăzi pe stadion. Habar n-am dacă a fost sau nu. El, oricum, stă mereu numai în spate, în grotele politice transpartinice. El e oricum, membru UNPR, ba chiar președinte al Departamentului UNPR de relație cu mediul de afaceri. Este, așadar, și membru USL. Face afaceri în numele "poporului" usl-ist. În numele celor strânși pe Arena Națională.

Și pentru că tot am ajuns la Arena Națională, am urmărit cu atenție discursurile lui Victor Ponta și Crin Antonescu.

Prima observație: Ponta nu știe să vorbească pe o scenă de asemenea anvergură. Nu are verb- cum zice Vanghelie, nu curge, nu vibrează, nu e un bun orator- cum e Antonescu, din trei în trei cuvinte pronunța "Băsescu". Frustrat, obsedant aproape, presat, cam disperat. În plan ideatic, a fost cel mai primitiv, periculos și extremist discurs pe care l-am auzit până acum de la un lider PSD. Am reținut totuși că, în timp ce el vorbea, în Parlament se FEDERALIZA  țara. Brrr!

A doua observație: Antonescu, cu accentele binecunoscute, a fost mai echilibrat decât mă așteptam. Știe să capteze atenția unui stadion, păcat că de felul lui e cam isteric. A avut fraze bine gândite, în stilu-i caracteristic, dar cu rezonanță. Jocuri de cuvinte care-ți rămân în cap. Problema e că el vorbește, dar nu prea și gândește.

A treia observație: maestrul de ceremonii, Liviu Dragnea, cu greu, a spus un adevăr astăzi: "Îl invit să ia cuvântul, pe cel mai bun mai bun prieten, cel mai bun prieten al meu, cel mai bun prieten al meu- Crin Antonescu". :))

USL, maxima nesimțire: Mafiotul Nicu Niro intră în Parlament!

Am ajuns acasă. Am deschis calculatorul. Mi-a stat inima. Rareori văd negru-n fața ochilor. Și totuși, se întâmplă...Deci...nu se poate!!! Este incredibil. Halucinant. Uluitor. Tupeu maxim. Cum să-l pui tu, USL, pe Nicu Niro să candideze ca deputat, în sectorul 2? Eu sunt un cetățean al acestui sector, îmi plătesc dările către stat, ratele, impozitele, îl suport pe Onțanu care de 12 ani nu e în stare să construiască o parcare, dar să mi-l bagi pe gât și pe Niro mi se pare, efectiv, o cruntă nesimțire. Dispreț total față de bunul simț și minima morală care ar trebui să mai existe cât de cât în politica șchioapă românească. E ca și cum acest sector, stăpânit fără scăpare de afacerile generalului Onțanu, mai ia un sănătos scuipat în față!

Stau și mă minunez: dacă USL și UNPR vor să-l facă deputat cu imunitate pe domnul Niro, de ce nu mi-l bagă pe gât în colegiu și pe fostul lui partener- prieten al drogaților- Nicu Gheară? De ce nu și pe Nuțu Cămătaru și Sile Cămătaru? Dar Mimi Cămătăreasa și Fane Spoitoru ce au? De ce nu toți Cămătarii și interlopii patriei? De ce nu și Vîntu de la Jilava? Sau Voicu...Și ei au muncit pentru partide. Cu ce sunt ei mai prejos decât Niro?  Toți au fost, așa cum au știut ei, sponsori. Toți au ajutat, toți au pus umărul la momentul potrivit. Toți au bani să cumpere grupuri parlamentare întregi, nu să finanțeze doar campanii electorale.

Niro, un mafiot prin excelență, a stat tot timpul în spate. În spatele multora. Pe asta se și bazează USL de are acum un tupeu incredibil ca să-l pună candidat oficial într-un colegiu. Lumea nu știe cine e- lumea oricum votează USL, nu? Să băgăm mafioții în Parlament, toată lumea interlopă, ca să aibă și ea imunitate.

Niro a fost sponsor important al PSD pe vremea lui Năstase. Petrache și Bittner mai trăiesc. Culmea e că și fiul lui Petrache- alt mafiot- este candidat USL în sectorul 3. Da, astăzi, tupeul în politica românească nu cunoaște limite!

Când Năstase a pierdut prezidențialele, mafia s-a redirecționat spre PDL (Udrea) și UNPR (Oprea). Așadar, Niro și-a continuat afacerile cu alții. Iar acum tot în PSD a ajuns. Mafiile și reevaluările să trăiască! Imobiliare- Grand Hotel du Boulevard, Niro Impex 93, Micro Prod, Niro Impex 95, Central Residencial Park, Servinvest 95, Europa Standard, Niro Comercial, Isocontruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, evaziune la greu. Dragonul Roșu, complexul Europa nu vă spun nimic? Ele și multe altele înseamnă, în țara asta amărâtă, Nicu Niro.

Nicu Niro mai înseamnă și gașca de la Monaco. Bogația nesimțită și nedeclarată a acestei țări, ruptă de realitățile poporului pus să-i voteze pentru că oricum nu știe pe cine pune ștampila. Dacă-l căutați pe Niro să-i dați binețe, să-i luați vreo scamă și nu-l găsiți, încercați  pe Avenue de la Madone- Monaco. Sigur aveți o șansă mai mare.

Un țigan de Ferentari, dintr-o casă de chirpici care, în 23 ani, a făcut peste 50 de milioane de euro avere, nimeni nu știe cum s-a îmbogățit, a susținut la greu partide, grupări din partide, a finanțat campanii, a sponsorizat politicieni, a consolidat mafia, a pus oameni în funcții, popicar cu pasiune, dacă-l întrebi ce-a făcut în ultimii ani zice ca-n 2007:  "Eu am nimic.Totul e pe firmă.(...) Nu am nicio amendă, niciun dosar penal.Ce fel de interlop sunt?"

Îmi permit să-i răspund eu la retorica-i întrebare: sunteți un transpartinic mafiot care, în această țară, de 23 de ani, are protecție politică.

Pe 9 decembrie sunteți chemați să-l votați. De astăzi, 16 octombrie 2012, este oficial și candidat al USL pentru Camera Deputaților în sectorul 2- grație re-reevaluatului Oprea și distinsului Victor Ponta. La Onțanu- UNPR. Ca să iasă interlopul, totul merge șnur și la sigur.

Așadar, pot muri liniștită: în mod oficial, în premieră în aceste alegeri, mafia- în toată splendoarea ei- se etalează în colegii, vrea cu disperare imunitate și va intra, cu siguranță, în Parlamentul României!

Cu Niro, Voiculescu și SRS să te etalezi după 23 de ani de la Revoluție, asta da aroganță!

P.S 1. Pe 10 Octombrie înțeleg că a fost ziua mafiotului. Au participat foarte mulți politicieni. De ce nu mă miră?

Cum m-a înfrățit Niro cu marfa lui din China

P.S 2. Dacă nu știați, Niro este un om foarte, foarte darnic. Inimă mare, mână largă. Cu stupoare am descoperit și eu în seara asta că este un fel de mini-primar al sectorului în care îmi duc traiul. De exemplu, domnul Niro sponsorizează Clubul Înțelepților sectorului. Habar n-aveam. Nici înțelepții sectorului 2 nu cred că știu că-i finanțează un interlop la bătrânețe.
Tot pe domnul Niro îl regăsesc într-un proiect privind Planul Local de Dezvoltare Durabilă a Sectorului 2 (link). Domnul Niro mai sponsorizează și ISU/ Smurd București- publicații (link). Și, finally, descopăr că domnul Niro vine și prin sector, pe aici. Îl puteți admira, mai jos, în dreapta stimabilului Onțanu, în aprilie acest an, dezvoltând relațiile economice, comerciale și administrative ale sectorului cu China. În ce calitate? De ce? Uite așa vrea el să-și dezvolte propriile afaceri. Aduce 20 de chinezi la București, îi plimbă pe la firmă, îi duce și primărie- la oficialitate și "domnul președinte Niro" se lipește de en-gros-ul din China. Apoi, probabil, banii se împart cu grijă.

În linii mari, în dulcea limbă de lemn, comunicatul Primăriei sector 2 sună cam așa (link): "Primarul Neculai Onțanu a continuat seria întâlnirilor de proiecte de dezvoltare economică, prin discuțiile purtate cu o importantă delegație de oameni de afaceri din orașul Linyi din China, aflați în vizită la Primăria Sectorului 2- marți, 24 aprilie a.c. Vizita de lucru a delegației formată din 20 de persoane a avut ca scop cunoașterea realităților românești, în speță activitarea economică a sectorului 2 și dezvoltarea pe viitor a unor relații de afaceri pe piața exporturilor și vânzărilor en-gros între cele două țări. Orașul Linyi, capitala provinciei Shandong din Republica Populară Chineză, este al treilea mare oraș în ceea ce privește piața vânzărilor en-gros din China, având un volum anual al vânzărilor de peste 5 miliarde USD. Principalele industrii de exploatare se bazează pe producția de textile, alimente, mașinării, electornice, chimice, materiale de construcții, medicamente, aur, cărbune și porțelanuri (...).
Reprezentantul grupului de firme NIRO, președintele Nicolae Dumitru, a mulțumit primarului Neculai Onțanu pentru primirea călduroasă pe care a făcut-o delegației orașului Linyi și a apreciat că edilul sectorului 2 este un prieten foarte apropiat poporului chinez. Domnul Dumitru a explicat că orașul Linyi este al treilea mare vânzător en-gros în China, având un volum de vânzări, în anul 2011, de peste 10 miliarde de euro. (...) Delegația este condusă de vicepreședintele comitetului administrativ al orașului Linyi cât și de vicepreședintele Biroului de Afaceri Externe din Linyi. (...)
Domnul Li Shunfeng, vicepreședintele comitetului administrativ al orașului Linyi, a declarat: (...) Pășim pe pâmânt românesc, ne simțim întâmpinați cu căldură și ospitalitate de către poporul român. Aici țin să mulțumesc în numele delegației noastre, Primăriei Sectorului 2 și grupului de firme NIRO pentru un program atât de bogat de vizită în România (...) Dimineață, am efectuat o vizită la grupul de firme NIRO și am avut discuții foarte fructuoase cu domnul președinte Nicolae Dumitru. (...) La întoarcerea în China, vom prezenta autorităților locale din municipiul Linyi și domnului primar primirea călduroasă din România, din București, sector 2. Le vom prezenta și realizările pe care le-am avut aici. Sper ca în scurt timp, domnul secretar de stat și domnul Primar al orașului Linyi să efectueze o vizită în România.
Primarul Neculai Onțanu a încheiat întâlnirea adresând o invitație de colaborare între cele două administrații locale: "(...) Dorim să semnăm și un Protocol de Cooperare între cele două orașe (...) Eu, în calitate de primar al sectorului 2 și domnul președinte Nicolae Dumitru ne vom preocupa pentru rezervarea unui program cât mai interesant pentru dezvoltarea relațiilor economice".

Pe scurt, așa se fac afacerile în această țară, așa se sponsorizează campaniile și așa mafia ajunge în Parlamentul României. Dragonul Roșu și Europa mai au nevoie de niște chinezării, de parcă n-ar avea destule. Iar Onțanu și "domnul președinte" Niro mă înfrățesc pe mine, locuitor al sectorului 2, cu super-marfa lor din China. Credeți că Onțanu n-o să tragă pentru el îl alegeri? Evident, o să tragă din toți porii. Cum spuneam, invariabil, în această țară, nesimțirea mafiei nu cunoaște limite.

“Specialiștii” în comunicare

Fac de la bun început precizarea că n-o cunosc personal pe doamna Vințan. M-am intersectat ca ziarist cu dânsa pe la diverse evenimente, summit-uri, am auzit, tot ca ziarist, diverse lucruri ce țin de activitatea ei profesională, dar n-am fost niciodată dornică să discut cu dânsa. Și sincer, spun și de ce: deloc nu mi-a plăcut cum se purta cu ziariștii.

Vorbesc aici despre jurnaliștii de teren, oameni care lucrează non-stop cu informația, care cunosc și ei “mulți politicieni” și care nu fac paradă sau vreo afacere din asta. O spun clar: înțepata doamnă Vințan îi trata ca pe niște subspecii. Poate pentru că jurnaliștii ăștia amărâți purtau în mână doar un microfon sau un reportofon, trăiesc din salariu, au și ei un IQ ridicat, nu sunt șefi, nu sunt vedete internaționale, dar își respectă meseria. Și transpiră zilnic pentru ea. În general, nu sunt nici oamenii lui x și nici lui y. Aleargă de nebuni de dimineață până noaptea. După informația brută. Iar pentru asta, întotdeauna voi crede că trebuie respectați. De toată lumea.

Se spune despre doamna Vințan că este un respectabil specialist în comunicare. Și știu foarte bine că, în meseria asta, există și comunicare de criză. Însă când intri în direct, în prime- time, într-un talk-show, cred că trebuie să fii cel puțin pregătit. Mai ales când subiectul nu e o noutate. Iar ca să-ți impui punctul de vedere, trebuie să ai și niște gloanțe în pușcă sau, mă rog, în poșetă.

Am urmărit de-a dreptul uimită intervenția Corinei Vințan la Antena 3. Te întreabă de unguent și tu răspunzi de…Ungureanu. Te face din vorbe  un…Ciutacu.  Nu dai un răspuns credibil în legătură cu modalitatea în care tu ai pus mâna pe un contract cu Oltchim. Mai spui și că ai un IQ ridicat. Repeți. În plus, demaști vulnerabilitatea ta maximă: ai negociat un interviu al primului ministru când tu reprezentai comunicarea pentru Roșia Montană Gold Corporation. Recunoști. Apoi negi cu vehemență. Și cu cine te-ai întâlnit și l-ai expus și pe premier în plin scandal Roșia Montană? Cu Mihai Gâdea. Pe care-l confunzi cu Ungureanu.

Ești comparat cu produse alimentare, ești făcut securist, pulbere...Cu 4-5 personaje discutabile în platou, unul recunoscut turnător la Securitate, nu e ușor. Dar pentru asta trebuie să știi exact ce vrei să comunici, să ai nervii tari, să nu pici în capcane, să nu-ți spună cineva când să vorbești și când să taci . Nu te poți da zâna IQ-ului, când tu faci gafe impardonabile pentru un recunoscut specialist în comunicare.

Sub presiune, unii oameni reacționează prost, e adevărat.  Însă aici, nu cred că e cazul. Informațiile, repet, nu erau o noutate. Mirarea a fost că doamna Vințan cea înțepată și-a etalat toate vulnerabilitățile dar a uitat să comunice partea cea mai importantă. O mare parte din banii pe care ea i-a încasat de la Oltchim au ajuns la Intact. Într-un contract semnat de dânsa și Codruț Șereș.

Pentru doamna Vințan, asta ar fi trebuit să fie cea mai importantă comunicare. Pe care “specialistul” a ratat-o cu grație.

Vorba dânsei : “am un IQ foarte mare (…) pot să vă spun că am un IQ mare, într-adevăr. Dar nu vreau să mă laud cu el”. Cu asta, uneori, spui totul…

P.S. Un detaliu: intervenția "specialistei" Vințan la A3 a făcut aseară, o medie, de 9,5 puncte de rating pe finalul celor 15 minute de conversație. Ceea ce e enorm iar "minutul de aur" înseamnă că a fost de 10 puncte sau chiar peste. Când MRU a fost la Gâdea, media a fost de 6,9 puncte. Iar vârful de audiență, "minutul de aur" a fost de 9,1. Așadar, Vințan a fost peste MRU ca medie și ca vârf de audiență. Iar impresia tristă este că tot ce-a reușit MRU la Gâdea, a șters Vințan în maximum 30 de minute.

Din rău, în mai rău...

Vă dau niște nume. Și prenume.

Fiți atenți aici! Concentrați-vă: Honorius Prigoană ( evident, beizadeaua lui Prigoană), Șerban Nicolae ( evident, avocatul lui Cătălin Voicu), Anghel “Puiu ” Iordănescu ( evident, are legătură cu fotbalul nu cu statul degeaba 4 ani în Parlament), Gabriel Oprea (evident, schimbă barca în funcție de cine este la Putere), Dan Cristian Popescu (un individ care toată vara a enervat întreg sectorul cu mesajele lui din partea PNL și care, evident, acum e la Forța Civică), Rodica Nassar și Florian Popa ( evident, care nu m-au reprezentat până acum, n-am auzit să mă întrebe despre ce fac ei în Parlament),  Adrian Neașcu ( evident, habar n-am ce vrea- știu doar că reprezintă PNL) și Toader Paleologu ( evident, un domn stimabil care, deși parlamentar al sectorului 2, s-a dus să candideze ca primar al sectorului 1)...

Deci...de ce să mă deranjez?! Cam cum ar fi să mă duc să-l votez eu pe Honorius Prigoană??? Să-i dai un colegiu pe acestă planetă, mi se pare o cruntă bătaie de joc. La fel și cu Șerban Nicolae. Pe care-l cunosc demult. Să pui avocatul lui Cătălin Voicu să candideze, la fel de bine poți pune toți interlopii din Ferentari ai cuplului Voicu-Vanghelie în toate colegiile din 2. Ar fi mai cinstit așa...

Deocamdată, candidaturile n-au fost anunțate. Este posibil să mai apară personaje inedite, altele să mai dispară.  Abia îi aștept și pe vedețoii de la PPDD. Toți oricum își sparg capetele cu colegiile, se luptă, se ceartă, își fac vânt dintr-un colegiu într-altul. Eu, ca elector, constat doar că sunt mereu și mereu pe ultimul loc.

La locale n-am votat. În primul rând, pentru că n-am avut cu cine. Lui Onțanu nu i-a ieșit din prima, nu i-a ieșit din a doua, nu i-a ieșit din a treia. A patra oară tâmpit să fii să-l votezi. Eh, uite că s-au găsit câțiva. Ceilalți candidați erau, oricum, o glumă.

În al doilea rând, după 12 ani de Primărie, știam că tot Onțanu o să iasă. Așadar, why bother? În 12 ani (!!!!!), în ditamai sectorul, primarul nu a fost în stare să construiască o parcare adevărată. O parcare sănătoasă, nu una pentru 5 locuri, și nici pentru 20.  O parcare ca afară – vorba...visului. Nu, aici trebuie să mori printre mașini. Ești blestemat.

În bloc nu poți intra din cauză de mașini, pe trotuar- nici în față, nici în spate- nu poți merge de mașini, pe alee nu poți intra/ieși tot din cauza mașinilor. Mașinile-s claie peste grămadă! Mașinile-s all over! Forever! Așadar, de ce să-l votez? Pentru că, în anii electorali, mai aduce cântăcioși maneliști sau populari în sector ca să distreze electoratul? Și dă fasole cu cârnați gratis? No, no way. Pe mine, ca elector, nu mă interesează cârnații lui. Și nici cântăcioșii. 40%  au fost încântați de asta. Și l-au votat.

Poate, până voi muri, vreun alt primar ales al sectorului va construi totuși o parcare adevărată.  Sau mai multe. Muuuult mai multe. Nenumărate. Ca noi, viețuitorii acestui sector, să putem cât de cât respira! În 2016, vă dați seama că...Onțanu va avea 16 ani la Primărie!!! Mâine, poimâine, intrăm în 2013. Și e la fel să știți! Mașini, mașini, mașini, mașini, mașini. La proiectul lui măreț- de telegondole peste salba de lacuri- a renunțat, Slavă Cerului! Erau 12 kilometri cu telefericul, 11 stații, 18 milioane de euro, transport public aerian! 3000 de bucureșteni pe oră.  Parcă-l aud. Nu întrebase pe nimeni nimic, oricum. Cu mașinile și toate hârburile până la geam de te sufocă, telegondolele mai lipseau din ferestre. În rest, totul era perfect!

În fapt, boala acestor politruci- fie ei primari sau parlamentari- de 20 de ani, e una singură. Ei pur și simplu nu înțeleg lucruri simple: de exemplu, că trebuie să mă reprezinte acolo unde i-am trimis. Pe mine, ca elector. Nu pe ei, pe prieteni și doar pe ale lor afaceri. Asta trebuie să fie singura lor menire, dacă vor în Parlament, la Primărie sau la Bruxelles. A fost așa până acum? 
V-a reprezentat cu adevărat cineva? V-a bătut cineva la ușă? V-a întrebat cum să voteze în momente importante? V-a întrebat când a schimbat partidul? V-a întrebat când a furat, când a făcut trafic de influneță, când s-a pitit de Justiție sau, culmea, când a apărat vreun penal? V-a întrebat de sănătate, de inițiative legislative, de parcări, de șomaj, de infracționalitate? Dați-mi un nume. Eu nu-l știu...Și nu-mi spuneți de vizitatorii colegiilor sau căsuțelor poștale din patru în patru ani.

Ca noutate a acestor alegeri, remarc turnătorii dovediți ai Securității în colegii sigure pentru Parlament și câțiva analiști care vor candida din partea PNL. Beautiful!

La 23 de ani după Revoluție, mărturisesc, e un adevărat pas înainte. Securitatea, ca poliție politică, candidează în unele colegii, Honorius e la mine în sector, înțeleg că mai sunt vreo 50 de traseiști numai în USL, și Dumnezeu știe câți mai sunt și în ARD dar și câți alții au probleme cu Justiția.

Cine îi votează, îi și merită! Cu vârf și îndesat.

Pivniceru, translate please!

Poate pentru ea engleza e mult prea grea, deși nu cred. 

Poate ministrul Justiției nu știe să citească, deși am dubii. 

Poate că nu-i vine poștașul la minister și nu-i merge nici mailul. Deși se poate rezolva rapid. 

Însă, totuși, pe masă îi tot ajung nenumărate scrisori de la Catherine Day și doamna ministru Pivniceru se face că...nu pricepe. 

Pe scurt, pe 7 Septembrie, madam Pivniceru informează Comisia Europeană că declanșează procedura de nominalizare a șefului Parchetului General și cel al DNA și chiar trimite un draf al procedurilor pe care vrea să le urmeze. 

Pe 11 Septembrie, Catherine Day îi trimite o scrisoare doamnei Pivniceru în care îi spune că nu e deloc bine ce face. Îi spune că procedurile nu sunt bune, trebuie refăcute, trebuie transprarență, dezbatere, criterii și chiar și un ordin de ministru. Ce face madam Pivniceru? Of course, se face că plouă. Ba chiar evită dialogul cu Viviane Reding.

Mai mult, lasează procedura, așa cum știe ea, pe 17 Septembrie, fără să țină cont de absolut nimic.

Așa se face că, pe 21 Septembrie, Catherine Day îi mai trimite o scrisoare ministrului Justiției. În care îi repetă, în caz că madam Pivniceru chiar nu pricepe: "Din păcate, aproape niciunul din aceste puncte nu au fost refectate în proceduri". Suntem pe 3 Octombrie. Rezultat? Pivniceru tot nu pricepe...

Scrisoarea de mai jos o puteți citi și în România Liberă sub semnătura Ondine Gherguț.