Raționamentul planului perfect irațional

Pentru că situația îmi pare a fi mult mai tragică în PNL decât în PSD, și asta numai grație lui Crin Antonescu, amintesc un raționament pe care el l-a grăit acum două zile de la pupitrul Administrației Prezidențiale, raționament care a avut, în final, un rezultat greșit.

L-aș defini raționamentul planului perfect irațional, perfect imperfect, bazat exclusiv pe suportul popular, ignorând orice fel de reguli, valori, principii, decizii și instituții.

Crin Antonescu a spus așa: "Poate că toți analiștii, poate că toți politicienii care comentăm, afirmăm, recunoaștem de mulți ani că, în România există o ruptură între electorat și clasa politică, între electorat și partide, între electorat și lideri politici, ar trebui să mai medităm. Pentru că în momentul în care opt milioane și jumătate de oameni vin la o acțiune la care niște lideri politici îi cheamă, înseamnă că nu există o ruptură. Înseamnă că există reprezentativitate și înseamnă că nu jucăm într-o piesă absurdă, ci jucăm într-o situație reală, în care trebuie să fim cu atât mai responsabili, cei care facem politică. Dacă îmi dați voie, eu m-aș retrage."

Bun. Trecând peste faptul că 7,4 milioane au votat DA dar și aproape 1 milion NU, aș putea cu greu, e adevărat, să fiu de acord cu domnul Antonescu dacă acum situația ar fi fost perfectă, lumea s-ar fi dus să culeagă floricele pe câmpii, politicienii s-ar fi respectat măcar, toate legile și instituțiile ar fi fost respectate și dacă subiectul ar fi fost închis. Case closed- cum spunea Șoric. Dar cum de s-a întâmplat că nu e deloc închis? A scârțâit ceva. O rotiță, două au sărit. Și perfectul s-a transformat în catastrofal.

Ei bine, aici a fost iluzia și buba. Raționamentul în care crede în continuare Antonescu s-a făcut praf atunci când a dat peste reguli, decizii, instituții, Constituție. Multe le-a schimbat, dar numai una i-a întors tot planul împotriva lui.

Monitorul Oficial nu poate fi controlat- să-l luăm la Guvern, să decidem noi ce e în vigoare și ce nu. Când vrem noi.
Avocatul Poporului să-l schimbăm pentru că e singurul care poate ataca ordonanțele. A fost schimbat. Punem unul de-al nostru.
Șefii Camerelor îi putem schimba, Curtea Constituțională o putem lăsa fără atribuții. Toate acestea au mers șnur, perfect. Putem merge și la Bruxelles încâlcând flagrant o decizie a Curții. Și ce dacă? Putem abuza oricât. Putem suspenda și un Președinte al României care n-a săvârșit nicio "faptă gravă" cu încălcarea Constituției. Putem pentru că avem majoritate controlabilă în Parlament.

Tăvălugul, desantul abuziv a fost oprit extern. Prin reacții vehemente. Nu numai oficiale. Iar iluzia planului și raționamentului perfect s-a oprit chiar în teoria "putem face orice pentru că avem Putere". Validarea referendumului cu 50%+1 din listele electorale - decizia CCR a trebuit să fie aplicată pentru că, altfel, izolarea României devenea oficială. Și nimeni nu și-a putut asuma așa ceva.

Așadar, planul perfect în care mai crede încă Antonescu s-a bazat exclusiv pe puterea exercitată și controlată prin Guvern și Parlament și prin capacitarea votului din alegerile locale. Regulile, deciziile, instituțiile n-au contat. De România în UE, România în NATO- au uitat cu totul. Altminteri, totul ar fi fost acum de necontestat.

Din cauza iluziei planului perfect, România se află zilele acestea în cea mai proastă situație posibilă. Cu o suspiciune, neîncredere teribilă pe plan internațional, cu Vocea Rusiei care ne pune câte o partitură în fiecare dimineață, cu 7,4 milioane de oameni aduși la vot degeaba, cu vreo alte 8-10 milioane care sunt sictiriți de tot, cu cel mai costisitor sondaj de opinie din istorie - care a recunoscut doar că președintele nu mai are susținerea pe care o avea, cu o societate profund divizată și polarizată - pe care domnul Antonescu nu o recunoaște nici acum și cu o coabitare pe care USL nu vrea s-o accepte.
Deci...ce s-a rezolvat?

În plus, printr-o greșeală politică de clasa I, același Antonescu, de bună voie și nesilit de nimeni, ca la poker (nu prea am expertiză în domeniu), și-a pus întreaga carieră în joc. Dacă mai e cineva care n-a înțeles, care n-a priceput până acum, asta numesc eu iresponsabilitate și prostie în cantitate brută. Și mărturisesc faptul că am sesizat-o din 2009, de când după primul tur al prezidențialelor, Antonescu i-a pus în 5 minute toate voturile în brațe lui Geoană. Dar dacă sunt 0,01% posibilități ca Geoană să piardă? Nu s-a întrebat. A jucat totul. Ori, ori. Atunci ca și acum. Și a pierdut.

Un politician care nu ia în calcul absolut totul, toate variantele, toate posibilitățile, care nu e calculat, care nu are strategie, care e într-o perpetuă disperare după putere sau pentru vreo funcție mai importantă sau măcar ceva, acolo, care nu are întotdeauna un exit plan - nu poate conta, nu poate fi redutabil. Nu poate avea succes. Nu poate fi niciodată un om politic învingător, unul veritabil, cu greutate, de luat în seamă. Tipul ăsta de politician se aruncă peste bord când ajunge pe uscat, când nu e niciun perciol, când nu te aștepți.

Te întrebi: ce s-a întâmplat? Răspunsul: Nimic. Crin tocmai s-a aruncat de pe vapor.

Antonescu și-a pus onoarea pe masă dacă referendumul va fi invalidat. Și-a dat singur în cap când nu cred că l-a rugat și chiar nu visa absolut nimeni. A ridicat miza la maximum posibil. S-a poziționat personal, conștient și cu insistență într-un scenariu imperfect în care nu era vorba deloc despre el.  A făcut-o pentru că pur și simplu așa gândește, pentru că nu mai are deloc răbdare, pentru că, prin orice mijloace, vrea să apară să vorbească, culmea, chiar din Holul de Onoare din Palatul Cotroceni.
Acum oare ce va alege? Un candidat al USL la Președinție, în 2014,  fără pic de onoare și profund atacabil când vine vorba de valori, angajamente și promisiuni sau un USL fără prezidențiabil și un PNL fără lider? Greu, dar fix asta înseamnă să te arunci din avionul politicii, de la 10.000 de metri,  fără parașută doar în semn de bravadă și disperare, în goana de a te confrunta numai tu cu președintele Băsescu. Asta pe Crin Antonescu nu l-a ridicat- așa cum probabil s-a așteptat, ci l-a făcut praf.

Știți, e ca-n desenele animate, când vânătorul grăsun sau Coyote îl aleargă, și-l tot aleargă pe Bugs Bunny și sfârșesc croind în mare viteză gropi ce le desenează trupul în pământ. Sau fix când trag după el, le explodează bomba atârnată de picior.

Numai că aici nu-i animație, e măreția realității, inteligenței și profunzimii scenei politice românești- respectiv USL.

Și cred că e groaznic, mai ales când ți-o faci tu singur. Tu, doar tu, cu mâna ta.