Deschis, în apărarea lui Ucu Rus

Când, în România, creierele iau foc și nu mai raționează, eu întotdeauna voi scrie ce cred și știu că este adevărat. Nu pun oameni politici pe piedestal, nu mă închin la ei, nu am afaceri, nu mi-am ridicat case, nu gândesc organic sau în funcție de interese, însă m-am intersectat, numai prin natura meseriei, cu mulți politicieni și foarte puțini bărbați politici. Iar Ioan Rus, fie că are curajul cineva s-o recunoască public, fie că nu, este și va rămâne întotdeauna un bărbat politic social-democrat ardelean. Ăsta este el, ăsta este crezul lui.

Îl cunosc de mulți ani, l-am văzut în multe situații. Unele extreme, altele foarte importante politic. Și sunt certitudini. Ioan Rus poate pune președinți în PSD, poate fi omul de bază și de probitate al lui Adrian Năstase, poate debarca un cuplu - acum 7 ani de neînvins- Ion Iliescu- Adrian Năstase, poate conduce fără reproș cel mai greu minister al țării- Internele, se poate lupta și pentru scoaterea vizelor pentru români, dar niciodată nu va da mâna cu pușcăriabilii și iresponsabilii. Niciodată nu va face mizerii. Nu, pentru că pur și simplu nu este în firea acestui om.

Prea mulți dintre cei care îl cunosc și ei pe Ioan Rus, știu că nu mă vor putea niciodată contrazice, oricât de înflăcărată le-ar fi acum mintea. Am scris-o și am spus-o de la bun început- Ioan Rus la Interne a fost cea mai bună alegere a premierului Ponta, a fost garanția oficială a legalității, a corectitudinii și seriozității. Plecarea lui, acum, este cea mai mare pierdere. Nu știu dacă conștientizează asta cineva. Dar între alb și negru, între un om care gândește și un om care e irațional, între lege și cătușe, între Ioan Rus și Liviu Dragnea sau Cătălin Voicu- eu întotdeauna voi alege albul. Adică pe Ucu Rus.

Ca orice bărbat politic are și el micile lui defecte. Pentru că este un om care crede, uneori, este naiv. În plus, abandonează. Și asta tot pentru că el chiar crede. Când n-o mai face, s-a terminat. Când n-a mai crezut în Năstase, a făcut-o imediat, când n-a mai crezut deloc în Geoană, a făcut-o în secunda doi. Acum, a făcut-o a treia oară. Foarte probabil, la momentul potrivit.

Poate o să vă întrebați - așa, și dacă a plecat Rus- ce mare nenorocire? Fără niciun patetism, eu vă spun că este. Când pleacă Rus, lucrurile se schimbă- mai devreme sau mai târziu. Ce a pierdut PSD? Pur și simplu, cea mai mare garanție a corectiudinii și încrederii într-un partid profund nereformat. A pierdut, din nou, legătura cu Transilvania pe care nu reușește să și-o restabilească de vreo 10 ani. Acum, Banatul, Transilvania n-au ieșit la vot. Dar Banatul și Transilvania au lăsat din brațe și PDL la locale. În Banat și Transilvania creierele nu sunt încinse, oamenii ăia cred în politicieni care mișcă lucruri, vor autostrăzi, planuri regionale. Rus a adus acolo Mercedes. Nu trebuie pus la zid pentru asta. Mulți, s-o recunoaștem deschis: n-au făcut nimic.

E departe de mine gândul de a-l condamna pe Ioan Rus că a demisionat. Poate că a fost decizia cea mai bună, numai și numai el știe. Sunt însă total de acord cu el: "În politică, bărbații au calea lor". În asemenea momente, fetele chiar trebuie să stea acasă pentru că se vede de la o poștă că nu fac față...deloc.

Și mai cred ceva.
Poate că timpul îmi va da dreptate, poate că nu, dar povestea lui Ioan Rus nu cred că se va sfârși acum. E o vorbă - orice șut în fund e un pas înainte sau, mă rog, orice sfârșit e un nou început. La fel și cu Ucu Rus- bărbatul politic social- democrat despre care nimeni nu poate spune că nu are crezuri, că e murdar sau că este compromis.

P.S. Pentru că sunt mulți oameni care vorbesc despre cazul Năstase, eu vă spun doar atât: a salva viața unui om fără a încălca nicio lege, cred că este lăudabil. Ați face-o și voi. Ce s-a întâmplat după aceea în cazul Năstase, e altă poveste.