GRUPAREA MONACO. Lista completă.

Pentru că nimeni nu vorbește/scrie în mod deschis despre această exclusivistă grupare afaceristo - politică ce există de câțiva ani, pentru că de mai mult timp intenționam să scriu despre această grupare, pentru că mulți mi-au dat dreptate, pentru că unii s-au amărât că am nominalizat pe unul și nu și pe celălalt, vă prezint întreaga listă. Pentru cei care nu mă cunosc, precizez că nu am treabă cu niciunul din acești oameni. Sunt ziarist. Așa cum am scris despre Voicu, așa pot scrie și despre Gruparea Monaco. 

Dragoș Dobrescu: 130-150 de milioane de euro. Imobiliare. Casă de vacanță  în Monaco. Pasiune: vânătoarea. Personaj extrem de retras. Unul din liderii “Grupării Monaco” și suspectul principal în cazul dispariției lui Codruț Marta.

Radu Dimofte: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, construcții. Reședință: Monaco, 7 Av. Princesse Grace, Houston Palace, Monte Carlo 98.000. Pasiune: vânătoarea. 

Gabriel “Puiu”  Popoviciu: 53 de ani. 400-420 de milioane de euro. Imobiliare, hoteluri, restaurante. Băneasa Investment. Reședință: Monaco, Houston Palace. Vecin cu Radu Dimofte. Prieten cu Adriean Videanu. Naș de cununie al lui Ionuț Costea( președinte Eximbank, cumnat al lui Mircea Geoană).

Gheorghe “Bebe” Ionescu: 54 de ani. Avere : nu a fost evaluată. Fost director general FPS, fost director în compania Sidex International Ltd,  asociat- prin intermediul soției cu Adriean Videanu,  numit în consilii de administrație la Petrom, Eximbank, BCR de către ministerul Economiei. Casă în Monaco.

Radu Budeanu: 22 milioane de euro. Patron CanCan Media. Tabloide. Un cunoscător al Principatului Monaco.

Adriean Videanu: 50 de ani. Om de afaceri, fost ministru de stat pentru coordonarea activităților în domeniul economic, fost Primar al Bucureștiului, fost ministru al Economiei, lider PDL. Apropiat de Gheorghe “Bebe” Ionescu și Gabriel “Puiu”  Popoviciu. Cu primul, partener de table și de împrumuturi. Un vizitator des al Principatului Monaco.

Raul Doicescu: 63 de ani. 22 -30 de  milioane de euro. Bog’Art. Construcții. Un vizitator des al Principatului Monaco. Prieten cu Adriean Videanu și Gheorghe “Bebe” Ionescu.

Rareș Manescu: 43 de ani. Vicepreședinte PNL. Apropiat al lui Dragoș Dobrescu. Dese întâlniri la Monaco.

Sorin Blejnar: Avere neevaluată. De profesie, bugetar. Fost șef al ANAF. Un fin cunoscător al Principatului Monaco. Subaltern și mână dreaptă: Codruț Marta.  Prieteni și parteneri: foarte mulți din Gruparea Monaco.

Codruț Marta.  Declarație de avere: peste 1 milion de euro. Afacerist, fost șef de cabinet al lui Sorin Blejnar. Prieten cu Dragoș Dobrescu, Radu Dimofte, Elan Schwartzenberg, Ion Țiriac și alți membri ai Grupării Monaco. Apartament în Monaco. Pasiune: vânătoarea, doamnele și băutura. De zece zile, DISPĂRUT. DAT ÎN URMĂRIRE INTERNAȚIONALĂ.

Frații Bogdan și Constantin Buzăianu. Bogdan Buzăianu: 90-100 de milioane de euro. Trader. Cel mai deștept băiat din energie. Fondator al Energy Holding. Bănuit a fi și în spatele Alpiq RomEnergie și Alpiq RomIndustries. Casă de vacanță: în Monaco și Elveția. De ziua lui, a chemat U2 să-i cânte, în Monte Carlo, pentru  650.000 de euro.

Elan Schwartzenberg :45 de ani. 50 de milioane de euro. Domenii: media, imobiliare, publicitate, firme off-shore. Patron Realitatea TV. Prieten cu Codruț Marta, Sorin Blejnar și mai mulți membri ai Grupării Monaco.

Ion Țiriac: 73 de ani. 1 miliard de euro. Domenii: auto, imobiliare, banking, asigurări. Casă de vacanță: Monaco. Pasiune: vânătoarea. Partener de vânătoare cu Elan Schwartzenberg, Codruț Marta, primarul Monte Carlo, Georges Marsan.

Dan Petrescu: 1 miliard de euro. Asociat în afacerile familiei Țiriac: Unicredit Țiriac  Bank, holdingul Rocar, plasamente imobiliare. Bun prieten cu Adrian Sârbu și cu alți moguli. Rezident Monte Carlo, Av. Princesse Grace, Columbia Palace. Personaj discret, nu există fotografii cu el.

Nicolae Dumitru, zis Nicu Niro: 47 de ani, țigan. 40 de milioane euro. 15 firme.  Dragonul Roșu, Complexul Europa, Grand Hotel du Boulevard,, Niro Impex 93, Niro 95 Impex, Micro Prod, Central Residencial Park, Servinvest 95, Niro Comercial, Isoconstruct, Yins International Trading Group, Overland Guard, Flora International, Cafeneaua Veche, Zona Balcanilor. Prieten cu Dan Andronic și Dorin Cocoș. Casă de vacanță: Avenue de la Madone, Monaco.

Dan Fisher: 350 de milioane de euro. Imobiliare, turism, off-shore. Apropiat al multor guvernări de după 1989. Rezident Monaco. Prieten cu Ion Țiriac, văzut în Principat în compania lui Sorin Roșca Stănescu, Cătălin Hanagea, Dorin Marian, Alexandru Bittner.

Cristian Burci: 47 de ani. 300 de milioane de euro. Controlează grupul International Railway Systems, Astra  Vagoane Arad, Meva Turnu Severin, Romvag Caracal, Servtrans, Cupon Pro. Rezident Monaco.

Carmen Adamescu: Soția lui Dan Grigore Adamescu. Avere familia Adamescu: 1 miliard de euro. Dan Grigore Adamescu, 64 de ani, om de afaceri, deține:  Asta Asigurări, Unirea Shopping Center, Topex, Medien Holding ( trustul care deține România Liberă), acțiuni la Baumeister, Mega Construct (energie), City Business Center, Modern Business Center, Rex Internațional, Pullman, Mega Vision. Apartament Av. Princesse Grace, Columbia Palace, Monaco.

Cătălin Voloşeniuc:  Fiul ultimului director al Bancorex, Vasile Voloșeniuc. Un tradițional client al Principatului Monaco, în compania lui Cristian Burci și Dan Fisher.

Bobby Păunescu: 220 de milioane de euro. Regizor și scenarist. Hoteluri, media, proiecte rezidențiale. Un client al Principatului Monaco. Surprins de paparazzi la întâlniri cu Elan Schwartzenberg și Codruț Marta.

O parte din acești oameni sunt prieteni cu actualul suveran al Principatului Monaco, Prințul Albert al II-lea de Monaco.

Masacrul

Trebuie să aveți nervi foarte tari ca să vizionați cam tot ce a apărut filmat din Al Houla. Cuvinte nu s-au inventat pentru a descrie așa ceva. Astăzi, o acțiune diplomatică în forță a făcut ca 11 state să expulzeze diplomații sirieni de pe teritoriile lor. Însă efectul asupra lui Assad va fi zero. Dar, e adevărat, e începutul formării unei mase critice. SUA respinge, deocamdată, posibilitatea unei intevenții militare în timp ce Franța, prin proaspătul Hollande, se aruncă în spirala amenințărilor iar Lavrov vorbește, într-o comparație nefericită și incredibilă, de "disco party". Voci pe CNN au trecut de Assad și îl condamnă public pe Putin. Intervenția e absolut justificată dacă urmărești zilnic ce se întâmplă în Siria. Până acum, masacrul a înghițit cel puțin 13.000 de vieți. În același timp, Siria nu e nici Libia, nici Irak, nici Afganistan și nici măcar Serbia. Siria e cu totul altceva.
Eu sper ca atunci când ministrul de Externe Marga se întoarce din Israel să-l convoace la MAE pe ambasadorul sirian la București. Ambasadorul este socrul vărului primar al lui Bashar al Assad. Astăzi a fost chemat doar însărcinatul cu afaceri care a discutat cu secretarul de stat Dan Petre.

Marta - Monaco. Prima, pe dreapta.

Știrea sună așa:

Sorin Blejnar și Elan Schwartzenberg au fost audiaţi de procurorii Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu dispariţia lui Codruţ Marta, fostul şef de cabinet al lui Blejnar. Soția lui Marta a anunțat dispariția lui vineri, 25 mai, deși soțul său a dispărut de pe 21.

În plus, procurorii ar investiga și o întreagă rețea formată din oameni de afaceri care ar fi scos din țară zeci de milioane de euro, provenite din rambursări de TVA, prin firme special înființate. În rețea ar apărea pe lângă Blejnar, Marta, Schwartzenberg și celebrul libanez Said Baaklini.

În primul rând, mie, ca jurnalist, prima parte a știrii mi se pare ciudată rău. Adică din peisaj mai lipsea Corrado Cattani și muzica din La Piovra. În general, eu sunt Toma  Necredinciosul. Ca atare, eu nu cred că numitul Alexandru Corduț Marta a dispărut pur și simplu. Cred că e viu, nevătămat, bine merci și poate că și râde de noi. Pentru că pur și simplu Marta  nu e un om care să se facă singur invizibil.

Alexandru Codruț Marta este un om cu o avere considerabilă. De profesie este om de afaceri, din greșeală a fost și bugetar. Din slăbiciune, era poate cel mai apropiat om de Sorin Blejnar. Un fin cunoscător al Principatului Monaco, al cărui rezident se zvonește că ar fi devenit, Alexandru Codruț Marta, este originar din Săvârșin, Arad. Vecin cu Blejnar și cu Nicolae Ioțcu - prietenul din CJ al lui Gheorghe Falcă.

Pe Marta Cordut Alexandru trebuie să-l știe și Gheorghe Seculici. Demult. Din 2001 cel puțin. Pentru că altfel nu-mi imaginez cum, acum 11 ani, onor domnul Seculici îi dă lui fix lui Marta o locuință din fondul de stat. Vedeți aici repartiția cu domnul Marta ca și prioritatea lui Seculici nr.721. Trebuie spus că domnul Seculici, între timp, a devenit ministru și socru al primarului din Arad, Gheorghe Falcă. De ceva timp însă, domnii Seculici și Falcă s-ar fi certat. Falcă a rămas cu Ioțcu iar Seculici cu fiica sa. Și cu președinția PDL a Aradului.

Mă rog, numele domnului Marta, căci de la dânsul pornisem, a apărut invocat acum câteva luni și în scandalul de la Arad, când niște procurori s-au dus să ia niște hârtii importante de la Primăria lui Falcă. Atunci vizată ar fi fost chiar gruparea Falcă-Ioțcu- Marta. Iar despre Marta s-a zvonit că a plecat din țară încă de pe atunci…Marta, cercetat fiind în mai multe dosare penale, fost coleg de Gardă Financiară cu bravul lui șef, Sorin Blejnar- ambii promovați de Gheorghe Seculici la centru.

Acum doi ani, în ianuarie, la Balc,Ion Țiriac a organizat, ca de obicei, vestita vănătoare. De atunci m-am întrebat: oare ce caută tocmai numitul amărât bugetar afacerist Marta la celebra vânătoare? Pentru că a fost și el acolo. Bun, să zicem că e vânător. Dar lângă el erau numai unul și unul: primarul orașului Monte Carlo, Georges Marsan, oameni de afaceri influenți în Europa, manageri de bănci, celebrități, Ion Țiriac. Și bineînțeles, Elan Schwartzenberg. Presupun doar că Blejnar nu știe să tragă cu pușca…Însă numitorul comn al acestor oameni este mereu același. Și se traduce prin bani mulți, averi considerabile, influență, afaceri și, of course, Monte Carlo - Principatul Monaco.

Despre Marta s-a scris mult, numele lui a apărut public în diverse interceptări în strânsă legătură cu Blejnar și cu oameni de afaceri săltați de procurori. Însă despre Gruparea Monaco nimeni nu scrie nimic, ceea ce mi se pare, din nou, suspect.  Așa că m-am gândit să-i enumăr eu. Din el se spune că ar face parte numiții: Bogdan Buzăianu, Nicu Niro, Cristian Burci, Cătălin Volşeniuc (fiul ultimului director al Bancorex), Elan Schwartzenberg , Puiu Popoviciu, Dan Fisher,  Ion Țiriac,  Dan Petrescu (cumnatul lui Ion Ţiriac), Carmen Adamescu, soția lui Dan Grigore Adamescu,  Sorin Roșca Stănescu și mulți, mulți alții.

Dacă căutați cumva poze cu dispărutul Marta, o să găsiți foarte, foarte puține. Una e cu el, cu Elan Schwartzenberg și cu Bobby Păunescu de la o întâlnire din București. Și culmea coincidenței: toți oamenii sunt fani Monaco. Mă întreb oare cum de s-au aliniat toate planetele de i-au adus chiar pe toți oamenii ăștia la o masă ?!

În fine, închid cu domnul Blejnar pe care nu-l voi uita niciodată când, acum câteva luni, s-a declarat profund îngrijorat de evaziunea fiscală din Marea Britanie. Am râs atunci, râd și acum, când îmi amintesc seninătatea cu care a făcut-o. De ce nu zice nimic și despre Monaco? – m-am întrebat. Că doar Riviera Franceză o cunoaște mai bine, deh. Răspunsul corect e următorul: în Monaco nu se face evaziune - doar e paradis fiscal. Monaco e tabu. Pe acolo doar se plimbă, se întâlnesc, stau și dispar pur și simplu oameni. Un exemplu mic și proaspăt: Alexandru Codruț Marta.

De la eroism, la înaltă trădare...

Nu e decât un pas. Depinde doar pe ce teritoriu te afli. În Ianuarie 2012, Secretarul de Stat american al Apărării, Leon  Panetta, fost șef al CIA, ieșea în mod public și spunea că doctorul pakistanez care a ajutat Agenția să-l identifice și, finalmente, să-l prindă pe Osama bin Laden trebuie eliberat. Iar pakistanezii ce fac? Îl judecă, codamnă ieri la 33 de ani de închisoare pentru înaltă trădare și îl încarcerează.

Ce a făcut doctorul, pe scurt:  Shakeel Afridi a organizat o falsă campanie de vaccinare împotriva hepatitei în Abbottabad. Ținta era recoltarea de probe de sânge/ ADN de la copiii lui bin Laden. Probele ar fi trebuit comparate cu cea obținută de la sora teroristului și astfel, identificat chiar el. Nu-mi dau seama exact dacă ar fi reușit chiar toate acestea. Însă, nu asta este problema. Doctorului i-a eșuat misiunea, n-a reușit să strângă probe. Dar a reușit altceva. Să obțină un număr de telefon al omului de încredere al lui bin Laden, celebrul Ahmed ak Kuwaiti, fapt care a reușit identificarea până la urmă a lui bin Laden.

La câteva săptămâni după capturarea lui bin Laden, doctorul a fost arestat, judecat de un tribunal tribal și acum condamnat la 33 de ani de închisoare. Prin acțiunile sale, ar fi trădat interesele statului Pakistan. Care interese? Nici măcar nu mai e o întrebare retorică, e deja o evidență.

Oficial, Pakistantul e ferm angajat în lupta împotriva terorismului. Tot oficial, cu câteva zile înainte de capturarea lui Osama bin Laden, premierul pakistanez declara în mod ferm și public faptul că Osama, cu siguranță, nu este pe teritoriul lor. După câteva zile, într-o operațiune militară extrem de riscantă pe un teritoriu străin, un comando Navy Seals îl capturează și ucid pe bin Laden. La o aruncătură de băț de o unitate militară pakistaneză. Autoritățile pakistaneze, culmea, protestează ulterior. Apoi, îl prind pe doctor.

Acum câteva zile, la Summitul de la Chicago, președintele pakistanez a cerut o întâlnire cu omologul său american, Barack Obama. Obama a refuzat întâlnirea. Apoi a venit sentința: 33 de ani de închisoare.

Deci care terorism? Și cine îl susține în mod real?

P.S. Poate într-o zi, când voi avea timp, voi scrie despre intervențiile militare susținute de Tony Blair. Este extrem de interesant cum poate gândi un om, într-o asemenea funcție, pus în situații extrem de complicate și diferite. Citindu-l, mă gândeam cum ar fi acționat în cazul Siriei, dacă ar fi acționat. Un răspuns sincer probabil că nu-l vom afla niciodată.

Nimic nu e ireversibil

Cred că teza aceasta cel mai bine a susținut-o astăzi halucinantul domn Constantin Adrian Balaban Grăjdan. Noul șef al Inspectoratului de Stat în Construcții.

Vorbim despre dosarul Adrian Năstase. Cel mai periculos dosar pentru fostul premier- 2 ani de închisoare cu executare, în primă instanță. Un dosar- odisee, cu amânări ce par infinite până la o foarte probabilă prescripție.

Și mai analizăm despre o temă interesantă. Posibilele prejudicii aduse statului român, instituțiilor, cetățeanului. Privite în oglindă. Unul mare - posibil prejudiciu- care n-a interesat luni bune pe nimeni și unul mai mic, dar care în câteva zile a interesat și bulversat pe toată lumea, într-o grabă suspectă.

La ce mă refer… Acum câteva luni, OMV a anunțat oficial că dă în judecată statul român. La Paris. De la nivel oficial am înțeles că până acum statul român nu-și angajase, înspre reprezentare, niciun avocat. Zilele acestea însă a venit citația. Așadar, începe procesul. De ce nu-și angajase statul un amărât de avocat? Poate pentru că procesul n-a dat fiori nimănui iar prejudiciat serios ar fi fost statul și indirect românul, nu? Așa că pe cine interesează?! Și, vorba aceea, între atâtea schimbări, vorbim despre un proces cu OMV total neinteresant. N-a îngrijorat pe nimeni.

În alt plan, vorbim despre un prejudiciu constatat adus instituției numită Inspectoratul de Stat în Construcții, deci statului amărât, de 1,5 milioane de euro în dosarul Trofeul Calității. Aici, într-un mod cu totul uluitor, povestea se schimbă. Prima grijă a proaspătului înscăunat șef de instituție pare să fi fost nu amenajarea biroului, schimbarea jaluzelelor, ci retragerea Inspectoratului pe care onor îl conduce din dosarul lui Adrian Năstase. Așadar, statul pe care-l reprezintă domnul Grăjdan e foarte interesat de particularul Năstase. Pur și simplu. Inspectoratul de Stat în Construcții renunță la calitatea de parte civilă în Trofeul Calității. Și prejudiciul/ paguba de 1,5 milioane de euro? Ce prejudiciu… Prejudiciul nu există.

Explicațiile domnului Grăjdan sunt bomboana de pe colivă. El spune așa. Vă avertizez că trebuie să vă concentrați bine.

1.     Conștiința l-a obligat să-și retragă instituția din proces. “Conștiința față de fosta șefă”. Care fosta șefă? Domnul colonel pensionar de lux Grăjdan parcă, în trecut, era omul lui Vanghelie, Geoană & compania. Nu știu sigur dacă despre celebra jupână a construcțiilor vorbește, madam Irina Jianu. Dar nu m-ar mira, desigur..

Dar de ce îl mai doare conștiința pe domnul Grăjdan de și-a retras instituția din proces? E interesant..

2.     Pentru că se împlinesc 150 de ani de când Alexandru Ioan Cuza a înființat această structură care a contribuit de-a lungul timpului la păstrarea monumentelor istorice de pe tot cuprinsul țării.

Reacția ar fi…știu: wtf? Dar stați că nu s-a terminat...Domnul Grăjdan mai spune așa:

3.     „Atunci (n.m. în 2008), eu am fost unealta pentru că eu am dus documentele la DNA care l-au incriminat pe domnul Năstase. Acum, am trimis din proprie inițiativă adresa la Înalta Curte pentru că trebuia să-mi repar cumva greșeala de atunci. Nu m-a pus nimeni. Am făcut-o din propria inițiativă. În 2008, eram directorul Direcției Legislație când toate aceste documente din Trofeul Calității au fost autentificate de mine și predate la DNA”.

Pauză de respiro...

4.      “Am convingerea că nu a existat niciun prejudiciu. În prima adresă trimisă la DNA, în 2008, am precizat că ISC nu a determinat vreun prejudiciu. În opinia mea, au fost ignorate”.

Așadar, domnul Grăjdan are mai multe probleme deduc. De logică. Asta ca să fiu foarte elegantă.

În primul rând, Alexandru Ioan Cuza și „conștiința față de fosta șefă” sunt două teze care se exclud pe vecie. Nici alăturate nu merg. Prima cred că se răsucește în mormânt când aude cealaltă.

În al doilea rând, domnul Grăjdan recunoaște senin că a fost “o unealtă”, depunând niște documente la DNA care-l învinovățeau pe Năstase. El însuși doar a autentificat documentele. Dar dacă prejudiciul constatat de el era zero, de ce-l incriminau documentele pe Năstase?  De ce s-a simțit unealtă domnul colonel Grăjdan?  De ce Inspectoratul s-a mai constituit parte civilă în dosar? De ce domn’ colonel nu a contestat prejudiciul constatat de procurori? De ce a tăcut și în 2008 și în 2009?  Și de ce, în doar patru zile de la instalare, domnul colonel a decis brusc să-și salveze și conștiința, și instituția, și fostul mare șef?

Ei bine, asta e, cel puțin, o problemă de conștiință, dacă nu una mai mare.

Cât despre prejudiciul de 1,5 milioane de euro – stabilit de procurori și de foștii șefi ai ISC- înțeleg că, de fapt, nu există. Dacă nu există, e o problemă a procurorilor, a foștilor șefi ai ISC, a domnului Grăjdan însuși- care a autentificat, depus, nu a contestat incriminarea lui Năstase. Dacă există, e o problemă a lui Năstase care trebuie să plătească și a lui Grăjdan care a mințit și a depus, mai nou, documente false. Oricum, pe undeva tot e o problemă penală.

Dar dacă paguba nu există, așa cum spune domnul Grăjdan, și Inspectoratul se retrage din dosar, mă întreb: ce sens mai are menținerea condamnării? De ce atâta celeritate dacă demersul domnului Grăjdan n-ar putea avea un efect important? 

Cred că asta este poate, în fapt, cea mai mare problemă.

Detalii

1. Nu-mi dau seama dacă sunt ultima de pe pământ care a aflat dar, în această seară, am descoperit că Marius Tucă și-a făcut un site. Așadar, am revăzut cu multă plăcere, emisiuni impresionante. Găsiți oameni cu care Marius Tucă a vorbit iar oamenii aceia acum nu mai sunt, găsiți oameni care s-au transformat în mod spectaculos, găsiți oameni care s-au retras, găsiți de toate: patimă, polemici, idei și credințe. Recunosc, am revăzut și toate emisiunile cu președintele Băsescu. Cea mai spectaculoasă e cea de acum 10 ani. În care e alături de Octavian Paler și Cozmin Gușă.

2. Ca să fie clar și să nu existe nicio dilemă: acest blog, atât timp cât va funcționa, nu va susține niciodată niciun candidat în niciun tip de alegeri. Nu mă interesează publicitatea electorală și niciun astfel de tip de mesaj. Este un blog de opinie, rareori de informație. Nu susțin pe nimeni.

3. Cei de la riseproject au mers pe firul lui Rami Makhlouf și au scris despre clanul lui Bashar al Assad. Interesant materialul.

România a blocat banii de la București ai vărului președintelui sirian, Bashar al Assad

Pentru că citesc des Monitorul Oficial, un ordin de vicepremier și de ministru al Finanțelor Publice mi-a atras atenția. El este semnat pe 10 Mai 2012 de către Florin Georgescu și a fost publicat ieri, 14 Mai 2012, în M.O. nr.325. Sună chiar așa:

“Ordin privind blocarea fondurilor deținute de cetățeanul sirian Rami Makhlouf

Având în vedere măsurile restrictive impuse Siriei,

Art.1 – Se dispune blocarea fondurilor deținute de cetățeanul sirian Rami Makhlouf, născut la 10 iulie 1969, la Damasc, Siria, pașaport nr. 000098044, în contul RO33BRDE410SV51666204100 EUR deschis în anul 2005, la BRD Groupe Societe Generale- SA- BRD Grup Academiei, CUI 361579, cu sediul în municipiul București, bd. Ion Mihalache, nr.1-7, sector 1”

Însă Makhlouf nu este oricine. Se spune despre el că este cel mai bogat, puternic și corupt om din Siria. În plus, este vărul președintelui sirian, Bashar al Assad.

Personaj foarte apropiat șefului statului sirian, se spune despre Makhlouf că nimic nu se leagă și se dezleagă fără el în materie de afaceri siriene. Din 1990 și până acum și le-a extins și a traversat cu ele toate continentele în lung și-n lat. În 1990, a acaparat tot ce-a putut din privatizări. În Iulie 2000, când Bashar al Assad a ajuns la putere, mulți sperau în retragerea lui Makhlouf, dar bineînțeles că s-au înșelat. 

Financial Times îl indică pe Makhlouf drept deținătorul controlului pe 60% din economia siriană- telecomunicații, petrol, gaze naturale, construcții, media, bănci, duty- free, media, imobiliare, produse de lux, restaurante, retail, companii aeriene, turism. El este și patronul Syriatel.

Afacerile nu i s-ar fi putut dezvolta atât fără acceptul și susținerea evidentă a președintelui Bashar al Assad, spun mulți. De altfel, mătușa lui Makhlouf, Anisa, este fosta Primă  Doamnă a Siriei. Mai précis, soția fostului președinte sirian, Hafez al Assad, tatăl lui Bashar.

6 miliarde de dolari- atât era estimată averea personală a lui Makhlouf acum trei ani. El este și deținătorul monopolului asupra importului de tabac în Siria. Și asta nu este tot.

Printre multe altele, Makhlouf este foarte apropiat și de sora cea mare a președintelui Bashar, Bushra. Și, implicit, de soțul ei Assef Shawkat. Iar despre Shawkat sunt multe de scris. Poate chiar necesită o postare specială. Temut cumnat al președintelui, fost șef al serviciilor secrete militare siriene, actual ministru adjunct al Apărării –s-a spus despre el că ar fi adevăratul protector din Siria al lui Omar Hayssam. Ca să înțelegeți despre cine este vorba, mai scriu că Shawkat este unul dintre cei cinci oficiali care ar fi trebuit inculpați pentru asasinarea fostului premier libanez, Rafiq Hariri. Numele lui a dispărut însă misterios din raportul procurorului mandatat de ONU. În Orient, Shawkat este genul de personaj pe care se fundamentează regimuri și “grație lui” altele dispar doar prin asasinat.

Dar să ne întoarcem la Makhlouf. În 2008, Trezoreria Statelor Unite îl descria drept principalul beneficiar și generator al corupției din Siria: “Makhlouf  a manipulat sistemul judiciar sirian  și a folosit oficiali din serviciile siriene să-și intimideze competitorii pe linie de afaceri”. În 2011, Uniunea Europeană a impus sancțiuni împotriva lui.

Maklouf a susținut regimul Assad și violența împotriva demnonstranților. Protestatarii îl văd acum drept simbolul corupției. Evident, după președintele Bashar al Assad- bănuit că înainte de a deveni președinte, se ocupa chiar de perfectarea afacerilor vărului său. De altfel, cablogramele Wikileaks îl descriu pe Rami Makhlouf -  cel mai puternic și de temut finanțator al regimului Assad. Acum câțiva ani un membru al Parlamentului care îl critica a ajuns la închisoare din cauza lui. Și nimeni, în Damasc, nu a uitat lecția. Activiștii Opoziției îl acuză și acum că finanțează mișcările pro- Assad din țară și străinătate cu bani grei.

Tycoonul Makhlouf spune, evident, că nu are nicio legătură. Ba, mai mult, susține că s-a retras din afaceri. Însă nimeni nu-l crede. Pentru că toți știu câtă putere zace în spatele lui.

Ciudat este că exact în 2005- anul răpirii jurnaliștilor- Makhlouf și-a deschis un cont la București. Asta în condițiile în care, de mai bine de 10 ani, afacerile oricum îi tranzitau mai multe continente. Așa că stau și mă întreb: cu cine oare vorbea Rami Makhlouf   “afacereza” la București? Și în ce domenii- că nu era unul în care să nu fie implicat... 

Asta ar fi, cu adevărat, chiar foarte interesant de aflat...


P.S. Alte cablograme Wikileaks susțin că actualul ambasador al Republicii Arabe Siriene în România, Walid Othman este nimeni altul decât socrul lui Rami Makhlouf.

Revelații

Mărturisesc faptul că de vreo două zile o postare de pe blogul lui Adrian Năstase m-a pus pe gânduri.  Postarea, în integralitatea ei, sună chiar așa:

  "Zilele acestea am avut o revelație. În România, posturile cele mai dorite, în acest moment, sunt posturile de control. Am vorbit cu multă lume în aceste zile. Interesant mi s-a părut că cei (sic!) mai mulți dintre ei își doreau să lucreze, în viitor,  în posturi de control – la ANAF, la Garda Financiară, la control la Agricultură, la Corpul de Control al PM, la control economic la Poliție, la  control la serviciile de informații, la Garda de Mediu, la Calitatea în Construcții, la Controlul Vamal, la controlul medicamentelor, la Protecția Consumatorului, la RAR, la Poliția de Frontieră, la Cadastru etc.
Se pare că puțini vor să muncească, pur și simplu. Mulți vor să vadă cum muncesc alții. De ce oare?"

Chiar așa. Oare de ce?

Oare de ce, mă gândesc, Adrian Năstase s-a apucat să scrie aceste lucruri? Cu siguranță, informații are. Cât despre telefoane, în această perioadă, cred că a primit din plin.

Ce ne transmite, în esență, această mărturisire? Că sunt presiuni, că se dă o mare bătălie pentru aceste posturi, că profesioniștii n-au loc pentru că, în România, funcționează numai firul scurt.

Pe de altă parte, dacă "cele mai dorite posturi, în acest moment"  sunt cele de mai sus, înseamnă că ele vor fi eliberate de precedenții.  În locul lor, vor veni, evident, alții. Puși, cel mai probabil, pe aceleași criterii -  din moment ce nici Adrian Năstase n-a mai putut și…a scris.

Textul lui Adrian Năstase mai are și o altă tristă semnificație. Anume că, finalmente, în această țară, nimeni, niciodată, nu învață nimic. Nimic nu se schimbă, totul e reversibil. Mereu.

Exercițiul democratic e inutil, schimbarea puterii la fel, pentru că partidele- fie ele la Putere sau în Opoziție – sunt, după 22 de ani, profund nereformate. Mentalitățile politicienilor sunt aceleași. Ei, în mare parte, sunt aceiași. Și asta e grav, e trist și e periculos.

Un exemplu scurt: alegerile locale. În mare parte, foarte mulți primari în funcție și nu numai vor fi realeși.  Sunt atât de buni, e atât de frumoasă, utilată urbea dumneavoastră? Totul e perfect și chiar nimic nu trebuie schimbat? Cu siguranță, nu. “N-am pe cine să aleg. Pe ăsta măcar îl știu”, îți va răspunde electoratul. Uneori e șocant să vezi oameni controversați realeși, politicieni cu dosare penale sau luni bune pe la pușcărie- victorioși în al treilea, al patrulea  mandat.

Dar electoratul are întotdeauna dreptate. Chiar și atunci când știi că greșește. Totul e să-l înțelegi de ce face asta.  Și răspunsul e simplu: pentru că nimeni n-a reușit să-l convigă de faptul că altceva este, într-adevăr, mai bun.
Tony Blair, în memoriile lui, în esență, asta și spunea: "după 18 ani de Opoziție, de alegeri succesive pierdute, mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva rapid, ceva fundamental". Iar Tony Blair, cu îndârjire, a schimbat totul. De la succesiunea în partid, la lider, până la ideile programatice ale partidului. Apoi a câștigat. Tot succesiv.

Citindu-l pe Blair din '94 și pe Adrian Năstase din 2012, îmi dau seama cât de departe suntem cu toții. La noi, profesionistul, tehnicianul, omul nou - fie nu are loc, fie nu se bagă, fie nu rezistă. Pentru că tot ce contează e cu totul altceva: coteria de partid.

În naivitatea mea, am zile când mai sper că mentalitățile au evoluat, că lumea s-a schimbat, însă Adrian Năstase mi-a amintit că e, cu siguranță, aceeași.

Deși am avut mereu păreri diferite, e totuși corect și ceea ce spune el: nimeni nu vrea să muncească. Păi chiar, de ce oare? Poate pentru că niciun partid, nicio administrație, nicio guvernare n-a reușit să schimbe, prin sine, comportamente, mentalități și cutume? Poate pentru că lăcomia, arivismul și setea de putere au fost netratabile și s-au moștenit?  Poate pentru că nimeni n-a înțeles, ca Blair, că trebuie să schimbe ceva fundamental? Poate că asta-i drama. A politicianului român post-decembrist și, deopotrivă, a electoratului român.

P.S. Nu pot să nu remarc faptul că a treia ședință de judecată a recursului în dosarul “Trofeul Calității” s-a finalizat cu o nouă amânare. Adrian Năstase a fost, inițial, condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare iar acum avocații au depus peste 20 de cereri de amânare și excepții de neconstituționalitate la dosar. Astăzi, după ședință, Adrian Năstase a avut următoarea reacție : “Depinde ce vrem să facem... Vrem să facem dreptate sau să citim ce scrie Dan Tapalagă pe HotNews? La revedere!” Așadar, teoria sa, din perioada 2000-2004, a știrilor pozitive și negative încă stă în picioare. Și suntem în 2012. Cum spuneam, unele lucruri sunt netratabile și reversibile. Ca atare, nimic nu s-a schimbat. Oare de ce?!

Cătălin Voicu...fericit!

Aș fi vrut să scriu despre Marga, Putin, Mussolini și toată audierea, gen "noaptea minții" din comisile reunite de politică externă dar...oamenii de la Hotnews au fost mult mai pe fază. Nu l-au uitat pe "amicul meu"- Cătălin Voicu. E fericit. Uitați-vă pe lângă cine se gudură.

UPDATE. Corina Dumitrescu. 2012. România. Secția REAL(Ă).

Acuzațiile de astăzi.

1. Plagiat. Profesorul Octavian Manolache, în 2007, i-a dat în judecată pe soții Dumitrescu și le cere daune pentru că ar fi folosit informații din cărțile sale pe care, ulterior, și le-au atribuit.

2. Notar fără examen. Monica Macovei i-a acuzat pe soții Dumitrescu de faptul că au devenit notari fără examen.

3. Mentor acuzat de hărțuire. Momcilor Luburici, mentorul Corinei Dumitrescu, acuzat de o jurnalistă de hărțuire sexuală.

P.S. Interviul Corinei Dumitrescu, fracturi ale logicii:
- susține în continuare că a urmat un stagiu de formare la Stanford- Institutul Hoover. Dar Institutul Hoover susține, la rându-i, că nu susține cursuri.

- CV-ul e completat cu greșeli încă din 2008. Ea susține că e tehnoredactat greșit din 2010, de când cu candidatura la CSM.

- partea cu "clanurile din Educație" mi se pare cea mai interesantă. Prin deducție logică, presa se lasă manipulată sau este manipulată de "clanurile din Educație". Recunosc, la asta nici că m-aș fi gândit.

Corina Dumitrescu. 2012. România. Secția REAL(Ă).

Eu am avut un feeling. Demult, am filmat câteva materiale despre Universitatea Dimitrie Cantemir. Freaky era madam încă de pe atunci. Ulterior, cred că prin 2009, am mai filmat la câteva evenimente unde era și doamna Dumitrescu. Efectiv, se băga în toate cadrele și era disperată să fie filmată. La evenimentele politice o recomanda numai brațul soțului său.

În 2009, în campanie, la deschiderea anului Universitar, tot la Cantemir am ajuns la o filmare. Mulți politicieni de toate culorile au venit. Prea mulți...totuși. Doamna Dumitrescu era foarte încântată. Evenimentul îi ieșise. Presa era buluc. Și, în sfârșit, în toate cadrele era iar presa o filma.

Acum ceva vreme, când am auzit că a trecut de Senat nominalizarea ei în CSM, din partea societății civile, sincer, m-a trecut un fior. Cum se face că din toată societatea asta civilă românească taman madam Dumitrescu a ajuns acolo... Dar la ce personaje sunt în CSM, unul în plus ce mai contează, nu?!

Buuun. Acum e nominalizată pentru portofoliul Educației. Și, în doar 3 zile, avem așa:


1.     Madam Dumitrescu e în proces cu Ministerul Educației


2.  Madam Dumitrescu e investigată de ANI pentru incompatibilitate


3.     Madam Dumitrescu conduce o Universitate care-i plătește bine pe toți politicienii pe care-i prinde


4.     Madam Dumitrescu are un CV pus pe toate siteurile( nu numai pe cel al CSM), completat în 2008, plin de greșeli gramaticale


5.     Madam Dumitrescu implică CSM într-o anchetă pentru un CV- în condițile în care ea e în CSM din 2011 iar CV-ul e completat greșit încă din 2008


6.  Madam Dumitrescu n-a urmat Stanford, așa cum A SCRIS în CV


7.      Madam Dumitrescu n-a făcut nici cursuri la Hoover, așa cum ea A ZIS. Pentru că la Hoover nu se fac cursuri. “Cel mult poate a vizitat Institutul”, spun cei de la Hoover. Ridicolul parcă nu se mai sfârșește..

Acestea sunt fapte, nu vorbe. Și mai văd acum că, acum ceva timp, madam Dumitrescu a dat un interviu pentru luju.ro iar în prezentare se scrie că a absolvit cursuri de drept comparat la Universitatea din Strasbourg. În CV-ul ei praf, același din 2008 și din 2010, scrie că le-a absolvit la Univesitatea Catolică din Leuven, Belgia. Deci ori cel care a scris a inventat, ori madam a mințit...

Bun, să zicem că redactorul a luat-o razna. Dar în prezentarea interviului mai scrie că madam s-a specializat “în domeniul juridic și managerial” și în Japonia, Franța, Canada și Olanda.  Asta chiar nu mai apare în CV. Bun, să zicem iar că redactorul se țicnise brusc atunci când s-a apucat să scrie. Dar tu, dacă dai un interviu, și redactorul scrie că tu ai studiat pe Lună, Calea Lactee sau Antarctica, îl lași așa? Nu suni? Nu corectezi?

Ei bine, nu. Și iar am un feeling…

Dan Nica și sustragerea/tocatul documentelor oficiale

Eu o iau întodeauna cu începutul. Ei bine, astăzi o iau cu sfârșitul. Pentru că declarațiile mi se par foarte grave dar și pentru că, sceptică fiind, în coincidențe eu nu cred.

Ca atare, astăzi, pentru siteul lui Ioska, Dan Nica a comentat și, implicit, a confirmat niște informații. Ca să nu mă lungesc, știrea sună așa. O redau integral.

"Nebunie maximă în ministere în aceste zile. De când a trecut moţiunea de cenzură şi Victor Ponta a fost nominalizat ca şi premier desemnat în toate instituţiile statului a început o operaţiune de curăţare. Mii de bibliorafturi cu contracte şi tot felul de proiecte guvernamentale au luat calea maşinilor de tocat hârtia. Alte sute şi mii de documente sunt sustrase sau copiate.

Situaţia cea mai interesantă este la Ministerul Comunicaţiilor acolo unde spre cabinetul ministrului s-au cărat zeci de bibliorafuri şi se copiază la din greu de la proiecte (OIPS) potrivit surselor noastre din cadrul ministerului.

"Sunt la curent cu ceea ce se întâmplă la MCTI acum", a declarat pentru pesurse.ro ministrul desemnat al Comunicaţiilor Dan Nica. El a spus că operaţiunea are iz penal şi că imediat după preluarea mandatului va identifica vinovaţii: "E o nebunie ce se întâmplă. Sunt inconştienţi deoarece ceea ce fac ei e incriminat de Codul Penal. E sustragere de documente oficiale", a mai spus Dan Nica.

Dacă e așa cum zice Dan Nica, eu aștept sesizarea organelor penale și un rezultat concret în acest caz. Dacă în ministerul lui Mustea se distrug sau se sustrag documente oficiale, e foarte, foarte grav. Ca, de altfel, dacă acest lucru s-ar întâmpla în orice instituție din statul român.

Pe de altă parte, ca jurnalist care s-a ocupat de cazul Voicu, mărturisesc faptul că eu nu am o memorie scurtă. Și, ca atare, îmi amintesc niște declarații/ evenimente, în toată splendoarea succesiunii lor.

-          Pe  5 septembrie 2009, Marian Vanghelie a afirmat că deţine casete din arhiva DGIPI, care ar putea fi folosite în campania electorală împotriva președintelui Traian Băsescu.

-          La scurt timp după declaraţie, Vanghelie a revenit şi a negat că a avut acces direct la informaţiile de la DGIPI. Însă a admis că ştie multe, pentru că are "prieteni" în structurile de stat. Și că l-a întâlnit pe “Moș Crăciun”, pe o bancă, în Cișmigiu.  

-         După câteva zile, Vanghelie revine, într-o emisiune la OTV: "Într-o seară îmi era rău şi m-am dus în Cişmigiu, pe o bancă, să mă reculeg. M-am trezit că a venit Moş Crăciun lângă mine pe bancă şi mi-a zis: "Uite, am dosarele astea, nu ţi le dau că, dacă ţi le dau şi-ţi fac ăştia vreun control şi te verifică, o să ai probleme, dar îţi şoptesc la ureche. Uită-te pe ele, verifică-le". Şi când am câte o dilemă mă duc pe bancă, în Cişmigiu, şi-apare Moş Crăciun".

-         Pe  28 Septembrie 2009, președintele Traian Băsescu are o discuție cu Dan Nica în urma căreia Nica demisionează. În câteva zile, se prăbușește tot Guvernul PDL-PSD. Era al treilea Ministru de Interne care demisiona. Bătălia pe DGIPI prăbușise o structură guvernamentală cu susținere de 70% în Parlament.

-         Pe 15 octombrie 2009, președintele Băsescu, într-un interviu cu Radu Moraru, spune așa:

Radu Moraru: Dar Vanghelie acuma, poate un cetăţean, fie el şi primar, să aibă nişte casete de la nişte servicii secrete, cu arhiva lui Doi şi-un sfert?

Traian Băsescu: Legal, nu, domnu Moraru, legal, nu.

R.M. : Păi mi-aţi dat răspunsul, înseamnă că poate avea.

T. B. : Poate, pentru că acel serviciu a fost pus total de domnul Nica la dispoziţia domnului Vanghelie, a lui Mitică Iliescu (Dumitru Iliescu - n.red.), fostul general SPP, a lui Voicu (Cătălin Voicu - n.red.), parlamentarul.

- Pe 12 aprilie 2010, același președinte Băsescu mai spune următoarele: " El (Catalin Voicu, n.red) nu a fost o ținta pentru institutiile statului, efectul Voicu a fost un efect colateral al unei alte acțiuni: scoaterea infecției de la Ministerul de Interne. Aduceti-vă aminte ca au inceput niste discutii cu oameni care au arhive, detin accesul la arhive sau discutii despre Mos Craciun care aduce informatii unor politicieni. Structurile statului nu cred in Mos Craciun si de la aceste intamplari, de la demisiile celor doi ministri, plus de la Mos Craciun au reactionat structurile statului. Domnul Nica mi-a promis, înainte să fie numit în funcție- că i-am spus același lucru pe care le-am spus celorlalți doi miniștri - a promis că va fi corect cu statul român. Ca și ministru...Și a tolerat să așeze o cangrenă pe structurile statului. Înainte de a-l revoca l-am invitat la două discuții și m-a mințit. Am cerut revocarea lui pentru că atunci când ministrul lasă să se instaleze așa ceva în structurile statului, este un ministru pe care nu-l mai poți ține în cabinet"

- între timp, Cătălin Voicu fusese arestat.

- Pe 20 mai 2010, în rechizitoriul DNA în cazul Voicu se scrie negru pe alb următoarele. Declarația lui Costel Cășuneanu, inculpat: “…Cu prilejul întâlnirilor pe care le-am avut cu Cătălin Voicu, l-am perceput ca fiind o persoană puternică, în sensul că era înconjurat de oameni foarte puternici. Uneori, din dorinţa de a lăsa o impresie favorabilă în privinţa sa, sub aspectul puterii pe care o are în viaţa publică, vorbea despre relaţiile sale cu oameni politici, magistraţi, avocaţi, generali, persoane cu funcţii de conducere din Poliţia Română, persoane din serviciile secrete. Cred că proceda în acest mod deoarece voia să mă impresioneze şi să-şi etaleze puterea care nu era numai la nivel declarativ, ci i-am perceput-o şi prin prisma persoanelor pe care le-am văzut în anturajul său. Astfel, în anturajul lui Cătălin Voicu l-am văzut pe domnul general Isac, pe care Cătălin Voicu mi l-a prezentat ca făcând parte din serviciile secrete, fără a-mi preciza care, domnul general Suceavă, de la Academia de Poliţie, domnul general Marin de la SRI, domnul Marian Vanghelie, domnul Nica, fost ministru al Administraţiei şi Internelor, domnul Georgescu de la D.G.A., domnul Hrebenciuc…”

Ca atare, revin. Dacă în vreo instituție a statului se distruge cu bună știință documente, aștept să se întâmple ceva. Dacă nu și vorbim de o “declarație politică”, nu pot să spun decât că... dacă Dan Nica tăcea, filozof rămânea.


P.S. Abia acum observ că, la Dana Grecu, Nica spune că sustragerea/ tocatul de documente se petrece în MAI MULTE instituții ale statului. Iar ele se referă la licitații referitoare la fonduri europene. Informațiile, mai spune Nica, i-au venit de la ziariști care i-au arătat niște sms-uri. :)