Patriotismul. Să-l căutăm la Chișinău...

Astăzi, m-am trezit cu o idee fixă. Să arborez/pun/așez drapelul național la fereastră. Știu, multe creiere mici vor spune că asta are legătură cu ce a spus președintele. Ei, bine, nu are chiar nicio legătură. Ideea o aveam mai demult însă astăzi am constatat, bineințeles, că nu am steag. Apoi mi-am adus aminte că aveam un fular cu tricolorul, de când Hagi a fost pe la Cotroceni. După o oră de căutări, am constatat că nu mai am nici fularul. Pentru că, of course, l-am făcut cadou.

Buuun. Așadar, după cafea, am purces către serviciu. Ideea, evident, mă bântuia. Din taxi, am stat să număr pe traseu câți români și-au pus drapelul la ferestre. Pe Moșilor, un singur steag am văzut la geam și în zona Carol- Rosetti- vreo 4.Puțin, mult prea puțin, deprimant.

Mă rog, doar traficul a fost mai lejer astăzi în București, semn că, de Ziua Națională, zi liberă pentru mulți, s-a plecat pe rupte către alte zări. O mică petrecere, chiar și de ziua națională, n-ar strica, nu-i așa?

Spre seară, singurul moment impresionant a venit de la Chișinău. Și deloc nu mă miră că a venit de acolo. Jurământul de credință față de țara-mamă în fața ambasadei României din Chișinău este un moment prea frumos ca să nu fie arătat pe televiziuni, aș zice.
Niște oameni, mai multe suflete, ne-au arătat ce înseamnă dorul, dragostea, mândria și sinceritatea. În doar 50 de secunde. O lecție de patriotism adevărat. Să ne aducem mereu aminte de ea...Look: