Printre satisfactiile muncii de ziarist

De mai bine de un an, scriu pe acest blog despre mafia din jurul lui Mitica Iliescu, despre Catalin Voicu, despre Marian Vanghelie, Viorel Hrebenciuc, SPP, Acvila, incredibile lucruri, fapte pe care le-au facut sau le-au planuit acesti oameni...Am vorbit despre nesfarsitul scandal si marea miza de la Ministerul de Interne.

Tot de atunci, doi ministri de Interne au demisionat, unul a fost demis, un Guvern s-a rupt si, apoi, s-a facut praf in Parlament.

Desi informatiile erau verificate, paraverificate si stiam ca sunt adevarate, extrem de interesant mi s-a parut ca nimeni, absolut nimeni din presa nu a preluat acest subiect.

Dupa un an, in aceasta seara, presedintele Basescu a vorbit, in premiera, despre marea miza. Si, in mare parte, a confirmat ceea ce am scris eu. De ce a facut-o abia acum? Nu stiu...Ce am banuit si am si scris dealtfel a fost ca Nica a cedat presiunilor fostului general SPP.

Dar macar asa l-am auzit si eu, tot in aceasta seara, pe Vanghelie cum ii tremura vocea, cum Mitica Iliescu a cerut, virulent, dovezi....Am vazut cum clica a intrat in panica. Si de aici si satisfactia. Ca a fi ziarist in Romania, a urmari de foarte mult timp niste oameni periculosi si a scrie despre ei nu inseamna neaparat ca esti nebun. Ci doar insistent si cam tacanit de corect.

Apropo, pentru cunoscatorii problemei: inteleg ca imediat dupa demiterea lui Nica, Gigi Rizea s-a internat, brusc, in spital.... Astept, oricum, cu nerabdare evolutiile pe acest subiect. Un adevarat roman- foileton. Sau, mai bine zis, o descriere perfecta a Romaniei in spatele usilor inchise, din ultimii 20 de ani.

Alte mici satisfactii: optiunea initiala pentru Mihai Tanasescu, alegerea lui Lucian Croitoru...sunt mutari pe care am banuit ca le va face presedintele.
Dar n-am banuit deloc ca azi, o emotie demna si fireasca o voi intalni la un politician in Palatul Cotroceni.

Azi, ma uitam la Croitoru, dupa intrarea sa in scena, pe scarile Palatului. Vorbea de la pupitrul presedintelui, presedintele il urmarea extrem de atent din stanga, Croitoru vorbea, vorbea si la un moment dat m-am uitat unde se uita si el. Si m-am mai uitat o data... Lucian Croitoru avea atat de mari emotii incat se uita pur si simplu in gol. Avea aproape 20 de camere in fata, o tara il urmarea in direct...O mare de fotoreporteri ii vana cu blitzurile toti muschii fetei...Si omul zilei avea emotii. A fost firesc, uman, omenesc, trecand peste limbajul convergent bancaro-pasaresc. A fost placut. Pacat ca de azi s-a facut si el politician.

Ce n-am inteles inca la Croitoru este schimbarea drastica de optiune intr-un singur an. In decembrie 2008, a refuzat sa fie premier al unui Guvern cu o sustinere de 70%... In octombrie 2009, a acceptat sa fie premier al unui Guvern care n-are nimic...Cine stie, poate raspunsul il am cand va prezenta, daca va apuca sa prezinte, structura noului Guvern. Peste 10 zile sau la urmatoarea nominalizare, cand va fi ea....Daca, intr-adevar, va fi asa.