Pe cand doamna Udrea? Caci despre asta vorbim...

Scriam pe 24 iunie despre ipocrizie. Azi, am vazut si cum sunt predate lectiile de inalta moralitate. Ce s-a intamplat public, ati vazut cu totii. Ce mai trebuie spus? Destul.

Decizia privind demisia(demitarea) Monicai Ridzi era atent pregatita de cateva zile bune. De ce s-a intamplat azi? Simplu. A fost ca o operatie chirurgicala. Si trebuia gasita o zi, dupa care valurile de cerneala si sange sa curga cat mai putin. Azi...era momentul perfect. Dupa ceremonia depunerii juramantului, pe seara, doar in cateva emisiuni urma sa se mai comenteze controversatul subiect. Maine, incepand cu 8.45, seful statului nu va mai fi in tara. Si nu va fi nicio conferinta de presa, asa cum tot el a promis. Si nici joi nu va fi, pana inspre dupa-amiaza. Pentru ca abia atunci se va intoarce de la Praga. Iar vineri sunt mari sanse ca presedintele sa faca o noua baie de multime. Deci... subiectul Ridzi Pitzi s-a incheiat. Hemoragia guvernamentala, cu fantastice costuri de imagine, a fost stopata. Saptamana viitoare cine stie ce va mai fi.

Nu stia presedintele despre contractele facute de Ridzi? Nu cred ca le stia in detaliu, dar stiu ca presedintele cunoastea extrem de bine cum se deruleaza campania fiicei sale la televizor, campanie uneori legata de povestea Ridzi. Iar presedintele tin minte ca a participat la concertul de la malul marii, pe 2 mai. Si fiica sa a fost acolo parca. Cat despre Ridzi... tin minte cat voi trai. Se lipise de microfoanele televiziunilor si cerea cu o disperare inimaginabila sa intre in direct, dupa ce oricum intrase de 100 de ori in ziua aia. Se intampla, evident, in ziua de gratie 2 mai 2009. Si de atunci am zis. Ca atata nesimtire si tupeu nici c-am mai vazut.

Cel mai grav lucru pe care l-a facut astazi presedintele a fost ca a scos vinovate trusturile de presa, televiziunile comerciale pentru cazul Ridzi, deturnand, din nou discutia, lovind iar si iar in credibilitatea mass-media, oricum in scadere. Ceea ce nu vrea sa spuna presedintele este ca, de fapt trusturile, televizinile comericale si presa scrisa au dezvaluit cazul. Ca ziaristii, cu mogulii lor sau fara, au aratat ce se intampla, de fapt, in Guvern, in ograda PDL, tabara Ridzi-Udrea- Basescu.

Cazul Ridzi a fost un esec al presedintelui Traian Basescu. Premierul, oricum, nu-i mai raspundea de zile bune ministrului Tineretului si Sportului la telefon. Azi, pragmatismul politicianului Basescu s-a trezit din hibernare. Emil Boc a chemat-o, brusc, pe Ridzi la Guvern. Ridzi apoi si-a dat demisia. Ce a urmat, se stie...The show must go on.

Si a mai spus asta presedintele, astazi, la Cotroceni, catre ministrii: „ Oameni buni, vă rog mult fiţi atenţi ce faceţi cu democraţia! Din păcate, am văzut un act de tip Ana Pauker susţinut cu toată forţa exact de presa care în campanie făcuse înţelegerile cu difuzare fără bani a clipurilor electorale. S-a ajuns ca şi ştirile să fie plătite. Îmi pare rău că această comisie nu a mers până la capăt, şi a arătat din nou laşitatea oamenilor politici. Comisia şi-a oprit lucrările când a dat de firmele care duceau către televiziuni. Nu am autoritatea să cer Parlamentului să continue investigaţia. Am speranţa că o va face Parchetul. Acest caz, Ridzi, trebuie să devină cazul dezbrăcat de sus până jos, prezentat opiniei publice aşa cum este, cu deal-urile lui murdare între om politic şi presă şi făcut un exemplu care nu mai trebuie urmat. Este mesajul meu pentru voi toţi. Toţi aveţi fonduri de publicitate, vă obligă şi Uniunea Europeană, sunt bani europeni pentru publicitate, vă obligă specificul ministerelor să faceţi publicitate. Dar, oameni buni, faceţi-o într-un mod în care să nu existe un soi de cârdăşie presă - oameni politici. Şi una şi alta din părţi trebuie să o facă ferm, trebuie să o facă cinstit şi în interesul publicului.”

Cand presedintele rostea aceste vorbe, ma uitam fix la doamna Udrea. Ce facea atunci tocmai ea? Incercam macar sa-i gasesc privirea. Si se uita...Da, fix. Fix in tavanul Salii Unirii, din Palatul Cotroceni. Nu mai povestesc cum atragea, oricum, atentia tuturor... imbracata toata in rosu, si cu pantofii ei la fel de rosii... imposibil de descris in cuvinte. Dar si de purtat, cred.
Mai cred ca, de cele mai multe ori, pantofii definesc o femeie. Gandindu-ma la doamna Udrea, am ajuns la concluzia ca pantofii...o definesc, extrem de clar. Cred ca am ajuns sa ii stiu aproape toata colectia. Zic "aproape" pentru ca am vaga impresie ca respectiva colectie e infinita. O avea vreo casa, apartament, buncar plin- ochi cu pantofi si genti extrem de scumpe, ca altfel nu-mi explic. Daca ar trebui sa-si scrie colectiile in declaratia de avere, ar scrie romane...Si cred ca i-ar trebui ani buni, parol!

„Dacă vrem ca publicul să beneficieze de o presă cinstită şi de oameni politici corecţi, oglindiţi aşa cum sunt ei, acest tip de înţelegeri trebuie să înceteze. Ele sunt mai toxice şi mai imorale decât multe din actele ilegale care s-au petrecut în România în ultimii 20 de ani.", a mai spus presedintele. E mai toxic si imoral decat ce intamplat in Romania, in ultimii 20 de ani? Comparatia nu numai ca e deplasata, e halucinanta de'a dreptul. E too much...

Desprea doamna Placinta, ce se berfeste in mediile politice? Numai de bine. E ca si cum ai face tot ce-ti sta in putinta sa cazi din lac in put. Pai se spune asa: ca a fost pusa pe listele PDL de domnul Gheorghe Flutur, ca n-are vechime in partid, ci doar sponsorizari oferite cu mare darnicie, ca e croitoareasa de meserie ( inginer textil ), ca a facut costume prin Senat( lucru verificat), ca nu a luat bani pe ele (neverificat), ca tot ce voia e sa-i faca un costum presedintelui ( lucru confirmat prin declaratiile doamnei Placinta), ca Placinta e numele fostului sau sot, ca actualul are vreo 88 de ani si mai are si o casa in Elvetia. Tot in Elvetia unde a fost trimis, in mare graba, si fiul doamnei Placinta, Razvan Placinta. „ A tras pe nas ceva, a fost prins” si acum e sef peste Prima Biserica Ateista de acolo. E dornica de afirmare si, se spune, plina de mult tupeu. E exact ce ne lipsea... zic eu.