Caraibe. Republica Dominicana.

Sau acolo unde, in briza oceanului azuriu, pe nisipul perfect cernut, soarele sta si el putin la plaja. Acolo, la sud de tropicul Racului. Acolo, in Mica Spanie....pe cel mai frumos pamant din Lumea Noua, asa cum l-a descoperit Columb.

Si exact asa a ramas. Frumos. Verde. Luxuriant. Cu rauri, lagune, piscine si parcuri naturale parca neatinse. Spectaculos. Cu animale si pasari maiestuoase ...Viu. Si vesel. Pentru ca aici nu e om sa nu-ti zambeasca, sa nu te salute cu naturalul "ola", chiar daca esti un strain oarecare, venit de pe alt continent.

Aici gradinarii si chiar toti angajatii unui resort, unii dintre ei plimbandu-se pe scutere, danseaza si canta merengue. Aici razi cu pofta, aici iei nuca de cocos din copac si ii bei laptele dimineata. Aici mango sau bananele au o cu totul alta aroma. Adevarata. Aici savurezi banana mamma sau cuba libre, respiri adanc, admiri Oceanul si nu te mai gandesti la nimic. Aici e-n Republica Dominicana. O tara care supravietuieste din turism. Si in care clientul lor este chiar stapanul lor.

Pentru ca dincolo de toate acestea, e saracia. Lucie. Si o republica prezidentiala, condusa de Leonel Fernandez Reyna. Poate ca si de aceea, aici berea nationala poarta un singur nume: "Presidente".

Punta Cana.

Fantasticul rau Chavon.

Piscina naturala din Marea Caraibilor.

Si putin din Manati Park.

Pe cand doamna Udrea? Caci despre asta vorbim...

Scriam pe 24 iunie despre ipocrizie. Azi, am vazut si cum sunt predate lectiile de inalta moralitate. Ce s-a intamplat public, ati vazut cu totii. Ce mai trebuie spus? Destul.

Decizia privind demisia(demitarea) Monicai Ridzi era atent pregatita de cateva zile bune. De ce s-a intamplat azi? Simplu. A fost ca o operatie chirurgicala. Si trebuia gasita o zi, dupa care valurile de cerneala si sange sa curga cat mai putin. Azi...era momentul perfect. Dupa ceremonia depunerii juramantului, pe seara, doar in cateva emisiuni urma sa se mai comenteze controversatul subiect. Maine, incepand cu 8.45, seful statului nu va mai fi in tara. Si nu va fi nicio conferinta de presa, asa cum tot el a promis. Si nici joi nu va fi, pana inspre dupa-amiaza. Pentru ca abia atunci se va intoarce de la Praga. Iar vineri sunt mari sanse ca presedintele sa faca o noua baie de multime. Deci... subiectul Ridzi Pitzi s-a incheiat. Hemoragia guvernamentala, cu fantastice costuri de imagine, a fost stopata. Saptamana viitoare cine stie ce va mai fi.

Nu stia presedintele despre contractele facute de Ridzi? Nu cred ca le stia in detaliu, dar stiu ca presedintele cunoastea extrem de bine cum se deruleaza campania fiicei sale la televizor, campanie uneori legata de povestea Ridzi. Iar presedintele tin minte ca a participat la concertul de la malul marii, pe 2 mai. Si fiica sa a fost acolo parca. Cat despre Ridzi... tin minte cat voi trai. Se lipise de microfoanele televiziunilor si cerea cu o disperare inimaginabila sa intre in direct, dupa ce oricum intrase de 100 de ori in ziua aia. Se intampla, evident, in ziua de gratie 2 mai 2009. Si de atunci am zis. Ca atata nesimtire si tupeu nici c-am mai vazut.

Cel mai grav lucru pe care l-a facut astazi presedintele a fost ca a scos vinovate trusturile de presa, televiziunile comerciale pentru cazul Ridzi, deturnand, din nou discutia, lovind iar si iar in credibilitatea mass-media, oricum in scadere. Ceea ce nu vrea sa spuna presedintele este ca, de fapt trusturile, televizinile comericale si presa scrisa au dezvaluit cazul. Ca ziaristii, cu mogulii lor sau fara, au aratat ce se intampla, de fapt, in Guvern, in ograda PDL, tabara Ridzi-Udrea- Basescu.

Cazul Ridzi a fost un esec al presedintelui Traian Basescu. Premierul, oricum, nu-i mai raspundea de zile bune ministrului Tineretului si Sportului la telefon. Azi, pragmatismul politicianului Basescu s-a trezit din hibernare. Emil Boc a chemat-o, brusc, pe Ridzi la Guvern. Ridzi apoi si-a dat demisia. Ce a urmat, se stie...The show must go on.

Si a mai spus asta presedintele, astazi, la Cotroceni, catre ministrii: „ Oameni buni, vă rog mult fiţi atenţi ce faceţi cu democraţia! Din păcate, am văzut un act de tip Ana Pauker susţinut cu toată forţa exact de presa care în campanie făcuse înţelegerile cu difuzare fără bani a clipurilor electorale. S-a ajuns ca şi ştirile să fie plătite. Îmi pare rău că această comisie nu a mers până la capăt, şi a arătat din nou laşitatea oamenilor politici. Comisia şi-a oprit lucrările când a dat de firmele care duceau către televiziuni. Nu am autoritatea să cer Parlamentului să continue investigaţia. Am speranţa că o va face Parchetul. Acest caz, Ridzi, trebuie să devină cazul dezbrăcat de sus până jos, prezentat opiniei publice aşa cum este, cu deal-urile lui murdare între om politic şi presă şi făcut un exemplu care nu mai trebuie urmat. Este mesajul meu pentru voi toţi. Toţi aveţi fonduri de publicitate, vă obligă şi Uniunea Europeană, sunt bani europeni pentru publicitate, vă obligă specificul ministerelor să faceţi publicitate. Dar, oameni buni, faceţi-o într-un mod în care să nu existe un soi de cârdăşie presă - oameni politici. Şi una şi alta din părţi trebuie să o facă ferm, trebuie să o facă cinstit şi în interesul publicului.”

Cand presedintele rostea aceste vorbe, ma uitam fix la doamna Udrea. Ce facea atunci tocmai ea? Incercam macar sa-i gasesc privirea. Si se uita...Da, fix. Fix in tavanul Salii Unirii, din Palatul Cotroceni. Nu mai povestesc cum atragea, oricum, atentia tuturor... imbracata toata in rosu, si cu pantofii ei la fel de rosii... imposibil de descris in cuvinte. Dar si de purtat, cred.
Mai cred ca, de cele mai multe ori, pantofii definesc o femeie. Gandindu-ma la doamna Udrea, am ajuns la concluzia ca pantofii...o definesc, extrem de clar. Cred ca am ajuns sa ii stiu aproape toata colectia. Zic "aproape" pentru ca am vaga impresie ca respectiva colectie e infinita. O avea vreo casa, apartament, buncar plin- ochi cu pantofi si genti extrem de scumpe, ca altfel nu-mi explic. Daca ar trebui sa-si scrie colectiile in declaratia de avere, ar scrie romane...Si cred ca i-ar trebui ani buni, parol!

„Dacă vrem ca publicul să beneficieze de o presă cinstită şi de oameni politici corecţi, oglindiţi aşa cum sunt ei, acest tip de înţelegeri trebuie să înceteze. Ele sunt mai toxice şi mai imorale decât multe din actele ilegale care s-au petrecut în România în ultimii 20 de ani.", a mai spus presedintele. E mai toxic si imoral decat ce intamplat in Romania, in ultimii 20 de ani? Comparatia nu numai ca e deplasata, e halucinanta de'a dreptul. E too much...

Desprea doamna Placinta, ce se berfeste in mediile politice? Numai de bine. E ca si cum ai face tot ce-ti sta in putinta sa cazi din lac in put. Pai se spune asa: ca a fost pusa pe listele PDL de domnul Gheorghe Flutur, ca n-are vechime in partid, ci doar sponsorizari oferite cu mare darnicie, ca e croitoareasa de meserie ( inginer textil ), ca a facut costume prin Senat( lucru verificat), ca nu a luat bani pe ele (neverificat), ca tot ce voia e sa-i faca un costum presedintelui ( lucru confirmat prin declaratiile doamnei Placinta), ca Placinta e numele fostului sau sot, ca actualul are vreo 88 de ani si mai are si o casa in Elvetia. Tot in Elvetia unde a fost trimis, in mare graba, si fiul doamnei Placinta, Razvan Placinta. „ A tras pe nas ceva, a fost prins” si acum e sef peste Prima Biserica Ateista de acolo. E dornica de afirmare si, se spune, plina de mult tupeu. E exact ce ne lipsea... zic eu.

Vorba lui Adi Ursu: "Si pe Titanic canta muzica, doamna ministru..."

Cand am vazut-o seara, la televizor, pe 8 iulie, i-am ascultat doar prima propozitie. Apoi, brusc, am dat televizorul inceeet, inceet, cat se poate de incet.
In seara asta, dupa trei zile, am vazut-o cu sonor. De la 61.47 pana la 1.25.24. 1h 4 min 24 s cu si despre o halucinanta creatura.

AMR o saptamana

Apropo, unde va duceti vara asta?

Adriana a intrat in blogosfera

Nu stiu de ce a durat atat, dar... mai bine mai tarziu decat niciodata. Adriana Dutulescu a intrat in blogosfera, in cele din urma. O ziarista veche, cu surse beton. Mai buna decat zeci din multe televiziuni. Sa-i uram succes, s-o urmarim si s-o citim!

A fost...

1 octombrie 1992.Romania. Bucuresti. Stadionul Lia Manoliu. Primul concert intr-o tara fosta comunista.



4 septembrie 1996."Man in the mirror". Romania. Bucuresti. Stadionul Lia Manoliu. Al treilea concert din ultimul sau turneu.


...superstarul care implicat cele mai dificile transmisii din istoria recenta a televiziunii. Moartea si inmormantarea au fost invaluite in mister total. A fost un memorial plin de atata emotie sincera incat a facut sa tresara o lume-ntreaga. Si lumea a tremurat si a zvacnit, gratie satelitilor si elicopterelor, chiar si la zeci de mii de kilometri departare, pe toate celelalte continente. A fost, poate, mai iubit de altii, decat de americanii de la el, de acasa. A fost divinizat, idolatrizat, venerat, cinstit, urat, cantat, imitat, adulat, ravnit, pandit, povestit, citat, piratat...A fost un fenomen.

A fost, mai intai, artistul solo care, din 12 septembrie 1987 si pana in ianuarie 1989, a fost adorat de 4,4 milioane de fani. Din 15 tari. A fost starul pop care a acoperit cu muzica lui Japonia, Australia, Statele Unite - cu 54 de concerte - si Europa. 16 luni a cantat. In 123 de tari. Si atunci Bad World Tour a intrat in cartea recordurilor. Ca cel mai mare turneu cunoscut al unui artist solo cu cea mai mare audienta intalnita vreodata. Abia atunci incepuse sa fie venerat si slavit...

A fost omul - vedeta, omul - spectacol, a fost starul si, ulterior, superstarul care, in 1992, aducea odata cu el, pe stadion, si toate ambulantele din oras. Si a adus coloane intregi. Mai multe decat oricine. A adus in Munchen, Rotterdam, Rotterdam, Roma, Monza, Monza, Cologne, Oslo, Stockholm, Stockholm, Copenhaga, Werchter, Dublin, Londra, Londra, Cardiff, Bremen, Hamburg, Hamburg, Hamelin, Leeds, Glasgow, Londra, Londra, Londra, Viena, Frankfurt, Ludwigshafen, Bayreuth, Berlin, Lausanne, Paris, Toulouse, Barcelona, Oviedo, Madrid, Lisabona, Bucuresti, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo, Tokyo. Da, in Tokyo a concertat de opt ori in doar doua saptamani.

In 1992, a fost omul-masinarie care, in doar sase luni si trei zile, a sustinut 45 de concerte. Si ce concerte...Au venit atunci sa-l vada 3,9 milioane de fani. Si tot atunci, el a fost cel care a repus Romania pe harta. A fost primul star de prima mana, de dincolo, „de peste hotare” care a tinut primul concert intr-o prima tara desprinsa din blocul sovietic. Atunci, el a fost cel care a spart gheata.A fost cel care ne-a uimit pe toti.

Si nu s-a lasat. In 1993, tot cu Dangerous, a luat-o de la capat. Din 24 august si pana in 11 decembrie a cantat in Bangkok (2 concerte), Singapore ( 2 concerte), Taipei ( 2 concerte), Fukuoka ( 2 concerte) Moscova (1 concert), Tel Aviv ( 2 concerte), Istanbul ( 1 concert), Santa Cruz ( 1 concert), Buenos Aires (3 concerte), Sao Paulo( 2 concerte), Santiago ( 1 concert), Mexico City ( 5 concerte). Stai si te gandesti. Si te intrebi.... Oare ce fiinta umana poate sustine, poate suporta asa ceva, cu un asa imens succes...?

Si n-a rezistat. In' 93 si-a intrerupt si chiar finalizat turneul din cauza „spitalizarii”. Acela se spune ca a fost momentul in care devenise deja dependent de analgezice. Suferea de deshidratare, avea migrene, dureri de spate, de calcaie....Si apoi au venit ca un val acuzatiile de molestare de copii.

HIStory World Tour a fost al treilea si ultimul lui concert mondial. S-a desfasurat atunci in Europa ( 44 de concerte), Africa ( 6 concerte) , Asia ( 19 concerte) , Australia ( 11 concerte) si Hawaii( 2 concerte) . Din 7 septembrie 1996 si pana in 15 septembrie 1997. In total, 82 de concerte. Dintre care unul si la Bucuresti, pe Lia Manoliu. Se intampla pe 14 septembrie 1996. Avea sa fie al treilea concert din ultimul sau turneu. Si s-au inghesuit atunci sa-l vada 70.000 de romani. La concertele HIStory World Tour au venit, in total, 4,5 milioane de fani.

A fost omul sinonim cu fabrica de concerte, cu efectele speciale, cu inovatiile in montajul de televiziune. A fost omul similar cu cele mai mari, dar si spectaculoase turnee mondiale. A fost Artistul- cel mai de succes al tuturor timpurilor ( Guinness World Records), Entertainerul, Compozitorul, Dansatorul....A fost 13 Grammy Awards, 13 number one singles, 750 de milioane de discuri vandute pe tot mapamondul. A fost omul de afaceri, omul caritabil....A fost omul delicat, a fost omul puternic. A fost fragilul, a fost cyborgul, geniul, sinteticul. A fost omul-paradox. A fost omul - controversa. A fost negrul tranformat in alb. A fost vedeta masculina care a socat o lume intreaga cu zeci de operatii estetice, pe care niciodata insa nu le-a recunoscut . A fost androginul. A fost barbatul cu mai multe iubiri banuite, decat confirmate. A fost copilul traumatizat de copilarie. A fost copilul care a murit la 12 ani. Sau a fost copilul de 50 de ani, care a avut inexplicabil de multi copii si, practic, niciunul? A fost copilaria multora dintre noi. Si a mea. A fost omul care, in ultimii ani ai vietii, mereu isi ascundea chipul. A fost fiinta umana care nu mai suporta nici razele de soare. A fost vedeta care avea acasa un dulap plin cu nasuri. Si avea multe case. A fost omul- hiperspectacol, omul-laser, a fost muzicianul cu clipurile perfecte...A fost Moonwalk.. A fost ceea ce nu cred ca va mai fi vreodata: un nume propriu si doua prenume- unicele sinonime cu un substantiv neutru. Michael Joseph Jackson - megastar. Si a decedat. Abia azi...

Va fi ingropat fara creier. Ca si Einstein. Omul si sufletul lui s-au dus.... Internetul a inghetat atunci cand a aflat vestea. Dar opera de geniu a ramas. Mai are peste 100 de cantece gata inregistrate. Tot ce sper e ca mileniul trei si tehnologia lui sa ne ajute sa-l reintalnim. Daca Dumnezeu, medicamentele si muschiul cardiac nu l-au mai lasat ca nicio secunda sa-l vedem live, ca sa ne incante, poate-l vom revedea... Macar hologramat. Si asa, abia dupa moarte, regele popului ne va demonstra si noua, si altora, si multor generatii ce vor urma, pe care insa timpul nu l-a mai lasat sa le uimeasca, si pe care poate nici nu le vom cunoaste vreodata... cat de mare a fost. Pentru ca... A fost...