Cum se gestioneaza activitatile presedintelui Romaniei? Cum altfel decat...perfect pe dos!

Cred ca nici daca ti-ai pune in cap, ai planui, ai desena, ai masura, ai cronometra, te-ai chinui, te-ai strofoca, ai transpira si tot nu ti-ar iesi ca ei.

Exemplul unu. Miercuri. Presedintele avea o actiune la ora 18.00. „Participare la „Seara Africană” organizată de Grupul Ambasadorilor Ţărilor Africane la Bucureşti (Loc de desfăşurare: Cercul Militar Naţional)”. Deci, avem acces sau nu?

Pe la ora 13.00. Intrebi: acces sau nu? Raspuns: „o sa-ti comunice Cutarica, dupa ce se va lua o decizie”. Normal, cunoastem povestea. Daca intrebai de marti seara, oricum intrebai in zadar.

Pe la 13.00 si un pic. Ma vad cu Cutarica. Cutarica zice: „dar nu ma ocup eu”...Dar cine se ocupa frate? Se ocupa Cutarica 2. Nu te-a sunat? Ei bne, nu. Nicio surpriza. Suntem obisnuiti.

Se face deja ora 16.00. Cu putin inainte de o ceremonie de decorare. Suntem deja in Palat. Domnul Turcan zici ca are 100 de mii de bete-n fund. E suparat ca scriu pe blog despre el. Nici nu vreau sa-mi imaginez cate bete-n fund o sa aiba cand o sa public toate injuraturile adresate pe mess si pe telefon. Cu adresa de mail, cu tot tacamul. Si poate ii fac si un cadou: ii dau poporului si numarul lui de telefon.

Deci e acces la 18.00 sau nu? Domnul Turcan, cu cele 100 de mii de bete-n fund, scoate din el urmatorul raspuns...Redare aproximativa: „Pai e cam complicat..E cu invitatii...Unii au primit, altii nu...Oricum, o sa-ti comunice Cutarica. Ea se ocupa”. Stateam si ma gandeam pe ce lume o trai omul asta. „ Nu, nu se ocupa Cutaricaaaaa, se ocupa Cutarica 2”. Dispare...Incepe ceremonia de decorare. Capul lui Turcan rasare din spatele randului cu consilieri. De ce-o sta oare pitit pe acolo, pe la usa? Nu e nici in sala, nici pe hol. Da, suntem in una din cele mai importante instiutii ale statului. Cam asa se comporta oamenii. Astia sunt, cu astia defilam.

E deja 16.15. Vine smsul minune. La ora 17.00, presedintele face o declaratie. Of course, Turcan e pierdut prin Palat, prin birou...De ce sa-l suni? N-are rost sa te enervezi, nu?

Se face ora 17.00 fix. Vine presedintele, Turcan apare pe la lift, se pelinge pe pereti si se piteste in locul lui preferat. In spatele camerelor, in cefele operatorilor. Nu stie pic de televiziune, dar adora sa se uite in displayurile camerelor. Niciodata n-am sa-i inteleg pe oamenii astia. Care habar n-au, dar vor sa para inteligenti.
Oricum, are o fata de zici ca e speriat de bombe. Ha, ce chestie. Nu e numai impresia mea...Poate ca s-a speriat de umbra sa. Ma mir...Nu intreaba cine da si cine nu da in direct?

Spre finalul declaratiei, cineva se aseaza langa mine. Voi ce faceti, dati aia de la 18.00 in direct? What???? Noroc ca Turcan deja se evaporase. „Ce sa fie in direct la 18?” intreb...Pai cica tine un discurs...Cine ti-a zis? Cutarica 2. Unde ti-a zis Cutarica 2? Pai acum...cand am venit, iesea din Cotroceni.
Ma indrept spre Cutarica. Cutarica zice: pai n-auzi ca eu nu stiu? Se ocupa Cutarica 2...
Fratilor, voi stiti cat e ceasul? E 17.30! Si voi nu stiti sau stiti si nu spuneti ca la ora 18.00 presedintele vorbeste? Normal ca toata lumea il vrea in direct. Pacat ca n-am invatat sa teleportez. L-as teleporta pe Turcan peste tot. Pe toti peretii, prin toate camerele, holurile, toaletele, pe scena de la Teatru, prin Muzeu, birouri, crama, cantina, gradina...Si l-as ingheta, stand intr-un picior, undeva, in varful Palatului....Pe acoperis. Si sa stea acolo pana vine Apocalipsa si-l loveste asteroidul. Nu cred ca vreun ziarist sanatos la cap o sa se incumete sa-l salveze pe domn' Turcan.

Asaaaa, sa continuam. Cutarica vorbeste cu Cutarica 2, Cutarica 2 nu recunoaste...Nooo, cineva care s-a asezat langa mine a inteles gresit. Nu, zau? Strangem cabluri, camere, fugim, gonim, depasim, parcam, descarcam, intindem, cocotam cabluri, instalam camere la Cercul Militar National...Undeva si pe la etajul doi...Ce situatie...Nimeni nu recunostea, mai aveau putin si se jurau toti pe toate cele...Dar „televiziunea prietena” era deja instalata de direct...Normal, Turcan nu ma mai surprinde chiar deloc.

Vorbeste presedintele, termina, un operator se duce sa ia ilustratie. Un sppist ii zice: „domnul Turcan a zis sa stati aici”. Turcan e aici? Mi se raspunde: „Nu, de ce?” Uite asa, ca l-as teleporta putin de aici, de la etajul doi. Stai linistit, Turcan. Era doar un gand...Pasager.Gata, a trecut!

Discutia continua cu Cutarica 2. Vine si intreaba, in stilul ala servil, pe care nu-l suport: Sorina, mai vrei ceva? Sa filmezi ceva? Raspund: "Pai inteleg ca Mr. President viziteaza expozitia aia...culinara". Imi zice: „Aaaa, acolo n-o sa puteti filma. Nu e acces”. Sigur? „Sigur, nu e acces. Nu vor organizatorii. Ei decid aici, nu noi”
Plec. Incepusera sa plece si altii. Rog doi oameni sa ma sune daca, dupa ce plec, se mai intampla ceva. Aveam un feeling...dar hai sa strangem...Ne urcam in masina, pornim, ajung la Universitate si..... Suna telefonul. Omul 1: auzi, vezi ca dupa ce ai plecat tu Cutarica 2 a dat acces la expozitie...
Suna si Omul 2: da, vezi ca a dat acces. Am filmat aia, aia si aia...
Un rahat. Doar daca l-as teleporta pe Turcan la toate filmarile, l-as pune sa faca toate transmisiile, sa trimita ftpuri de la Polul Nord, sa care videofonul in spate pana in desert pentru Realitatea...Nu-mi puneti imaginatia la incercare, ca n-o sa va placa. Da, doar pentru asta m-as intoarce. In rest, nu! Mult succes!

Exemplul doi. Joi, MapN gestioneaza imaginile din Irak cu vizita presedintelui Romaniei. Si a gestionat atat de bine incat nicio televiziune n-a avut nimic. Mai precis, imaginile pe care le-au dat dupa infinite ore de asteptare, telefoane, istericale...erau atat de groaznice incat nu au putut fi folosite. Deloc. Ftpul securizat si marele server al ministerului nici nu functionau. Exact, nu functionau. Read my lips: deci nu putea fi folosit. Ca atare, nici n-a fost.

Numai ca mai marii specialisti ai MapN s-au inregistrat si pe ei atunci cand au copiat imaginile. Cadrele pixelate cu presedintele, caruia ii zbura ba capul..ba umarul...ba el cu totul, aveau pe sunet un colonel care urla cam asa: „ Baga...baga, baga aia. Haaaai, mai repede.... Acum copiem pentru Televiziunea X...Nu, nu acum dam pentru Y...Baaai..Haaaaai, mai repedeee! Ce dam acum? Dam si imagini cu presedintele? Da, sa dam si cu el! Normal”. E aproximativ citatul...dar in mare, cam asa incepea.

Recunosc, de mult nu m-am mai distrat asa. De mult n-am mai ras atat...Era ca un film prost...

Exemplul trei. Sambata, cosmarul a continuat. Si eu credeam ca povestea de joi poate chiar i-a facut sa priceapa ceva. Dar nu. Mare greseala. Imaginile tot prin MapN s-au dat. De ce? Ca unii nu si-au facut treaba, d'aia...Ce-a iesit? O varza.

Toate standupurile tuturor reporterilor au ajuns la toate televiziunile. Vreo 5 cadre de ilustratie( Turcan vezi ca un cadru ca sa fie folosit in tv si sa se si inteleaga ceva din el trebuie sa aiba mai mult de doua secunde. Daca nu ma crezi, citeste. Daca nu citesti, pune si tu mana si monteaza ceva...sa vezi cum e cand selectezi tu imaginile), cateva sincroane cu presedintele..Si cam atat. Asta dupa ce MapNul a descoperit ftpul. Dupa ce ne-am conectat la server, am intrat in cont si contul era..gol. Dupa ce a stat gol vreo 2 ore de dat telefoane si de vorbit cu toti IT-istii ministerului. Si la 17.00, tot gol era. Si acum tot gol e....Deh, autoritati si specialisti...Vai de ei...Vai de noi...

Dupa ore de explicatii, conectari, deconectari, telefoane inchise pentru ca autoritatile gandeau, se concentrau, lucrau...Zbrrrr...Taci, ca suna...Auziti doamna, dati-mi mailul ca va trimitem prin tranfer.ro..De unde? intreb eu...Din serverul MapN. Adica nu transmiteti din Irak sau Afganistan si transmiteti de acolo, de la Izvor, din sectorul 5? Uau..Asa ceva n-am mai intalnit...In fine..

Dupa alta ora, imi vine mailul. How nice...Mailul era gol, nu era atasat nimic. Ce scria in el? Scria asa: „am atasat fisierele pe care le-am primit din teatre de la corespondentii dvs! rog confirmare telefonica la nr.......Cu stima, Cutarescu”. Il sun pe Cutarescu sa-i spun ca dupa cinci ore de telefoane si de descoperit tranfer.ro, n-au atasat nimic. De ce nu ma mira? Cutarescu are telefonul inchis.

Se face 17.30. Mai da un mail, cu linkul atasat, Slava Domnului! Suna...Ati primit? Daaaa, e senzational. De ce mi-ati trimis si toate standupurile celorlalti reporteri? Apropo, ce mi-ati dat pe caseta, cele 17 minute de imagini, din nou nu prea pot fi folosite. Imaginile arata ca de pe o camera de supraveghere...Doamna, e sistemul nostru..Domnule, ati aflat azi de deplasarile astea? Dupa ziua de joi n-ati invatat nimic? Sistemul dvs. n-are nicio legatura cu televiziunea. Daca nu stiti, nu va bagati. Daca vreti sa va bagati, intrebati...Va invatam noi cum se fac transmisii din zone de conflict.

Pe la 19.00 suna desteptul care a coordonat totul. Colonelul nostru preferat ce n-avea nicio legatura nici cu IT-ul, nici cu imaginea, nici cu nimic. De fel, putin cam isteric. „Eeee, ne-am miscat bine? Toate televiziunile au fost multumite, ne-au felicitat”...Nu zau? Noi nu...Ati invatat cum e cu ftpul? Imi zice ceva de satelit. Cu satelitii stiti cum e? Cu transfer-ul? Omul, din raspunsuri, e varza...."Poate ne intalnim si ne dati niste sfaturi sa ne fie mai usor”...Asta ar fi culmea. Stiti ce? Ia intrebati-l pe domnul Stanisoara...In Drobeta Turnu Severin e o televiziune, din cate stiu...Se numeste Terra Sat...Poate ii explica dansului sotia acasa...Si poate faceti la minister niste cursuri...Sau poate va explica chiar onorabilul domn ministru. A fost redactor sef si administrator acolo, nu? Poate va arata cum sa copiati casetele, dar sa nu va inregistrati si vocile cand sunteti isterici. Daca nu stie domn' Stanisoara, nicio problema...Nu m-ar surprinde...Oricum, tineti-o tot asa. M-am distrat enorm. Ar fi pacat sa va opriti tocmai acum...A fost perfect, intr-adevar. Felicitarile mele! Felicitari ca ati facut totul perfect pe dos!

UPDATE. Pentru toti anonimii din Armata, cu dedicatie. Comentariile erau ale voastre, stiu si ale cui erau..Poate ca da, trebuie sa le pun pe blog, ca sa rada si altii de voi. Restul...sunt povesti. Va vom desena noi, pe hartie, cum se fac transmisiile din astfel de zone. Sau poate o sa deseneze domnul Stanisoara...Oricum, ideea era alta si vad ca n-ati prins-o deloc. So, read my lips...Ready? Sunteti Armata Romaniei dragilor, nu un internet cafe de cartier!

A day to remember. Israel. Tel- Aviv. Viata pe pista...