De ce nu mai scriu pe blog...

ma intreba aseara, zambind smechereste, Viorel Hrebenciuc. Am vrut sa-i dau replica. Chiar imi statea pe limba... O secunda insa mi-a trebuit. Si m-am oprit. Ma uitam fix la el, un om cu multe calitati surprinzatoare, dar si un sacal politic cu aptitudini arhicunoscute...El tot zambea si eu tot gadeam: „ oare chiar vrea sa-i spun? Sincer, nu cred ca vrea sa auda adevarul”. Si am tacut. Discutia ar fi fost, oricum, mult prea lunga. Iar acolo, altul era momentul. Unul mult mai important.

Adevarul este ca nu mai scriu pentru ca...adevarul deranjeaza. Iar problema este ca adevarul exista. El pur si simplu nu trebuie dovedit.
E adevarat, fiecaruia ii place sa-l auda.Dar intotdeauna e mai dragalas adevarul...despre altii...Aproape nimeni niciodata nu suporta adevarul...despre el.

De ce nu mai scriu pe blog? Uite, de exemplu, pentru ca aseara, doi puternici dusmani politici, cu multe insusiri comune, care chiar cred ca s-au urat profund si sincer , m-au dezgustat. Profund. Ma tot uitam cum Viorel Hrebenciuc ii dadea tarcoale lui Traian Basescu, cum Traian Basescu ii explica si ii tot explica, cum Viorel Hrebenciuc se oprea, se agita, apoi isi continua fraza...Si Traian Basescu iar il intrerupea si Hrebenciuc asculta. Dupa minute bune, la final, cei doi isi luau la revedere...Cum altfel? Romaneste...Cordiali....

Si ma gandeam. Sa fie oare acesta Viorel Hrebenciuc, din 19 aprilie 2007? Cand pe holul Parlamentului, in fata usii de plen, artizanul suspendarii, imi explica axioma politicii romanesti, pe un ton neobisnuit de ridicat, reducand totul la o singura si profunda intrebare: „Sorina, tie iti place sa ai un presedinte al Romaniei... un betivan, un alcoolic si un curvar?”

Nu, n-am uitat. Imi amintesc perfect. Asa cum imi aduc aminte ca, in fiecare discurs ce a urmat momentului votului, suspendatul Traian Basescu il numea pe acelasi Hrebenciuc drept „artizanul sistemului mafiot politic din Romania”...Capo di tutti capi...Si nu era singurul. Mai erau si altii: Verestoy, Olteanu...O gramada multicolora politic.„Fata de Hrebenciuc am un dispret profund”, marturisea, pe 2 iulie 2007, acelasi Basescu. A, da...Si mai vorbea atunci de principiile morale si modul sau unic de a face politica. Bineinteles... De neuitat.

De ce nu mai scriu pe blog? Pentru ca sute de exemple d'astea le gasesti zilnic, la tot pasul...Miros de la o posta, in politica, breasla, in numeroase ziare si tot felul de televiziuni.
Cand le spui adevarul, fapte, spuse, gandite, reale...toti se supara. Daca scrii de PSD, esti cu Basescu. Daca scrii de Basescu, esti cu PSDul. Mecanismul simplist si fanariot al mintii lor numai asa functioneaza. Cine nu e cu mine, e neaparat impotriva mea.
Si daca te-ai saturat de toti? Si daca nu esti cu nimeni? Si daca, in fapt, meseria ta e alta? Si daca aceeasi meserie nu inseamna „a fi” sau „a nu fi” cu cineva? Nu, capacitatile lor reduse chiar nu pot concepe...Deloc..No way, asa ceva...

Ma uitam aseara, la celebra aniversare a Revistei 22. Intelectualitatea tarii, crema cremelor, spuma cunoasterii, a filozofiei, echilibrul, verticalitatea, analistii, ofranda editoriala si... orgasmul intelectului...”Genial”, aplauda si graieste prezidentiabilul numarul 1 al tarii. Ma scuzati, adevarul este ca a fost jenant, dezonorant, penibil si batjocoritor sa asist la asa ceva. In viata mea...

Asta seara, povestea continua. In rol de sopran, prezidentiabilul numarul 2 al patriei (reproducere aproximativa): ”Nu, va rog sa-l lasati pe Vanghelie. E un politician care, pe viitor, poate produce surprize....Are si ceva nejunsuri, dar sa stiti...a pornit de jos”. Nu, zau? A pornit de jos...? Istoria parca e putin alta. Mai stie cineva oare cand si-a pus Vanghelie imediat dintii , doar ca sa fie primit in audienta ? Mircea Geoana isi aminteste de aceste fascinante inceputuri? Exact. Nici nu pusese piciorul in minister. Era pe santier sau pe terenul de fotbal, undeva. Da,da,da...Mda. Si ce mai zice? Ca Vanghelie poate sa produca surprize? In viitor? Pai cam asta e si marea problema. Ca un asemenea produs halucinant al intereselor politicii romanesti a ajuns primadona social-democratiei, ce-i consuma, contra cost, tot oxigenul presedintelui Geoana.
Oricum, dupa atata timp, chiar pot sa inteleg multe..Chiar si legatura ce a devenit ombilicala intre cei doi, in PSD. Dar pot sa cred sau sa sper macar , ca Geoana se va tine si de cuvant la un moment dat, de exemplu. Ca a vorbit intr-adevar la NASA si ca a batut palma, asa cum tot el, singur, singurel, a declarat: „Sa trimitem ca mandrie nationala, un om sa mai zboare in spatiu cu americanii. Am zburat cu rusii, acum 30 de ani. Vreau sa facem lucruri ambitioase impreuna ”. Si eu vreau. Serios. Daca mai suna odata la NASA si-l expediaza pe Vanghelie, in colet si definitiv, in spatiu, uite...Ma duc si-l votez pe Geoana presedinte.Imediat. Dar daca , din greseala, iese sef de stat? Sau pierde cursa? Geoana nu suna sau, dupa caz, pleaca singur la NASA... Si primadona ajunge sef de partid?
Da, stiu. Suntem in 2009. Dar nu radeti, in PSD, orice e posibil. Corect, asa gandesc si eu: ca orice norma morala spune ca ar fi cel putin injositor, periculos si incredibil pentru orice partid din Romania sa i se intample chiar asa ceva.

De ce sa mai scriu pe blog? Sa le explic unor triste figuri gelate, cu spume la gura, ca n-au fost, nu sunt si nu vor fi niciodata veritabili ziaristi? Sa le desenez ce valoare are informatia? Corectitudinea? Adevarul? Documentarea? Sa le traduc ce-l face pe un ziarist puternic? Sau sa le arat cam ce greutate au imprecatiile, vorbele goale, minciunile sau smenurile cu diferiti papagali politici? No, no way.
Oricum, ei vorbec haotic despre vrute si nevrute, despre ce-a facut ala, despre ce n-a facut si , mai ales, despre cat de importanti sunt ei...Sau el.... Si numai el. El, Gelatul, este, in general, buricul pamantului. Detinatorul tuturor celor stiute si nestiute. Cunoaste, a vazut, a aflat si a fost sunat de toti ...Si i-au spus absolut orice. Gelatul stie. Stie din nastere cine-i sta in spate lui X, cine-i sta in poala lui Y, cine-l plateste pe Z si cine-i dicteaza lui W.
Cand simte ca el „se scoate” mai bine asa, ii da in cap lui X. Cand vede ca X a ajuns demnitar, urla din toti porii si decibelii ca... X este, of course, prietenul lui. Cel mai bun. Ba chiar au copilarit impreuna. S-au nascut in aceeasi maternitate si de mici s-au jucat in nisip. Cand vede ca trendul e iar pe invers, se repliaza. Noooooo, pe nenorocitul de X nu l-a cunoscut in toata viata lui.
Gelatului, inotdeauna, adevarul, etica si morala – i-au fost notiuni pe care le-a dat la schimb cu un smen, fara ezitare...Imediat... Doar dintr-un singur scuipat.
In general, se baga singur in seama. Exceleaza prin mitocanie, prostie si demagogie, toate imprumutate de la preferatii lui..politicieni.. Haznaua si centura sunt sursele lui preferate. De acolo a pornit, acolo va pieri. „Cariera” o are, evident, indoielnica. Numai ca, din pacate, poseda legitimatie de presa..Oricum, un lucru este evident. Asemenea personaje fac de ras meseria, au deprofesionalizat breasla si au viciat continutul jurnalistic. Si nimeni nu stie cat va dura...

Asa ca, de ce sa mai scriu pe blog? Oamenii nu-s prosti. Vad, simt, analizeaza, gandesc...Isi dau seama.Adevarul exista. Si poate ca da...Uneori, trebuie asternut. Exact asa. Dur. Dureros chiar. Simplu. Negru pe alb. Sau, ma rog...Alb pe negru...