Deci, e cam asa...

Oprisan face joc de glezne prin Palatul Cotroceni. Intai se duce si staaaa, si tot staaaa, pe capul lui Daniel. Care Daniel? Patriarhul Daniel. Apoi, Oprisan se pupa cu Udrea. Bleeeah! Mai tarziu, Oprisan tot ii sta pe cap lui Blaga. Blaga , care si el serveste si tot serveste mai multe cupe de sampanie. Si pare ca nu se mai opreste. E tot rosu. Din cap pana-n picioare. Si toti stau si stau si stau.... Dar toti in grup compact. Videanu, Berceanu, Blaga, Pinalti, Flutur, Falca si Stolojan. E pe acolo si Boureanu. La brat cu Pelinel. Nu pare a fi in schema. Stolojan e cel mai zambitor si relaxat. Glumeste, ciocneste si se bate pe umar cu diversi. Cand termina de vorbit Traian Basescu, Stolojan se duce glont spre el. Cu o cupa de sampanie. Ciconesc . Are fruntea maaare si sus! „ Acum ne putem prezenta la seful statului cu fruntea sus! Si putem cere sa dam noi premierul”- declaratii oficiale, cu cateva minute inainte.

Prin Palat, sunt sute de persoane. Te impiedici de personaje si te apuca, brusc, durerile de cap. Aura Vasile, sta fix in stanga lui Traian Basescu. Vanghelie nu vine. La 19.00, probabil ca e la somnul de frumusete. Langa ea, Catalin Voicu. Acel Catalin Voicu. Miki Spaga. Fascinantul general, proaspat decorat, Burian. Ciocan- mda, halucinantul de la Politie. Sportivi, ziaristi, culceristi si... Robert Ionescu( PNG) un tembel disperat, la papion, costum negru si pantofi ascutiti si mult prea luciosi care innebuneste toti cameramanii. Mie mi-a intrat in toate, dar in toate cadrele de direct. Cand vedea o camera ca filmeaza sau ca e in direct, punea mana pe telefon si suna: „Ma vezi? Sunt in direct... La Cotroceni, mai ! Ma vezi? Da' ma vezi sigur?”.
Ultima oara, aseara, l-am vazut pozandu-se cu steagurile lui Basescu din Sala Unirii.

Sa revenim. Berceanu se tot plimba. Ii e foame. Umbla cu o farfurie in mana. Ia un carnacior.
„ As manaca ceva. Mi-e o foameeee... Cred ca ne ducem la restaurant”. Stolojan dispare pur si simplu. Berceanu umbla cu farfuria goala. Blaga sta la discutii cu Udrea. Elena Udrea. Lady in black. Trece o ora. Nu mai e nimeni important la receptie. Geoana pleaca, mult mai dezumflat decat a venit.. Basescu nici nu l-a bagat in seama. PDL insa ramane in grup compact. Da sa plece. Sub scari, Ion Iliescu vorbeste la telefon, foaaarte tare. Se aude in tot holul: „ Sa nu faceti ca in 2004”. Grupul portocaliu tot atarna prin Palatul Cotroceni. Cam degeaba... Toti PDL-istii isi mai trag sufletul putin la usa. Dar nu-i cheama nimeni sus!!! Deci, dupa muuuulte ezitari, coboara scarile. In sfarsit, ies! La aer. Pleaca si Ion Iliescu. Dupa el, lady in black. The one and only, Elena Udrea.

Grupul se duce infometat la restaurant. Se mananca cu Mircea Geoana. Nu-l vrem pe ala, pe ala, pe ala si nici pe ala. Si nici pe tine nu te vrem! Premier nici sa nu te gandesti, poate sef la Senat. Si asta..poate! Geoana pleaca albastru. Probabil se gandeste la Tariceanu. Dar cum sa vorbeasca cu Tariceanu, cand ei n-au vorbit nicioadata aceeasi limba? Pauza. Respiro.

Remember. Acum an si ceva. Cineva din PSD suna pe un alt lider important din PSD- pe atunci sustinator al lui Geoana.
„- Draga, stii prea bine. Mircea nu poate discuta deloc cu Tariceanu. Pur si simplu nu vorbesc aceeasi limba.
- Stai linistit! Se inteleg mai bine decat te intelegeai tu cu Ion Iliescu”

Unde ramasesem? Asa... Plecat de la restaurant, Geoana isi pune sperantele-n liberali. Liberali care... nici ei nu-l vor. Se gandeste la Hrebenciuc probabil. Si poate ca nu numai in el.

Se face dimineata. Calin Popescu Tariceanu, made in Ciofliceni, face un tur de forta. Trece pe la o vila Lac, se intalneste cu un lider PSD, se intalneste cu Ion Iliescu si, dupa amiaza, ajunge si pe la ai lui. Conditia aceeasi: Geoana never! Poate pe la Senat...Sau pe undeva, prin Parlament...

In acest timp, in biroul lui Mircea Geoana se dau lupte grele.

Alt respiro. Remeber again. 24 noiembrie 2008. Adica acum cateva zile. Conferinta de presa, Traian Basescu. Idee reluata si intr-o emisiune de televiziune: „Miron Mitrea, spre exemplu, a trecut peste votul Camerei Deputaţilor şi şi-a dat demsia”. Onoarabil, nu?

Si filmul continua. Mitrea intra in forta si ii da afara pe cativa din biroul lui Geoana. Ii da un ultimatum ferm si pe un ton dur lui Mircea. Ori se trezeste din visul de a fi premier, ori va fi debarcat din fruntea partidului, dupa metoda aplicata lui Adrian Nastase.
Geoana nu renunta.
Mitrea pleaca la masa cu grupul social-democrat compact si dornic de guvernare dupa el. Cu Oprisan, cu Dan Nica, cu „ teroristul” Liviu Dragnea si Nicusor trezit din intersectie.
Grupul compact al PDL e si el la masa.
Liberalii sunt in sedinta.
Apar acuzatii ca Mitrea a furat voturi. Si ca a pus piedici in campanie. Nu a ajutat partidul la centru, a fost doar in teritoriu, ca sa se ocupe numai de ai lui.
Geoana iese pe scari. Din nou. Again & again. Anunta ca nu renunta la premier si ca invita partidele la discutii.
Tariceanu isi continua pelerinajul... Dupa indelungi ezitaaaari, anunta oficial, parteneriatul cu UDMR.
In seara asta, odiseea continua...

Ciudat, dar foarte adevarat. In 2005, pe 21 aprilie, scriam un material despre celebrul Congres PSD. Si cum a ajuns, printr-o intelegere, Mircea Geoana presedinte de partid. Si finalul suna cam asa:. „ Cat va rezista Mircea Geoana in fruntea partidului, nimeni nu stie. Dar, cu siguranta, inca de pe acum, trebuie sa invete ceva foarte important ca sa supravietuiasca. Istoria se repeta uneori in Kiseleff. Si poate ca cel mai bine e sa te feresti tocmai de cei care ti-au aratat cum se castiga. Pentru ca ei, si pana acum numai ei, au aratat ca au adevarata putere in partid.”

Ce nu e ciudat? E ca Mircea Geoana n-a invatat nimic. Ce e trist?... Ca nici nu ma mira.