sâmbătă, octombrie 13, 2007
As vrea sa va aduceti aminte...
As vrea sa va aduceti aminte ca traim in Romania. Adica in tara unde mor 18 oameni, 13 sunt raniti grav si nu se intampla nimic.
As vrea sa stiti ca, la aproape 4 ani de la tragedia de la Mihailesti, nu exista vinovati.
As vrea sa va uitati la imagini, sa vizitati acest site , sa vedeti copiii care n-au mai apucat sa-si cunoasca tatii, vieti frante, sperante pierdute, oameni care nu mai cred in Dumnezeu si nici in Justitie. Oameni simpli care, in general, nu mai cred in nimic. Si poate ii veti intelege. Pentru ca veti vedea multa, multa durere. Puneti-va, pentru cateva momente, in locul lor.
Si as vrea sa se uite la toate acestea toti fostii ministri din cabinetul Adrian Nastase. Inclusiv fostul premier. As vrea sa le priveasca, in special, Miron Mitrea, Gabriel Oprea si Ioan Rus. Iar eu as vrea sa-mi iasa din cap imaginea cu Mitrea si Oprea, imbracati in geci de santier, dirijand cu mare viteza marea asfaltare, peste ramasitele inca nedescoperite ale oamenilor spulberati in tragedia de la Mihailesti. S-ar putea uita la toate acestea si Marian Sarbu si Eugen Bejinariu. Si multi altii. Si acei importanti social-democrati care aveau premonitii. Care asteptau, la acea vreme, sa se intample ceva pentru ca partidul sa iasa dintr-un scandal politic ce nu dadea bine inaintea campaniei electrale.
Ei bine, premonitia s-a dovedit diabolica. Tragedia s-a intamplat.
Eu as vrea sa nu vad in biroul lui Vlad Petreanu camera lui Ionut Barbu sau microfonul Elenei Popescu si sa-mi amintesc aproape zilnic cum ei, si multi altii, au murit degeaba.
As vrea sa ma uit la reportajele difuzate despre Mihailesti ca la orice alt material. Dar e imposibil. As vrea sa va uitati si voi la ele. Si sa spuneti daca e posibil. Daca e posibil ca nimeni sa nu plateasca pentru ce s-a intamplat atunci. As vrea sa faceti macar putin din toate acestea, daca nu e prea mult... Pentru ca niciodata nu e prea tarziu...
Ne aducem aminte si suferim. Ce putem face in Romania? Eu as pune aceeasi cantitate de azotat de amoniu in sala de judecata, acolo unde s-a dat verdictul! Suna macabru, dar am inceput sa cred ca e mai bine sa ne facem dreptate singuri. I-am cunoscut bine pe cei doi colegi ai tai, Dumnezeu sa-i odihneasca!
RăspundețiȘtergereStiu, Sorina, la ce te referi in faza cu "premonitia diabolica". Am auzit si eu povestea, si tare mi-e greu s-o cred. Dar nu pot sa n-o iau in considerare. Era vorba de o distragere a atentiei. Nu mai tin minte de la ce scandal, din pacate...
RăspundețiȘtergere@ cristi. nici eu nu mai tin minte scandalul, dar am sa caut sa vad despre ce era vorba...
RăspundețiȘtergerefratilor, cu tot regretul dar au existat doua faze total diferite. prima a dus la incendierea camionului in urma unui mare numar de ilegalitati si greseli. pentru incendiu se pot gasi vinovati.
RăspundețiȘtergerea doua faza este explozia. au murit oameni pentru ca s-au aflat acolo unde nu trebuia sa se afle nimeni, nici macar pompierii, care pompieri ar fi trebuit sa stie exact de posibilitatea si puterea exploziei. pentru aceasta de vina este doar al de sus.
dumnezeu sa-i ierte pe vei care au murit si sa-i ajute pe cei care au ramas dar justitia nu poate da alt verdict decit ca nu exista vinovati expliciti. daca se da alt verdict, acesta va fi desfintat de cedo. cu tot regretul, dar asta este situatia. in cazul groaznicului accident al trenului german de mare viteza (peste 100 de morti...) verdictul a fost asemanator: nu exista vinovati expliciti, statul poate plati ceva despagubiri victimelor. asta-i viata...