DE CE suntem prizonieri in aceasta saptamana?

Un ziarist pe care-l aprciez mult spunea ca este prizonierul unor nesimţiţi cu gura mare şi puturoasă. Eu as adauga ceva. As zice ca suntem prizonierii unor jocuri politice murdare, in care ziaristii isi arata, cu adevarat, caracterul. Unii nu pot fi decat nesimtiti, altii nu pot fi decat yes-mani cu gura puturoasa sau trepadusi de duzina. Si destui sunt pur si simplu mercenari. Iar majoritatea sunt prizonieri, fie ca sunt constienti sau nu de asta. Fetele schimonosite ale presei se vor arata in saptamana care vine. Deja au inceput...Si am numarat zilele acestea destui schimonositi si puturosi. Pentru ca lupta e pe viata si pe moarte si participarea la vot nu mai e o problema. PSD e in stare de orice, de absolut orice. Ca si Basescu, de altfel. Orice pentru acel vot in plus, care sa faca diferenta la referendum. In acelasi timp, se duc negocieri grele.Foarte grele. Se fac guverne, coalitii, se pun candidati la Presedintie, premieri. Nu stiu daca au ajuns si la ministrii. Dar ca sa le iasa strategiile, au nevoie sa castige la refendum. Si ca sa castige la refendum, au nevoie de presa. Presa, spunea un alt prieten, e singura care poate face diferenta. Poate aduce acel vot in plus, iar diferenta e mica, in conditiile absenteismului si lipsei unei conditii privind participarea la vot. Si poate are dreptate. Vad ca au nevoie disperata de televiziunile de nisa, de cele comerciale si de ziarele importante, locale si centrale. Si presa ce face? Unii mimeaza idependenta, altii joaca pe fata fara nicio jena si cativa fac jocuri extrem de murdare. Ma uit zilele acestea la unii oameni pe care-i stiu de ani buni si nu-mi vine sa cred ce fac. Imi este mie rusine sa ma uit in ochii lor. Imi este rusine de ce as putea vedea. Pentru ca stiu foarte bine ce fac. Asa ca ma uit la ei, vorbesc cu ei, fara sa-i privesc. Un exercitiu interesant, chiar masochist. Una peste alta, cine nu realizeaza ce se intampla zilele acestea, chiar in acest sfarsit de saptamana, inseamna ca lucreaza la fabrica, cu program redus sau prelungit. Sunt sudori, cu legitimatie de jurnalist. Oricum, ei nu fac diferenta. Eu insa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea unui prizonierat constient si acceptat. Si e foarte greu, daca nu imposibil. Mintea mea refuza. Si ii invidiaza pe prizonierii si chiar si pe sudorii inconstienti...