Când Victor a demonstrat ce poate face pentru România

Dacă premierul României, Victor Ponta, ar fi întrebat, la ora la care scriu, ce Guvern conduce la București, foarte probabil că n-ar ști ce să răspundă. Guvernul Victor Ponta 2 nu mai este în funcție, Guvernul Victor Ponta 3 nu este numit cu acte în regulă. Un hău constituțional din care nu se știe dacă va supraviețui îl pândește iar premierul României, aflat evident în dificultate, anunță că-și anuleză propria ședință de Guvern. Motivul este simplu: nici el nu știe pe cine anume să așeze legal pe scaune. La o adică, chiar propriul mandat de șef al Executivului îi poate fi pus sub semnul întrebării. Și asta îl sperie cel mai tare. "Dacă nu mai ești premier, ești nimic", îi striga ieri un adevăr dureros, de la tribuna Parlamentului, fostul său partener și prieten, Crin Antonescu.

Dacă l-ar întreba cineva acum pe Victor Ponta ce coaliție comandă la guvernare, și aici ar avea greutăți în a da lămuriri clare. USL, alianța mamut a României, în mod real, nu mai există. Partenerii săi au plecat și-l sfârtecă zilnic pe primul ministru care, în disperare, a încercat să închege o altă alianță- USD- care și ea a fost respinsă de la înregistrare. 

Candidatul contrafăcut al alianței la Președinție, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, așa cum a apărut- rupând partide, așa s-a și evaporat- lansându-le pe mail, cu tot ridicolul de rigoare din dotare. Astfel, structura politcă a Executivului a ajuns să fie formată din alăturarea forțată a patru partide și a unui grup al minorităților naționale. În esență, o coaliție care, în tradiția politică românească, nu este deloc sigură fără lideri puternici care s-o țină în mână. Când în România orice se poate destrăma într-o clipă și când nici susținerea de peste 70% în Parlament nu rezistă, câtă stabilitate poate da într-un crunt an electoral o înțelegere politicianistă neclară de puțin peste 50%?!

Atunci când Victoria Nuland, oficialul Departamntului de Stat, a aterizat la București, ținem minte: Victor Ponta, premierul și președintele PSD au fugit spre alte zări. Încă mai vorbim despre una și aceeași persoană. În lipsa lui, niciun oficial guvenamental n-a putut să lămurească administrația SUA ce intenționează să facă, de exemplu, cu legea amnistiei și grațierii. Ieri, cu ocazia audierilor din Parlament a Guvernului Victor Ponta 3, s-a anunțat însă că legea se dorește a fi pusă din nou în discuție pentru adoptare. După Marțea Neagră și votul de legalizare a corupției, după decapitarea politică a procurorilor DNA, după amenințările la adresa Chevron, după promisiunile neonorate în fața Occidentului privind modificarea Codului Penal, după neexplicatele relații cu China și participarea la Soci, acum, Executivul de la București Victor Ponta 3 dă semne vizibile că își menține linia deja consacrată. Alege calea primejdioasă de subrezire a statului de drept care i-a închis imediat ușile în Europa și-n cancelariile occidentale.

Ținta este, evident, Justiția și toate instituțiile care o compun. Ghinionul Guvernului și al infractorilor politici este că, la București, Justiția funcționează. Adică exact ceea ce nu se întâmpla pe vremea fostului premier, acum pușcăriaș, Adrian Năstase.
Carevasăzică, oamenii, metodele și țintele-s aceleași, norocul nostru sau, după caz, problema penalilor este că, în România, vremurile sunt totuși schimbate.

Dacă același Victor Ponta ar fi chestionat în legătură cu ce mai vrea să facă partidul său pentru România, și aici ar avea probleme serioase în a da replici sincere. După patru ani de cârmuit, nu este deloc limpede ce partid mai conduce Victor Ponta. 

Nemuritorii baroni PSD, motoarele electorale social democrate, în mare parte, sunt anchetați de Justiție, sunt scoși din grupul decizional al conducere efectivă și nu par prea fericiți să-și recunoască nici Guvernul. În astfel de condiții, principalul partid de guvernare este captiv unei restrânse tabere ce taie și spânzură, formată în mod exclusiv numai din apropiați ai primului ministru. În realitate, vorbim despre o versiune 2014 a ceva ce s-a mai întâmplat acum un deceniu în PSD. Și s-a sfârșit rău, tot în buna tradiție social-democrată.

De exemplu, acum, nici ei nu-și explică și nu înțeleg prea bine de ce s-a făcut pulbere, în doar un an și nouă luni și cu o viteză amețitoare cea mai mare și mai puternică alianță a ultimilor 20 de ani din România. De conștientizat, conștientizează ce li se întâmplă. Indică un singur nume: Victor Ponta. Și cum istoria se repetă când nimeni nu învață nimic din ea, la fel ca-n 2004 cu Adrian Năstase, acum se gândesc dacă este într-adevăr bine ca Victor Ponta să fie cel care să conducă pe viitor România.

Prins într-un asemenea tablou, exclusiv din cauza propriilor greșeli, Victor, premierul de la București  care era întrebat acum cinci luni, în Casa Albă, de vicepreședintele american, Joe Biden, ce vrea să facă el pentru România, a rămas singur pe front. Cu un partid care-i mârâie nemulțumit din ce în ce mai tare, cu fostul partener care-l ucide zilnic politic, cu un Guvern ce nu mai are foarte mare stabilitate, cu un Președinte care își va exercita atribuțiile până în ultima zi a mandatului, cu o candidatură la Președinție care-i poate sfârși cariera politică, cu o Opoziție care se conturează și poate deveni puternică, cu nicun mare proiect realizat pentru România, același Victor Ponta a rămas doar cu doi aliați. Adică două persoane fizice. În stânga, cu oligarhul Dan Voiculescu care are o condamnare de cinci ani cu executare în primă instanță și controlează un trust pe post de măciucă politică și, în dreapta, cu alt oligarh: Sebastian Ghiță. Mai tânăr, mai necopt, mai disperat, mult mai lacom financiar și avid de putere. Și...cam atât.

"Spune-mi cum vrei să te prăbușești, ca să-ți spun cine ești", scria Emil Cioran, unul dintre cei mai mari filozofi români, în Lacrimi și sfinți. Și cam de tot ce-a scris Cioran ne lovim până și astăzi. 

Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești, spune o altă vorbă din popor. În esență, așa se traduce, în adâncimea și măruntaiele ei, autentica realitate politică românească.