"Nu contează câți oameni omori, important e să ucizi ideea"

Când urmăream un documentar despre capturarea unui important terorist ce a ajuns în Guantanamo Bay, toate importantele televiziuni ale lumii au intrat brusc în breaking news. Un atentat se petrecuse în timpul maratonului din Boston. Ciudat sentiment. Înfiorător aproape. Să vezi cum vorbele și gândirea rețelelor teroriste pot deveni, oricând, sub ochii tăi, realitate. Chiar și la 12 ani după 11 Septembrie.

Au trecut două zile de atunci și mă uit continuu la televiziunile americane. E halucinant. Nimeni n-are nicio explicație. Chiar acum câteva minute, FBI și Departamentul de Justiție au infirmat oficial, printr-un comunicat, că s-ar fi făcut vreo arestare. Nimeni până acum, nicio organizație n-a revendicat nimic. Iar guvernatorul de Massachusetts îi spune lui Blitzer, cu zâmbetul pe buze, că el și opinia publică americană trebuie să mai aștepte. Cam cât, nimeni nu știe. Confuzia propagată e totală. Toți parcă băjbâie pe niște înregistrări. Jurnaliștii analizează încontinuu fotografii și materiale video din toate unghiurile posibile. FBI tocmai și-a anulat briefingul de presă după ce și-l amânase de două ori.

În cele două intervenții publice, nici președintele american, Barack Obama, n-a reușit să lămurească problema. "Încă nu știm dacă este vorba de o organizație teroristă internațională, de vreo grupare de pe plan intern sau dacă a fost vreun individ. Un act odios și laș. Nu știm care sunt motivele. Exploziile sunt de natură teroristă", a spus Obama.

Atacul provocat de dipozitive explozive declanșate aproape simultan (12 secunde diferență), la 20 de metri distanță unul de celălalt, în apropierea liniei de sosire a maratonului din Boston și o a treia, la biblioteca J.F.Kennedy, arată clar coordonare și ...un eșec. Pentru că orice atac reușit, de asemenea natură, semnifică, în mod implicit, o înfrângere a sistemelor, a tuturor strucurilor importante de securitate. Arată breșe, greșeli, vulnerabilități nepermise. Ce s-a întâmplat în Boston înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât un fiasco din acest punct de vedere. 

Pe Fox spunea cineva că, totuși, Boston e un semn de progres în ceea ce privește securitatea față de ceea ce a fost 11 Septembrie. O imbecilitate mai mare nici c-am auzit până acum. E adevărat, depinde cum privești problema. Dacă din când în când îți mai intră niște avioane deturnate în niște simboluri ale SUA, la un moment dat, probabil, se va vedea un progres. Dar nu cred că trebuie să aștepți atentatele ca să-ți demnonstrezi progresul. Progresul înseamnă tocmai măsurile de combatere și prevenire a terorismului și iar demonstrația progresului o reprezintă chiar lipsa atentatelor.

În Boston, au fost trei morți și 176 de răniți. De la tragedia băiețelului de 8 ani, până la prietenii care au venit să-și susțină amicul și au rămas fără mâini și fără picioare, tot ce s-a întâmplat în Boston este fotografia unei mari drame.

"Nu contează câți oameni omori, important e să ucizi ideea", emana mintea unui terorist. Și, pe zi ce trece, asta pare că s-a demonstrat și în Boston. Niciun stat, niciun sistem/ structură de securitate, oricât de puternică ar fi, nu e infailibilă. Ideea de securitate/siguranță poate dispărea, poate fi distrusă/ucisă într-o clipă. Nimic nu e perfect, desăvârșit, fără cusur. Oricând, oriunde, însă nu chiar oricine poate sări în aer până la urmă. Așa sună cea mai mare provocare a secolului 21. Până acum, nici cel mai puternic stat al planetei n-a putut să-i dea de capăt. Bâlbâiala autorităților continuă...