Măcelul

"A fost una dintre cele mai frumoase ședințe la care am participat", declară, pentru un ziar din Arad, Gheorghe Falcă. Măcelul însă a fost aproape public și transmis unei țări întregi de mass-media. De la delfini, bile, amante și, bineînțeles, bani. Și, culmea, măcelul nu s-a terminat.

Astăzi, în timpul sfârtecării, am avut un deja vu. Mi-am adus aminte cum în 2000, am publicat în Jurnalul Național primele stenograme ale unei ședințe a BCCC al PNȚCD. Erau, de altfel, și primele stenograme apărute în presă. Un lider, nu spun cine, furase pur și simplu casetele cu înregistrările din partid. După discuții îndelungate, a acceptat să mi le pună la dispoziție. Inițial, erau vreo 7. M-am dus la secretara lui acasă, o zi întreagă am copiat casete de m-am plictisit, iar două nopți întregi am stat și le-am transcris. Râdeam și mă îngrozeam singură. În ce hal ajunsese un ditamai partid la guvernare. Țin minte cum Vasile Lupu urla pur și simplu la Ioan Avram Mureșan întrebându-l de pungile cu bani cu care venea la partid. Iar când ieșea unul din sala de ședință să se ducă la toaletă, toți se apucau să-l măcelărească. După ce s-au înjurat apoi în față ore bune, s-au acuzat de "coterii"- termen folosit de Vasile Lupu, și-au adus aminte de câte ori într-o ședință l-au demis și repus în funcție pe ministrul Romică Tomescu - de nu mai știau voturile, ședința s-a sfârșit. Fără vreun rezultat clar. Și a doua ședință tot așa a fost. Am obținut și tura a doua de casete. La modul cel mai sincer, eram deținătoarea unui casetofon amărât dar casete cu muzică nu prea mai aveam. Pe majoritatea lor aveam ședințe ale BCCC.

Peste câteva luni, în noaptea alegerilor parlamentare- când au pierdut, s-a convocat o nouă ședință BCCC de urgență în sediul central. Toată conducerea și-a depus demisia. Intrând la sfârșitul ședinței în sală ca să discut cu un lider, din greșeală, când am plecat am încurcat foile pe care-mi luasem notițe. Și așa m-am trezit că am plecat în toiul nopții de la PNȚCD cu demisia lui Remus Opriș, pe atunci secretar general. A doua zi, i-am returnat-o. Era cu număr de înregistrare. Deci cam așa s-a scris istoria PNȚCD.

Faptul că PDL este acum, la ora la care scriu, un partid fără conducere efectivă, arată că greșelile care s-au făcut sunt multe și imense, polițele care se plătesc sunt istorice iar scindarea este profundă. Ce se va întâmpla cu PDL, nimeni nu știe. Nici cele două tabere nu știu exact.

Înainte de parlamentare, să decapitezi un partid care a avut ani buni toate pozițiile de putere în România și care în două luni a cam pierdut tot, poate fi, într-adevăr, un gest sinucigaș atât timp cât PDL n-a identificat din timp soluția salvatoare. Liderul care să tracteze și să reinventeze rapid partidul nu cred că există. Soluțiile artificiale sunt și ele letale. Dacă nu ai un personaj de forță, charismă, în care să-ți creadă partidul pe care tot el trebuie să-l primenească, nu faci nimic. PDL poate pierde, prin demobilizare, și ceea ce cu greu a obținut la localele de acum.

Așadar, marea problemă este liderul. Nici Boc, dar nici Blaga nu par a putea coagula acum tot PDL. Succesul lui Boc a fost categoric insuficient, dar și lui Blaga i se pot reproșa multe. Dacă Blaga va prelua conducerea după Convenție, nu va fi decât un transfer de putere dintr-o zonă în alta. Iar dacă rezultatul de la parlamentare va fi mai mic sau cel mult egal cu cel de la locale, cu siguranță, la un al doilea măcel se va ajunge. Și Vasile Blaga își va compromite definitiv puterea de influență în PDL.

Este o soluție MRU? Nici ei nu știu, dar toți par s-o respingă pentru că pe MRU nu pot avea controlul. În plus, și conectarea lui MRU la un PDL fracturat poate fi mortală. Prin suprapunerea imaginii, i-ar putea periclita lui însuși orice șansă de succes în politică. Iar liderii taberelor oricum nu-l acceptă. Au dovedit-o cu prisosință când, tot grație sfârtecării lor interne și neacceptării lui MRU, au reușit cu mult succes să-i prăbușească tot guvernul și să destrame coaliția de guvernământ.

Este Videanu salvatorul? Nu cred. Multe i se pot reproșa și lui. De la controverse publice, până la lipsa unei susțineri electorale pentru o a doua candidatură la Primăria Capitalei. PDL nu poate avea un lider în care oamenii nu cred. Sau, mă rog, poate avea, dar asta va face partidul și mai pitic.

Aud că tabăra Boc pregătește o candidatură inedită. Un lider local care să fi câștigat localele și care nu e neapărat cunoscut. E fix aceeași problemă. Poți pune, în definitiv, pe oricine. Atât timp cât susținerea populară națională nu există, nu poate mobiliza nici partidul. Tot la măcelul numărul doi vor ajunge. Iar la parlamentare vor risca mult prea mult.

Dacă nu vor să rupă efectiv partidul, taberele trebuie să se așeze, în sfârșit, la masă și să inventeze împreună, cu rațiune și grijă, pur și simplu o minune. Asta dacă nu vor să ajungă la maximum 10% . Oricum, în afară de ură profundă, orgolii și polițe de plătit, nu văd ce ar mai avea efectiv de împărțit. Ținta lor ar trebui să fie acum una singură: salvarea partidului, nu propriile scaune. În PDL, e adevărat, liderul mesianic nu mai este. Și poate că și din cauza asta s-au prăbușit.