Când am venit din R. Moldova, anul trecut, am scris că nu e exclus ca Dorin Chirtoacă să piardă Chișinăul. Și că localele de anul ăsta vor fi următorul test. Am mai scris și că Republica Moldova e țara care-și merită propria soartă. Pentru că, nu-i așa? În orice stat democratic, e de presupus că poporul este suveran. Și suveranitatea și-o exprimă, la alegeri, prin vot. Problema e că în Republica Moldova, la alegerile parlamentare din noiembrie anul trecut, s-a văzut cu ochiul liber că electoratul din Chișinău începe să redevină pro-comunist. Anul trecut, acesta a fost, după vot, marele șoc, asta a fost marea supriză. Chișinăul - sigurul tărâm care oarecum se îndepărtase de comunism se întorcea inexplicabil la el. De neînțeles pentru noi, justificabil pentru ei.
Salvarea AIE, dacă s-a putut numi atunci salvare, s-a numit diaspora- cea care a votat pro- Alianță, pe model românesc. Cu toate astea, șeful statului tot n-a putut fi impus. N-a avut suficiente voturi. Două luni au durat negocierile. Și au fost pe viață și pe moarte. Cu trimiși de la Kremlin, cu trimiși occidentali, cu greu Lupu a putut fi convins să facă opțiunea pro- Vest. Chiar și așa, Marian Lupu este și acum președintele interimar care, oricând, ar putea schimba barca. Și mulți știu asta. În orice moment el, s-ar putea reîntoarce la comuniștii care l-au îmbrățișat și lansat acum șase ani. De altfel, prima sa vizită oficială, ca șef de stat interimar a făcut-o la Moscova. Un semnal puternic, un mesaj că nimic nu e sigur. Totul cu el e mereu de negociat.
O altă problemă în R. Moldova este instabilitatea, lipsa reformelor și blocajul generate de iresponsabilitatea politicienilor. La Chișinău, da, ea e mult mai mare decât la București. Să nu uitam că, în ultimii doi ani, moldovenii au trecut prin 6 rânduri de alegeri. Parlamentare pe 5 aprilie 2009, parlamentare în 29 iulie 2009, locale cu două tururi în mai 2010, referendum eșuat în 2010, alegeri parlamentare în 28 noiembrie 2010, locale pe 5 iunie 2011. De șapte ori la urne! Și acum sunt chemați a 8-a oară. E infernal. Mi-l amintesc pe Filat cu apelul său, din noiembrie, de la Guvern:”Țara asta, poporul ăsta nu mai pot suporta încă un rând de alegeri” . Și uite că mai pot. Mereu la Chișinău, în ultimii doi ani, se joacă turul decisiv.
Acum, după alegerile de duminică, în consiliile raionale conduc comuniștii, în consiliile sătești- comuniștii, în alegerile primarilor- tot comuniștii, în Consiliul Municipal al Chișinăului- la fel, comuniștii. Primăria Chișinăului poate decide și schimba soarta țării. Igor Dondon- comuniști/ PCRM a obținut 48,07%, Dorin Chirtoacă- PL- 46,51%, Valentina Buliga- PD- 2,56%. Restul nu contează. Au luat, oricum, sub 1%. Dacă AIE ar fi avut un candidat comun, probabil că ar fi câștigat la limită. Și poate că, totuși, acum nu s-ar fi ajuns în turul doi de infarct.
Dar Mihai Ghimpu ce declară imediat? Că nepotul său, Chirtoacă, nu va accepta ajutor financiar de la colegii din AIE pentru turul doi la Primărie. “ Nu vom accepta bani de la Vlad Filat. Mulţumim, dar ne vom descurca cu banii noştri. În ceea ce ţine de finanţe, ne vom clarifica singuri", a declarat azi Ghimpu. Dacă asta nu e iresponsabilitate, atunci nu știu cum ea ar putea fi definită într-o asemenea situație. Și vorbim despre declarația unui fost președinte interimar al statului moldovean.
Poate Ghimpu nu realizează, dar lui Chiroacă îi trebuie acum tot sprijinul posibil și imposibil. Financiar, logistic, de orice natură.... Pentru că nu e o mare noutate. Și văd că e deja oficial. Președintele interimar, Marian Lupu a și declarat, la Moldova 1, că “ dacă Dondon câștigă în turul doi Chișinăul, alegerile parlamentare anticipate sunt inevitabile”. Asta înseamnă, logic, predarea țării pe mâinile PCRM.
Tot Lupu a recunoscut că, dacă vor câștiga Chișinăul, comuniștii nu vor avea niciun interes să deblocheze situația cu alegerea șefului statului. Iar cu majoritatea de mandate în foarte multe raioane din țară, PCRM își va alege singuri președinții de raioane. Asta înseamnă că i-ar putea convinge pe oameni de necesitatea altor alegeri parlamentare în care ei să fie aleșii și să se rupă definitiv pisica. Pentru că până acum, firava opțiune pro- Vest a ținut țara într-un infernal blocaj.
Pe fondul crizei, pe fondul sărăciei, creșterii prețurilor și șomajului din Republica Moldova, asemenea discursuri au prins și vor prinde în continuare. Și nu e deloc exclus ca scandalurile din AIE, orgoliile mici și interesele divergente ale “liderilor occidentali” să-l faulteze în așa hal pe Chirtoacă încât să piardă și Chișinăul dar să predea automat și toată R. Moldova oficial, pe mâna PCRM. E doar o chestiune de timp și de opțiune. Și mai grav este că asta stă în mana unui singur om: Marian Lupu. Un tip profund antipatic, arogant, foarte potent financiar și ahtiat după putere. În lipsa unui lider charismatic, dacă PCRM îi va garanta șefia statului, Lupu va defecta triumfător.
Soluția acolo este unitatea. Dar ultimii doi ani au dovedit că ea e imposibilă. Criza politică și constituțională a ajuns la paroxism. Vorba celor de la Stratfor: “Dacă partidele democratice nu vor fi în stare să se unească și vor rămâne divizate de personalitățile lor, atunci R.Moldova va trebui să accepte că PCRM e cel mai puternic partid din țară. Este o chestiune de abilitate a partidelor să treacă peste această etapă: crearea unui singur partid anti-comunist. Ca să facă asta, e necesar ca unele personalități din R.Moldova să accepte că nu vor domina . Deci mișcarea anti-comunistă din R.Moldova trebuie să decidă între cinci partide, cu cinci lideri, toți înfrânți, sau un singur partid și un singur lider care să-i unească. Problema e că, în R.Moldova, fiecare vrea să fie în fruntea a tot. ”
Până la urmă, istoria ultimilor doi ani a dovedit că mama Rusia a fost singura învingătoare din tot acest război al nervilor întinși geo-strategic. A reușit să divizeze Alianța, a reușit, pe fondul crizei, să-i convingă pe oameni s-o voteze și să ducă dorul regulilor sovietice, au reușit să țină țara în blocaj, au reușit să creeze un stat atât de instabil încât nimeni să nu-l poată folosi împotriva ei.
Revirimentul occidental a fost asfixiat cu mult cap, multă abilitate, multă organizare și mult ajutor de la Est...de către comuniști. Republica Moldova este și va rămâne mult timp a mamei Rusia. Indiferent dacă cineva va avea puterea să recunoască asta oficial...sau nu.
Update. Am uitat să subliniez că Marian Lupu a fost singurul lider al AIE care a refuzat să-și retragă candidatul pentru Primăria Chișinăului. A spus că a făcut-o în interesul Alianței. Interesul s-a văzut cred...în rezultatul catastrofal. Spre deosebire de Lupu, Vlad Filat și-a retras candidatul în favoarea lui Chirtoacă. Chiar și așa, Chirtoacă n-a putut candida din partea AIE, ci doar din partea PL, susținut și de PLDM.
Update 1. După o analiză făcută în seara asta, cei trei lideri AIE- Lupu, Filat și Ghimpu au decis să facă un spot electoral comun pentru susținerea lui Chiroacă. În plus, va exista și o declarație comună a AIE de susținere, declarații ale liderilor și o strategie comună de promovare pentru Chirtoacă. Adică ceea ce trebuia făcut de dinaintea primului tur. Acum s-ar putea să fie prea târziu.