"Comanda nu a funcţionat"

" Apreciez ca un gest important de asumare politică demisia ministrului Blaga, dar nu aveţi nicio scuză şi nicio scăpare în a-mi prezenta în CSAT un raport asupra evenimentelor din 24. O să vă mai spun un lucru, şi nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nici nu pot să nu vă spun ce gândesc. Am avut la un moment dat acelaşi sentiment pe care l-am avut când am aflat că la o mineriadă nu ştiu ce general celebru se băgase în portbagaj. Comanda ministerului nu a funcţionat. Poate aveţi scuze, va trebui să le găsesc într-un raport scris şi asumat", a spus, în această seară, în sediul MAI, puţin după ora 20.00, preşedintele Traian Băsescu.

Mă uitam la Vasile Blaga. Stătea ferm şi demn. Dar era roşu tot. Bătea chiar înspre verde. Traian Igaş era, oricum, din alt film. Într-un costum cu 2 numere mai mare, după ce a stat ore-n şir sechestrat în biroul de la Senat, cu turul pantalonilor mult prea căzut, Igaş părea că nici nu ştia ce i se întâmplă.
În sală, într-o linişte asurzitoare, erau toţi şefii armelor, toată comanda ministerului. A fost un moment dur, foarte dur. Să-l compari până la urmă pe Blaga cu generalul Gheorghe Lupu.

Se întâmpla pe 20 ianuarie 1999. Şi Agarici a fost acolo. Omul a scris aşa: "Multe n-au mers, unele chiar în mod ciudat; maşina cu tun de apă, nouă şi proaspăt adusă la Costeşti, cu motorină de la Bucureşti, nu a funcţionat! Soldaţii care o deserveau nu au găsit recipienţii cu alcool, iar apa din rezervoare a îngheţat.

Generalul Ghe. Lupu, şeful trupelor de ordine a fugit. „Salut domnule general, ce faceţi?” îl întreb. Zice: „dragă, vreau să plec!”. Se afla în mijlocul trupelor sale, în mod fizic, protejat de patru oameni pe spatele cărora scria POLIŢIE. A pătruns un „Espero”(?!). Unul din ei a golit portbagajul, iar generalul Lupu a săltat vioi şi tinereşte în el. (N.B. In defileul Jiului, Miron Cozma dirija minerii prin portavoce cocoţat pe capota unui „Espero” albastru al Companiei Huilei. Cu aceeaşi maşină, Miron Cozma a fost la întâlnirea nocturnă de la Tg. Jiu cu generalul Lupu! Câte „Espero” erau în România?). A fugit în vale, la casa unui învăţator. L-am regăsit mai târziu. Mânca o supă cu tăiţei. Mi-a zis ca vrea să vorbească şi să răspundă ziariştilor."

Generalul Gheorghe Lupu era, de fapt, şeful Brigăzii de Asigurare a Liniştii şi Ordinii Publice.
După înjositoarea faptă, pe 3 februarie 1999, generalul Gheorghe Lupu a fost audiat de Comisia de Apărare din Senat. Şi marele general a spus aşa: că nu a fost el personal comandantul dispozitivelor din Defileul Jiului şi de la Costeşti şi a arătat că, potrivit Legii Jandarmeriei, această sarcină revenea şefilor inspectoratelor judeţene de Poliţie. Lupu a refuzat să nominalizeze persoanele de la care a primit ordine pentru că era atunci o anchetă în derulare.
Generalul Lupu a mai spus că s-a "indus" în rândul opiniei publice ideea că el ar fi fost comandantul dispozitivelor din Defileul Jiului şi Costeşti iar el, sărăcuţul, nu a comandat decât trupele BAOLP. Lupu a mai susţinut, evident, că nu este deloc vinovat pentru cele petrecute în timpul mineriadei din ianuarie. De ce nu mă miră...

UPDATE. "Get out, you miserable dog!". Demisia lui Blaga a ajuns pe Fox News via AP, CNN, BBC News, ABC News via AP, Al Jazeera, în Financial Times, Le Monde , Le Figaro , The Scotsman , Xinhua, People Daily şi în multe alte mijloace de informare în masă.

Băsescu dă şah Parlamentului şi Opoziţiei pe suspendare

Când toţi stăteau cu ochii ţintiţi pe legea ANI, în Senat, în timpul sesiunii extraordinare de pe 24 august 2010, trecea această propunere legislativă care, iniţial, avea o altă formă :"Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală".
Propunerea a fost adoptată, cu 69 voturi pentru, 41 împotrivă şi o abţinere. Pe 3 septembrie, legea a fost contestată la Curtea Constituţională de către 40 de senatori ai Alianţei PSD-PC.
Pe 22 septembrie, adică miercuri, CCR a decis că legea este constituţională. Adică...end of story.

Acum, legea este pe masa preşedintelui, pentru promulgare. Şi, mai mult decât probabil, şeful statului o va promulga.

Şi să ne amintim că, până acum, cea mai controversată şi importantă hotărâre a Parlamentului României a fost Hotărârea nr. 20, din 19 aprilie 2007. Se numea HOTĂRÂRE privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României.

La vremea aceea, în 2007, Curtea a respins ca inadmisibilă, contestaţia formulată de Traian Băsescu împotriva hotărârii de suspendare a sa din funcţia de Preşedinte al României, a constatat că procedura privind suspendare din funcţie a fost respectată, a recunoscut existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi....a constatat, de asemenea, că interimatul funcţiei de Preşedinte al României se asigură de Nicolae Văcăroiu. Deşi motivarea Curţii a fost mult mai nuanţată...

Dar să nu uităm că asta a fost atunci, când Curtea Constituţională avea rol consultativ în suspendare. Acum, graţie acestei legi, Curtea are rol decizional. Iar din cei 9 judecători ai CCR, 5 sunt ai Puterii, cu preşedintele CCR cu tot.

So, pe suspendare, preşedintele Băsescu a dat şah la Parlament şi Opoziţie. Matul îl dă, până la urmă, un singur judecător al Curţii. Mai precis, Valentin Zoltan Puskas, propus de UDMR. Numai în votul lui stă o suspendare din funcţie a preşedintelui României.
09L706LP

Poate vin...

Cei de la U2. Sau poate nu...Eu, oricum, de vreo 10 ani, îi tot aştept. Degeaba.

În 2003, pe vremea guvernării Năstase, cineva din Guvern a vrut să-i aducă la Bucureşti. Şi, din câte ţin eu minte, o doamnă cu multă influenţă s-a opus atunci vehement. Şi a adus o trupă de doi bani. Se întâmpla în timpul referendumului pentru modificarea Constituţiei.
În fine, nu-mi puneam mari speranţe în guvernarea Năstase, nu-şi punea nimeni pe vremea aceea...Nu era deloc simpatică pentru mulţi oameni din presă, ba din contră....
Şi dacă, din greşeală poate, să zicem că U2 ar fi venit la Bucureşti, nici nu-mi dau seama unde ar fi putut să cânte.

Oricum, important e că au trecut şapte ani de atunci. Referendumul a fost pe 18 şi 19 octombrie 2003. Şi ploua. Dar iată-ne acum, în frumoasa zi de 22 septembrie 2010. Unde? Evident, tot aici. În aceeaşi incapabilă şi politicianistă Românie...

Acum, citesc Gândul şi mă enervez. Again. Se spune că, la toamna viitoare, în 2011 adică, stadionul Lia Manoliu va găzdui un megaconcert...unul istoric. Bine, dacă în viaţa asta a mea, Oprescu sau vreun primar al Bucureştiului, oricare ar fi el, finalizează stadionul...Şi dacă stadionul va corespunde unui asemenea megaconcert...şi pretenţiilor U2, poate trupa va veni vreodată, în viaţa asta, la Bucureşti. Sau poate nu...

"Un concert U2 în România e strict dependent de finalizarea lucrărilor pentru stadionul Lia Manoliu. Abia după aceea se poate discuta ceva cu managementul, noi am încercat de mai multe ori până acum, dar situaţia logistică a Capitalei şi a stadioanelor din ţară e departe de a fi una fericită din acest punct de vedere", explică pentru Gândul, Sorina Burlacu, general manager Events. "Nu aveau unde să concerteze la noi", declară şi Dragoş Chişcoci, Business Affairs Director la Emagic.

Deci nu au unde. Fizic. E foarte clar de vreo 10 ani. Şi totul depinde de ei, marii edili şi măreţii oameni politici. Să dea bani, să facă bani, să scoată bani, să găsească bani. Să lase ceva în urma lor.... Un amărât de stadion de exemplu care, pe alte continente, se finanţează şi ridică în doar câteva luni cât vezi cu ochii.
Însă la noi, nu. Totul e în strictă dependenţă de incompetenţa şi de competenţa lor, de modul cum ei înţeleg, îi interesează sau nu pricep deloc ceea ce presupune un concept simplu: dezvoltarea şi deschiderea României.

Din păcate, eu stau şi aştept de ani buni. Şi nu numai eu. Şi m-am cam plictisit. Pentru că noi suntem spectatorii incompetenţei şi indiferenţei...

P.S. Până la toamna de peste nu ştiu câti ani şi până la finalizarea stadioanelor şi autostrăzilor suspendate din mintea lui Oprescu, sper să reuşesc să ajung la un concert U2 în afară. Şi la Robbie Williams poate.
Dacă unii sunt înguşti la minte, imbecili şi imcompetenţi, asta nu înseamnă că trebuie să fim aşa cu toţii.
P.P.S. Pentru cei care nu înţeleg sau nu mai ştiu ce înseamnă "politicianist", le recomand, cu multă căldură, DEX : "Persoană care face politică în scopul realizării intereselor personale".

SOV- o analiză interesantă a lui Vasile Dâncu

Radiografia Unui Scandal Public Final2

Halucinantul SOV

Am ascultat de vreo 5 ori înregistrarea audio dată de Hotnews. Şi am ajuns la concluzia că SOV, care iniţial n-a vrut să vorbească, s-a enervat cam rău doar după ce madam procuror l-a făcut pur şi simplu "prost". Pentru că aşa a şi fost. Dar nooo, el n-a putut să accepte o asemenea jignire. Aşa că, după ce s-a uitat probabil în ochii Vioricăi Costiniu, sclipitorul, deşteptul, inteligentul, agerul, mintosul, mult prea capabilul, geniul SOV cred că s-a scurtcircuitat şi mai rău astăzi, la Curtea de Apel.
Altfel nu văd cum ar fi putut să susţină asemenea prostii.

140 de oameni din SRI..De ce nu 129 sau 141?

"S-a inchiriat o frecvenţă pe satelit pentru interceptarea microfonului din telefon"...Nu, zău! Asta e bună. Microfonul n-are nicio legătură cu satelitul, dacă nu ştiaţi.

"Nu m-am ferit o singură clipă". Normal, doar era sigur. Întotdeauna a fost. Aşa a şi pierdut.

"Nu m-am ferit să comit o infractiune pentru plăteam niste avocaţi pentru un prieten. (...)Pentru dumneavostră domnul Viorel Popa este un infractor condamnat la 15 ani de închisoare. Pentru mine, este un prieten care este condamnat pe acelaşi tip de mecanism, total nevinovat". Mai bine tăcea. Sau cita din Goethe. Sau din Goya. "Somnul raţiunii naşte monştri" ar fi fost perfect!

Plicuri, bani, operaţiuni curente?! Operaţiuni comerciale?! Modernizarea statului român?! Ce glume...sinistre.

Însă cea mai tare afirmaţie e următoarea. Pe un ton ritos şi plin de patimă, Mr. SOV se uită din nou în ochii Vioricăi Costiniu şi întreabă retoric : "Ce a facut comisia rogatorie în Indonezia? Absolut nimic".
Nu, zău, domnule SOV. Dar de unde ştii?!

În Faust, Goethe n-a scris nimic de Indonezia. Şi nici pe Viorel Nicolae Popa Mr. Cash nu l-a amintit, by the way.

2 Decembrie 2009.

Pe 3 decembrie a avut loc dezbaterea fatală.

Dar s-o iau cu începutul.

De la jumătatea anului, Voicu şi Mitică sunt deja incerceptaţi şi nu numai, pe baza unui mandat ce vizează siguranţa naţională. La un moment dat, pe fir apare şi SOV, care avea diverse cerinţe către Geoană. Pe 29 septembrie, şi Vîntu primeşte un mandat de interceptare, tot pe siguranţă naţională. Apar întâlnirile dintre cei doi- Vântu- Geoană, din ce în ce mai dese. În presă, nu răzbat decât informaţiile. Vizita la Moscova, vizita în Deltă...etc Pe 2 decembrie deja se petrece momentul critic. Popa e arestat la Jakarta, Vîntu află că e urmărit penal în punctul lui sensibil, Ţurcan află şi el că e urmărit penal în acelaşi dosar. Vîntu intră în panică şi-l mai cheamă o dată la el pe Geoană. Fusese de atâtea ori şi nu s-a aflat, de ce să nu mai meargă o dată la el să discute despre Popa, nu?

Ce putea să facă Geoană? Să-l rezolve pe Vîntu cu Popa, prin Voicu şi Mitică. A doua zi, apar pozele. Are loc confruntarea. Geoană poate că pierde 300.000 de voturi. Pe 4 decembrie, Alex Stoian, şoferul lui Vîntu, fost SPP, e şi el urmărit penal în dosarul Popa. Pe 10 decembrie, începe urmărirea penală împotriva lui Voicu.

Pe 16 decembrie, lui Vîntu i se spune că nu poate părăsi ţara, că nu poate lua legătură cu Popa şi că nu trebuie să influenţeze martorii. Atunci, Vîntu începe să acţioneze prin interpuşi, vorbeşte cifrat, vorbeşte cu Stoian lângă el şi se vede treaba că ar dori să discute cu Popa chiar şi în timp ce acesta e în închisoare.

Pe 23 august 2010, vin datele din Cipru. În 2 septembrie, autorităţile române sunt informate că preşedintele indonezian a semnat extrădarea. Joi, pe 9 septembrie, sunt arestaţi Vîntu, Ţurcan şi Stoian. Sâmbătă, lui Vîntu îi expria interdicţia de a părăsi ţara. Şi nu respectase nici măcar ceea ce i-au spus procurorii. Iar Luca e singurul care scapă. Pentru că dă o declaraţie prin care recunoaşte că a operat pe contul de 3 milioane de euro din Cipru.

Coincidenţe

Sunt prea multe coincidenţe, prea multe date care se pupă, prea multe atitudini asemănătoare, prea multă siguranţă, prea multe etape care se pliază exact pe momentele cheie ale campaniei prezidenţiale...Mult prea multe. Trebuie doar să iei pixul în mână, să le pui într-o ordine logică şi cronologică şi să citeşti ce trebuie din două referate cu propunere de luare a măsurii arestării preventive. Mă refer la Cătălin Voicu şi SOV, evident.Asta aşa, ca să-ţi faci o idee despre cam ce s-a putut întâmpla atunci.

E un puzzle imens. E firesc până la urmă.... Însă momentul de cotitură a fost bineînţeles, pe 2 decembrie 2009. În acea zi, la ora 10.00 probabil, finally, sclipitorului Vîntu i-a picat fisa. Şi până seara a şi găsit soluţia. L-a oferit pe Geoană drept ofrandă. Însă era prea târziu. Ca să mă exprim academic, răspunsul a fost, cel mai probabil, flit! Pe 3 decembrie, la o audienţă maximă, alegerile erau pierdute. Degeaba a inventat cisternele şi motorina. Meciul fusese jucat.

Nu e exclus însă ca SOV să fi intrat şi picat în poveste chiar pe „tehnica PSD-ului”. Mandatul de interceptare pe siguranţă naţională pentru Cătălin Voicu şi Mitică Iliescu a fost emis la jumătatea lui 2009. Coincidenţa coincidenţelor a făcut ca şi SOV să primească pe 29.09.2009 un cadou asemănător.

Dacă e aşa, nu pot să cred că, până acum, chiar Mitică să fie cel mai deştept dintre ei.

Şi încă ceva. În seara asta, la RTV, Stelian Tănase povesteşte cum Radu Timofte îi mărturisea lui că banii de la FNI au fost, de fapt, "sifonaţi" către SIE. "Timofte, prietenul bun al lui Vîntu. Şi dom'le, Timofte mi-a confirmat. Bine, dar nu mi-a dat în scris", adaugă Tănase. Dinescu preia imediat balonul. "Da, FNI-ul a fost un moft, un rahat, a trecut"- redare aproximativă.
Şi mai e o vorbă: "Dacă tăceaţi, filozofi rămâneaţi".

UPDATE. Muc cel Mic, Sebastian Lăzăroiu, în timpul întâlnirii Băsescu- PDL: "Sunt capabil de iubire. Ai fi surprins..."

E deja 2 dimineaţa şi consilierul preşedintelui...n-o să vă vină să credeţi, dar răspunde în continuare, cu obstinaţie, comentariilor de pe acel blog obscur, în legătură cu Scufiţa Roşie, Capra cu Trei Iezi, Albă ca Zăpada, Fetiţa cu Chibrituri şi Moş Crăciun....Buuun.

În altă ordine de idei, eu tot nu m-am lămurit dacă Sebastian Lăzăroiu a luat masa singur sau nu, graţie ghicitorii din postare. Dacă a mâncat singur, e o problemă, zic.

Pe de altă parte, o chestiune de detaliu. Şi detaliile, cum ştim, fac mereu savoarea unei ştiri: Ce făcea ieri Lăzăroiu în Cotroceni în timp ce liderii PDL stăteau patru ore şi mai bine la discuţii cu preşedintele Traian Băsescu, subiectul central fiind remanierea? Ghiciţi? Nu, evident.
Consilierul prezidenţial pe probleme politice stătea în faţa unui calculator, probabil în biroul său, în alt corp al clădirii, desprins de remaniere şi de toate cele lumeşti şi se conversa cu @andra şi @gradinarulcarpatilor. Le mărturisea, tot pe blogul obscur şi tot la comentarii, că..."este incapabil de ură" şi "capabil de iubire"...Frumos, magnific, de basm. Vorba lui, "ai fi surprins", nu?
Ei, bine, eu nu sunt. Chiar deloc. Dovada aici.

Muc cel Mic: de la sacru, la profan...

După 12 ore de serviciu, am ajuns acasă şi, inevitabil, am deschis calculatorul. Imediat, pe mail mi-a intrat un newsletter de la Adevărul: Sebastian Lăzăroiu care spune ceva despre un partid care ar lua 40%!!!! Şi sinapsele mele au luat foc. Instantaneu.

Aşa că, vrând, nevrând, am citit şi varianta neiniţiatică a afirmaţiilor domnului consilier prezidenţial Lăzăroiu. N-are sens să le mai comentez, pentru că m-am obişnuit demult cu stilul "ţara arde şi baba se piaptănă". Oricum, pentru cine mai are nervi să urmărească, să proceseze şi să tragă concluzii, puteţi citi aici...

Ceea ce mă amuză, dacă poate fi ceva amuzant în asta, e că în mai puţin de 24 de ore, domnul consilier a cam cotit-o. A trecut de la sacralitatea postărilor prezidenţiale cu personaje din basme, la profanele interviuri explicative patriciene. Hmmm, cam brusc...