Deschid televizorul şi-l aud pe stimabilul Sever Voinescu vorbind despre ceea ce i se întâmplă lui Dan Diaconescu, un „jurnalist de o asemenea talie, de o asemenea anvergură”. Şi simt cum, efectiv, mi se ridică păru-n cap.
Deschid şi calculatorul... Şi, pe facebook, nişte trişti îmi cer să semnez nu ştiu ce petiţie de eliberare a „jurnalistului”, să mă solidarizez cu el, cică să-i sară-n apărare breasla.
Stimabililor, în legătură cu inculpatul, cam asta ar fi de zis: a te solidariza cu el e ca şi cum ai putea compara vreodată o avalanşă de lături vărsată non-stop pe un spaţiu de emisie cu... un editorial viu, ce curge, ce-ţi dă cu adevărul şi sinceritatea-n cap câteodată, ce te trezeşte şi te răcoreşte deopotrivă, cu o capodoperă uneori sau cu un text foarte bine scris de CTP.
Dan Diaconescu nu este şi nu va fi niciodată jurnalist, domnule Voinescu. Faptul că liderii PDL şi nu numai ei l-au preferat în anumite momente, e fix problema şi responsabilitatea lor. Asta însă nu-i dă lui Diaconescu niciun fel de anvergură. Individul doar a servit, la un moment dat, nişte interese. Cum, în alt moment dat, a servit altele. Mereu şi le-a schimbat. În funcţie de cash probabil şi de cine emana mai multă Putere...Dar toate acestea, domnule Voinescu, nu-i conferă nicidecum lui Diaconescu onorabilul statut de jurnalist.
Nu-mi place omul, n-am treabă cu el şi sper să nu am niciodată. Pentru simplul fapt că a ridicat, în toţi aceşti ani, prostul gust, mahalaua, lăturile, manelele, xenofobia, vrăjitoria, vulgaritatea, grosolănia, transmisiile abracadabrante, şpaga şi şantajul- la rang de politică editorială pentru un post cu acoperire naţională. O ţiganiadă continuă transmisă-n direct în care mediocritatea era şi încă mai este oferită românilor, la ceas de seară, drept exemplu. În care piţipoanca-i vedetă sau, după caz, „jurnalistă” sau, mă rog, moderatoare. În care toţi ţicniţii, analfabeţii, penalii sau maneliştii au emisiuni. Ştiu, veţi zice că nu-i vina inculpatului că s-a uitat în haznaua lui poporul. Şi vă răspund aşa: poporului...mai depinde şi ce-i oferi, stimabililor. Asta spune multe despre tine, despre nivelul tău intelectual sau, mă rog, despre imoralitatea în care te scalzi. Dacă ai un microfon în mână sau o lavalieră la costum şi apari la televizor, astea nu te fac automat şi jurnalist.
Îmi aduc aminte că, pe vremea lui Năstase, în 2002 mai exact, OTV a fost oprit un pic. Din cauza unui fluviu de invective şi lucruri halucinante emanate de Vadim, pe care extraordinarul Diaconescu nici măcar n-a încercat să le oprească. Ba, din contră. Acum, în 2010, individul e săltat de procurori. Şi, sincer, nici atunci, nici acum, n-am avut nici cea mai mică tresărire. Chiar deloc n-am simţit că libertatea de exprimare, în România, e în vreun imens pericol. Au fost alte excese până-n 2004 şi după. Total diferite. Dar nu ăsta e subiectul acum.
Ce făcea Dan Diaconescu la OTV ştiau mulţi din presă. Oameni care au lucrat cu el, care au plecat, care au spus, politicieni care, de-a lungul timpului, au cotizat, s-au supărat, au spus şi ei, au cotizat şi alţii...Şi tot aşa...Îmi aduc aminte că ţărăniştii sunt primii care mi s-au plâns de şpăgile percepute la OTV. Astfel, pe parcursul a trei grandioase guvernări, măreţul Diaconescu a ajuns dintr-un oltean rupt în fund...în mare patron de televiziune a poporului ( de televiziuni, pardon), cu o avere de 33,5 de milioane de euro. Cu vilă în Primăverii, apartamente peste apartamente, case la mare şi la munte, cu un yaht de 2 milioane de euro, cu Rolls-Royce Phantom, cu Rolls-Royce Drophead, cu două elicoptere. A, şi cu un Bentley Flying Spur de prost gust parcat fix în faţă la DNA. Carevasăzică „jurnalistul poporului" e cam scârbos de bogat. O asemenea avere n-o strâng, în România, 100 de jurnalişti cinstiţi într-o mie de vieţi, v-o spun eu.
Aşa că, stimabililor, n-am de ce să mă solidarizez cu Diaconescu şi nici măcar n-am de ce să-i plâng de milă...Pentru că individul culege ce-a semănat toată viaţa: şpagă, ameninţări, trafic de influenţă şi şantaj. A compătimi o asemenea fiinţă care a îngropat în trivialităţi, obscenităţi, scârboşenii, indecenţă şi manelizare meseria asta, e ca şi cum te-ai face frate cu fărădelegea. Cu abjecţia, cu mizeria, infamia şi sceleraţii.
S-a ciuruit singur. Şi nici măcar n-a fost original, darămite senzaţional.
UPDATE. Astă seară, la X zile de la eliberarea inculpatului din arest, Dan Diaconescu l-a avut invitat, în exclusivitate, la emisiunea sa, în televiziunea sa, pe nimeni altul decât Dan Diaconescu. Aşa că inculpatul a vorbit de unul singur despre individ ore în şir. Practic, încontinuu. El întreba, el răspundea. Şi numai aberaţii spunea. Zapând, cumulat, n-am rezistat mai mult de 1 minut. Oricum, se vede treaba că, în ţara asta, unele lucruri nu se schimbă niciodată.
marți, iunie 22, 2010
luni, iunie 21, 2010
Terapia de la Snagov, episodul 2: Sângele curge la toamnă.
Spre deosebire de acum două săptămâni, acum, la Snagov, au fost şi voci critice la adresa Guvernului. Parlamentarii au răbufnit. Printre cei mai duri au fost Ioan Oltean, Raluca Turcan şi Sever Voinescu.
S-a spus că se impune o remaniere iar preşedintele a spus „nu, la toamnă se va face evaluarea, pentru că, după 1 Septembrie, miniştrii care nu îşi fac treaba o să plece”. Sângele va curge la toamnă, nu era timpul acum - au interpretat mulţi.
„Premierul Boc a fost menajat de partid şi apărat ori de câte ori a fost cazul dar parlamentarii apar la televizor să apere Guvernul după care află de cazuri de clientelă personală a unor miniştri, care încasează sute de milioane de lei pe lună. Cine răspunde pentru această situaţie: dumneavoastră sau miniştrii?”. La această critică, Traian Băsescu n-a zis nimic.
„Partidul e inexistent. Soluţia trebuie să vină de la dumneavoastră, de la premier”. La fel, tăcere.
Pe de altă parte, preşedintele a arătat că nu i-a uitat deloc pe cei din renumita tripletă. Lui Berceanu i-a transmis să nu se mai plângă de bani iar lui Blaga - cel cam verde la chip - i-a reproşat publicitatea dată la Realitatea TV (“am văzut o companie care produce avioane jumbo jet şi care îşi face reclamă la Realitatea”). Şi a mai spus aşa: „Videanu a avut o performanţă politică dezastruoasă, a pierdut Bucureştiul. La fel şi Blaga, care a pierdut cu brio”.
Alte mesaje ale preşedintelui Băsescu:
- Să se înfiinţeze 4 posturi de prim vicepreşedinţi care să nu fie nici membri ai Guvernului, nici aleşi în administraţia locală - care să se ocupe numai de strategia partidului - pentru că, în ultimul timp, acţiunea PDL se confundă cu Guvernul.
- Să se pregătească de era post- Băsescu.”Nu aş mai conta pe Băsescu, m-aş concentra pe crearea unei noi echipe de lideri. Spun asta de ani de zile şi nu s-a întâmplat nimic”.
- PDL trebuie deschis, pentru că sunt foarte mulţi oameni de dreapta care vor să vină în partid.
- Trebuie să fie o guvernare de o transparenţă maximă, mai ales în condiţii de criză. De aceea toate plăţile făcute de stat trebuie să fie transparente, on line..
- Sunt 10.000, 20.000, 30.000 de oameni care ar putea fi consideraţi ca reprezentând clientela unui partid aflat la guvernare. "Scăpaţi de această clientelă şi 9 milioane de alegători vor aprecia decizia voastră".
Iar cea mai tare a fost Sulfina Barbu, cea care, spre amuzamentul multora, a propus o strategie de comunicare a partidului pentru...ţineţi-vă bine:pentru... fiecare anotimp. Primăvară, vară, toamnă şi iarnă.
Mă gândesc că poate nu le-a adus nimeni aminte că, de fapt, strategia lor de comunicare nu există.
Şi Boc a fost tare. Cel mai tare din parcare, cum spun copiii. Nu, nu pentru că s-a pitit prin maşini şi la intrare, dar şi la ieşire. Ci pentru că... nu a scos nici măcar un cuvânt.
S-a spus că se impune o remaniere iar preşedintele a spus „nu, la toamnă se va face evaluarea, pentru că, după 1 Septembrie, miniştrii care nu îşi fac treaba o să plece”. Sângele va curge la toamnă, nu era timpul acum - au interpretat mulţi.
„Premierul Boc a fost menajat de partid şi apărat ori de câte ori a fost cazul dar parlamentarii apar la televizor să apere Guvernul după care află de cazuri de clientelă personală a unor miniştri, care încasează sute de milioane de lei pe lună. Cine răspunde pentru această situaţie: dumneavoastră sau miniştrii?”. La această critică, Traian Băsescu n-a zis nimic.
„Partidul e inexistent. Soluţia trebuie să vină de la dumneavoastră, de la premier”. La fel, tăcere.
Pe de altă parte, preşedintele a arătat că nu i-a uitat deloc pe cei din renumita tripletă. Lui Berceanu i-a transmis să nu se mai plângă de bani iar lui Blaga - cel cam verde la chip - i-a reproşat publicitatea dată la Realitatea TV (“am văzut o companie care produce avioane jumbo jet şi care îşi face reclamă la Realitatea”). Şi a mai spus aşa: „Videanu a avut o performanţă politică dezastruoasă, a pierdut Bucureştiul. La fel şi Blaga, care a pierdut cu brio”.
Alte mesaje ale preşedintelui Băsescu:
- Să se înfiinţeze 4 posturi de prim vicepreşedinţi care să nu fie nici membri ai Guvernului, nici aleşi în administraţia locală - care să se ocupe numai de strategia partidului - pentru că, în ultimul timp, acţiunea PDL se confundă cu Guvernul.
- Să se pregătească de era post- Băsescu.”Nu aş mai conta pe Băsescu, m-aş concentra pe crearea unei noi echipe de lideri. Spun asta de ani de zile şi nu s-a întâmplat nimic”.
- PDL trebuie deschis, pentru că sunt foarte mulţi oameni de dreapta care vor să vină în partid.
- Trebuie să fie o guvernare de o transparenţă maximă, mai ales în condiţii de criză. De aceea toate plăţile făcute de stat trebuie să fie transparente, on line..
- Sunt 10.000, 20.000, 30.000 de oameni care ar putea fi consideraţi ca reprezentând clientela unui partid aflat la guvernare. "Scăpaţi de această clientelă şi 9 milioane de alegători vor aprecia decizia voastră".
Iar cea mai tare a fost Sulfina Barbu, cea care, spre amuzamentul multora, a propus o strategie de comunicare a partidului pentru...ţineţi-vă bine:pentru... fiecare anotimp. Primăvară, vară, toamnă şi iarnă.
Mă gândesc că poate nu le-a adus nimeni aminte că, de fapt, strategia lor de comunicare nu există.
Şi Boc a fost tare. Cel mai tare din parcare, cum spun copiii. Nu, nu pentru că s-a pitit prin maşini şi la intrare, dar şi la ieşire. Ci pentru că... nu a scos nici măcar un cuvânt.
miercuri, iunie 16, 2010
"Around the President"
Scriam acum ceva timp despre Cristian Movilă, fotoreporter român. Lângă el puneam o sintagmă ce nu-mi aparţinea mie, ci lui George Vintilă. Şi era corectă. Omul e...„mind blowing”. A arătat ce poate face în paginile New York Times, Time, Paris Match, Newsweek, National Geographic şi în alte publicaţii prestigioase ale lumii, pe care poate nici nu mai are sens să le enumăr. Şi asta pentru că fotografiile de pe siteul lui spun totul.
Acum începe însă povestea. L-am văzut pentru prima oară pe Cristian, pe teren, în acţiune, în timpul unei vizite făcută de preşedintele Traian Băsescu. Apoi l-am mai întâlnit. Din când în când. În campanie. Tot pe teren. Şi, normal, m-am întrebat ce caută, ce face... Şi aşa am aflat că omul, încă din octombrie 2009, în colaborare cu Palatul Cotroceni, lucrează la un proiect. Inedit aş spune. „ Around the President” - e laitmotivul. Şi cuprinde o serie de fotoreportaje din campanie, momentele de după şi instantanee din vizitele externe. Toate având acelaşi personaj central: omul Traian Băsescu. „Him, as a human being”, cum ar spune Cristian Movilă.
La un moment dat, va fi şi o lansare publică a acestui proiect, el fiind amânat până acum din diferite motive.
Şi acum finalul. Care cred că va lămuri şi mai mult această postare. Azi, deschid blogul lui Cristi Şuţu şi citesc asta. Şi am tras următoarea concluzie. Cristi Şuţu, ca de alfel şi Cristi Oprea, preferă să ducă în continuare un război personal cu Valeriu Turcan, ( după ce au dat nişte informaţii care s-au dovedit a fi false) în loc să dea un telefon, în loc să se informeze, în loc să-şi găsească surse de încredere şi să prezinte adevărul.
Pentru că adevărul şi informaţiile de primă mână, şi nu invenţiile, sunt cele mai importante în meseria asta. Ele îi dau unui adevărat jurnalist greutatea.
Mai jos, câteva instantanee din proiectul „around the President” al lui Cristian Movilă. Şi ca să nu existe interpretări eronate, menţionez de la bun început că în prima fotografie e preşedintele alături de fiica sa cea mare, Ioana, într-un moment din timpul campaniei prezidenţiale din 2009.
copyright @ www.cristianmovila.com
Acum începe însă povestea. L-am văzut pentru prima oară pe Cristian, pe teren, în acţiune, în timpul unei vizite făcută de preşedintele Traian Băsescu. Apoi l-am mai întâlnit. Din când în când. În campanie. Tot pe teren. Şi, normal, m-am întrebat ce caută, ce face... Şi aşa am aflat că omul, încă din octombrie 2009, în colaborare cu Palatul Cotroceni, lucrează la un proiect. Inedit aş spune. „ Around the President” - e laitmotivul. Şi cuprinde o serie de fotoreportaje din campanie, momentele de după şi instantanee din vizitele externe. Toate având acelaşi personaj central: omul Traian Băsescu. „Him, as a human being”, cum ar spune Cristian Movilă.
La un moment dat, va fi şi o lansare publică a acestui proiect, el fiind amânat până acum din diferite motive.
Şi acum finalul. Care cred că va lămuri şi mai mult această postare. Azi, deschid blogul lui Cristi Şuţu şi citesc asta. Şi am tras următoarea concluzie. Cristi Şuţu, ca de alfel şi Cristi Oprea, preferă să ducă în continuare un război personal cu Valeriu Turcan, ( după ce au dat nişte informaţii care s-au dovedit a fi false) în loc să dea un telefon, în loc să se informeze, în loc să-şi găsească surse de încredere şi să prezinte adevărul.
Pentru că adevărul şi informaţiile de primă mână, şi nu invenţiile, sunt cele mai importante în meseria asta. Ele îi dau unui adevărat jurnalist greutatea.
Mai jos, câteva instantanee din proiectul „around the President” al lui Cristian Movilă. Şi ca să nu existe interpretări eronate, menţionez de la bun început că în prima fotografie e preşedintele alături de fiica sa cea mare, Ioana, într-un moment din timpul campaniei prezidenţiale din 2009.
copyright @ www.cristianmovila.com